Ferghete - PENTRU GENERAȚII

PENTRU GENERAȚII

~*~

Aici e necazul bradului din munte

scos barbar la mezat, tăiat din drujbă şi secure

pe altarul soarelui pentru pâinea de grâu măscat treierat, măcinat, deşi făina frământată aluat şi coaptă-n cuptor

dă României lumina haznă întru viitor firbinte

de dragoste şi dor de dor la curți de dragoste şi dor cu-n singur dor

la marginea mării şi nepăsării

Mesie a iubirii şi a marii uniri

al României cu tei înfloriți pe alei

şi plopi ce-şi dă cămaşa fericirii şi mulțumirii să fie trasă la sorți,

că Iancu-i moț între moți,

frate între frați din Carpați

dându-şi fericirea la ceilalți,la toți,

ca să punem în carul cu boi,

că nu mai avem griji nevoi, ci pace în loc de scandal şi război,

s-o punem în carul fericirii cu boi,

ca ziua bună să țină toată ziua cu bună ziua

pentru a ieşi la pace din război cum scriem la carte amândoi

mai Iisus mai presus de moarte

pe câmpie cu floricele care-nfloresc holdele şi grădinile

făcând cerul ca oglinda cu zumzet vioi roind şi albinele

cu miere, polen,ceară şi puiet umplând stupinile,

că polinizarea-i zburând albina lucrătoare din floare-n floare

pe câmpul sinfonic în plin de muncă şi cântec

ce se zdrobeşte lovind unealta de os

pe deal, munte, zăvoi şi luncă, național,

în liturghia muncii şi vecernia păcii

ca să te simți bine în mâine, copiii în gură având pâine, să te simți în al nouălea cer, ca om de caracter,

simțindu-te cu lucru bine făcut pentru întregi generții din omeneştile ecuații

cu cinste, onestitate şi demnitate sau eschibiții

gustând artistic fiecare clipă sub a lui Dumnezeu pe scut sau sub scut,

alduită dreaptă şi sfântă aripă gătită, înpănată

şi îmbălțată de nuntă în mulți ani, fericiți ani

cu vatră şi casă de piatră, ca România sănătoasă

să trăiască omenescă profundă şi mare adunată între propriile şi fireşti hotare

cu propria-i doină şi lumină,

fotosinteză, în deplin divin întru grădină de superb verb şi proverb !

Prin om luptând cu dragoste şi dor ne-aflăm clipă de clipă cu clipă

pentru generații ca-n lumina de început să fim fruntea şi mintea prin lucru bine făcut

în plină lumină de soare revărsat cu zorii ce lovesc în casă şi grădină de patrie română rozosină cu îndemână

cu dulcele-i glonț pentru care inima suspină

şi s-o aperi te cheamă patria română străbună,

că lumina-ți cântă din fluier, caval, din fluier şi frunză popular, național,

c-aşa ca noi petec la sac, om de caracter mai rar vezi sub cer

legănați de hore, de cântec şi lui Dumnezeu să îi facă pe plac,

că nu-s mulți ca Eminescu geniali plecați pe Arcă pentru botez până la apa Iordan pentr'că nu trăim iresversibil neresponsabil, în van,

ci ancestral universal şi artistic pragmatic

cu nume şi renume de dumnezăiască sfântă treime şi profunzime,

iubire la înălțime,

drept la înviere noi înşine fiind vii pilde, preț la nemurire pentru generații din generații,

tronfii diverselor ecuații cu revoluții cu rezoluții:

bobița din una pace vouă născând două şi din două pentru viața păcii,

pentru viața nouă a vieții, pace vouă !

mai rar să se descoperă-ntr-un veterinar

pus pe ispravă pentru a Domnului nostru slavă.

~*

Pavel Rătundeanu-Ferghete