miercuri, 8 octombrie 2025

Pavel Ratundeanu-Ferghete - MERE PADURETE TARZII 14 (NECORECTAT/NECENZURAT)

 



MERE PADURETE TARZII 14

(NECORECTAT/NECENZURAT)

 

Pe acest pămànt, în permanență esență, un nou și nou, Decebal, Domn Savaot-Savaot Dumnezeu, drept Dnezeu iubire, iubire întru veșnică învire și nemurire, în veșnică fericire, în neîntreruptă iubire ,cu îndumnezăire și deșteșteptă-te română ca binecuvântare de a ne păstra, în păstrare a nemului și-n glie atrăluciri astrale sub soare, sub sori, în lumini astrale, de dor al păcii și muncii.

- Doamne ajută cui iubește, că iubește, cine sărută și cine iubește, iubește, săruta.

- Dragă frate Pavel, Dumnezeu te-a ales să ridici prestigiul neamului românesc, azi când cei cu rost de conducere, îl calcă sub picioare. Mi-aduc aminte de scrierea lui Al.Vlahuță: -Răsărit de Soare - Cu tot respectul, Ioan Miclău-Gepianu

- Dai șansă iubirii-Mesie a iubirii. Noi scriem opera omnia ori, tu, ce zici punem la îndoială această școală (te dezblochezi mental?)

- E mai frig ca de obicei. Cum răsare ...sorele, răsare, Aurel Vlaicu magnific și energic, pragmatic, inventiv și brav, cu har aviatic.

- Noi suntem din născare, cu binecuvântare, un neam suficient de mare, cu nemurire, fericire și iubire, în sfințire, cu înulțire, în har năzdrăvan suhan, că nu trăim neartistic, nu trăim în van șuhan, că noi ne zbatem, luptăm pentru România. Ne luptăm pentru ceea ce iubiire suntem prin neamul ce-l avem, în veci, cu vecie de omenie de Românie.

- O Inimă de Român Cu drag, Ioan

- Putin e un cretin, un obscen-nocturn, un mare idiot a lui Dostoievschi, unul dintre morții lui, Gogol.

- Rușii-s o adunătură de deplorabili. (vini de dupa usa) Noi vorbim, domnule Hurezeanu de o oră a istoriei și Rusia n-a fost încă învinsă, pusă cu botul pe labe, pusă la punct, că asta merită..., ar merita și-i ce contează, Ben, men! Noi avem o continuitate istorică, că ne-avem importanța, care nu de noi depinde, drept Dumnezeu (știm ce vorbim?)

- Viața, în chestia cu ciudățenia ei, e interrsantă, e cu iubire, cu dichis. Totuși iubirea e un manifest artist al sănătății pământului (după Adrian Păunescu).

- Legătura nostră, țesătura nu-i o cacelma ca, calceamaua bolșevicului, Vladimir Putin, un rău descreerat rus ca Putin NU E, un cretin-Idiotul, de Dostoievschi, asemenea fiind Stalin, un alt bandit contra umanității, cum zice colegul veterinar, Doda Gherghe-Ghiță, din Căsei, domiciliat, în Recea-Cristur, Cj. - un om de omenie, Giță Doda, ginere la Banetu, în Recea. Eu mă simt flatat de propria-mi artă și emoție, artă în socio-ecuație, că în artă e omenie și emoție, dincolo de inspirație și suspinație, respirație și expirație ( ceva delicios și frumos?). Scriu copleșit de emoții, în socio ecuații, om iubit, cel mai iubit dintre pămànteni, buni prieteni, drăguț Păvăluț, Trigalușcă-Păvalușcă,  Pavel, din Sâmpetru-Almașului, a lui, Vica, Vicuța, din Ciubăncuța. soț, bărbat (Eu, nu-s născut în Ciubăncuța, ci în Sàmpetru-Almaș spus, unde dracu, în Sfânt-Petru, cu răchiți, și-a  rupt pieptu, în drept Dumnezeu, în Sâmpetru-Almașului, cum v-am spus răspicat, că m-am nascut la sat). Rușii-s într-un război mormântal. Ne dăm cu stângu în dreapta, că omul nu-i, decàt o istorie. A citi și a scrie, Dar ce importanță am? Io Ioan Miclău Gepianu, din Gepiu-Bihor Oradea; australian ca, Ben, de-o viață de om, cu înflorire, pentru rod spiritual, național-universal monumentual.

- Iubit Prieten avem calea cea bună și dreaptă, de Hristos Dumnezeu luminată. Mulțumesc frățește, creștinește, românește , frate Pavel Rătundeanu Ferghete, pentru cuvintele tale alese, ziditoare de viitor sănătos, uman, omenesc. Sunt prea fericit. Atât eu cât și geniul Ben, suntem alături de tine. Frumoasă poezia aceasta dedicată lu Aurel Vlaicu, geniu al zborului primului avion românesc. Cu drag și frăție, Ioan Miclău – Gepianu

- Rușii-s de râs și turcă,niște răii. Ce apucaturi de englez ai primit! Infinit apropiat de obiect,perfect,corect, constant,încăpățânat,inteligent și savant. În Ciubăncuța e lumea mea-minunea,paradisul / scrisul, cu Domn Savaot Și harul meu și tot, Savaot. Țaramea cea iubită și frumoasă, Maică sfântă Românie, divină și deplină, întregitâ, că Maică sfântă și de omenie, cu tine Românie, Dumnezeu, cu drept, cu sfințenie, cu tine, în vsci fie veșnic și de omenie, dragâ, cu tine fie, în fericire și iubire, divină și deplină, în lumină și de omenie fie, înpropria-i calitate și greutate, cu omenie! Întotdeauna caut să mă explic și justific magnific metaforic, mitic și dialectic-energic hiperbolic, destoinic-gospodăresc, că asta-i apostolic și Hristic, cu fericire în miruire și lecuire; sfințire și potrivire.

Daria ca parte mai aparte muierească parte,

frate-

binele împarte parte

Bisericească și gospodărească,

neam de neam din neam omenesc și românesc.

AȘ vrea să-mi văd anii tinereții, cu soarta vieții.

Să fii ochiș și energic și frumos și,voinicos, fain-făinel,voinicel și vonicel!

*

Cine se face oaie, îl mănâncă lupul, că și târgul știe, unde-i vaca, Vigana. Să iubim tradafirul din fața casei, din fața ferestrei către drum, trandafir roș sprins, în sens de viață versus, în univers, într-un uman mănunchi de fior și emoții, în socio-ecuații, în detalii, în soluții de fracții ideale, care adună cele bune, să se adune.

Strălucea, în culori de neliniște ca o stea în azur, stea de faur, de aur.

Sànt om al păcii și, muncii

Vicuța la noi, în Ciubăncuța te cunoaște, toată ulița

*

- Ștefan Dumitrescu - ROMÂNIE, ŢARÃ SCHILODITÃ !

- Aurel Vlaicu un fenomen magnific,energic, Un fenomen,verb-pasăre,în zburare, proverb și verb în declinare, om ca pasăre în zburare, ca o pasăre în zburare formidabilă inventare, verb în declinare, în omenească inventare a neamului încurajare, înviorare a neamului neasemănare, a neamului inventare, a cerului inventare inspirație, unică inventare, încurajare de a trăi liber, mai bine fără asemănare-cu a minții cumințenie, în specifică neasemănare, o inventare și de mirare, minunare, zburare... vorbe cu exaltare, înviere, înviare cu aer în aerare, în echilibrare ca unică inventare, prin aer aerare zburare, iubire și fericire, ajuns din mic, ajuns om sfânt-om harnic, om mare și fără a semănare, de vredinică invetare, ca aparat în, în zburare, verb în mândră declinare, zburare, verb proverb și verb, în declinare cu nimb, mândră înfățișare, gândac în sărbătoare, vrednic, harnic în maiastră zburare, Aurel Vlaicu, un Eminescu cu Eternă limba română, latin și de pomină doină-Sfântă treime, doină de pomină, lumină de înviere, cu zburare în sfințire și binecuvântare de România copilărească, și părintească, în românescă, bisericească nemuritoare prin aer zburare, mai grea povară, cu dor de ușurare ne nemuresc în vie dialectică omenească, dinamică, mișcare ca-într-o pionerească înaintare, avansare, promovare, cu zburare pentru a fi om mic- mare, cu curaj și bărbăție, în marea ecuație de avansare, ca om-gânganie monumental-mare, în istorie îndrăsneț și mare, de Românie minunare. Noi suntem, în cumpăna dreaptă a neamului și în luptă dreaptă, că și eu poftesc neamului românesc sănătate, că te iubesc neam românesc, după cum în obraz bujorii mesii a iubirii, ne înfloresc porrumbeii ai păcii! Sunt ca un Jder, din ostea lui Ștefan cel mare, drept și sfànt, din sfântă treime sfintă ca o catapeteasmă a bisericii, mesie a iubirii și înfrățirii, cu nemul aiesta a nemuririi ca nemuritorii lui Sergiu Nicolaescu, actor și regizor de prestigiu, pe cont propriu, cu aură și nimb, cum am zis, cum providența a prevăzut.

- Cu noi se întâmplă o poznă de minuni, cu a iubirii Mesie, și a durerii și însuflețirii neamului de sfințire în nemurire a învierii, a iubirii și plăcerii, a păcii mondiale, a păcii și iubirii omenirii.

- Noi avem a mulțumi de anume lui Dumnezeu, drept Dumnezeu, Alduitul-Domn Savaot a tot cuvântul și cu toate, în tot, întru toate, în sănătate, în și în tot și tot, toate-Domn Savaot, Dumnezeu a a tot, cu pace și amin de chin, binecuvântare, blagoslovire în iubire, cu ce ne alduiește, în culori de neliniște cu binecuvântare; nouă cu drag amin, în și în făinoșag, în drag și bună venire de iubire, cu de bună învoire, înviere, înfrățire și sfințire în iubire spre fericire, cu har de în înmulțire, în fericire!

- Cu mulțămire și alduire.

- Sorin Oprescu va fi/nu va fi extrădat din Grecia? Întotdeauna caut să mă explic și justific metaforic, mitic și dialectic- hiperbolic diabolic.

- Bonii bon, lucru bun, dar de moș Crăciun, de An nou, de pace, în noua ordine mondială, socială națională.

- Să iubim roșii trandafirii din fața casei lui Vica, o gospodină desăvârșită. Vica-i da culoare și liniște a muncii. Întotdeauna caut să mă explic și justific metaforic, mitic și dialectic- hiperbolic -istoric, monumental, național și tradițional. Vlaicu, vino șî tu, că-mi serbez cu tort ziua și Miha mi-aduce, tortul.Vii ori nu vii? Te-aș chema și pe tine, dar ești departe, frate aparte și tu aparte, nu mă onorezi, nu-i așă?

- Tu, ce zici?

- Ești un tri-galușca, ca Darioșca, fiică-mea ciufulită, puiul de broască-caratistă, după dorință și cu meritocrație-păstaie ca Vica după frumusețe, noblețe și tandrețe, Mere pădurețe de la Vicuța din Ciubăncuța, cu mari șanse bio ca oțetul din Mere pădurețe - Ben Todica, un ceva ce-mi pare adevărat-omenesc și romànesc, tonic.

- Voi oameni ca oameni, semănați iubire ca cei botezați?

- Oameni minunați, cîmpia Romàniei din voi, semănați cu iubire și cu fericire, cu lunina învierii, Mesie a Iubirii, lumina dragostei vie, cu omenie de Românie.

- Impresionant ești, om inteligent-național-monumental, cum spuneți ca cei botezați, în amplă refacere ca  o manăstire cu aploare de restaurare, cu consolidare.

- Mai fac ce pot, dar boala nu-mi mai îngăduie și sunt și goldaș/sărac. Dumnezeu, drept Dumnneezeu -v-ajute-Iisuse, presuse!

- Ești prea exigent .

- Asa le reprimesc înapoi cu inscripția ca boxa ta e plina sau ca nu iti gaseste adresa. Tu ești un as în ale lumbii, ai o meritrocrație proprie ție, om de omenie, servus!

- Omul e comparabil cu Iisus, mai presus!

- Oricum dai le gàndești perfect și corect, ești mai infinit apropiat de obiect, cu subiect ești amice, mioritice, nazdravăn, șuhan, cu har supra-superior, cu har literar, în șeharizadă, cu adevăr rar talentat.

- Cu bine !

- Uneori caprele nu mi-s acasă, că nu mi-s om și eu, om cules de pe ulița satului. Că nu se poate, să nu se poată. Cum vă explicați că noi mergem la firul ierbii vorbind limba română etenă-maternă ca elită străbună-latină-blăjană, prinzând pe Dumnezeu de picior.

- Care-i explicația ?

- Elena Mereuță, lucrezi tot la Primăria Municipului Dej  ca Ștefan Mihuț ori cel din Șasa, costumat în bej, Emil Lazăr? În cinstea tatălui meu și a lui, Vica, soția mea, în drag de România mea.

- Numai nouă ni lecție de viață, Mere Pădurețe!?

- Întodeauna, tu mă emoționezi, e clar, e un har am, în acest colț de rai, un nimb Coșbuc, badea Gerge, o minune ca Eminescu-Emin, în viața mea ca alduita, Veronica Micle, ca mama Veronica Pușcaș, tata de a lui Păhuța și Pușcaș, fata, fecioara lui Teodoru, a lui Horlău care se mărită cu sâmpetreanu, feciorul-lui, fătului Viorel Ferghete, din mijloculul satului Sâmpetru-Fizeș, Sfânt Petru, cu răchiți, cu așezarea pe afluientul Sâmpetru, al Almașului.

- Mere padurete e drumul inglodit al neamului.

- Mere pădurețe ne îmbogățeste viața noastră cu munții albaștri ca ai Chinei, țara zidului si a vermilor de  mătasă, o enormă costrucție fără lupi șmecheri. Ceva monumental al neamului chinezesc, cu reputație specifica neamului chinez - Ming a lui Ben sau al altei încrengături, cunoscute de prietenul meu Ben Todică, vrednic romàn din Vaslui, Iezer-Puiești (peietenul mă dă maistru ca un meșter, zidar cu doi lupi șmecheri, maiștri zidari).

- Ai filing. Ai ca mine multe de învătat, ca mare vedetă, în arta literară.

- Ești tot mai bun, om bun, cu lucru bun, tot mai bun, excelență, tot mai esență", cu sens în univers, tot mai cu sens.  

- IMPOSTORUL MAGIC de Ben Todica, versuri ADRIAN BOTEZ. Un clip recitare la versurile poetului intitulate: PRIELNICIA  LUI  EUTERPE  ȘI  A  TERPSICHOREI  -  (Adjud, Miercuri, 20 August 2025) - TRUVERUL-GREIER    -    în  sfârșit !    -    își  etalează / REPERTORIU-NTREG    -    stârnit  de-a  LUNII  RAZĂ ! / ...E-atâta   LIBERTATE...    -    ...PACE...    -   în  AERUL  ÎMBĂLSĂMAT / Încât  ea  -   LIRA    -   SINGURĂ !  -   se  pune  pe  CÂNTAT...

- Tu ești, în zona de concurs/succes, omule! Totu-i cu dragoste. Manole e templu sfânt pe Mănăstirea sfântă de la Curtea de Argeș și, rămas pe acoperișul mănaistirii și-a făcut, meșterit, aripi de șindrilă, iar unde a căzut, a izvorita răsărir/izvorât din jos de drum, a izvorât izvorul, Miorița, izvor cu apâ vie, apă sfințită, agheasmă și apă de leac peste veac. La noi, la nunta noastră vie și de omenie ca ocoborâre din vie, pe sub falnicul nuc, pe sub veșnica umbră de nuc moartea, cea cu coasa pe in memoriam Gabriel -Artur Silvestri.

- Nu face rabat el la calitate/de la realitate.

- Să caut în coarne pe Fane încurcă-lume, în 1oo1 povești persane, basme-legende. Cu undă verde-albastră (Nichits stănescu). Marfa-i de calitate, făbricată aici în Romània ciocàrliei și in a Mariei Mere Pădurețe, îmi oțetește hrana, o face gustoasă pe iarnă, acrișoare alimentele, cu saț. Cu mine cum îți scrii povestea? Ai cumva somn ùșor prin cartea, Mere pădurețe?

- Noi fiecare, ne spunem povestea, basmul cu balsami.

- Omul se umple ca Putin de hâră și noroi (de mol/gold...de mocirlă puturoasă.) Vă salut, Ben Todică!

- Traiasca CIUBANCUTA!

- Cu bine și drag, Pavel Rătundeanu-Ferghete. Traiasca CIUBANCUTA! Trăiască ca să trăiesc și eu, Benule-PHENEX; CU BINE PRIETENE!

- Cum să zic, ce și cum să zic, ce să replic și să mă complic?

- Pavel Ferghete - CENACLUL INTERNAȚIONAL DE POEZI...

- IMPOSTORUL MAGIC de Ben Todica, versuri ADRIAN BOTEZ. Nimic nu-i floare la ureche, se poartă discuții.

- Pentru cine vine, cu jaf și trufie va fi cu osîndire de jerfire, că-i în mare osîndire și păcătuire de jrtfire pentru tot ce a fost, cu trufie în loc de omenie, în volbură a furtunii și amenițare, jaf omor și cotropire, fără milă, jertfire și jefuire. PAVEL RATUNDEANU-FERGHETE - Aurel Vlaicu, cel ma...

- Le-am luat în galeata (cuvintele) si imprastiat in curtea paginii. Nu FAC rabat de la calitate.

- Eu, nu știu să vă zic cât de imporant sunt, cât de bine, cât de sfânt cânt, cine și ce în fond sânt, cât de viu, argint viu, înviere în deosebire, în cântare, cu încântare și descântare, cu apa neîncepută din izvoare, cu a lui Eminescu cântare și încântare, pentru a elimina boală/epidemie din viața, cu dinamică în socio ecuație, dramă-comedie, academică, din omeneasca trăire/nefericire.

- Ne-am făcut viața frumoasă.

- Nimeni nu mă solicitâ la emisiunea: BATEM PALMA, DAR EU LA AȘA CEVA N-AM NOROC, IAR CU BOALA ȘI MUNCĂ, NU MĂ JOIESC, DEȘI MUMCIND AM BRIO SOCIO UMAN, NĂZDRĂVAN.

- Eu. Ce să întreb, că in final soarele trebuie să răsară.

- NU-mi aprobă nimeni așa-i? Nimeni. Întotdeauna caut să mă explic și justific magnific metaforic, mitic și dialectic-energic hiperbolic, destoinic-gospodăresc, că asta-i apostolic și Hristic, cu fericire în miruire și lecuire; sfințire și potrivire.

Daria ca parte mai aparte muierească parte,

frate-

binele împarte parte

Bisericească și gospodărească,

neam de neam din neam omenesc și românesc.

*

Cine mă îngrijește ca pe sfintele maște (ca pe a sfintei Paraschiva/ Sfàntele moște ale Sfântei Veronica;) SCUMPII de prunci care cotă, totuși iubirea au de mine augrijă, totuși iubirea, permanent, continuu, însoțiți de iubirea și de încredere în mine, ca în Mărgelatu aiesta-în Trandfirul Galben, ciufulit, Florin Piersic, ciocoflender, de la Cluj-Napoca, că el joacă tontoroiul, cu cel de la magie. Din lumea aieasta lumească ca, Vica ieșim, cu picioarele înainte ori ca arnăuții, că știi, cum le ard ochii ca scânteuțele, acei bujori de càmp, sălbatici. La Vica te uitai ca la o zànă, Ileană-Cosînzeană, o Lenuță ca un sâmpetrencel, oacheșe-cinașe... La Gaterul lui Suțu trebuie să ajungem, că este Apa-Sâmbetei unde la tot ce făceau oamenii, n-aveau nici un spor, că totul li se ducea pe râpă, pe gârlă/ anapoda pe apa sâmbetei. Sunt Trandafirul Galben și celalalt îmi confirmă. Cozia și totul e atât de istoric și de aventură.

- Arnăuții de Angie .

- Calea asta căte Iisus are continuitate și, cu propia realitate are esență, bunăvoința ta de a te spovedi.

-S-aveți încredere în oameni ,că-s tot felul de oameni.

- Nu-l pot suferi pe Putin aiesta un bolund, un căpiat, un mare păcătos-idiot, în fire, cu prăpăd și omor, cu dronă și passărea cu cioc de fier. Dumnezeu, Dumnezeul meu ia aminte la necazul meu; scapă-mă din supărarea și necazul meu, deschide-mintea și nepriceperea mea: Ajută-mă, Doamne și îndreapăt-mă pe calea TA Dumnezeu, Doamne, îndrună-mă, Doamne!

- Doamne iarta-ne, Doamne ferește-ne de ispite, luminează-ne cu învierea și provita iubirii și a fericirii, ca cele bune să se adune!

- Doi lupi al zugrăvitului/a scrisului se află în amândoi, acești lupi care-s tentați, îs de dorit și talentați, așa talentați-talentanți; setați și doriți...

- Noi ne bucurăm de energie, igenă și confort. CĂUTÂND PRIN BIBLIOTECĂ am gasit: Câteva sfaturi de aur culese de Melania Rusu Caragioiu, care spun asa: în cartea sa, Jean Francois Six, carte apărută în  Franţa în 1962, după toate regulile apostolice, precum se subliniază, şi care poartă titlul ,,Viaţa lui Charles de Foucauld”, autorul, Inalt Prelat, ne dă câteva îndemnuri de viaţă.

    Acel viconte Charles de Foucauld, unul din personajele ilustre care i-a speriat pe cei din jur prin imensitatea bogăţiei lui pe care nu reuşea să o risipească, din convingeri religioase, a renunţat la tot ce avea şi s-a retras pentru o viaţă de ascet în Sahara, în anul 1886. De acolo, trăind o viaţă de renunţări şi de apostolat, pe care el şi-o dorea cât mai apropiată de viaţa lui Iisus, căutând să imprime în sufletul celor care îl contactau, tot ce putea să le deschidă simţirea şi mintea, spre credinţă şi progres.

     Vicontele Charles de Foucault, devenit Fratele Charles, ne-a transmis prin bogata sa corespondenţă personală şi prin mărturii scrise de biografii săi, sfaturi părinteşti demne de urmat pentru împlinirea unei vieţi fericite. Iată câteva din multele sale percepte :

     Inconjuraţi-vă de oameni bravi. Nu păstraţi în anturajul vostru oameni de nimica.

      Trăieşte din puţin, fă-te mic. Singur Dumnezeu este mare. Cel care se crede mare, sau care încearcă să fie mare, nu îl cunoaşte pe Dumnezeu.

     Prima datorie este să îl iubim pe Dumnezeu, din toată inima, mai presus de orice lucru şi a doua, să-i iubeşti pe toţi oamenii ca pe tine însu-ţi. Această dragoste de aproapele înseamnă fraternitate, egalitate, libertate (democraţia în termenii noştri actuali).

     Nu cere şi nu accepta cadouri. Cerând cadouri prietenilor, îi împovărezi. Acceptând cadoul devini aservit, şi uneori canaliilor.

     Plăteşte-ţi datoriile şi nu mai fă altele. Nu împrumuta de la prieteni, pentru că îi împovărezi, fiindu-le greu să te refuze. Nu împrumuta nici de la necunoscuţi, fiindcă devii sclavul lor.

     Nu fă cadouri şi nu oferi ospitalitate, decât aceluia în caz de dificultate de bani, sau datorii. Fii  atent să nu-ţi ceară ospitalitate canaliile. Uneori cadoul  pe care îl faci arată că eşti vulnerabil.

     Ca şef, diminuează numărul celor asupriţi (pe vremea aceea a sclavilor). Diminuează numărul bandelor de oameni ne buni de nimica. Aceia doar consumă şi te pot umple şi de ridicol.

      In orice afaceri, cât de grave, când te destăinui, sau ceri un sfat, nu arunca nici măcar o umbră cât de mică, de minciună. Ia-ţi un confident de încredere şi de calitate, care te poate ajuta printr-un sfat bun.

      Să nu minţi niciodată. Minciuna contravine celor zece comandamente ale lui Dumnezeu, căci Dumnezeu este adevărul.

     Umblă cu prieteni de calitate, fiindcă eşti judecat după caracterul şi apucăturile lor.

     Nu lăuda o persoană făţiş, aceea putând gândi că ai vreun interes ascuns de faci aceasta, şi că inclini să recunoşti cât eşti de umil faţă de  ea. 

     Nu fi încet, leneş, şi nu trage de timp.

     Mai adaug o cugetare de la mine, Melania, personal, pentru copiii şi tineretul pentru care eu scriu. 

     După literatura engleză de psihopedagogie, de la vârsta de 13 ani un tânăr, în mod automat începe să-şi facă autoeducaţia, devenind în acelaşi timp un individ  cu personalitate şi responsabil în comportamentul său.

     Pedagogii de astăzi afirmă că limita de vârstă pentru discernământ s-a îmbunătăţit, în sensul că dezvoltarea psihică este acuma mult influenţată de dezvoltarea şi progresul tuturor factorilor din infrastructura şi suprastructura din jurul nostru, care au determinat o evoluţie mai rapidă a individului, nu de la o vârstă de l3 ani, ci diferenţiat, de la una mult mai fragedă.

     Despre autoeducaţie, aceasta spus puţin mai detailat, înseamnă că un copil ajuns  la vârsta pubertatii, observând felul, uneori defectuos în care a fost educat pànă atunci, să corijeze în comportamentul său acele tare, neajunsuri, defecte, pe care n le observă şi care nu-i  plac. Iar dacă am fost cu grijă educat, să progresez  şi de aici încolo, tot mai accentuat, spre o perfecţiune prin care să devenin şi mai folositor şi mai important ca individ.

     Cui să devenim noi, cu toţii, folositori? Răspunsul îl ştim: Lui Dumnezeu (Puterea universală), societăţii, familiei şi nouă înşi-ne !

     Deci, nu văd de ce sunt acuzaţi şi incriminaţi, intr-una, doar părinţii şi dascălii.

     Aşa cum un copil, la pubertate, poate percepe şi acumula o multitudine de noţiuni, care îl vor forma ca om, el trebuie să înveţe singur, de la această vârstă, să deosebească binele de rău. Iar dacă, din fericire, i se mai dau sfaturi utile, el nu ar trebui să îşi închidă urechea şi nici să riposteze agresiv, verbal sau chiar fizic.

     ,,Ados”-ul in devenire, trebuie să îşi imprime bine în memorie, că agresiunea verbală şi fizică este pedepsită de opinia publică şi de lege, în lumea civilizată, lume în care trăim şi de care nu ne putem desprinde, doar pentru motivul că o ignorăm, printr-un simplu ,,nu-mi pasă” !

     Mi-ar face plăcere să îmi răspundeţi, mai ales prin exemple de cazuri, şi să le daţi la lumină pe blog-ul meu. Mel Camelincitant. Semnează Melania, (care  recomandă adolescenţilor în devenire, să citească  mult şi să scrie lucruri frumoase pe net)

- Melania Rusu Caragioiu - Sfaturi de Aur. Cu bucurie, Ben Todica

- În esență, tu ești un profund (ce evenimemte (sunt multe evenimente, dar eu doar om sunt, nici pom nu sunt, că-s pâine de o ființă, chiar dacă sunt cela ce sunt, și am o slăbiciune mare pentru floari, un intrus ca Iisus, de moarte, însă mai presus, cum ai spus, dar ce am spus ca Iisus, când sulița între coaste l-a străpuns. Și totuși iubirea, la aiasta, n-am un răspuns.

ÎN DREPT DUMNEZEU DE A FI, CU TE IUBESC, ÎN FIRESC ȘI PITORESC, CU OMENESC ROMÂNESC

Am copiii cum n-au unii: cum n-au găunii politicului,

găunii pricazului,a hazului și a râsului cu a plânsului,

că am o vobă de la tata, că ni se rostuiește soarta și, se învârte și roata și cine se aseamănă și-s de seamă, mândru și cu modru se adună pentru roadă, cu viață frumoasă de baladă, cu haznă, cu frumos-Hristos luminos, în neaoș artist rost și, cu viață oglindă și ghihndă, în viață bună, de zână: ileană cosânzeană,

că eu, ștrolobat,

i-am pus, în rândul lumii, aur cenușiu strecurat,

cum strălucesc unii, obținând mai mult te iubesc, cu ce mult te-am iubit, Vica, ca-n acel mult idol și, cult

și cu ca acel și mai mult, din demult, avându-te intens cu sens unic, în univers, în vers, cu demers dialectic diplomatic și pragmatic, fizic și în specific, în liric ca în Groapa, ca în opera omnia a lui Egen Barbu, un om bine ca primarul din Recea-Cristur, Alexandru-Laurențiu Rusu, ca să se trezească neamul românesc, trăind cu demnitate, cinste, în sănătate și omenesc, că-i mai bună ca toate, cu înviere în bucate și cu banii și, frățesc să nu ni se gate, prin omenesc și în firesc și pitoresc să mă însănătoșesc,

cu binele-n bine și cum și muncitor ca scriitor, o dai pe brazdă, muncitoresc

cu viitor, că am o vorbă de la tata ca să-mi iubesc vatra, zice și Angela Rusu, învârtind la moră rota.

*

E tăifas la noi în festivalul de film, în care încadrăm și fimlmul: Două lozuri, impunător, cu valorizare și autentic, cu Brâncuș și atitudinea cu înțelepciunea și minunea-minunii, și lumina care n-o stingem din corola luminii excepțională la Blaga în idilă, o verticală politicală, cu veșnicie, în viul vieții, care salvează prezentul si prezența lui Iisus.

- Căutând după mere poienice, muscelene/rocătinate..., că sunt multe, în joc.

- Sportul e sănătate pe pâine care trbuie, să o înveți ca pentru licență.

- Pe noi Dumnezeu ne-a autorizat și ne-a inspirat să scriem minunat, că ne-a dat dar din dar, iar și iar, cu har.

- Căutăm sens, în marele univers.

- Viața ni pasul atât demic cat si academic, o comoară care ești în lumea asta, deși noi, nu trăim cât dealurile, munții și câmpiile, formele de relief, minuni și frumuseți, a unor trăiri artistice, minunate de ținut minte, dar pe care noi, într-o zi, cu regret, din păcate noi le părăsim într-o bună zi, le părăsim.

- Am primit un mesaj de la D-na Dorina Șișu, Director Revista Itaca-Dublin. În data de 4 nov. a.c. va fi sărbătorit public, la Dublin, cu fast, Scriitorul Gheorghe Schwartz. I se va publica încă o carte și va fi făcută public și activitatea sa de scriitor. Amănunte pe Linkedin, Scriitoarea Dorina Șișu.

- Suntem invitați. Vom participa afectiv sau factic, plini de mândrie, Cu stimă și Felicitări, Melania Rusu Caragioiu 

Și pe o piatră, dacă calci, trebuie, prieteni,

trebuie, să fim atenți ca să n-o pățim ca Stan-Pățitul!

Nu știu, cât de inspirat și, de motivat.

În viață ni și, greu și, ușor

printre spini și colți de piatră,

printre câini care ne latră

ori ne înhață de picior (după Domnica Gherginescu Vanea).

*

- Dacă n-ai sănătate, nimic nu faci, că sănătatea e o realitate, o stare de bine, în dragoste.

- Ce facem? Scrisul nostru e o comoară care rămâne aici pe pământ ca fericire, pentru stare de bine a celorlalți, pentru ei, pentru urmași și frați, fiind un bine din partea noastră.

- Israelul bombardează fără milă, cu sadism și cu inimă afurisită/cu sânge rece și fără nici o lege, în lege!

- Ești plin de surprize.

- Numa Dumnezeu nu e de vină de năpasta aiestor războaie... Am senzația, că-s aparte, cu parte, uneori având simțul umorului, că sunt dinamic, pragmatic știind în ce-s, cu merit cel mai iubit între iubiți ca cei botezați, responsabilizați în folclor și în tradiții. (am învățat din toate prostiile, din greșeli?)

- ESTI TU.

- Câtu-i lumea-n lung și în lat n-aflu ca Vica om drag și frumos și de Hristos, de drăgostos și de folos, de haznă ca noră în casa noastră, deși casa noastră e casă grea, cu tare mulți oameni în ea, dar tu Vică ești femeie istață și hărnicuță, dar tu ești noră voinică și frumoasă ești și ca nevastă, și la de toate faci față, că la mâini harnice, cinstită și demnă, sorelnică față.

- E încă cald pe la noi, nici atmosfera nu e o atmosferă închisă.

- Pe unde plimbi pisica, pe pis-pis?

- Pe langa drum, pe langa gaura cheii.

- Cum pe lângă drum ca mărul de lângă drum,  prin șanț,că aventura ne duce departe, suflețelule !

- Ce mai faci, dragă,fată ?

- Cer senin și sănătate! CU BINE, FLOARE DE CAIS! Tu, cum de te-ai gândit, să-mi răspunzi verișoară din USA?

- Avem nevoe de dopamină, dragilor ca să fim fericiți, fraților!

- În cafea se pune și puțină sare ca să nu se folosească mult zahăr, ca stimuli, în a creea bucuria.

- E o terapie, prin râs.

- În zahăr e o moleculă de energie. (Știință, sare și piper).

- În noi e și epuizare, că am un sistem nervos și un de sistem de vedere. Ne trebuie Molechin imuno (proplan e hrană pentru pisici). Cristina Joia trăiește fițos-frumos! Fericirea vine din  interior. Vine fericirea vine din interior, vine. Să zâmbiți și trăiți frumos in Hristos, să trăiți bine, să trăiți cu bine, cu studii superioare frate Ben.

- Să trăiești, cu credință-n Dumnezeu !

- În general, tu te lupți cu slăbitul ori uiți - uite-te răul!

- Eu nu ma lupt cu slabitul, eu ma lupt cu pofta.

- Tai cocoșu și, beu vin roșu și să vezi ce vrednic e și moșu.

- Tai cocoșu și beau vin roșu, că e vrednic, e el ca un tinerel, fain-făinel.

- Să-i odihnească Dumnezeu pe cei dragi, în pace, în lumina învierii și a fericirii!

- Important e, că inteligent ești coerent în marile bucurii, cu emoții în diverse ecuații, în lumea ta fantastică. Ești cursiv, cretiv, cu poale-n brâu ca bărbat special specific, unic, de România, cu farfuria și cu veselia, și cu bucuria, și omenia de România. IMPECABIL, UTIL, CU ADEVĂRUL COMPATIBIL, PROVITA, CU VIAȚA

- Cum treci peste problemele, ce le ai? Cum ești, în lumina reflectoarelor printre prieteni cinstiti și ca lider în diaspora, iubit ca pe cel mai iubit, ca român sfințit, român între români, cu surata limba română ca adevărată mamă, că ai o strategie cu omenie sub soare de binecuvântare de Românie profundă și veșnică salvându-i prezentul tras de mânecă pâine și pace, liturghie în viitorul muncii, obiectiv al păcii? Tu ce merirricrație ai, în drag și făinoșag. Ce mai faci? Cât rănit sub burtă cu rană și cu senzație de arsură o să mai sufar astra, ca Luceafăr cu urticarie și cu durere, o a naibii durere, că am pe sub burtă ceva penibil, precar, cum rar cu suferință, că și noaptea a te trezești, fir-ar să fie că mă trezește din somn domn men, Ben!? Dar mai trăiesc amar ca pelin, pelinaș amar! merele pădurețe amare și ca vermii în rădăcina hreanului/binelui de pe altarul soarelui, România Dorului, un fără egal național! Nu mi viața chiar așa de confortabila, cu baftă, că beteșigul mă face un amărât, un hâd năpăstuit cu toate relele lumii, misterele veșniciei lui Lucian Blaga, un filozof inedit, un drăguț mândruț, unic în gândirea sa lăuntrică și pe luntre spre nemurire în triologia cunoașterii și a misteriosului, tot mai misterios, tot mai adâncit de mister și de a întunericului care ne sufocă, agnosticul neînțelegerii filozofice, cu prețul evadării în nemurire, cu dreptu de a fi intrusul, la emisiune de la Proteve: BATEM PALMA; de ce? c-aici se dă niște bani care mi-ar sponsoriza publicarea cărților scrise de mine și publicate pe blogul lui, în Australia, cu cinstea lui, de Ben Todică, un om-adevărat român ca român adevărat, descoperindu-mă și pe mine ca scriitor, cu talent înzecit și îmulți în talanți și ca astral, național, monumental vital, de viitor și excepțional, ca o voce a României,  care vrea să-i fie bine incomparabil cu nimeni, că aș fi un original, un inedit, că povestea mea cu mere pădurețe, să fie a posterității/eternității, să aibă omenie și demnitatea teiilor înfloriți pe aleile României și cu stei, cu forile a florii-florilor, comoră rară ca limba română, o limbă bătrână, tuturor cu îndemână maternă și eternă și crucială, pe verticală, cu caracter și cu sincer reper sfântul cer, în cuvântul Drept Dumnezeu, o preferiță, un tupeu de conștiință națională raportat la universal, pentru a fi omul-eu cu potențional, provita, compatibil cu adevărul impecabil, util, și cu viața.

Războiul e cu culpa om-uciderii;

cu prăpăd de popor și cu omor, cu culpa distrugerii.

Apoi cine ne-o facut pe noi n-or avut atâtea nevoi !

Dar,

în viață nu-i ușor, îi dificil,

dar

noi buni români, în isprăvuri eram grozavi și buni,

stăpâni și pe lucruri buni.

Flori și flori, că-ți dau parfum

și flori

și mii de sărutări,

mii și mii de sărutări, cu dulci fiori, în sărbători!

Că să fii tată...,

e lucru mare, luminat de Dumnezeu.

*

- Aici am fost și aci vom fi, că meri pe drumul tău luminat, de luminat de Dumnezeu, cu lucru bun ca lucrurile de cadou, din sacul lui Moș Crăciun!

- Dragă Pavel Rătundeanu Ferghete, Mulțumesc pentru acest prezent dăruit cu versurile mele, și publicat la Armonii Culturale, Revistă de mare prestigiu românesc. Cu drag și frăție, Ionica din Gepiu

- Ce mai faceți, dragă Ioan Miclău, un unic și scump român, din Gepiu, dumnevoastră, doamna Florica și fetele, mândrele de România, că dragile de ele, tot: românce-s, tot din România sunt, dragule tată fericit și iubit, un distins pentru Biblioteca Mihai Eminescu, Luceafărul nostru: Hiperion și Demiurg!

- Dragă Ionel Marin redactor-șef, ce mai faceți, cum o mai duceți cu vara adusă către iarnă, bun prieten? Dumnezeu să vă dea bine, prietene! Studenții evrei ar lăsa tot ce au aici ca să meargă acasă ca să distrugă pe teroriștii Hamas, niște împilați, împelițați, niște răi, că pentru unii binele, a face binele, nu contează. Viața e vitamină, nu mai găsesti mai gustoasă, mai frumoasă și mai sănătoasă. E o poezie cu liric mai mult, mai sănătos, în luminos, Hristos. Cuvâtător și pilduitor, de viitor, în rostul nostru verde-albastru, din patrimoniul național, al nostru, în destin senin ca-n filme fără suspin.

Fără Vica, dragule Ben, nu miroase nici o floare

și nici România iz n-are,

nu-i nici România profundă și nici întreagă, dar nici mare,

Vica dragă floare ,că e în gest artist, cuget românesc cu și în firesc și omenesc,

Iar eu, drept Dumnezeu sunt, cu calitatea de poet.

Ginit!

*

Marius:

- "Mie nu-mi trebuie povești și reflexii". Către Vichi:

- "Frate-to m-o întrebat, te-o plătit soru-mea?"

O imagine mult mai cuprinzatoare decat stiam despre fenomenul Comana, cu lungi rezonante stiute de noi mai ales in domeniul literaturii. In ce ma priveste banuiam si implicatiile politice, motiv pentru care am sustinut si sustin ca Leana lu' Zapacitu din capu' s(t)atului era manipulata din afara prin intermediul lui Emil Bobu si Gogu Radulescu. Efectele manipularii ei rasfrangandu-se asupra conduitei lui Nea Caisa. In plus, este clar, cred, pentru toata lumea ca grupul de la Comana a constitutit nucleul Grupului pentru Dialog Social. Oricum, efectele fenomenului Comana se resimt inca acut in viata politica si in cultura romana, inclusiv in literataura. Parafrazez: Elit-a fost, Elita-i inca! Scrie anonimul PL

- Cer și pământ românesc, sincer, cu reper de cer, cu caracter și, te și, te iubesc,

în omenesc,

prin propriul firesc !

Ne rupe nebunia războaielor, al acestor mizerabili

ai nimicniciei omenști,

cu crime criminalist,

neomenesc, biblic artistic.

CU VIAȚĂ FRUMOASĂ CA O POVAȚĂ

*

C-așa nuntă, în satul, în ciubăncuță, în sat la noi, n-a mai fost și n-o să mai fie și, Vica mea știe ițită și zăpăcită de viață, parcă pe ea toată povorâtă; știe pe de rost, toate, în veselie, cu rost și cu avânt, cum bune și mândre au și fost, știe ca pe o poezie zisă pe de rost, ca un tată nost, așa cum o și fost, cum o fost rânduit și alduit De Dumnezeu, că aici am fost și aici vom fi, cât lumea și cât va ține viața, minunea, cu a fi și cum vom fi ca să apărăm mândra cunună, că vom apăra acest sfânt  pământ, împreună, traiul drept Dumnezeu așa cum și mai cum o să mai fie, jucăuș-pițiguș, cum e neamul și cum suntem noi și o știm ca neamul nost nobil și sublim, cu rost: forforos și mândru, muncitor, fără modru în viitor frumos, cu rost și cu folos și fălos, cu credință în Dumnezeu, și în viitor cu bucurie, cu veselie și cu omenie de Tatăl nost, cu viață frumoasă ca povață, în rost și rânduială, pe verticală.

- Nu. Că se zice: dar eu în dragoste îmi pierd capul!

- Oi fi artist, cum îi place lui Ben să zică, c-aș fi artist, că nu sunt, că nu-s om oportunist, așa cum Avram Ianucu era tribun pașoptist, trăind ca Romeo la Verona, îndrăgostit și el în Abrudel ca pașoptist și altruist, ca om-artist/artist-om încununându-se cu dragoste, în dragoste, pierzându-și capul în dragoste ca-n acea atică poveste din Verona, românul fiind cu o unguroaică în plina ei tinerețe, cu tandrețe și cu noblețe, de Mere pădurețe. Era în firea locrurilor o vigilență strategică, una firescă și tinerească între cei doi care parcă se împingeau unu spre altul, se apropiau printr-o spontană apropriere:

VIAȚA SUBȚIRE CA AȚA

Intrat, în pâine mă trezesc, române,

în mâine și-mi pare bine,

chiar dacă mâine sunt boul, și ca boul mă uit mirat,

la poarta nouă

jinduind după pace și, pâine,

liturghie-n spice,

în hai la muncă, hai cu mine și ține-te bine,

ține-te cu milă, de mine

și, trage-mă cu forța de haină,

trage-mă din iarbă,

trage-mă la bine, frate-meu, drept Dumnezeu, cu Dumnezeu înainte pâine fierbinte, spiritual înalt și, ca un munte, de inimă și, în frunte,

oferindu-mi ocazie, în veselie, de-acasă cu omenie de Românie și, în mare, cu întindere nesfârșită de Românie profundă, trage-mă și binecuvântare (Dumnezeu să te facă, în bine,

cu toate bune, fabulos de frumos și, cu sincer, cu mândru cer

avându-l ca reper și, chiar ca caracter, să-ți cunoști lungul nasului pe altarul soarelui și cum să-ți spui: fii cu tupeu? drept Dumnezeu revărsat,

în eu lepădat de: eu din eu !

Și, fără să ne complicăm viața

și așa subțire ca ața/

cusută cu ață albă.

*

Popa Pr.Găureanu Timoftei a zis să ne făgăduim ca ne vom iubi până la moarte, până când moartea ne va despărți.

- Muști din plinul vieții pentru o viață sănătoasă cu cea mai bună stare, frumoasa și fițoasă. In tot e o speranță. Tu,ai experența ta și ești inegalabil corect/perfect ești, cu motiv și ai meritocrația ta Ben.

- Multumesc frate Pavele! Tu esti la randul tau un imens SPECIAL ROMANESC!

- Apucăturile mele sunt O.K. Vica era femeia cu ochi frumoși. Eram așa de aprins după Vica. Între noi era dialogul, surpriza dialogului soarelui. Vica a avut încredere într-un mediocru, că ce eram eu? Era Vica pe gustul meu, Drept Dumnezeu. De ce oare mi-a fost dat? De mi-sa dat să te cunosc, Vica? de ce fără tine, culoarea n-are culoare și miros n-are nici o floare? Vica mi formula, în alchimia iubirii mele. Mi România, mi Vica extraordinara cu toate ingredintele în bine, întregirea, unirea mea cu Vica? Ce m-a făcut s-o aflu, în tot ce sunt?

- Era sufletul pereche, te complecta.

- Vica era a mea pur sânge, pur și simplu, până la sânge era a mea, era în drag de România a mea ca în templu, în cădere liberă, ca mândră țară de țară, cu viață pur și simplu, la țară mândră! În Ciubăncuța de iluminație copiii fac pomenire după Vica, ei copii oare mai știu a câta oară, fie întru folos și haznă provita Iisus Hristos-drept Dumnezeu Dumnezeu proînviere, mângâiere drept la înviere și fericire, drept Dumnezeu la veșnicie cu mântuire și salvare de la moarte cu veșinică pomenire, Dumnezeu ierte-ne păcatele, nouă și tuturor greșiților și vrășmașiloror noștri! Eu lângă tine Vica, nu puteam sta ca un lemn, domn Savaot, în tot român, de România în armonia, în impreunare, cu ciocârlia, cântâdu-mi sinfonia, cu măiestria! Timpul mi înaite, lumină a viitorului din prezentul, în arctual în spre viitor, provita, cuvântul drept Dumnezeu, în viitor, în cofruntare, pozitivă, cu perspectivă de conștiință, înhămat la știință! Totuși iubirea..., care-i decizia care, dăruind dezinteresat emoție din belșug ne face fericiti?

*

S-a fost înserat bine, de a binelea s-a întunecat, când Tomiță m-a sunat și zicea, că se gândise la mine, că o să vorbească și cu ceilalți ca să-mi facă o vizită. Îi era dor de mine. În vocea lui se simțea emoția ca un firesc. Era copleșit de eveniment, de ce-i trecea lui, prin minte.

- PETALĂ POETICĂ de Ben Todica, versuri Camelia OPRIȚA. Un videoclip recitare la versurile poetului intitulate: CALLIOPE ~*~ S-a înnoptat cât ai clipi și plouă, / Un gând hoinar mă năpădește. / Încerc să-i dau o formă nouă / Tăcerii, ce mă înrobește. / Îngăduiți creionului erou, / S-aline întristarea grea / S-aducă din viață un ecou, / Să fie scut când vremea-i rea. /

- Noi am face un bănuț, dar pentru scrisul nostru, nu ne plătește nimeni drept de autor, cum ni s-ar cuveni.

- Noi ne negociem supravețuirea.

- Eu nu fac nici un bănuț (cum, îl pot face și eu?) Ce înseamnă a trăii cu adevărat ?

- A MURI.

- Care-i realitatea și povestea filmului românesc? Cand nu mai ai dar nu mai poti avea si film romanesc. Unde e Romania?

- Felicitări. Sufletele bine așezate pot face cu ușurință poezii, în sensul că pot instala instantaneu o cortină după care îl strunesc pe Pegas. Ne place să vă citim, Cu stimă, Melania Rusu Caragioiu

- DREPT DUMNEZEU DE A FI. Sunteți, cu toții minunați, sinceri, dintr-o lume minunată, din România Dumnezăiescă a sfiților, a zânelor și a ilenelor cosânzenelor omenești și de povești ca-n povești, a cosânzâienelor cu rost și rânduială artististică, cu iele și ciulendre ca minunata Vica Ciuleandra, din Ciubăncuța-Clujului, cum, îi sincera colorată ca într-un scenariu de film, cu un veterinar înregistrat pe bandă de magnetofoon sau filmat cum Pavel Dragomir salvează, rezolvă o fătare distocică, cum rezovă fătarea animalului, cum se chinuia să rezolve fetusul pentru a-l scocoate viu din pântecele matern al vietății de animalice, ca minunea lui Dumnezeu în liturghia din spice al păcii, ca un minunat suflețel, animăluț, o vietate încântătoare, binecuvântare sorelnică care încânta cu o stare de bine, de pâinea de o ființă, pâine de toate zilele ca o conștiință de om, de om-om-Dom, cu drept Dumnezeu de a fi.

- Totul e să fii un soare ca soare eficient și activ ca să meriți numele Iisus.

- În tot ca dramaturgu Mazilu, dar să fim soare ca Teodor. Servus, Emil Boc! E o vorbă din Muntenia lui PotLogaru-Ilie Marian; -"Mai bine o masă mai mare, decât un gard mai înalt, după el fiind și un leopard, ce zici domnule George Arion, scriitor cu doctrat în romane polițiste și,director la Revista Flacăra, și la Clubul Flacăra.

- Ne aduce și-un borcan de soare din Live Island.

- Vă salut fain, omenesc !

- Căile Domnului sunt cunoscute. Noi, în călătoria noastră, călătorului stând bine cu drumul spre Iisus, cu adevărul și viața, omule!

- Dacă o fac pe prostu-"de ce premiu e vorba, dacă mi-l dați, îl accept că am publicat 16 cărți. Mulțumesc pentru cinste/dar.

- Așa vă scuzați dumneavoastră, pardon, că mi-ați înșelat așteptările.

- De ce puii mei îmi mai scrieți, fără nici o justificare, ca cei care virusați telelefonele/ lepropul ? Unde, în ce vă stă înțelepciunea și bunul simț? Ce-i și cu viața asta, că se întâlnește munte cu munte dar om cu om (filmul:Angela merge înainte) Nu-mi explic de ce nu-mi adaugu la numele meu numele satului meu Sâmpetru, Sâmpetreanu/ Sfânt Petru (Nu mai era nevoie, era de prisos, avea prinosul necesar?)

- Toti spaniolii fac asta chiar si englezii antici.

- Ești un drăguț sincer și răruț, mândru fără modru ca must artist, Gepianule!

- PAVEL SAMPETREANUL

- Asta-i super spensi, ești tare bun, cu impresie plăcută

- ISUS SAMARITEANUL

- Mai știu, că Gepiu e un sat pe lângă Oradea-Bihor, unde, tu, Ioane Miclău, ai lucrat ca maistru in lemn special, la fabrica de mobilă. E delicat și nu-i de joacă acest nume mai presus de cuvântul, Dumnezeul omenirii, durerii și iubirii, - a nemuririi, a iubirii, a păcii și muncii, cu câmp al muncii și nu a mizerii războiului, un rahat și nu un peștișor de aur, pește de aur pe care eu îl văd bine, cu o naivitate sincera de copil, crezând că totul era, este o relitate în basmele lui Petru Ispirescu, legende românești. Ești curajos, temerar prin ce faci, cum rar, temerar și neâncorsetat, în ce faci omule drag, în drag de Vica și de de România mea Hristos, cu luminos și cu folos și, cu frumos.

- Ce frumusețe e vinovată (care e motivația, Rafa Cornelia, cibăbancă, din Ciubanca, Cj?) Tu, îndrăsnești să strălucești in timp ce miniștri nostri scot prostii-balauri, luați cu japca, cu aruncând flăcării pe gură.

- AMAR DE ON – medalion Fellini, Un SALUT din COPILARIE, Artiști cu renume mondial ne desfată inspirindune in Mere pădurețe.

- Doar pe tine te-a învățat părinții Îngeraș îngerașul meu în copilărie părinții, bunicii?

- Da. Pentru ca Trump a lipsit atunci de la ora de gimnastica.

- Pe toți ne învață tatăl nost ce-l știam pe derost, bcuros pe rost artist și cu folos Hristos-luminos- generos, frumos. De care depindem o viață.

- Asculta segmentul acum, din atașament ca din alt motiv diplomatic a fost tras/ascuns in umbra de tubisti. Umbla si ei dupa promotii.

- Îți dai seama ce am făcut noi va intra în isrorie, deși nu-i ușor. Care ni starea de bine? Orice mamă e neprețuită, prin sarcina ce o poartă în pântece ca pe o pveste bună. Ai un vaiv aiurea pentru Pavel din Ciubăncuța: Salut de pioneri, șoim al patrei ! Pavel Ferghete - CENACLUL INTERNAȚIONAL DE POEZI...

- IMPOSTORUL MAGIC de Ben Todica, versuri ADRIAN BOTEZ. Un clip recitare la versurile poetului intitulate: PRIELNICIA  LUI  EUTERPE   ȘI  A  TERPSICHOREI  -  (Adjud, Miercuri, 20 August 2025) - TRUVERUL-GREIER    -    în  sfârșit !    -    își  etalează / REPERTORIU-NTREG    -    stârnit  de-a  LUNII  RAZĂ ! / ...E-atâta   LIBERTATE...    -    ...PACE...    -   în  AERUL  ÎMBĂLSĂMAT / Încât  ea  -   LIRA    -   SINGURĂ !  -   se  pune  pe  CÂNTAT...

- Oare cine ești, tu ?

- Un trup prin care Ingerii se cauta.

- Eu sunt cel mai cel.Tu ești cel mai cel...iubit dintre pământeni. Cu victorie, în Europa. Unde dragoste nu e, nimic nu e, zice Victor Petrini, ca idee filozofică în Cel mai iubit dintre pământeni, cuprinde cuprinzător Marin Preda. E un om între oameni, un altfel de Pavel ca om poet, poet-om și este foarte uman, că nu trăește, în van, ci-i năzdrăvan-mioritic, carpatin și creștin-ortodox. Rușii-s cu drone în Ucraina, sunt prostiți de Putin bolundul și, idiot, suflet mort. Cu omor și prăpăd e în popor, c-așa-s rușii bolșevicii, putiniștii, că-s plini de vicii staliniștii. Ca suflete moarte a lui Gogol, un cool...întâi și întâi...

- Nu te plange daca nu-ți place ceva. Pune mana si rectifica: adauga, scoate, refa si eu inlocuiesc. Nu uita ca eu nu sunt scriitor de versuri. Spune-mi daca te deranjează si o scot din pagina.

- Ciubăncuța oameni minunați, oameni botezați în Las Fierbinți", cu tei înfloriți. Norocul nu face puii numa într-un cuiib. Mândru te ții de parcă ă-ai înghițit o coadă de mătură: ești călare pe o mărură; Cu prietenii mă împart mereu până la drept Dumnezeu mereu și mereu, pretutindeni în drept Dumnezeu ca liceienii, prieteni. Amândoi n-am știiut de drog-buldog. Ești prea exigent și ești inteligent, omule, îți trag boii, în jug ! Ocus-pocus,

Daria era fiica noastră, o verde-albastră, vorba lui,Nichita Stănescu, un poet modern, cum îmi place cumva normal și moral, cu doza lui de poet, un verde-albastru-poet de patrimoniu. Tu, ești ambasadorul lui pește. Moș Martin mai mult s-a speriat, decât a fost pus ca Putin pe rele! Nașu, Mânzu zis și, Curpenu Mânzat Ioana lui bădiucu, Georgica, fratele lui Vica mi-a urat de ziua mea de unu octombrie, mi-a urat la mulți ani ca Daria-Loredana,Caratista-Ferghete, fiică-mea, copilă de a lui Păstaie Vica și a lui Pavel. Flaviu mi-a urat de ziua mea, de unu octombrie. Tu, nu știi că peștii nu se îneacă niciodată.

Sosesc păsările călătoare, rândunicile la vechile cuiburi făcute la grinzile din poețile vitelor din sat ca un dat, cum o spus și veterinarul aiesta din Recea-Cristur. Veterinarul Pavel din Ciubăncuța ca Vica, Vicuța de Ciubăncuța. O reverență pentru esență și pentru excelență !

- Nu ești deștept deșteptt destul dacă nu ești și fudul. Multe lucruri nu ajung la tine din cauza ca suntem cenzurati de-ai vostri. Diaspora, considera ei e periculoasă pentru voi.

- Bucurie! Bucurie, om de omenie! Ocus-pocus, Daria era fiica noastră, o verde-albastră, vorba lui,Nichita Stănescu, un poet modern, cum îmi place cumva normal și moral, cu doza lui de poet, un verde-albastru-poet de patrimoniu. După cum spunea Tolomeu, zamolxe, Herodot, că ei erau istorici, mândri de țara dacilor și tracilor.

- Tu, nu vii?

- Viața-i cu mine, un, cum nu pot să trăiesc fără Vica, deși trăiesc fără Vica, cu dor ușor greu, dorul meu, drept Dumnezeu. Vica era una, cu eu. Tu îți controlezi mintea și respiri regulat, strunit, pământean iubit, dezlănțuit ca dreptatea, în lanțuri, norocoasă-frumoasă ca iarba verde de coasă, de-acasă.

- Ești un prețios-pretențios.

= Cu risc cardio vascular spre vascular, cu accident vascular, merg spre har, că-mi pică fața că mi se rupe ață, viața. Tu ți-ai peopus să mă respecți ca cei botezați.

- Te respect ca frate în Duh, ca om născut din Glie. Framantat de Dumnezeu, din lut de Ciubancuta.

- Ce stai pe gânduri ?

- ADICA?

- Auleu, eu și Harap Alb sunt cu ostea lui Papuc/Bau-Bau-Păvăluc, că veni și vremea aceea, totuși iubirea, cu minunea, cu fericirea, vorba ceea cu totuși iubirea cu manifest pentru sănătatea pământului! Om cu lucru maistru, lucru bun.

- Imi place replica ta frate Pavele! ESTI TOTAL ATOMIC !!!

- Cum să zic, ce și cum să zic, ce să replic și să mă complic? Da v-ați luat examenul de viață, mai mult ca o licență-doctorat ca Mircea Câmpeanu, de la Centru de cultură, bun prieten, mie mare om de omenie, mare patriot ca doctorandul Tiberiu Groza. îți cunoști, iubești țara Pavel-Pavalușcă frescă de biserică, Trușcă de om adevărat și minunat om ca pom pe rod, în legenda moleculă- atom, pom pe rod/om.

- Noi suntem în cărți.

- Tu, înțelegi ca zeu al lui Zeus, că a înlănțuit pe Prometeu în Caucaz, vorba lui Alexandru Filipide?

- Spre ce deschidem paranteza?

- Învățăm matematică și, iar și iar matenatică-aritnetică, cu Isoscel, cu Voinicel, Fain-Făinel. De tot ce te-ai păzât n-ai scăpat, în scăpătat?

- O tara de matematiceni veti deveni fratilor !!!

- Noi facem rahatul: cao-praf? Parcă am bate palma și cu adălmaș, pentru vânzarea făcută. Nici așa, nu vrei?

- Exemplificăte...,

- Cum să zic, ce și cum să zic, ce să replic și să mă complic după propria-mi exemplificare? Sunt om da, om sunt, inteligent, ager ca un fulger sunt sub cer, anaibii inteligent, un național, internațional și tradițional, muli-cultural ca, ca Marels internațional Ben Todică, un om, o idee a căii lactee, un om Domn, Eminescu-un astral, un genial, național column mod de a fi, în drept Dumneze, de Dumnezeu-Tatăl. Ca om pop, om-top, om extraordinar, om cu sfințenie, har literar. Tu, ești, în fața mea drept, Dumnezeu în luptă dreaptă, cu eu. Îmi dai mereu credit.

- Primiti, vã rugãm, un gând bun din partea seniorilor din grupul Observatorul din Canada pentru prietenii și colegi lor de pretutindeni. Sãnãtate, o toamnã frumoasã și bogatã in cele bune vã dorim ! Sã le respectãm "seniorilor " îndârjirea de-a exista - și sã le recunoaștem vointa cu care-și duc misiunea și a rezista pânã la capãt.

- Tu, vei rezista și vom exista în excelența noastră, în esență de conștiință, pâine de o fiiiință, că și iarba-i ca Dacia lui Decebal, un național neaoș, chip al viteazului pământ, cu popor român, în al limbii române și al ierbii grase stăpân, în poporul drept Dumnezeu, în veșnicii stăpân ca poporul româniei, în frumoasa și în bogății cu socio-ecuații, ecuații și algebre cu sinusuri și cosi-auri din aritmetici cu copilărie fără grijuri.

- Io Ioan Miclău Gepianu, din Gepiu-Bihor Oradea; australian ca Ben, de-o viață de om, cu înflorire pentru rod spiritual, național-universal monumentual sustin.

- Nu era numa o rață / Și era tare șugubață (Din filmul,Veronica de Elisabeta -Bostan) Pe acest pămànt în permanență esență, un nou și nou Decebal, Domn Savaot-Savaot Dumnezeu, drept Dnezeu iubire, iubire întru veșnică învire și nemurire, în veșnică fericire, în neîntreruptă iubire, cu îndumnezăire și deșteaptă-te române ca binecuvântare de a ne păstra în păstrare a nemului și a gliei atrălucire astrale aub soare, sub sori, în lymini astrale de dor, al păcii și muncii. Am vrut să vorbească o țară întreagă, dar ce am reușit, om iubit?

- "Ai un foc, dar stăi..., dai și o țigară? (cere șmecherașul, cu alba, neagra).

- E mai frig ca de obicei.

-  Am să topesc oțel în Hunedoara asta. Mergi de aici Todor bacii, lasă-l sa lucre la noi în echipă, Todor baci...

- "Dumneata de ce te-ai făcut, când te-ai făcut oțelar, baciule?" Frumos au făcut huniazi!

- "Tot au clădit în stâncă (se referă, la Castelul lui Iancu de Hunedoara.")

- La noi, la nunta noastră vie și de omenie ca o coborâre din vie, pe sub falnicul nuc, pe sub veșnica umbră de nuc, moartea cea cu coasa pe im memoriam, Gabriel -Artur Silvestri. Ești mândru de realizările tale acum? Ești important pentru obiectivul tău, foarte important și înteresant, că și la Fănuș Neagu: -"Ingerul a strigat" ca bolunzii, în marele orașe".

- "Doi pădureni după o ispravă la oțelărie isi aveau 2 litri de rachie". Avea și Vicuța din Ciubăncuța în pieptănătură, în care părul se aduna într-o coadă, codă de cal se ciufulea/împletea părul într-o coadă, coadă de cal, însă i se resta, cu așezare isteață de puștoică, de ștrengăriță... Că și merele putrede stricau, pe cele, merele bune le stricau merele stricate deja (ce zici, nu-i asa toată trăsnaia, toată schimbarea biochimică, în fapt explicată. Iubirea, e o pasăre în zbor (o inimă și un dor, să mor puișor, dor călător...). Ce a fost n-are să mai fie, în vecie, de omenie, în veci pomenire, n-o să se mai știe. Lumea zice multe, zice ambițios, zice frumos.

- "Acuma suntem în întrecere. "Tu, mai rămâi, că greu te desparți de oțel".

- Ai Genialite!  Societatea a trecut, prin schimbări colosale. Ticluiți genial, metaforic, calitativ, o mare schbare. Cheltuim ineficient. Tu colorezi viața. Vica e gospodină de deosebită, cum de altfel e,Vica.

- Cum de nu vrei să vezi și defectele umane?

- Te voi aștepta când nici nu te aștepți. Câinii latră în Giurgiu căpitane, de și sarmale s-au sfârăit la așa foc prăpăd ca războiul rusesc, în Ucraina, cu Putin bolunzât, căpiat, cum au căpiat notinii în turmă, când li lumea mai dragă, în filmul Explozia, o realitate incendiară, că și aia cu coasa ne dă târcoale, ca să nu fim frate singuri pe punte, ca munții în flăcări, un film, dacă-i vorba de risc, să explodeze, însuși realitatea, cu care ne înfuntăm și confruntăm cu amoniacul îgrășămàntul care te poate face să-ți dai ochii peste cap, aleleu ștulai-valeleu! Eforturi, dar merită, Ben. Da, merită efortul, că nu merită ce face rusul în Ucraina cu dronele, prăpăd și omor, poate ca tu esti de altă părere? Da, ești de apreciat, omule, bunule, Benule-phonex (fluier de bine ori a pagubă ca Pișta de Lucreția ori nepăsătorul de Vancea Gusti din Cubleșu-Someșani?! Tu, zici ceva: ce zici?

- Apa sfințită e apa de leac într-un veac de sigurătate, în sănătate ca un mistreț cu colții de argint, a lui Augustin Donaș, drept Dumnezeu, al meu mereu și mereu în lumina de pomină a învierii și doină de pomină ca moșu-Cocoșu-roșu, templu sfânt, în lucru încovrigat, „”sile nu fi prost, Sile  o trecut atâțea ani! Dăi drumu acasă.”

- Dar o scoți, tu la capăt!?

- Tuz de Bâtă/tuz de ghindă ! Buldozăr mă făceam și săpam tăt drumul, până în munți escavam tot, Domn Savaot.

- "Da, dacă nu-mi ieșea la fix?".

- Dacă întârziai, în fața oglinzii și te măritai, Vica, cu altcineva - pagubă-n ciuperci (nu-ți, îndoi fața!)

- Zău, Pavel, e copil obrazic!

- Spui brașove.

- Oalele, cu apă clocotită, nu-s jucării pentru copiii.

- După muncă, efortul nost va veni și succesul..., nu crezi?

 

PR-F&BT











Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu