Ioan Cãrmãzan, între
emoție și destãinuire
Gabriela Serban
În data de 2
noiembrie 2015, regizorul și
scriitorul Ioan Cãrmãzan s-a aflat la Biblioteca Orãșeneascã “Tata Oancea” din Bocșa, jud. Caraș-Severin, pentru o întâlnire cu iubitorii de literature și film, liceeni din clasa a XII-a care sunt
pasionați de aceste domenii,
dar și prieteni ai acestui
important om de culturã. Cu acest prilej, a fost lansat și cel mai recent volum care poartã semnãtura
lui Ioan Cãrmãzan: “Ceaþa albastrã”, un volum frumos atât ca prezentare
cât și conținut apãrut la editura “Ecou Transilvan” din
Cluj Napoca, 2015. Volumul cuprinde povestiri, scenarii, interviuri, dar și o cronicã de film.
“Ceea ce scriu este
propria mea suferințã și este
propriul meu suflet, nu mã prefac.” Mãrturisește autorul, iar povestirile din acest volum
confirmã. În poveștile
depãnate și în
scenariile construite regãsim frânturi din biografia lui Ioan Cãrmãzan, o
regãsim ca personaj pe sora autorului, poeta Vera Lungu ( “Rapsodia Românã”).
De altfel, cinefilii vor recunoaște în
aceste scenarii secvențe din filme: “Abur”, “Rapsodia Românã”, “Își ștergeau lacrimile cu pistolul”, “Cealaltã femeie”.
În carte gãsim trei
interviuri, mari și late,
care abundã în informaþii. Primul interviu este realizat de Radio Reșița, respectiv Doru Dinu Glãvan, cel de-al doilea aparține scriitorului Vasile Bogdan și este și cel mai amplu, iar cel de-al treilea constã într-o discuție a scriitorului Ioan Cãrmãzan cu pictorul
Horia Damian, episod care ne duce cu gândul la emisiunea “Academicienii”
realizatã de Ioan Cãrmãzan la TVR. Toate aceste interviuri ni-l dezvãluie pe
Ioan Cãrmãzan, ne ajutã sã descifrãm sufletul regizorului care se considerã “
un personaj care are foarte mulți prieteni
și foarte mulți dușmani.” Ne descoperã pasiunile sale: porumbeii (“Am avut întotdeauna
porumbei, fiind una dintre pasiunile vieții mele”); meseria de profesor (povestește și despre
tânãrul regizor Sabin Dorohoi pe care l-a “monitorizat” încã din liceu și i-a îndemnat pașii pe toatã perioada studiilor: “Menirea mea
este sã-l învãț pe tânãr
sã se caute singur, deci din aproape în aproape îl moșesc, adicã încerc ușor, ușor sã îl înțeleg, sã
mã apropii de lumea lui, de sufletul lui și sã îl ajut sã se exprime.”); familia (“Familia este pasiunea mea pentru
cã întotdeauna mi-am dorit o familie. Am doi bãieți și ei,
într-un fel sau altul, vin pe urmele mele…”); cititul (“Îmi place sã citesc și mã dedic cititului destul de multã vreme. Am
o pasiune, se numește Borges și citesc tot timpul Borges.”); scrisul (“
Scriu cu mare ușurințã, cu mare plãcere… Când scriu, scriu sub
imboldul unei febre, deci eu fac temperaturã când scriu, pentru cã ceea ce
scriu este propria mea suferințã, este
propriul meu suflet, nu mã prefac.”); filmul (“ E suficient sã faci un film în
viațã care sã rãmânã
emblemã și la care
lumea sã meargã buluc și sã își scoatã pãlãria și sã zici cã ești regizor.”).
În discuții este amintit și regizorul Sergiu Nicolaescu, apropiat prieten al autorului. La una
dintre întrebãrile adresate lui Ioan Cãrmãzan cu privire la fericire acesta
rãspunde în stilu-I caracteristic: “La un moment dat l-am întrebat pe Sergiu
Nicolaescu, care-mi este prieten: ai fost vreodatã fericit? și Sergiu mi-a rãspuns: Nu, am fost mulțumit. și l-am mai întrebat ceva: unde te simți mai bine? și el a
zis: Pe drum. Eu mã simt bine la mine acasã, cu porumbeii mei, cu familia mea,
cu câinii mei, deci într-un fel sau altul, dacã stau în liniștea mea, în lumea mea. E adevãrat cã la ora
asta nu mã vãd decât cu oamenii cu care vreau eu. Am acest privilegiu și îi mulțumesc lui Dumnezeu…”
Ioan Cãrmãzan ne-a
dãruit din nou un volum frumos, scris într-un stil alert, stilul Ioan Cãrmãzan,
o carte care se citește cu
sufletul la gurã.
LAUDATIO
pentru domnul Benoni - Ioan Cãrmãzan,
cu prilejul festivitãții înmânãrii Titlului de Cetãțean de Onoare al județului Caraș-Severin,
în data de 3 noiembrie 2015
Ioan Cãrmãzan este cunoscut ca una dintre personalitãțile culturale care a adus constribuții importante la cultura și arta româneascã, la afirmarea orașului și județului în circuitul national și universal de valori. Scriitor și cunoscut regizor și scenarist, s-a nãscut la 27 iunie
1948 în localitatea Satchinez, jud. Timiș, din pãrinți dascãli bocșeni. De la vârsta de 3 ani se întoarce cu
familia la Bocșa (Caraș-Severin), spațiul pe care Ioan Cãrmãzan îl considerã
natal, deoarece aici crește,
aici învațã, aici se
formeazã, de aici pornește
în viațã și în carierã. Bocșa este locul unde a copilãrit, și-a fãcut studiile, unde a cunoscut
farmecul peisajului și
al istoriei, de unde s-a inspirat în câteva cãrți și filme. Absolvent al Facultãții de Matematicã a Universitãții din Timișoara
(1971), dupã ce a absolvit și regia de film la I.A.T.C. București (1978), s-a afirmat în cea de-a șaptea artã cu o serie de succese,
între care filmele „Þapinarii” (1982), „Lișca” (1983),, „Sania albastrã” (1987), „Casa din
vis” (1993), „Lotus” (2004), „Raport despre starea națiunii” (2004), „Cu inima îndoitã” (2006),
„Dragoste de mamã” (2006), „Margo” (2006), „O secundã de viațã” (2009), „Oul de cuc” (2010),
„Vlad nemuritorul” (2000), „În fiecare zi Dumnezeu ne sãrutã pe gurã” (2002),
„Orient Expres” (2004 – în colaborare cu Sergiu Nicolaescu), „Brâncuși – din eternitate” (2014) - sunt
titlurile filmelor cãrora le-a fost regizor și unora scenarist. A realizat și filme documentare, între care unul
despre Bocșa, dar Și scurtmetraje, din care, din
nou, unul este realizat chiar la Bocșa, județul Caraș-Severin („Negustorul de amintiri” – 2009) : „Locul
influențeazã,
lasã amprente
asupra celor care stau într-o anumitã zonã”, spune profesorul și prozatorul Titus Suciu. „Încã
student fiind la regie, Nuþu Cãrmãzan vine în Bocșa sã facã filmul de absolvire. Apoi, este
primul cineaste care a fãcut un film Tata Oancea; de asemenea, îl aduce
pe Nicu Covaci, șeful formației
Phoneix, pe dealurile
din Bocșa
unde face filmãri, iar primul film de lung metraj – „Þapinarii” – își are originea tot la Bocșa. Primele imagini sunt inspirate din Mãgura
unde tatãl lui Nuțu Cãrmãzan fusese profesor.” „Cãrmãzan este un fel de
Bulgakov al României. Filmele lui sunt profund subversive, nu pentru cã
atacã comunismul, ci pentru cã-l ignorã.” („Cineast Magazine”, New
York).
În același timp s-a impus în literaturã prin câteva cãrți, douã dintre ele fiind inspirate
chiar de orașul și zona Bocșei: „Povestiri din Bocșa” și „Mica țiganiadã”.
„Ca regizor, a construit o lume fabuloasã. Ca literat, Ioan Cãrmãzan
are o operã absolut importantã și mãrturisesc cã fiecare relecturã îmi dovedește profunzimile textului și îmi dovedește cât de modern este Ioan Cãrmãzan” (prof. dr. Cãlin
Chincea) Ioan Cãrmãzan este, cum spunea și Fãnuș Neagu, „un rãzvrãtit și așa trebuie sã rãmânã”, care „vede lumea cu ochi de cineast și o repovestește cu gândire de poet.””Un scriitor care vine cu
un spațiu și îl propulseazã în marea literaturã”, afirmã Gheorghe Jurma. Ioan
Cãrmãzan este unul dintre cei mai controversați regizori români, este scenarist, este scriitor,
este profesor universitar, este membru fondator și președintele UARF (Uninunea Autorilor și Realizatorilor de Film din
România); din anul 2005 este membru al Uniunii Scriitorilor din România, iar
din anul 2008 este doctor în cinematografie și media. Membru al Consiliului Naþional al
Audiovizualului (2007); membru în Consiliul de Administraþie al Centrului
Naþional al Cinematografiei (2010); începând cu anul 1999 desfãșoarã o intensã activitate didacticã
universitarã: Facultatea de Arte a Universitãþii „Hyperion”, Academia de Arte
„Luceafãrul”, Universitatea de Arte Media PRO, Facultatea de Arte Plastice a
Universitãții de Vest
Timiºoara, Facultatea de Teatru și Televiziune a Universitãþii „Babeº-Bolyai” Cluj-Napoca.
Moderator și
realizator de emisiuni TVR („De la A la... infinit”, „Academicienii”). A pus în
scenã spectacole de teatru (Pescãrușul – Cehov, Romeo și Julieta – Shakespeare); a realizat fime documentare
pentru marele ecran sau televiziunile din România, dar și pentru BBC, CNN și Channel 15. A publicat urmãtoarele
volume: „Povestiri din Bocșa”. Timișoara,
Facla, 1983 și
ed. a II.a Reșița, TIM, 2010; „Mica țiganiadã”, Reșița: Timpul, 1998; „Cine-roman”, Iași: Junimea, 2002; „Roșu, galben și albastru”, Iași: Junimea, 2003; „Baladã pentru
tatãl meu” (Balade à mon pére). Belgia, 2003; „Elogiul intuiției”, București: Fundația PRO, 2008, „Filmul, nepot al Renașterii”, București: E d i t u r a Universitarã,
2011; „Zece povestiri”; Cluj-Napoca: Ecou Transilvan, 2012; „Oameni din Cocioc”,
Cluj-Napoca: Ecou Transilvan, 2013; „Ceața albastrã”, Cluj-Napoca: Ecou Transilvan,
2015. A tradus din limba sârbã romanul „Criptã pentru Boris Davidovici” de Danilo
Kiss (2007) și
din limba francezã „Viața
și opera lui
Philippe Ignace Semmelweis” de Louis-Ferdinand Céline (2009). Ioan Cãrmãzan
este deținãtorul unor
Titluri și
distincții și a numeroase premii: Marele Premiu la
Festivalul de la New York – filmul Þapinarii; „Tigrul de Aur” la
Festivalul Internațional
de Film de la Rotterdam – filmul În fiecare zi Dumnezeu ne sãrutã pe
gurã; Marele Premiu la Festivalul de film de la Teheran - filmul În
fiecare zi Dumnezeu ne sãrutã pe gurã; Diploma de onoare la
Festivalul de la Montpellier – filmul Casa din vis; Premiul II la
Festivalul Tinerilor regizori de la Tokio – filmul Lișca; Premiul special al juriului la Festivalul Filmului
de la Costinești
– filmul Casa din vis; Premiul UCIN pentru cea mai bunã interpretare, Gheorghe
Dinicã în rolul Cãpãlãu – filmul Casa din vis; Premiul UCIN
pentru debut Ecaterina Nazare, rol principal în filmul Lișca. Ioan Cãrmãzan este Cetãțean de Onoare al orașului Bocșa (2008) și al comunei Satchinez (2014). Despre
filmele regizorului Ioan Cãrmãzan scriitorul Ioan Pavel Azap se încumetã și realizeazã o carte: „Oamenii de
pãmânt ai lui Ioan Cãrmãzan”. Cluj Napoca: Ecou Transilvan, 2014. Despre
pasiunile maestrului Cãrmãzan este suficient sã amintim columbofilia, cunoscut fiind
faptul cã maestrul este un împãtimit columbofil iscând butada „cel mai mare
columbofil între regizori și cel mai mare regizor între columbofili”. Prin activitatea sa, Ioan
Cãrmãzan se alãturã marilor oameni de culturã ai Caraș-Severinului. „Plin de har,
inteligenþa sa, spiritul sãu profund, deschiderea cãtre lume, clarviziunea sa,
puterea de muncã sunt atributele unui om care s-a devotat unui ideal nobil,
care s-a ridicat treptat spre înțelegerea și
împlinirea lui” (Felicia Voinea, professor din Bocșa). Iatã doar câteva succinte spicuiri
din activitatea unui om care s-a pus în slujba culturii prin tot ceea ce a
fãcut de-a lungul timpului. Am considerat cã este momentul sã ne manifestãm și altfel recunoștința fațã de maestrul Ioan Cãrmãzan și fațã de aceastã muncã laborioasã a sa încununatã de realizãri de excepție. Ne raportãm la o personalitate
care a dat întotdeauna consistențã vieții, care
reprezintã un real model într-o lume dominatã de superficialitate. Iatã
motivaþii în plus pentru cei care l-au votat în unanimitate drept Cetãțean de Onoare al județului Caraș-Severin! și o spun cu tot respectful pentru
acest concitadin și
conjudețean al meu: meritã
sã primeascã acest înalt respect al comunitãții județene, meritã sã fie astãzi, aici, onorat cu diploma
de Cetãțean de Onoare
al județului Caraș-Severin!
Așadar, mulțumim
tuturor celor care au acceptat propunerea venitã din partea bibliotecii și a unui grup de cetãțeni ai orașului Bocșa și au acordat regizorului și scriitorului Ioan Cãrmãzan binemeritatul Titlu de Cetãțean de onoare al județului Caraș-Severin împlinind astfel un act de dreptate așezând încã un nume de referințã („urma” care rãmâne când toate
cele trecãtoare dispar) pe harta culturalã a județului nostru. Mulțumiri președintelui Consiliului Județean Caraș-Severin, dr. ing. Sorin Frunzãverde, mulțumiri domnului vicepreședinte Ilie Iova, mulțumiri consilierilor județeni pentru acordarea acestui titlu domnului
Benoni-Ioan Cãrmãzan.
Felicitãri, Ioan Cãrmãzan, dragul nostru Nuțu, și mult succes în continuare!
Gabriela Serban
3 noiembrie 2015
Aparut in revista BOCSA CULTURALA ANUL XVI. NR.
3-4 (91-92) / 2015
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu