De Ionel Iacob –
Bencei
Crucea e simbolul
morţii,
Ce-o cunoaşte tot
poporul;
Ea a fost
"răsplata" dată
Lui Iisus
Mântuitorul.
De nedreapta
judecată,
Nimeni nu mai ţine
cont;
Judecăm ca în
Scriptură,
Pe Iisus, Pillat din
Pont.
Că şi astăzi, ca-n vechime,
Răul tot nu stă
degeaba;
El pătrunde în
mulţime
Slobozindu-l pe
Baraba.
Când se-negurează
cerul
Şi când tună şi
străluce,
De uimire şi de
spaimă,
Îţi faci cruce după
cruce,
Dar când totul merge
bine,
Ca în viaţa unui
duce,
Câteodată, din
prostie,
Înjurăm şi Sfâna
Cruce.
Când ţi s-a născut
copilul,
Care Dumnezeu
l-aduce,
Înspre candela cea
sfântă,
Tu te rogi şi-ţi faci
o cruce.
Se căsătoresc copiii,
Pe nepoţi îi vor
aduce
Ca să-ţi moştenească
neamul...
Şi-ţi mai faci, din
nou, o cruce.
Vin necazuri cu
duiumul,
Eşti adesea la
răscruce,
Vrând să piară cât
mai iute,
Iarăşi te proşterni
la cruce.
Mor bunicii, mor
părinţii,
Către RAI sau IAD
s-or duce;
"Doamne,
iartă-le păcatul"!
Zici când li se pune
cruce.
Tirania n-are
margini;
Ce vor unii să apuce?
Plângi, te rogi şi
baţi mătănii
Pentru oameni fără
cruce.
Şi de se mai schimbă
lumea
Cu demagogii caduce,
Mulţi conducători de
obşte
Dovedesc că nu au
cruce.
În războaie şi
celule,
Ne-au murit părinţii,
fraţii,
Neavând la cap o
cruce;
După cum voiră alţii.
Miile de ani trecură,
Viaţa doar necaz
ne-aduce.
Se omoară şi se fură
De păgânii ce n-au
cruce.
Suntem răi, avizi,
făţarnici,
Drumul încotro ne
duce
Stăpâniţi de-atâta
ură
Şi lipsiţi mereu de
cruce.
Înălţat-am crucea
asta,
Întrucât e plin
paharul
Pentru că de ani de
zile
Nu s-a mai sfinţit
hotarul.
Crucea asta am
făcut-o
Exclusiv întru
dorinţa
De-a învinge răutatea
Nu cu vorbe, cu
credinţa.
Cei ce trec pe-aici
ca lotri,
Truda altora
s-o-apuce,
Deie Dumnezeu să aibă
Parte de această
cruce.
Peste vreme, vreo copilă,
De-atotştiutoare
ce-i,
Spune-va că asta-i
crucea
Lui Ionel
Iacob-Bencei.
Eu voi fi atuncea
humă,
Ca şi toţi ce se vor
duce,
Lângă Nicolae Iacob
Şi-oi avea la cap o
cruce...
Să jurăm, deci,lângă
cruce
Că vom fi mai buni,
mai harnici,
Pe ogorul omeniei,
Ca să fim în ceruri
trainici.
Doamne-ajută ţara
asta
Ce-i acuma la
răscruce,
Că-de când se
ştiu-românii
Au purtat mereu o
cruce!
Fă să fim toţi
împreună
Şi nu singuri, ca şi
cucii.
Mulţumescu-ţi Ţie,
Doamne.
Să ne facem semnul
crucii!
(Rostită de Sfintele
Rusalii, 1992,
cu ocazia sfinţirii
"crucii de hotar",
ridicată de
I.I.BENCEI
în satul natal, la
locul numit „La grăgini”)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu