Un surâs uscat în
piept
Sfântului Ardealului
Îi curg lacrimi în
icoane
Într-un sat de prin
Moldova
Unde mor copii de
foame.
Un ochi încă mai
priveşte
Către Domnul
cu-ndurare,
Poporul
îngenunchează,
Lacrimile sunt amare.
El e sfânt în vatra
sfântă,
Numai cei ce ne
înşeală
N-au nici lacrimi,
nici credință,
Inima le este goală.
Dar se cred buricul
lumii
Între sufletele
stoarse
Unde sfinți adevărați
Aduc soarele în case.
La icoană-ntindem
mâna,
Cerem îndurări în
sat,
Aprinzând câte-o făclie
C-un surâs, în piept
uscat!
***
Când nu esti lângã
mine…
Când nu esti lângã
mine
Simt mâna stângã
Dureros de nãtângã,
Linsã de-un câine.
Asez în foietaj de
petale
Uitarea ce-aparține
Dreptei cruci de bine
Cu oasele goale!
***
Fãrasul cu stele
Am netezit pavelele
gândului
Cu florile asezate pe
gulerul pãmântului,
Mi-am pus inima
într-o cafea descântatã
Sã fie cititã în
irisi de fatã.
Pãcatele s-au
rostogolit în gestul fãcut,
Ca pe un gard cu vise
în ie cusut,
Orbeste curcubeul m-a
dat peste cap,
În brațele tale
mã-nghesui sã-ncap.
Rodii din crengile
stelelor pline
Mi-atinge uimirea
sculptatã în bine,
Pun catifea pe dâra
cu semne,
Inelele iubirii sunt
rãni si însemne.
Stejarul din noi
izvoarelor cântã,
Ghinda speranței ne
binecuvântã,
Suntem zãmisliți sub
canoanele-i grele
S-adunãm bãtrâneții
fãrasul cu stele!
***
Taraba destinului
În mine ard
Întâmplãri inegale,
Cifrele raiului
Se inverseazã,
O dârã de fluturi
Urcã în cer
Semnul de carte
Din care
S-a inspirat
Biblia
Copilãriei noastre.
Rãtãcim
În rugãciunile
Spuse în gând
Cu admirabilã
Tãcere,
Apoi atingem
Spinii înfloriți
Pe genunchii
Cuvintelor
Ajunse oase
Pe taraba
Destinului!
***
În umbrã…
În umbrã nu stau
vorbele ascunse,
Ele se înalțã
pe-aripi de buburuze
Si-n zborul fãrã
spaima despãrțirii
Încropesc în inimi
scânteile iubirii.
Mereu as vrea s-avem
acelasi rost,
Sã ne iubim fãrã sã
ținem post,
Raiul sã-l avem
înfloritor în veci
Cu vise minunate pe
tanice poteci.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu