Pe o punte de gânduri, gingașă trecea poezia… “Punți între gânduri” de Elisabeta Lușcan - editura Karuna, Bistrița 2014

Cartea “Punți între gânduri” de Elisabeta Lușcan - editura Karuna Bistrița 2014, mi-a fost dăruită în vara aceluiași an odată cu câteva semințe de la florile din grădina sa. Privind-o pe poetă, mereu zâmbitoare și mereu printre flori, cum ai putea să n-o îndrăgești ori cum ai putea să ți-o imaginezi altfel decât în grădina casei sale de la o poală de munte, scriind poezii la umbra unui copac înflorit și trimitându-le apoi spre cei dragi sufletului ei. Cărții Elisabetei Lușcan abia acum i-a venit rândul să o citesc, și să gust poemele ce se deschid asemenea florilor în diminețile senine de vară! Sufletul meu de femeie iubitoare de poezie și de flori a vibrat atins de lirismul lor. Am văzut-o cu ochii minții pe autoare, pe un petic de iarbă, mângăiată de razele soarelui, îmbătată de mireasma florilor și de iubire, compunând poezii. “Aș vrea să fiu pentru tine/ un infinit dincolo de orizont/ o țară cu chip de inimă/ un munte cu vârful în nori “( Aș vrea), ori “Iubirea-mi bate la fereastră/ visez câte o floare-albastră/ s-o ating nu-mi stă-n putere/ e singura mea mângâiere” ( Din gând în gând).

Cartea de poezie ce poartă titlul inspirat și sugestiv „Punți între gânduri” semnată de Elisabeta Lușcan are un cuvânt de apreciere și îndemn la lectură intitulat “În loc de prefață” semnat de Traian Parva Săsărman. Poeziile acestei cărți sunt pe alocuri ilustrate cu desene de Nynna Vizireanu. Pe lângă poezii și grafică, cartea cuprinde și fragmente din cronici la cărțile autoarei, semnate printre alții de Nadia Pădure, Melania Cuc , Marius Iulian Zincă, Andrei Moldovan și mulți alții. Poeta a publicat, prin grija aceleiași edituri Karuna din Bistrița, șapte cărți de poezie și proză.

Trăiri, sentimente, dureri, împliniri uneori, neputințe alteori, toate acestea se petrec în locul unde trăiește și a cărui energie îi dă starea de împlinire, de statornicie dar cel mai mult starea de poezie. Gândul trece munții, călătorește hoinar spre a se întâlni cu gândul iubitului. Toate acestea sunt roadele imaginației poetei, trăiri transpuse în versuri.
Iubirea este permanent căutată în “mugurii cu flori”, ori “albul zăpezilor din văile adânci ale munților”, sau în “lanul cu maci arzând de culoare”. “Să te găsesec, aș vrea.../ în creanga de mălin ce/ freamătă sub fereastra mea,/ ascuns între petalele/ de cais și gutui/,”…”în mirosul busuiocului din luncă,/ pierdut în grădina cu trandafiri roz...”( Să te găsesc aș vrea).

Fără dor și poate, locul acela unde poeta trăiește este plin de mult har și de poezie.

Într-o simbioză perfectă, iubirea și elementele naturii se întrepătrund ca în poezia lui Charles Pierre Bodelaire, Corespondențe :“Ca nişte lungi ecouri ce se unesc profund/ Într-o misterioasă, adâncă unitate, / Întinsă ca lumina, ca nesfârşita noapte,/ Parfum, culoare, sunet de-a pururi îşi răspund.”

Cine este poeta Elisabeta Lușcan aflăm din poezia “Sunt”. Ea este “Lună”, Soarele”, “ploaia”, “vântul”, “roua”, “blândă plăcere”, “valuri de durere”, “visul”, “trecător în noapte”, “poezia”, “petală”, “lacrimă”, “gândul negândit”, “legenda”.

Dacă primăvara iubirile se trezesc la viață asemenea florilor ce au stat în amorțire:”mugurii speranței / pornesc/ bobocii trandafirului/ vorbesc,// numai primăvara / se deschid/ sufletele lumină!/ “( Numai primăvara), toamna aduce tristețea și omoară speranța “Trăiesc în tristeți, respir a lor tăcere/ Aștept cu dor un anotimp mângăiere./”(Tristeți în toamnă târzie).

Iarna („Anotimpul alb”, „Viscol uscat”, „Furat de iarnă”), este anotimpul auster, în care statul în casă, lipsa florilor a câtecului păsărilor, aduce un soi de tristețe și de nerăbdare dar are și ea frumusețe și farmec.

Toate florile,trandafirul, clematita, irișii, crinii, bujorii, begoniile, petuniile , au câte un vers, o rimă, o mângâiere, un zâmbet. Ele înfloresc și pentru a fi bucurie iubitului „Cu miresme aruncate-n zare/ mă hrănesc zi de zi/ Te aștept să miroși o floare/ când vii?”(Printre flori).

Biserica cu icoanele ei făcatoare de minuni, mama nonogenară, norii, munții, prietenii, și chiar firul de iarbă, acesta este universul poetic al Elisabetei Lușcan, o femeie la vârsta când multe întrebări și-au aflat deja răspunsurile, când apele învolburate ale anilor tineri s-au așezat blânde în matcă, dar când iubirea rămâne să înfrumusețeze viața până la sfârșitul ei și să dea inspirație cât timp pe Pământ mai sunt poeți.

Un volum de versuri ce se cade a fi citit pe îndelete, când stai la umbra uni copac înverzit, la un asfințit dintr-o primăvară spre vară bogată în flori. O carte ce cuprinde sentimente adunate într-o viață trăită curat, intens, cu dragoste de tot ce a creat Dumnezeu ca să bucure ochi, suflete, să-i facă pe oameni mai buni, mai curati, mai uniți, mai sinceri.

După ce am terminat volumul poetei Elisabeta Lușcan mi-am dorit să vină mai repede vara și să pornesc spre Valea Ilvelor ori spre alte văi, pentru a face popasuri în poieni înflorite, lângă râuri limpezi si zglobii de munte, ori în grădini pline cu flori, să las pe acolo măcar câte-un vis, ori poate să scriu câte o poezie...

A dat ultima filă din cartea de versuri „Punți între gânduri”, cu dor de ducă, întru așteptarea primăverii, a scris câteva rânduri, pricepută mai mult la flori decât la versuri,

Dorina Stoica

19 ianuarie, 1015