de George Anca
6. 01. 83 Delhi
Studenții mei, un principiu. Ca
însemnările R 36. Ore extinse în India. Și musafirii, un principiu de
dedicație, nestalinist. Niciun student la diplomă, încă. De ieri până azi, din
cuplul soarelui și ceții, al doilea s-a învârtoșat, după ce-l covârșise prima.
Dincolo de centurile raționalului și esteticului, în verdeața bălegarului de
elefant, ca trunchiul de bananier, în grajdul plăpânzit de respirațiile
vacilor.
Văd peste drum de Hawa Mahal. Să
ne întoarcem la cel cu cartea de vizită. Moghulii sunt americanii de acum.
Parcă indescriptibilitatea previziunii compensează mizeria. Jucăm șah cu
morții, ne bat și îi batem pe rând în R 36. Crezusem că mi-am încheiat
memoriile în proza musafirului.
Am chemat măturătorul, m-a privit
superior. Îmi intră un câine în clasă. Dau să-i vorbesc românește. Se târîie
pași. Mi-or veni studenții. Să scriu un vers e să închei ceva, o viață, alt
vers urmează. Firea morții prin prim verset de Veda-Logos. Ce-mi dai să-ți dau
la sfârșitul nimicului?
Vidhata-dumnezeirea. Templul
tipografic. Romanul Nanei, între ceartă și adevăr.
Luceafărul-Viena-Delhi-100-devanagari-sanscrit. Îmi place clasa măturată.
Mâine, pe Gange, cu musafirul.
8. 01. 83 D.
Sâmbăta studenților. Greva continuă.
Nu ne mai ducem la Rishikesh. Cei de la franceză se duc la expoziția Rodin.
India-Cetate. Banjara. Fiorul moghul. Înapoi la upanișade. Altă vedere. Nana,
că știe ce e roman, dar nu-mi spune, atunci nu știe, ba că știe, cu papagalul a
căzut de acord.
Cele de aproape se împlinesc. Le
așteptăm pe celelalte, obstaculați de surprize în alte lumi. Revistele de trei
orientări, parcurse în două ore. Maica Domnului din Pirinei, primită ieri de la
Jeane, o trimisese din septembrie.
Îngerul expediat de ea Nanei, acum
doi ani, l-a preluat în lucrările de școală. Jeane se apropie de 70 de ani. O
mai fi fumând? Combinație de călugăriță amatoare și fostă profesoară,
peregrinând creștin prin vestigiile necreștine.
Cred într-una modernitate. Scriu
cuvinte care acoperă gânduri niciodată vorbite. Pomenirile noastre în India se
îndesesc. Micile înfățișări și încă nu se lasă sintaxei. Sintaxa se rarefiază
cu viața, cum experimentează Memna.
Corespondențele autentice parcă
n-ar avea început și sfârșit. Să fie așa și călătoria musafirului? Odată în
sac, călătoria o vom dezlega de Basant, pe 19 ianuarie, o zi înainte de
despărțire. O febră poate fi o experiență a locului unde o ai? Ne lăsăm
gândurile între politică și febră.
Practicăm condiția. Începuse
clasa. Rashmi, cu poemele lui Coșbuc. (Ieri, Manju, cu Miorița). Mă opresc la
Puntea lui Rumi, se oprește la Nunta Zamfirei. Alege, pentru comentariu, Rea de
plată. Apăruse și Raj Mohan Mehta. Apoi Deva Singh, care îmi spune că, din
cauza multelor ciocniri sociale, nu poate ajunge la clasă și va studia acasă,
să-l primesc la examen.
Musafirul are febră virotică.
Secundar, complicație minoră la plămâni. Ampicilină, B. Complex, Crocin. Pentru
temperatură, sirop. Cinci zile. Până-n 20, va fi bine. Pentru orice
considerație practică, recomandă anularea biletelor pentru Calcutta, dar s-o
fac în 12, când vom mai vedea. Avem dolari? Nu. Cei pe care-i vând, la negru,
indienii, ar fi falși și cu poliție.
Merg cu Nana-n Camp după
ampicilină, farmaciile toate, închise. La fel în Kamla Nagar. În toată India,
aflăm, este greva generală a farmaciștilor. Niciun vecin n-are ampicilină. Nici
polonezii. La Health Centre, dr. Pal îmi oferă imposibila ampicilină pe fișa
mea și o obțin, cu două cozi, de la farmacia policlinicii.
Invitație la IIC, în 14, cu carte
de vizită a lui DN („vă rugăm să aduceți profesori și studenți”). Replică?
Eminescu Circle invites you to an open calss dedicated to the 133rd anniversary
of Mihai Eminescu, at M.E.L. Dept., Room 36, on Saturday, 15th January 1983 at
8 a.m.
10. 01. 83. D.
Luni, fără sinucidere. Ziare,
clasă, preparație eminescologică. Bucuros și de Subramanya Bharati. Mai
tânărul, prin gară, prin Cerc, cu cărți. Sanscrita mai scumpă ca hindi.
Ampicilină, pneumonie. De când entuziasmul? Am cedat apa din Gange, sigilată.
11. 01. 83. D.
Clasă pe românește cu Deva Singh.
Fiu-său în armată, la Calcutta. Tremură de frig și timiditate. Reprtoire
autobiografic? Iar o dusă, nu numai în Camp. Trebuie golit un ciocan de
clorochin. Nesomnul de-azi-noapte se răzbună. Plus, îndoiala.
Singurătate prin gară, hamalii
laptelui – îi întreb: apă? și ce se mai supără. Apoi o gazdă, alta. Cine nu
vine, de ce nu vine? dacă vine, cine mai vine, cine nu mai vine? Mortificare
halucinată, că era hashish în țigări, pe neve, la o adică, înainte de Basant și
de Holika. Fum arian, corpolent duh arzând la lumânare, cu, ori fără păcate.
12. 01. 83. D.
Tot grevă. Neîmpăcare. An Nou
impersonal, vremuri. Represiune firească. După sanscrită, latina mi-a consumat
restul de iluzii. Așa începe piesa asta? N-o să se joace, deci măcar să-nceapă.
Mai e cineva? Cine știi. I-ai zis piesă din lipsă de altceva.
Și greva? Asta nu e glumă. Au
început ceilalți spărgători. Ei fac parte din sistem. Cu ce se ocupă piesa? Nu
cu greva, ți-am spus. Pe românește, Ram-Ram. Ajută-mă să fac rost de voci. N-am
un gramofon, să pun sâmbătă placă.
Subiectul ăsta l-ai tratat
totdeauna. Se știe și-n Africa. Cred că numai acolo. Doina. M-ai nimerit. Nu te
văd, te citesc. Nu cărți. Vei fi-n hindi, ce Dumnezeu. Și câte familii sparte.
Nu greve? Acum o sută și de ani. Te urmăresc. Nu e de ajuns? Era vorba că
fiecare contribuie cu de-al lui. Tot eu am zis și asta, dar dacă nu vine
nimeni? S-au dus și doina și familia.
Manju a tradus, pe contul ei, din
Miorița. Cu Provin și cu ea, citim Doina. Raj ar fi avut febră. Rashmi, după ce
l-a ales, sare că poemul Rea de plată ar fi dirty. Sar și eu, cu ce-ar fi mai
frumoasă o crimă, o invazie, decât un sărut?
Brâncuși. După Rodin.
Imaginarismul literaturii. Seama vieții. Diferențele. Ritu, și ea, aproape,
refuză muzica. Există vis, ar trebui să-l reliefez. Aberasem, de unul singur,
întru cine știe ce blestem. Fișa musafirului, fofilată, alta la rând.
Și nehotărât, și nesfătuit,
zăpăcit cu piedică pusă. Cere permisiunea să se încălzească, ar fi foarte frig.
Aș mai lăsa coperta veche în avizier – săptămâna asta, Eminescu – dacă n-ar
rămâne amândouă acolo până după dispariția mea.
13. 01. 83. D.
Peste două ore trebuia să fim în
trenul de Calcutta – Howra. Nimic. Febră. Și Nana, de-azi-noapte, la 4. Coșmar
cu nereîncarnare. Clasă mioritică. Vecinul, nici cu pranayam – îmi pare rău,
să-mi pară rău? Ce oferisem deschis, ca un model.
Îl urmează cu întârziere. Eu
însumi nu-l, n-am nevoie să-l urmez. Mi-am creat dialogul, oricum a fi, dar
existăm întru întâlnirile astea în alb, nemaiîncețoșate atâta, atinse de
viitoarea furie solară. Parcă la noapte va arde și focul de Lori, iar apoi
Basant, să vină Holika.
Jeane se plânge de Franța-i. A
citit mantrele ca având titlul „Robilor”. Am mutat sâmbăta mâine, am dublat-o.
Avem o săptămână Eminescu. Bharati s-a aniversat tot acum și Vinod gargarisește
o comparație, într-un rând pe hindi, nu tamil.
vă urez să vă placă totdeauna cu
o amintire de când vedeați soarele cu orașe moghule în pierdut suflet va fi
fost va fi fost înfocare epic regretată ființa interioarei cremațiuni o horă de
unul singur încins de fete de chaia apoi fie-ne cu iertare pe ziua de azi când
zadarnic v-am îndemna iată luminarea zilei de neumbră chaia de un timp în jurul
ceaiului de tei pntru pahare ofer coșuri verzi și roze ca Jaipurul ca pentru
doamne s-ar zice nu am luat seama ce v-a revenit cred că asemeni copiilor tot
verdele ne înfiază inima căldurii neabstracte cât despre cele negre ca una nu
aveați lumina aprinsă ori venisem cu soarele impresie genunchi și toate cele
negre am și pantomimat ce se întâmplă pagini întru cititul nevânat nevânat
nevânos pe vâna fără vână am și cafele în verde și roz pereche de învelitoare
ale bazelor nemainegre de rândul ăsta vor fi reci deja îs Nana nu și-a onorat
vegetarianismul în prelungirea febrei de cu noapte de-am jucat I am sorry
victorios eu sunt vizite lungi lângă papagal încurcate de telefonul aerului cu
vedere în poartă la plecare ce răspuns vom mai auzi călărim înspre seară
îngânați păsărește cine-și reperează cronologia în apatiile altfel iertate se
apropie de veacul ceasului a ne fi apropiat veacul ceaiului pe îndelete
neamestecați în florile uscate pe clocot mă gândeam anii trecuți la accepții
acum nici păreri vorbim într-o doară fără dor pe-atunci ași fi lungit dicția cu
aluzii ce nu-mi mai spun aproape nimic în prezent cu febră presimțiri și
despărțire când telexul nu lucrează până sâmbătă tocmai după ce se pierduse
fișa călătorului pe acolo pe unde are de călătorit aș adăuga ușa era încuiată
am deschis-o am ascultat cele de mai sus deslipindu-mă de ar fi cinci m-aș
repezi-n camp după copii și copertă ușa se închisese după Renu și soră-sa
italianca le oferise Nansi un lunch tardiv mai bun ca niciodată ceea ce nu
atinsese Nana plus lapte fiert parcă se vor regala tot în Delhi adio la Paris de-aș
găsi scrisorile către Doina fie și-n primejdia relativizării acelei iubiri am
face de-o conversație împărțită între prezentul păcătos și ziua de ieri auria
zece roți mai la dreapta ca peste Dunăre și-ar fi lăsat mașina și m-ai fi
crezut în zori n-am nimic de zis impersonalității abuzului o propagandă de
nepetrecere doar scârța-scârța să le fie bine după ce nu există dimineața nu
eram eu singur nici acum n-am lirica-n priză de ani m-am pustiit în relație
nespusă cu condiția persoanei oricât de terfelită n-o înțeleg nici pe
bătrâna-mi prietenă cu zero-ul accentuat pe finală și parcă majusculat n-am
încotro-l mai urieși însumi buddhist pe nevremelnicie draci monezile
halucinate-n fețele de sfinte pe timbre altfel sugestive sună a alarmă de vină
vârsta mare dislocând prezentul n-ar cere poze de actori decât adolescenții
vină-le unchiul și să se descurce-n altă junglă mai reperabilă că nu sunt în
Năsăud acum un veac de două zile îl deliberăm atâta lume pe aici copiii despre
ei vorbim pe nume-ar fi venit legal o voce când de mamă când a râsului de după
tentația păcatului îndurerat de așteptare pe-ncrucișări de rase sparte ca
familii zăvorul tandru așezat atletici pași pe urma roților salut grăsane
suflete în ce traducere ambiguității de-o ființă cu nebună seara de când cu
martorii și o mitologie mereu fecioară toți presupuși zeește ca din partea lor
necunoscuți până la raderea respiro-ului personal și drept n-am dat cu pas de
pix pe pagini lămurite iar acum un scris scriu nici dicteuri de neomis și ele
nu norocul s-a bulit cam la mișto oleacă pe când ne reabilitam feudalismul
ajutați de fete încercănate la apus de soare mai și beam cu miezul vieții ne
fălisem dinainte și uscatele morminte zadarnic ce-am fi plâns în zori ne-am
pomenit direct în agonie surle alături ne parodiau în anomie și pe veci trec la
paharul îmbrăcat în roz îl beau cafea de l-aș cânta cantată ci duse-s trezviile
baroce sar conversații ce n-ar ține încă de urât cum că nu mâine poate nici
poimâine și necum duminică poate apoi și marți să mă reped a săptămână de-aici
încolo noaptea va veni spre sine-un pic se dilatase ziua cu diferența fusului
orar în prima jumătate de-am serbat Crăciunul și sărbătorile de iarnă ocolită
mai apoi cum știți care se speria care ironizase dacă nu tunetele de ianuarie
întâmplătoare fețele mii de tinere fără surâs și încotro
14. 01. 83. D
Că să te naști a doua oară în
India pentru a înțelege. Nu mă plâng de înțelegerea ori neînțelegerea Indiei.
Aci, lupta e să scapi de nesfârșirea lanțului de renașteri. Venise Manju. Cu
două pagini în hindi despre Miorița, comparată cu drumul spre paradis , după
război, al celor neînvingători.
Curând era și Provin, de i-am pus
să scrie, el, substantive, ea, verbe. Gargh, Rashmi, Raj, Chamchal, Deva Singh
au venit și ei, unul câte unul. Raj citi o aiureală cu titlul The Modern Girl.
Provin a citit, cascador, Rea de plată. Apoi Manju, cu aplauze. Le-am spus de
jayanti, de-o serbam, a lui Eminescu. Biografie.
Nana avusese toată noaptea febră.
Are 104 grade Farenheit. Nansi se teme de o sinuzită. Musafirul a ieșit, pentru
o oră, la soare. Nu mai am loc și eu. Ziare turpide de An Nou-bou-boa. Nansi
tușește, nu se joacă. Nana, tot peste sută. Nu îndoiala lui Arjuna și a
ciobanului mioritic, dar călătoria spre paradis a învinșilor.
15. 01. 83. D.
Atacul Dalit-ilor asupra
Marathvadi, 504 suflete moarte. Musafirul, în Catch 22. De-a 133-a jayanti, îl
caut, prin noile blocuri roșii, pe Mahendra Dave – ceva despre Eminescu? Chiar
de jayanti, am pus pe perete case și haine românești. Latinitas 5, gata, sub
ancademie.
Jayanti 33 și o sută
India 15 ianuarie
jumătatea morții lui
Mahatma
patru zile și nopți
mai cursese Kavi
nici 20 nici 24
de petale nu
moghulizează
departe de Sana, tren
în febră
asiatică, fie să fim
ai upanișadelor,
scrisoarea I
eterna pace
lingvistică,
ironice amurguri de
rasă
de preferase luna
baiazidă
se obișnuiește prasad
rezumativ
opțiunea timpului,
locului
facem ce putem, ji
ne oscilăm tensiunile
superlativizante
trăim de mai de parte
amintirea
facerii cum s-a spus
în Aryavarta
noroc de necomparație
himalaianul
de la superbazar e
prea tânăr
altfel Dumnezeu nu e,
vai, martor
prin uși deschise
curentul
strigoilor diurni
îngeri
cu părul negru
keshaviu
16. 01. 83. D.
Mahendra și Rupendra mai la inimă.
Seara, Uma Dogra, kathak, la IIC. Musafirul, c-ar fi visat-o întocmai, acum
trei ani. Thumri. Convalescență pe sfârșite. Spre toiul finalului. Am mutat
cărțile, să fac loc hainelor musafire. Mâine, la clasă, relansez Latinitas.
Anul ăsta dau multe premii.
18. 01, 83. D.
Pe lângă palmierii fără soț, în
josul spetei, nașa înțelege tot mai puțin scrisul finului, deh. Casteluțul
Roshinarei, mâine sărbătoare, pomâine despărțire de musafir, apoi scrisori de
răspuns. Ah, garanția cea mare a păcii mirosea la fel, vechi alergii, blânzi
pacifiști ai neființei.
merge ceasul fără
știre akal-ire arămire
Rama Bahadur durire
n-ai mălai alai
mai bhai nici budhu
mereu încai
cu cântec de Mandalay
azi și mâine teferi
lumpeni pe frânghiile
de curpeni pe
canalele de cumpeni
merge ceasul
amânat mână ce-a
sunat pe lat cercul
cert shunya Bharat
11. 01. 83. D.
Mâine, despărțire-întâlnire,
cumplit discretă, plină de tensiune îmblânzită – că să mă îmbrac mai frumos –
în peisaj. Dialog în alte înțelegeri. Cu atât mai bine, cu atât mai rău – a-ți
spune durerile numai prietenilor, care prieteni? Mereu lecții. Mâine ne
salutăm. Nimeni nu ne va recunoaște efortul, nici măcar trecerea prin India. Și
totuși, musafirii rămân în noi. Chiar gândirea în personaje trădează afinități mântuite.
21. 01. 83. D.
În R 36, în Canterbury. Manju, în
clasă, n-a aprins lumina, își traduce, din hindi, comentariul la Miorița. Vine
și Provin, îi dictez o scrisoare. Raj, încă două fete. Reflexivul acuzativ și
dativ, un discurs de morală, un elogiu al scriitorului român, întoarcere la
realitate.
Țăndări stabilimentele și nicio
lume nouă, ba încă, mai veche și mai veche. Egale doar cruzimile paralele
pedepsiților. Cmințituiți. Mereu agonic și afirmativ, mai avem Dumnezeu. Odată
exclus, ne ia dracul. Folosul morții o fi recuperarea patimilor din
străfunduri.
Se-apropie vremea celor de la
asanscrită – na mantesa/namaste, Usha/ușa(zorilor), chatra/șatra. Posomorârea
cheltuitoare își despătură circumvoluțiuni pe nervii unei neprevăzute halte.
Buddhista suedeză, fumătoare de beedi, nelipsită, spre deosebire de mine, de
chibrituri, dispăruse să telefoneze – din iceberg-uri tropicale.
Își scosese fesul de peste părul
blond-cărunt. Repăruse poticnindu-se de a nu-și fi aflat bagajele de pelerină.
Ochii îi erau adânci, ai egiptencei in spe. Străpungători, cum vor fi fost ai
ăluia. Și Lali își lăsase ceasul acasă, de teama dacoiților.
22. 01. 83. D.
Era ca într-o carte numai a lui,
nescrisă. Rămăsese închis în ambigua-i paramorală. Alte povești și pământuri,
bulzii ființelor fără zăpadă. Reavăn peisaj, nocturnități, sensibilitate
pulmonară proiectată pe tot tropicul.
D-na M. se întoarce de la
Tirupatăi iluminată. Uite că e de părere că fiecare nu-și zice indian, dar
bengalez, keralit, sickh etc. Ne împărtășim zilele întru Dumnezeu. Îl vom
ajunge complet la disoluție.
De când m-am despărțit de
suedeză, nu mai am chibrituri. Nimic. Cem doarme zbuciumat. Mă-nchin să știe
că-l așteptasem. Vărsase toată cerneala și ne înnegrisem. Încă panch minute.
Tantra. Nu. De ce nu? Rock? Tot acolo. Nu va suna de 9.30 a. m. Ori da.
23. 01. 83. D.
După dans mi-adusesem aminte de
moarte. M-am trezit, am citit două-trei articole xenofobe, am jucat trei
partide de șah. Jumătate, duminica a apus. Zi de umbră shivaită. Într-un număr
Eminescu, văzusem ieri, reprodus, fiul universului. Shiva-Durga.
24. 01. 83. D
după seri în nopți și
Ind
pe rotunduri ocolind
calea joasă
pe sub coasă
viața lungă
pe la dungă
ia atunci nu mă
închin
nici adorm de somn
străin
mi-e de jale
joasa cale
mi-e cu smântă
dunga sfântă
de aud o melodie
de-o aud și nu mai
fie
tac în artă
mare moartă
zbor cu gilii
zic familii
astfel cad pe zori de
zi
pe la uși în sărării
joasă cale
praguri goale
în Prayag-uri
stinse praguri
Gange Ind Ga
pân la Id Gha
după seri în nopți și
Ind
pe rotunduri ocolind
27. 01. 83. Delhi
urile pasate pentru D-5-uri,
nemainotate, din parada-ochi albastru cu avioane-n floare în Kuchipudi (Radha
și Raja Reddi la Ashoka Hotel, în pauză dr. Karan Singh) apoi cu yogi și
Dhanjal, de dimineață, traduceri de vină, K.M. - președinta, îngăduita,
ceilalți și-ar împinge prea mult lucrurile lor, suntem în D.C., numai el,
somnoros, fiică-sa nu le spusese, pune flăcăul cu pălărie lângă tatăl cu
chelie, o cheamă pe ea, ne scaldă-n modestie franco-bulgară, '59, anti-tanc fr,
Jaipur House, ghirlandele lăsate ploii, S.K. (că de când sunt), K. V. că e
mereu o nuntă, la noi grevă, aliansul cu universalitatea nudului rodinian –
dacă aș încerca, mai fiind și murdar? - plus Prospero și teoria umorului, ca
denudare a dinților (aliansului îi reproșasem că-l mâncaseră pe Brâncuși de
lângă tot Rodin), incontinentă? proprietatea intelectuală? poimâine? dimineața
între două românești și G și iI, primisem scrisoarea, semnată de el
(amicalitatea?), că n-ar mai fi cu ei probleme (N), blonzii pe story și
psihosărăgeneromânie, ochii-i, mâine la A.P. (la 4, că am voce-nceată), datele
lui S. pentru N, numele lui n. (necunoscut, sigur uitat), 200 la carne, ploaie,
metaforă, frig, numai blândețe, din contra înjurăturilor, mă îndoisem, înscenător,
ca și tirada
4. 02. 83. D
ce ai văzut cerul de
după perdea
mi se păruse o rutină
numită spaniolă
nu m-am amestecat în
transatlantică rumbă
mai și tradusesem ca
un avatar în eros
parcă toba nu chiar
experimentată
plictisul buddhist
de-l iubeam pe Shiva
multele cutii de care
aproape m-ai acuzat
cărțile cât o
bătrânețe semnate Gandhi
stranie
post-Attenborrough-Ravi Shankar
comentaristică a
nedusului la film de biserică
astfel abandonam
împreună poezia
din partea mea ca un
unchi sinucigașului
toată noaptea ori
până la patru dimineața
zadarnic îți lăudasem
onoarea poeților
(tradusesem din
atâția ai patriei mele)
am refuzat seara o
nuntă de-a doua zi
și a doua zi o
sinucidere hohenzolerniană
neasemenea până la
capăt faptei lui Arjuna
iar tu cu capul ras
pe când semn al cerșetorilor
cel puțin până la
cucerirea lui Gautama de Sikander
5.02. 83. D.
Aseară, la Mahendra Dave, am
tradus din el Yagna și N-am ajuns la ușă, iar din Ravi Patel, Cântec pentru
umbra morții pe melodie de nuntă. Apoi, la tibetani. Nange mi-a atins umărul.
Jamuna în întuneric. Îmbrăcarea. Alienații.
Azi, O. M. Anujan. În D14, s-a
mutat o profesoară de Kanada – abia ne va ajuta la poezia din Karnataka. Tot
azi, din anglo-indiană (Rupendra Majumdar, Randhir Khare, Pryia Devi).
Astă-seară, iar la tibetani. Chong-ul vechi, de nebăut.
Ducha (rău), de-am cântat: ducea,
ducea rufele la râu. Fata mare vorbise câte o expresie în franceză, romnă,
italiană. Nevasta știa Ciao, unde seamănă cu cio-cio tibetan. Am mai conversat,
la întors, și pe de-ale noastre. Aniversarea Memnei. Mutarea vecinilor de sus –
în D14, Vinoda, profesoara de kanara/kanada. Să-l încercăm, pentru telugu pe
d-l Rao. Marathi, Lila, Parasnis?
6. 2, 83. D.
Din nou, Academia Eminescu în The
Statesman – Seminar on „Towards an Indo-Romanian Anthology”. Adresa de aici. La
tibetani, iar. Noctambulism. Facem un press-release, incluzând Latinitas și
proiectul de academie Eminescu, de vom ruga-o și pe Amrita Pritam să-l semneze.
7. 02. 83. D.
După antologia de aseară, cu
templul tibetan în prelungire pe Jamuna, de dimineață, încă în ecouri de
kannada, , malayalam (ritmând Brâncuși), sanscrită (muzicalizând), Gujarată
(Nansi lăcrimase la Ravji Patel, moarte-nuntă), Satyanath cântase carul legănat
prin timp.
Rajendra Mathur asigură că
publică interviul și mă îndeamnă să expediez și la Press Trust of India (PTI).
Mi se vor toate cărțile – de le-aș publica – în 20-30 exemplare, pentru export.
Nansi, sceptică. Amrung mă menține în Advisory Board al revistei IAEWP din
Bangkok.
22. 02. 83. D.
mișcarea experienței pe Gange
precum și în Horace se oprise jos de Mansa Devi singurul anunț reproșul
neînlocuirii păcatelor în Gange pe motiv că mai am nevoie de ele cum că toți
oamenii Doamne și tot Gangele cu câtă pietate spurcat în infinita-i sfințenie și
în trup mai și trăim necesitatea confesării de detaliu în seara cu Vedanta în
sinele de Purva shastra de Samkya Vaisheshika și Nyaya urmată chiar neortodox
de Charvaka cu tot sângele-apă respirația-vânt carnea-pământ spațiul-cer
febra-foc
pomule n-o să te tai
nici dacă poame nu
dai
c-a murit neica
Pomuță
pe-acolo fără
mândruță
nu fără de ordonanță
și galoane peste
hanță
coate noduri paralele
navighează-ți
depeșele
pe gratii de
curcubele
cum Gangele se umplu
de păcatul nehindu
25. 02. 83. D
La ce mi-oi fi înfometat copilul
și familia? La ce tot zic să mă opresc, în fapt gândind mereu să mă mai devotez
românismului, fie și interzis? Ușor scandal la provincialismul ăla. Acum se
vede ca un fascism implacabil organizat, la rând contra fiecăruia. Creeley și
Sanyal.
Romanian Poetry in Exhibition at
International Academy Mihai Eminescu, D5 / 29-31 Probyn Road, Delhi-7, from 25
February... Indopatie. Convalescență quadruplă. Amintiri contradictorii.
Amintirea – singurul sens? temeiul nonsensului? Rezolvarea?
Livada cu vișini – Cherry ka
baghicha – traducere în hindi de Rajendra Yadav din Chekhov's The Cherry
Orchard. Directed by Richard Schechner – Environmental Theatre. După adaptarea
cu plasament în Kashmir, montarea de astă-seară, revenită la numele rusești, în
clinica autorului.
A ajuns în America O'Neill-iană,
dacă nu post-stalinistă. Adevărate momente ale spațiului neo-hindu – regizorul,
un fel de Vetala cărând spectatori și actori pe umăr, cu bicicleta ori trăsura
trasă de cai albi, în final, aproape demascați. Răsturnare de roluri culturale
– Carol Martin ar fi educând actorii NSD-ului (National School of Drama) în
dans modern și ideokinesis. Snobeală?
Expoziția Eminescu, deschisă.
Primii vizitatori (eram la tăierea livezii) – URT și B.S. Latwal (cu aparat
foto). Săptămână de poezie românească începută. Gata Latinitas. S-au dus zilele
zăpăcite, și ca predare – mă profesoresc abitir, îmi drămui subiectele, cât că
mi s-a decimat diploma. Cot la cot cu gramatica, coate-gramatici goale.
Nostalgii în nasul lui Hiren plângând Basarabia că ar fi fost cucerită de
români cândva, o, Hiren Mukerjee, o, rusi de vă pocnesc mâine dis de dimineață
în prostia-mi doritoare de Vieru.
Mai un singur poet, vier, din
cauză și de hirenism plătit de înghițitor. Cum suntem, domnilor, înconjurați de
căzături și poșirci. Merci, glorie pe paise, pe spânzurarea lui taică-său. Mai
întoarcem o foaie a deschisului mormânt unde universalii extravertiți nu
încăpuseră, nici toți introvertiții.
Cum vine de se leagă Haridwar de
Em. și Căl. Netranscrierea nici unui alfabet, nici unui dușman. Au apărut
țânțarii, cântă păsările-n clasă. Sublimi prieteni de neîmpăcare, frați întru
nicio credință de sine. Disecați de electroni, dragi nuclei de când lumea – cui
dracului să vă țin și ce, că m-o fi căpăcit environmentalismul
27.02. 83. D.
Pe-aseară, inventam date de
naștere prietenilor. Romanian Poems in Sanskrit and Hindi va fi următorul
titlu-antologie pe stencile. Preț de-o carte format mare și adio. Se cheamă
c-am plătit cu bani-tropice soarta de sus ori de jos. Mi se va răzbuna
experiența?
De i-am părut lui Mitică
periculos controlor de libertate. Or fi dictatorii geloși pe lună?
Infernalitatea tradiției de sine nestătătoare. S-o lumina de ziuă cu plinul
lunii, mai devreme? De n-ar veni război, de-ar veni. Făcut din pace, originea
mi-e sfârșitul războiului. Cu ce-o să-mi dactilografiez articolul despre pace?
Eseul despre poezie ca minciună,
ori maya, l-am tot scris în alte accepții. De-aia nu mai pot de întâmplările
fericite. Admir până la obsesie, mai nou, respirația și inima, neoprirea
dus-întors. Parcă ar mai fi de mișcat. M-o fi înghițit, însă, orientul. Și nu
de ieri de azi, de veacuri.
Nu pot excela în triș, nici în a
fi trișat. De ce plictisește binele? Care e binele distractiv al răului? Vreți
ceva comod, tocmai. Mai am un pic – un singur pic. La ce oră, trezirea
generală? Și a cui? Cu model Pablo? Să fim serioși.
28. 02, 83. D.
Ieri, cu Taj, cu Fatherpur-Sikri,
seara Mathura - Ierusalim hindus, cu mormântul nașterii lui Krishna în subsolul
moscheei lui Aurangzeb. Pentru revista dept., am argumentat serios, de la
Panini la Saussure, titlul: Parole. Șeful: nu știu ce e asta în franceză, dar
în rusă e parolă. Neamțul: și-n germană e parolă, dar mie-mi place acest titlu.
din când în când mă
duc la Taj
din obligație în gaj
Ion Constantin și
Romul
nicicând fiindu-mi
omul
se strigă din pădure
mormântul să anture
se scrie Inshallah
pe morții doi în crah
Bârfeam pe Blaga și ai lui
pelerini spre Benares, spre Madura. Sunetul marmorei magnetizând Asii până la
Assisi. Plinul peisajului de lună plină. Verdele-galbenul, greul umbrei,
bunyani, cămile.
Italiana negustorilor cerșetori,
complicată de o-ul invitației la „fete” indiene pe un ban. Atacați de una, cu
spatele – higeri (hijra-khusra-eunuc). Apoi, pe drum, „love”, 2 rupii – s-a
descoperit, asta avea sex femeiesc, neras, avea și sâni, și vizaviul. Le-am dat
un pachet de țigări și numai că n-am fugit împreună cu poetul nostru visiting.
Studenții întârzie, au venit,
i-am dus în acadmie, la poezie. M-am întors pentru Parole, distrus. Am revenit
în academie și cu B.S. Latwal și Ionuț. Am încropit a doua expoziție – de
versuri eminesciene fotografiate în India. Felicia a scris și fotografia i-a
sosit în proză.
zile ca astea două luni ca astea
trei te fac oarecum indiferent la ce a fost și ce va fi ții pasul cu o
întâmplare între prieteni frați eunuci marmori ghizi gâzi massa istoriilor masa
tăcerii-Eminescu masa celor de azi cine cinuri cină respirații schimbări vicii
relative crescendo-uri armonii humoruri ștampile hemoroizi expression parole
Dasein Shankar fotografii Alka blue-balls iar tabu-uri inter-nation-internare
Assam BBC electrice două frunze verde deschis de acum în bananier tinereți
trecute cu amintiri și nedumerire momente magnitudini consolări benzi neclarități
părăsiri ocheade brutalități certuri misticisme biblii neglijate legendarisme
retezate nepotriviri durități elanuri doruri calmări pluraluri
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu