duminică, 26 noiembrie 2017

Am o problemă cu dreptatea !






"Este o tendinţă dirijată ca românii să fie scoşi din toate

centrele mari ale Transilvaniei"
Formula AS" în Covasna - IOAN SABĂU POP –


Prof. Universitatea "Petru Maior" din Târgu Mureş, membru
al Curţii Internaţionale de Arbitraj Comercial, avocat
"Statul român a plătit ceea ce se retrocedează azi"

- Despre jaful retrocedărilor din Transilvania s-a vorbit adesea în
mass-media românească, cu toate astea, el continuă nestingherit:
clădiri pu bli ce, clădiri istorice sau particulare, mii de hec tare de
pădure sau chiar sate întregi sunt resti tuite fără ca statul să
intervină... Ce se întâmplă?
- Într-adevăr, catastrofa retrocedărilor către maghiari care se
petrece de ani de zile sub privirile nepăsătoare ale autorităţilor
române, în ciuda tu turor strigătelor disperate ale societăţii,
continuă. Du pă părerea mea, este o tendinţă dirijată ca ro mâ nii
să fie scoşi din toate centrele mari ale Tran silvaniei. Dacă s-ar
întâmpla doar în Târgu Mureş, aş zice că e un accident. Dar se
întâmplă în toate oraşele Ardealului, se întâmplă la Cluj, unde 160
de imobile din centrul oraşului au fost retrocedate maghiarilor, în
Oradea, Arad, Timişoara, Sibiu. Aceeaşi situaţie este şi cu pădurile
sau terenurile agricole transilvănene. Sunt restituiri către foştii
grofi maghiari sau către instituţii, în majoritatea lor ilegale sau
abuzive.
- Ce drept are familia unui fost grof maghiar să revendice şi să
pri mească zeci de mii de hectare de păduri româneşti, după
câteva sute de ani?
- Lăsând deo par te faptul că în Un garia, de exemplu, in diferent de
ceea ce aveai de recuperat, s-a impus un plafon de despăgubire
de aproximativ 200 de mii de dolari şi că românii nici măcar nu au
apucat să pri mească ceea ce este al lor - peste 200000 de
proprietăţi, situa ţia la noi a fost po sibilă din cauza ig norării voite a
unor înţelegeri şi tratate inter na ţionale în vigoare. Tratatul de la
Trianon este unul dintre ele. Acolo se spunea clar că per soanele
im periului pot opta pentru ce cetă ţenie doresc, faţă de ţările ce îl
compuneau. Aces tora li s-a spus optanţi. În România, majoritatea
optanţilor maghiari au ales cetăţenia maghiară, şi statul ro mân a
avut mai multe procese pe această temă, in clusiv la Curtea de
Arbitraj din Paris, unde a fost re pre zentată de Titulescu, ajutat de
alţi doi avocaţi mari ai timpului. Ungaria a fost repre zen tată de
con tele Apponyi. Din moment ce optanţii ale geau cetăţenia
ma ghia ră, ei îşi pierdeau pro prie tăţile din ţară, după cum era şi
firesc, cu con diţia ca Ro mâ nia să le plătească optanţilor ma ghiari
des pă gubiri pentru părţile expropriate. Deci, optanţii care ale geau
cetăţenia maghiară renunţau la pro prie tăţile lor din România şi
statul îi des păgubea. Ro mâ nia era foarte bogată pe atunci, şi
Bră tianu, ca să fie si gur că acest con flict se va şter ge, a spus că
pe lângă sumele decise la Paris, Ro mâ nia va da în că 10% ca
răscumpărare maghia rilor. Pentru asta, Ro mânia a plătit, din 1927
şi până în 1934, sume imen se către aceşti optanţi: echivalentul a
4,48 to ne de aur, plus echivalentul a 87 de milioane de do lari ce
trebuiau primiţi de statul român ca des pă gubiri de război şi pe
care Ro mânia nu i-a luat, lăsându-i tot în contul plă ţilor. Se plătea
către un fond extern din Paris, "Fondul Agrar", de unde banii erau
distribuiţi către optanţii maghiari. Toate aceste pământuri şi
pro prietăţi au fost luate de statul român pentru a se face reforma
agrară a lui Ferdinand, când toţi ţă ranii au primit pământ. Planul
acesta a fost: s-a luat de la cei bogaţi con tra unei sume şi s-a
re distribuit către ţăranii ro mâni. Deci, statul român a plătit deja
ceea ce se retrocedează azi. Ceea ce s-a plătit atunci, în baza
unui tratat şi a unui pro ces la Paris, astăzi vine a patra generaţie
a optan ţilor şi recu perează de la statul român - ceva ce nu le mai
aparţine de drept.
- Dar românii, îm pro prietăriţi prin refor ma agrară, nu şi-au fă cut
acte pe proprietăţi? Cum le mai poate lua cineva ceea ce este al
lor?
- Din păcate, cei îm proprietăriţi erau atât de săraci şi de neştiutori
de carte, încât marea ma joritate nu s-au înscris în cartea funciară.
Situaţie care există şi astăzi, când, la mai bine de 25 de ani de la
revoluţie, încă mai sunt oameni fără acte pe pământul deţinut. În
plus, atunci mai erau şi alte impedimente. De exemplu, specialiştii
de la Cartea Funciară erau foarte rari, plecaseră în Ungaria.
Practic, era foarte greu să găseşti un topograf la acea vreme. Ca
să nu mai vorbim că foarte multe Cărţi Funciare au fost luate de
grofi şi de cei care au plecat, şi statul român s-a trezit cu această
problemă naţională majoră, im posibil de rezolvat pe termen scurt.
Problema e cu noscută şi, deşi statul maghiar trebuia să restituie
acele acte, nici în ziua de azi nu au fost returnate, chiar dacă
avem şi tratate noi care reglementează această problemă cu
Ungaria.
"Samsarii sunt de aici, din România"


Clădiri retrocedate prin falsuri - Colegiul "Bolyai" din Tg. Mureş


Liceul "Unirea" din Tg. Mureş
- Pare halucinant ce spuneţi! Hoţie pe faţă! De ce nu se confruntă,
pur şi simplu, lista optan ţilor care au primit deja despăgubiri, cu
lista celor care cer astăzi alte retrocedări?
- La Tribunalul de Mare Instanţă din Paris există aceste acte, dar
nimeni, niciodată, nu a mers acolo să întoarcă măcar o filă! Şi la
noi, la Banca Naţională, sunt o parte din aceste liste oficiale, dar
funcţionarii de-acolo nu vor să dea acces. În aceste acte s-ar
vedea exact cât a dat statul român şi cine a beneficiat de plăţile
acelea. Aşa s-a ajuns cu un caz de la Topliţa, unde familia
Urmanzi, cu o res ti tuire dubioasă, la fel ca şi familiile Banffy,
Elteteo, Kemeny, Kanouky, Kendeffy şi alte familii ale foştilor grofi,
care probabil se regăsesc pe lista optanţilor despăgubiţi deja de
statul român, dar care vin şi cer din nou să li se retrocedeze
suprafeţe şi averi imense.
- Cum au curajul să mai ceară o dată ceva pentru care au primit
deja despăgubiri?
- Mulţi dintre ei nu ştiau că au fost date com pensaţii, mulţi nu
ştiau nici cum arătau exact vechile proprietăţi deţinute. Dar
trebuie precizat că samsarii care au transformat retrocedările în
sursă de profit sunt de aici, din România. Mergeau şi băteau la
uşă în Austria sau Ungaria şi spuneau: "Iată, aveţi de recuperat o
avere imensă în Româ nia! Ne ocupăm noi, contra cost". Se
întorceau apoi în România, se înţelegeau cu un prefect, spri jiniţi
de putere, şi afacerea era foarte profitabilă. Deşi statul român
avea documente în arhive, nu le-au verificat. La noi, în Mureş, au
fost 18.000 de revendicări ce trebuiau rezolvate rapid, cu presiuni
de sus, de la oameni gen Hrebenciuc, Chioariu, Paltinu, Frunda şi
alţii, aşa că la comisii s-au luat decizii greşite. În acest context
politizat s-au în tâm plat lucrurile. La Sovata, un compo se sorat
pri meşte, în loc de 2 hectare, 2000 de hectare, doar prin
falsificarea unei virgule. Prefectul a făcut plân gere şi parchetul din
Sighişoara a venit după 8 ani, spunând că s-a prescris cauza. E un
complex de complicităţi împotriva statului român, cu mize
financiare enorme. A fost şi multă ignoranţă, nu doar corupţie. Ar
fi trebuit ca prin lege, arhivele să furnizeze date pentru
proprietăţi. Dar asta nu s-a întâmplat şi s-a ajuns la paradoxuri
precum cel de la Arcuş, unde a apărut un moştenitor din Africa.
Nu ştie ungureşte, nu îşi cunoştea nici avocatul până să vină în
România, dar el revendica o res tituire de 11 milioane de euro!
Asta, în timp ce o nepoată a lui Augustin Maior, fost prefect,
pre zent la Marea Unire, preşedinte al Astra şi senator, nu a reuşit
să recupereze mai nimic din averea familiei, pentru că aceşti
samsari au intervenit împotrivă.
"Familiei lui Banffy i se restituie păduri de zeci de mii de
hectare"


Semnarea Tratatului de la Trianon, prin care România şi-a
redobândit Transilvania


Trianon - aspecte din sală
- Ce spuneţi aduce a crimă împotriva statului...
- Sunt foarte multe asemenea cazuri, unele dintre ele dramatice,
aşa cum este cel al satului Nadeş. Acolo s-a cerut nici mai mult
nici mai puţin decât retrocedarea întregului sat, cu cimitir, cu
pământul de sub biserică şi cel de sub casele oamenilor, adică
aproape 8000 de hectare. Aceeaşi situaţie este acum în satul
Idicel, pe care îl re vendică în întregime familia Kemeny. La
Târnăveni s-a făcut o cerere de retrocedare în numele unui mort.
Omul murise din 1982 şi cineva a venit cu o procură că îl
reprezintă... Alt caz este al lui Banffy, care a fost criminal de
război şi a cărui avere a fost confiscată prin decizia tribuna lului
militar. Şi totuşi, fa mi liei sale i s-au restituit pro prietăţi de păduri
de zeci de mii de hectare. Unele sunt primite, al tele în proces
încă. Un caz clasic de re stituire du bioasă este al fa miliei Urmanzi
din Topliţa. În 1944, e dat în urmărire ca criminal de război şi
moare în 1945. Dar as tăzi vine fostul vice pri mar al oraşului,
strânge docu mente şi se dă ne potul lui Urmanzi. A primit în jur de
3000 de hec tare şi câteva clă diri. Apoi, sunt cazurile ce lebre cu
Hrebenciuc şi Paltin Sturdza şi retro cedarea a 43.000 de hec tare
în judeţul Ba cău (aţi citit bine, patru zeci şi trei de mii - n.red.),
sau depu tatul Marko Attila, care se ascunde şi astăzi în Un garia,
fiind urmărit pentru retrocedări abu zive. E de subliniat fap tul că
multe dintre aceste retro cedări au la bază un fals.
- Şi autorităţile române, guvernul, par la mentarii nu reacţionează
în niciun fel?
- Reacţia este indiferenţa şi amor ţirea. Când văd autorităţile
române aşa de inerte în faţa unor astfel de catas tro fe, nu pot
decât să bănuiesc o com pli citate.
"Ce se poate pentru maghiari şi germani, pentru români nu
se poate!"


Visul şi povara dreptăţii
- În aceste retrocedări abuzive sunt im pli cate şi instituţii?
- Da. E vorba despre biserica ca tolică, cea evanghelică şi cea
lutherană. O să încerc să vă explic situaţia cu cât mai puţine
detalii tehnice, deşi pentru ceea ce vă spun există o docu men tare
legislativă temeinică. Bunurile bisericeşti sunt de două categorii:
cele pioase - icoane, cărţi sfinte etc. şi cele civile - păduri,
pământuri, clădiri etc. Nu avem nicio pro ble mă cu cele pioa se, ci
cu cele civile. În 1942, prin tr-o con ven ţie între "Gru pul Etnic
Ger man" şi bi sericile evan ghelică şi luthe rană, toate bu nu rile ci vile
ale acestora sunt trecute în pro prietatea "Gru pului Etnic", cele
două bi serici identificându-se cu el. "Grupul Etnic German" era o
miş care hitleristă, cum erau în România le gio narii, însă cu mem bri
mai duri chiar şi decât naziştii. Motiv pentru care, ulterior, a şi fost
desfiinţată. Du pă 1944, toate bu nu rile de pe teritoriul statului
român apar ţi nând inamicilor sta tului român şi ai ali a ţilor săi se
preiau de către stat în admi nis trare, mai puţin sol daţi, efecte de
război şi altele care se predau. Pentru asta, statul român a
înfiin ţat CASBI - Casa de Administrare a Bunurilor Inamice. CASBI
a preluat în felul ăsta tot ce deţinea "Grupul Etnic German", dar şi
tot ce deţineau legionarii. Numai că după revoluţia din 1989, se
înfiinţează "Fo rumul Democrat Ger man" la Sibiu şi ei se con si deră
urmaşii "Gru pului Etnic Ger man". Ca ur mare, re ven dică tot ceea
ce le-a aparţinut. Aşadar, igno răm con venţia de ar mis tiţiu din 12
septem brie 1944, un document de drept internaţional, ignorăm şi
Convenţia de la Paris din 1948, ca re nu a fost o lege abuzivă a
co muniştilor, ci o lege dată pentru cla rificarea situaţiei după cel
de-al doilea război mondial, la nivel in ter naţional, şi începem să
retrocedam în mod abe rant. Atunci, de ce nu le re trocedăm şi
le gio narilor ceea ce au avut? Cum va, pe acelaşi model s-a
acţionat şi în cazul "Statu su lui Romano Ca to lic", desfiinţat în anii
'30, care nu a fost per soană ju ridică cu drept de proprietate
asu pra clă dirilor din Transilvania. Cu toate aces tea, în 2002 se
în fiin ţează o Asociaţie a Statusului Ro mano Catolic şi se autopro
cla mă continua toa rea şi moş te ni toarea vechiului Status, pe
baza unei ho tărâri ju decă toreşti false şi cu un procuror fie
cum părat, fie adormit. Această nouă asociaţie re ven dică
apro ximativ 2000 de clădiri din Tran silvania, prin tre care unele de
notorietate, precum Liceul Unirea din Tg. Mureş sau Liceul
Piariştilor din Timişoara. Conform codului canonic însă, Statusul
Romano Catolic nu avea personalitate juridică, ci doar Sfântul
Scaun şi Arhidiecezele. Deci, ei nu aveau drept de proprietate, ci
doar de folosinţă. Cu toate acestea, statul român consideră noua
asociaţie continuatoarea cu drept de pro prie tate a vechiului
Status. În acelaşi timp s-a reînfiinţat societatea "Astra" din Sibiu.
"Astra" a avut foar te multe proprietăţi, mai ales pentru că românii
de peste Carpaţi au trimis ajutoare băneşti imen se, pentru că
înainte de Marea Unire, au fost re laţii extraor di nare între românii
de dincolo şi din coace de Car paţi. Dar spre deosebire de ca zul
Sta tusului, noua societate "Astra" nu este re cu noscută şi nu i se
retrocedează NIMIC! Şi ace laşi lucru se întâmplă cu "Fundaţia
Gojdu". Deci, as tăzi, în Transilvania, pe aceeaşi lege, pen tru
ma ghiari şi germani se poate, dar pentru români nu se poate! Ca
să nu mai spunem că imobilele cerute de Status au fost fă cute cu
con tri buţia ro mâ nilor, după cum a des coperit în arhive domnul
istoric Lechinţan, la Cluj. Satele din jur dădeau muncitori la
construcţii, brânză, carne, susţineau românii cu ce puteau...
Colegiul Unirea şi Bolyai din Târgu Mureş au fost cons truite cu mai
multă contribuţie românească, şi astăzi am ajuns ca statul român
să plătească aco lo chirie 20 de mii de euro pe lună!
- D-le profesor, acest interviu ar trebui mar cat pe pagina de
revistă cu doliu. Un doliu al ja fului faţă de proprietăţile româneşti,
dar mai ales un doliu al nemerniciei acelor insti tuţii ale sta tului,
care "favorizează" infractorii îm potriva in tereselor ţării. Nu
suntem în faţa unui caz de tră dare naţională (că tot îi place
guvernului actual să vorbească de ea)?


Pădurile Harghitei, retrocedate a doua oară (Foto: Dreamstime)
- Este o nevoie urgentă de corelare a insti tuţiilor statului;
cercetate arhivele, Guvernul să stabilească ce să facă Arhivele
Naţionale; să se spe cializeze procurori pe această problemă, să fie
specializate instanţe pe această problematică. Trebuie creată o
nişă legislativă care să revi zu iască toate restituirile. Dacă există
voinţă, în tr-un an se poate reglementa situaţia în Tran sil vania.
Dar timpul contează mai puţin: orice ne dreptate care poate să fie
îndreptată, nu contează în cât timp, se în dreaptă.

- O întrebare de tip Bucureşti: aveţi o pro blemă cu maghiarii? Vi
se pare că jefuiesc Tran silvania, bucată cu bucată?
- Eu nu am o problemă cu maghiarii. Am o problemă cu
dreptatea.









Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu