Hoinăreala
Mihai
Batog Bujenita
06
Decembrie 2023
Remanierea guvernamentală îl aruncase pe domnul
Aristică Bâlboi, fost ministru de externe, nu numai în afara surselor de venit
mai mult sau mai puţin salariale, ci şi într-o cumplită disperare la gândul că
nevastă-sa abia aştepta una ca asta pentru a-i servi ciorbe de limbă foarte
fierbinţi pe diferite teme cum ar fi strânsele colaborări cu secretarele de
stat sau despre cum făcuse el atunci când a rezolvat criza apărută după răpirea unor ziarişti de către nişte foarte
cunoscuţi rebeli din Orientul Apropiat. Jale!
Şi când te gândeşti că îl puseseră pe făraş tocmai
partenerii de guvernare, cei de stânga, nişte imbecili, spre deosebire de el
care era de dreapta, adică din cel mai vizionar şi progresist partid din arcul
guvernamental. Prin cap îi treceau gânduri asasine şi se şi vedea cum îi crapă
capul noului prim-ministru cu o lopată. Văzuse asta într-un film şi îi plăcuse
foarte mult! Era însă un politician versat, aşa că oftă şi se duse la
protectorul său, preşedintele, cel căruia îi pusese la dispoziţie ani de zile
limba sa catifelată împreună cu o maree de imnuri de slavă.
Preşedintele îl primi, îi ascultă lamentaţia îi spuse:
bine, în stilul său foarte laconic şi îl dădu afară, însă a semnat ordinul de
numire a lui pe postul de consilier prezidenţial cu probleme de politică
externă. Avea nevoie de oameni ca el! Linguşitori, dispuşi să facă orice pentru
a rămâne pe statele de plată ale puterii şi gata oricând să trădeze dacă
apăreau alte oportunităţi. Prin urmare, uşor de controlat prin şantaj!
Aristică însă, om uns cu cam toate alifiile
curvăsăreşti avea un plan. Unul măreţ, de natură să-i consolideze poziţia, dar
şi să-i aducă unele beneficii inclusiv de imagine. Prin urmare, într-o bună
dimineaţă, desigur bună doar pentru el, ceru o audienţă la preşedinte şi cum
acesta chiar se plictisea de moarte singur în birou, fu primit…
- Excelenţă, să vă dea Domnul tot ce vă doriţi şi vă
rog respectuos să-mi permiteţi a vă raporta unele detali ale unui plan de
acţiune cu bătaie spre viitorul mai îndepărtat.
- Mneaa, răspunse preşedintele clipind cam somnoros…
- Precum bine ştim la anul ia sfârşit şi cel de-al
doilea mandat pe care cu mare strălucire l-aţi reprezentat în faţa naţiunii şi
a întregii lumi!
- Mneaa… Aristică era de prea multă vreme în politică
aşa că îşi stăpâni până şi gândul unei înjurături, dar continuă:
- Desigur ştiţi că şi la nivelul U.E. se pune problema
înlocuirii prin alegeri democratice a comisarilor pe diferite sectoare,
inclusiv cel al relaţiilor externe, un post care sunt sigur vi s-ar potrivi
perfect şi pentru care aveţi unele argumente.
- Mdaaa, dar s-ar părea că sunt alţii cu un C.V. mai
bogat decât al meu aşa că sunt realist!
- Tocmai aici este problema! Dacă facem unele mişcări
inteligente veţi avea în cel mai scurt timp cel mai valoros C.V. şi nimeni nu
va mai putea să vă concureze!
- Şi ce propui? Somnicul de dimineaţă fiind spulberat,
domnul preşedinte începu să dea semne de interes…
- Javră, te-am prins, îi scăpă lui Aristică un gând
necenzurat şi de frică îi dădură lacrimile, aşa că se prefăcu emoţionat de
atenţia acordată şi zâmbi cleios. Excelenţă, am folosit relaţiile pe care le
mai am încă în lumea ambasadelor şi am făcut planul unei vizite de lucru în mai
multe ţări din Africa. Aici este o mare problemă deoarece acest uriaş continent
cu resurse de toate felurile a devenit un fel de curte din spate unde se joacă
lejer chinezii şi ruşii, ia europenii au rămas pe dinafară deoarece au un prost
renume rămas încă de pe vremea când aceste teritorii erau coloniile lor şi
ce-au făcut mai bine să nu mai vorbim! Deci dacă domnia voastră merge în
Africa, acolo unde nimeni nu a auzit de noi veţi părea cel mai îndreptăţit să
fiţi văzut ca un adevărat deschizător de drumuri către aceste ţinuturi, mai
ales că am aranjat ca în fiecare ţară să primiţi şi un ordin de cea mai mare
importanţă, aşa cum le vom da şi noi conducătorilor cu care vă veţi întâlni,
iar asta vă rog să mă credeţi, dă foarte greu la dosarul de candidat pentru
externe.
- Interesant! Numai că avem o problemă! Am fituit
toate fondurile alocate în acest an pentru activităţi în afara graniţelor. Ştii
că mai mai fost pe ici pe colo, la un tenis la un schi, la o adunare cu şefii,
ca să fiu văzut, nu pentru mine, pentru ţară!
Somnul preşedintelui fugise, cel mai probabil tot pe
la schi, dar nu se vedea.
- Am analizat şi acest aspect şi vă întreb: aveţi
vreun document ceva referitor la Georgel, ministrul de finanţe?
- Normal, am ceva tare de tot cu nişte rambursări de
tva cu nişte scutiri de vamă, eheee, e bogat dosarul…
- Înseamnă că am rezolvat această problemă! Mâine mă
duc la el şi îi spun prieteneşte că dacă nu bagă lozu’ la situaţie îl paşte
vaca neagră şi-i fac şi nişte trimiteri la acest dosar.
- Mdaa, e bună ideea, dar este necesar cam un milion
de euro şi nu prea ştiu de unde va scoate el…
- Este problema lui însă eu am calculat cam un milion
şi jumătate fiindcă mai trebuie să vă faceţi şi nişte haine adecvate, atât
dumneavoastră cât şi distinsa primă doamnă că doar nu puteţi merge cu aceleaşi
haine cu care aţi mai fost văzut, iar astea costă destul de mult.
- Ai dreptate! Dar cu ce avion crezi că voi merge şi
mai ales cu cine. E foarte important, că doar n-o să stau zile de-a rândul cu
vreun neisprăvit de ministru sau dobitoc de afacerist!
- Problema este ca şi rezolvată! Vom închiria un mic
jet de lux cu numai douăsprezece locuri, în afară de micul apar-tament al
familiei prezidenţiale, de la firma cu care am mai lu-crat, iar în echipa de
însoţire sunt în afară de dumneavoastră şi prima doamnă, eu cu soţia, Stamate,
consilierul de imagine cu soţia, Ahmet, bucătarul, James, valetul şi doi
sepepişti care vor căra bagajele şi vor avea grijă de buna desfăşurare a
întregului program.
- Mdaa, dar nu avem nevoie şi de un interpret?
- A! Nu! Păi, dumneavoastră vorbiţi nemţeşte, doamna
engleza că doar e profesoară, Ahmet ştie turca şi tătara, Stamate o rupe pe
bulgăreşte, nevastă-sa le are cu spaniola că a lucrat pe acolo, eu ştiu ceva
rusă şi nevastă-mea vorbeşte italiana mai ceva decât un italian adevărat că
doar a avut mai multe joburi în peninsulă când era tânără. Deci indiferent ce
drac de limbă vorbesc ăia pe acolo noi nu suntem pe-afară!
- Booon! Am rezolvat-o şi pe asta! Treaba ar fi cam
când facem vizita, ce eu unul sunt deja extrem de plictisit…
- Mai spre toamnă fiindcă atunci încep certurile prin
parlament şi nu cred că face să vă bateţi capul cu toate prostiile mai ales că
se vor discuta şi treburile cu pensiile alea care ori-cum nu au nici o
rezolvare şi vi se va cere părerea, doar aşaa, de sanchi, ca să vă bage în
rahat, scuzaţi de vorbă proastă!
- Ai dreptate! La treabă deci!
Consilierul se retrase cu o plecăciune, iar în urma sa
preşedintele gândi:
- E un ticălos, seamănă cu o ploşniţă, dar poate avea
idei bune! Să fiu cu ochii pe el! Câtă vreme este de folos îl las să-şi facă
micile lui afaceri, apoi îi fac vânt… Oricum voi da ordin să i se întocmească
un dosar fiindcă e bine să fii întotdeauna pre-gătit pentru orice variantă. Cum
situaţia avea deja nunaţe foarte trandafirii preşedintele simţi nevoia unei
mici aţipeli în fotoliul comod în care se afla de vreo zece ani…
Odată ieşit din ambianţa sufocantă a biroului
prezidenţial consilierul zâmbi victorios şi îşi rosti în gând:
- Ca orice bou, pune imediat botul la nutreţ atunci
când ştii ce să-i pui în iesle! Crede că mă face pe mine, dar habar nu are ce
înseamnă politica! Prin urmare, trimise o informare, pe surse, acolo unde ştia
el, despre cheltuielile nesăbuite pe care administraţia prezidenţială le face,
pe spatele poporului, pentru a-şi satisface gustul pentru excursii inutile pe
meleaguri străine.
În luna noiembrie când în ţară frigul începea să dea
de gândit tuturor, preşedintele făcea fotografii frumoase cu el şi prima doamnă
prin ţări africane despre care nu ştia mai nimeni. Este drept că nici liderii
acelor ţări habar nu avuseseră până acum de existenţa noastră, aşa că până la
urmă lucrurile au de-curs foarte bine, iar departamnetul de imagine al
preşedintelui a făcut dovada unor mari calităţi profesionale spre deosebire de
publicaţiile oarecum libere care au bălăcărit cât au putut această excursie
prezidenţială! Mde, indivizi mici, invidii mari şi viziune politică zero!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu