Șapte descoperiri-românești surpriză
vara asta în Europa
De Ileana Costea - 14 noiembrie 2017, Los Angeles
La un
sfârșit de săptămână vara aceasta, în Montparnasse, îl acompaniez pe un prieten
american, pictorul Jerry W. McDaniel, spre un chioșc ca să-și cumpere The New
York Times. Și Jerry vrea să meargă pe rue Blomet, un traseu pe care nu-l
abordasem niciodată, din 1985 de când îmi petrec verile la Paris. Întâi mă împotrivesc. Am trecut de nenumărate
ori pe la două colțuri ale străzii Blomet. Nu se vedeau pietoni, nu se vedeau
vitrine. Mi s-a părut întotdeauna o stradă care nu prezintă nici un interes.
Dar era vreme bună și am acceptat
schimbarea de decor. Și iată că mi-au ieșit în cale trei descoperiri de
prezențe românești-surpriză.
Într-o
piațetă cu o mică fântână Wallace chiar înainte de a da colțul spre rue Blomet,
îmi atrage atenția numele unei librării , “La 25e Heure”/”Ora 25”.
Intrasem de
mai multe ori în această librărie cu atenția însă îndreptată numai spre cărțile
interesante pe care le avea: de artă, de turism, literatură bună, dovedind
gustul și cultura librarului. Nu-i remarcasem niciodată înainte numele. Chiar
să fie cumva vreo legătură între romanul cu același nume al lui Virgil
Gheorghiu și această mică librărie de cartier? M-am apropiat și în vitrină erau
trei exemplare cu romanul scriitorului român.
Am intrat în
librărie, și l-am întrebat pe proprietar. “Da, am numit librăria după romanul
lui Virgil Gheorghiu”. “Cum se face? Sunteți român? “ “Nu. E un roman foarte
frumos.” Știam despre succesul romanului publicat prima dată în franceză în
1949, când nu s-a putut publica în România, și apoi tradus în numeroase limbi.
S-a făcut și un film după el în 1967, cu Anthony Quinn.
Nu citisem
cartea. Am cumpărat-o și am început s-o citesc. Este scrisă fascinant. Este
povestea dramei unui țăran român, pe nume de familie Moritz, și care ajunge
într-un lagăr de muncă forțată pentru evrei, evadează de acolo și ajunge în Ungaria,
și apoi … toate îi merg din prost în mai prost…, prizonier la unguri, apoi
“salvat” de naziști, după care, fiind considerat drept colaborator al acestora,
ajunge într-o închisoare americană . Povestea are elemente autobiografice, căci
Gheorghiu însuși, în calitatea sa de ex-diplomat, a fost arestat de
autoritățile americane după cel de-al Doilea Război Mondial. Jumătate de roman
am citit pe nerăsuflate … descrieri frumoase de stări sufletești, situații
palpitante, … dar după aceea m-am oprit. Voi relua lectura, cu forțe proaspete.
Subiectul e mult prea dur… Ce mi se pare extraordinar este cât de contemporană
este esența acestei cărți: că s-a ajuns la ora 25, lumea s-a stricat,
civilizația tehnică a readus “disprețul pentru om, exact ca în barbarie”, oamenii
sunt răi și violenți. Sigur, astăzi ne lovim de alte fenomene de cruzime, dar
esența este aceeași ca a acestui roman. Iată deci prima descoperire
românească-surpriză!
Dăm colțul
pe rue Blomet. La No. 45 o placă anunță că pe locul acela, unde azi este un mic
“square” – părculeț, s-a născut suprarealismul. O sculptură donată de artistul
spaniol Juan Miró orașului Paris, “Pasărea Lunară” /“L’Oiseau Lunaire” este
amplasată în acel spațiu verde. Pe vremuri acolo erau ateliere de artiști și
scriitori, care au fost demolate.
Mai înaintăm
câțiva pași și la No. 33 dau de o sală de spectacole, foarte cunoscută în
perioada “Anilor Nebuni”/“Les Années
Folles”
dintre cele două războaie mondiale, numită “Le Bal Nègre”.
La “Le Bal
Nègre”, se cânta muzică din Caraibe, jazz și se dansa biguine. Era pe
vremea când celebra Josephine Baker performa la Paris în spectacolul de revistă
“Le Bal Nègre”. La No. 33 rue Blomet își petreceau serile toți acești
suprarealiști de la No. 45. Printre cei ce frecventau localul era și fondatorul
dadaismului, românul Tristan Tzara.
Prietenul sculptorului spaniol Juan Miró, pictorul Francis Picabia, l-a adus pe
Dadaistul Tristan Tzara la atelierul lui Miró din 45 rue Blomet și curând un
întreg grup “Rue Blomet” s-a format incluzând pe Miró, Picabia, Masson, Tzara,
Michel Leiris, Robert Dersnos, Jacques Prevert, si Antonin Artaud. Unii dintre
cei din “Grupul Străzii Blomet” au inceput să se identifice cu curentul
suprarealist a lui André Breton.
“Le Bal
Nègre” a inspirat pictori cunoscuți (Kees Van Dongen - portretul lui Joséphine
Baker la Le Bal Negre, Francis Picabia - tabloul Bal Nègre, cât și pe fotografi
importanți din anii 1930 la Paris, printre care, Brassaï (care și-a luat numele
de artist după sonoritatea orașului unde s-a nascut, Brașov, Transilvania).
Iată deci
trei descoperiri-surpriză!
Am intrat în
micul restaurant al lui Le Bal Blomet (numele fiind schimbat, sub presiunea
celor “politically correct”/“corect politic”). Pe un perete se afla un panou
mare compus din coperți de discuri de jazz. Localul prezintă două joi pe lună
muzică de jazz. Jerry descoperă mai
multe coperți de discuri create de ilustratorul american, cunoscut pentru
creațiile lui pe tema de jazz, David Stone Martin. Jerry W. McDaniel îl
întâlnise cu mulți ani în urmă la Societatea Ilustratorilor din New York. Jerry
e fascinat, căci este mare amator de jazz și la rândul lui a pictat mult pe
acest subiect. Ne place atmosfera și toată istoria locului. Și pe 5 octombrie
se dădea un spectacol dedicat lui Duke Ellington. Jerry împlinise 82 de ani pe
9 septembrie și nu își serbase ziua de naștere. Mie îmi vine idea să-l
sărbătorim acolo… Nu se putea un loc mai potrivit pentru un pictor american:
seară cu muzică americană într-un local cu istorie legată de artă… Îl găsim pe
proprietar și Jerry îi propune să facă un afiș pentru Le Bal Blomet.
Rezultatul,
o seară cu prieteni români și francezi la “Le Bal Blomet” și două afișe făcute
de Jerry W. McDaniel: unul în stil pop-suprarealist cu trei tinere dansând,
altul cu muzicienii care performau în seara când ne-am adunat noi acolo, și o
carte poștală pentru măsuțele din local cu portretul lui “THE DUKE”.
Îmi imagiez
că vă întrebați… care este descoperirea românească în toată această poveste. Ei
bine, este: Jerry W. McDaniel a făcut două serii de picturi-ilustrații pentru
versuri de Lucian Blaga (cu ocazia recitalurilor de poezie din California ale
artistei bucureștene Lidia Lazu) și pentru poeme de Ana Blandiana din volumul
tradus în engleză “Patria mea A4”/“My Native Land A4”. Și iată-l pe acest
artist american, care tocmai se întorsese la Paris după o expoziție cu
picturi-ilustrații de inspirație românească de la Congresul ARA 41 de la Sinaia
(2-5 august) , creind afișe pentru Le Bal Blomet … A patra surpriză cu elemente
românești.
La Paris am
văzut o comedie foarte reușită ("Silence, on tourne"/”Liniște, se
filmează” de Patrick Hautdecœur si Gerald Sibleyras), jucată bine cu actori
profesioniști deosebit de talentați, punctată de muzică, cu acțiunea
desfășurându-se în ritm rapid. Felul în care se ținea mereu legătura cu sala s-a
adăugat la antren. Piesa este deșteaptă și plină de umor. Un comentator pe
Internet spune “Aduceți-vă batistele, căci veți plânge de cât veți râde.”
Echipa este formată din francezi: autorii, regizorul, actorii, scenograful,
etc. Surpriza e că totuși una dintre actrițe este româncă. Este vorba de Adina
Cartianu, stabilită la Paris, cu un palmares frumos de realizări în teatru și
cinema.
Sursa:
Internet
În piesa
“Silence, on tourne” Adina nu este într-unul din rolurile principale, însă are
un rol cu vizibilitate, căci apare des pe scenă și se remarcă printr-o prezență
foarte puternică, ceea ce o scoate în evidență. Rolul ei presupune a-și trăda
faptul că nu este din Franța și deci nu știe foarte bine limba. Cu statura ei
impozantă, cu figura ei expresivă și cu modul în care "o dă pe
românește", Adina Cartianu adaugă hazului și calității piesei. Iar piesa
are mult succes. Se joacă de peste un an la Paris, și s-a jucat “ca piesă în
rezidență” la Lyon. S-au dat în total 300 de reprezentații. A fost nominalizată
la premiul Molière pentru cel mai bun spectacol comic.
Adina
Cartianu in piesa “Silence on tourne”.
Mi-a fost
dat să o întâlnesc personal pe Adina și să-i cunosc soțul (francez, scriitor de
piese de teatru și regizor) și cele două fete adolescente, frumoase și
deștepte. O plăcere să stai de vorbă cu două româncuțe bune eleve, dornice să
se educe și curioase să cunoască lumea. Adina scrie în prezent un roman al
cărui subiect nu mi l-a dezvăluit și al cărui titlu îl va decide curând, când
își va prezenta cartea spre publicare, probabil în decembrie anul acesta.
Sara și Ema
– fetele actriței Adinei Cartianu și a soțului ei Jean-Marc, la o cafenea în
piața primăriei sectorului/”arrondissment”-ului 15, Paris, Franța, Septembrie
2017. Foto: Ileana Costea
Așteptându-mi
rândul la ghișeu la banca la care merg eu la Paris (BNP – Banque Nationale de
Paris) răsfoiesc un volum gros, frumos editat (“coffee-table-style book”) al
casei franceze de licitație, Drouot. Este una din marile case de licitație de
artă, cu sediul la Paris, mult mai veche decât competitorii ei englezi,
Christie’s și Sotheby. Drouot vinde de toate, de la bijuterii și obiecte de
sticlă sau ceramică, picturi/sculpturi clasice sau moderne, la mobile și
numismatică. Era catalogul unei licitații din 2011. Surpriză… în secția de
manuscrise și documente cu autografe două pagini se refereau la Cioran: una cu
un text omagial cu ocazia împlinirii a 100 de ani de la nașterea filozofului
român, în care se explica vânzarea a 122 de manuscrise de ale lui găsite în
subsolul clădirii unde a locuit el lânga Odeon, și cealaltă o pagină scrisă de
mână referitoare la “Critica Rațiunii Practice” de Kant.
Și lucrurile
nu se opresc aici. Fac o scurtă excursie
în Spania, cu oprire de câteva zile la o stațiune pe coasta Atlanticului, în
Tenerife. Într-o zi pornesc spre Santa Cruz, capitala insulei, în căutare de
arhitectură modernă. Cu pasiunea mea pentru arhitectură (ca absolventă a
Institutului “Ion Mincu” din București), îmi doresc să văd clădirea făcută de
arhitectul spaniol Calatrava, cel care a construit recent impresioanta clădire
Oculus din New York, un mic amfiteatru în același stil “cu aripi mari albe
îndreptate spre cer”. Și cu această
ocazie mă duc și la “Spațiul Artelor -
Tenerife”/ “El Tenerife Espacio de Las Artes” (TEA), să văd muzeul de artă al
orașului așezat într-o altă clădire modernă, creată de cunoscuta firmă
elvețiană a arhitecților Herzog & de Meuron sub supravegherea arhitectului
din Canare Virgilio Gutierrez Herreros. Scopul acestui spațiu cultural este să
contribuie la înflorirea culturii, să creeze punți culturale între diverse țări
și să promoveze tinerele talente ale insulei. O clădire mare, care acoperă 67
000 metri pătrați, și care conține trei instituții culturale: un muzeu de artă
modernă, biblioteca cea mai importantă de pe insulă, și un centru de
fotografie.
Acolo altă
surpriză: “Biblioteca Insular” din cadrul centrului TEA poartă un nume
românesc: Alejandro Ciorănescu. Și ce biblotecă mare și frumoasă! Un complex pe
două etaje, cu o secție pentru copii, o bibliotecă de muzică și una de
video. Secția sălii de lectură este
uriașă cu 1000 de spații pentru studiu, cu pereți înalți de sticlă care deschid
îmbietor interiorul spre exterior. Și să vezi numărul mare de tineri la mesele
de lucru, aprofundați în studiu, în spațiul acesta modern, luminos, al unei
bilioteci ce poartă un nume românesc îți dă un sentiment de profundă bucurie.
Așa am aflat
eu despre acest specialist în literatură comparată, filolog, dar și istoric,
Alexandru Ciorănescu care a predat, din decembrie 1948 până în 1979, la Universitatea La Laguna din
Tenerife, limbă și literatură franceză,
ținând și unele cursuri de literatură italiană și portugheză, de limba română
sau de literatură comparată. Este considerat unul din pionierii literaturii
comparate în Spania. A scris și o carte mult apreciată despre istoria orașului
Santa Cruz. O stradă din capitala insulei îi poartă numele, în semn de omagiu
și recunoștință față de unul dintre cei mai importanți istorici și geografi ai
Insulelor Canare. Viața exilatului Ciorănescu nu a fost ușoară. Cei doi copii
i-au rămas în țară și au putut ieși numai mulți ani mai târziu. Situație
financiară multă vreme precară. Dar pe “neliniștitul” cercetător Ciorănescu nu
l-a oprit nimic să se afirme în locul în care s-a stabilit, făcându-ne cinste.
Deci o vară
europeană bogată în prezențe românești-surpriză.
Referințe:
Virgil Gheorghiu – Ora 25/ The 25th
Hour/La vingt-cinquieme heure
https://en.wikipedia.org/wiki/Constantin_Virgil_Gheorghiu
https://maramuresfiliala.files.wordpress.com/2013/11/91943869-ora-25-virgil-gheorghiu.pdf
Unde se poate citi romanul “Ora 25”
online in format pdf
https://www.youtube.com/watch?v=qQyVzXXAW7E
Ora25 trailer 4:15min
http://www.imdb.com/title/tt0062445/
https://www.rottentomatoes.com/m/la_vingtcinquieme_heure?
Le Bal Blomet/Tristan
Tzara/Brassaï/Jerry W. McDaniel
http://www.balblomet.fr/histoire-bal-blomet/
Bal Negre - Morceaux d’histoire negreTzara este menționat
(fr.)
https://fr.wikipedia.org/wiki/Bal_N%C3%A8gre
Le Bal Blomet (ex-Bal Nègre)
http://ouestorch.alouest.net/morceaux-dhistoire-negre/
Morceaux d’histoire nègre - îl
menționeaza pe Tzara
https://en.wikipedia.org/wiki/Tristan_Tzara
Tzara [e Wikipedia (en.)
http://www.atgetphotography.com/The-Photographers/BRASSAI.html
Brasaï – many photographs
Brassaï: Images of Culture and the
Surrealist Observer.M. Warehime. 1996. #24.
Book
www.jerrywmcdanielstudios.com
Situl official al artistului American
Jerry W. McDaniel
https://ileanacostea.wixsite.com/mymainsite/ara-41-exhibitions
Art and Book Exhibits at ARA 41
Sinaia – Jerry W. McDaniel presents Blaga and Blandiana
Adina Cartianu
http://www.artmedia.fr/fiche.cfm/14799-adina-cartianu.html
https://www.facebook.com/SilenceOnTourneTheatre/
Silence on tourne
http://www.theatrefontaine.com/silence-tourne
Silence on tourne
http://www.imdb.com/title/tt1634055/?ref_=ttfc_fc_tt
Filmul cu Depardieu in care apare
Adina Cartianu: Fairwell to Fools (2013)
Emil Cioran/Drouot
https://www.forbes.com/forbes/2001/1224/088.html#45ce25ad6fb7
http://www.fourbythreemagazine.com/issue/death/emil-cioran-the-anti-philosopher-of-life-and-death
Emil Cioran: The Anti-philosopher of
Life and Death, by Karl White
ilozofia mortii la Cioran (en)
https://www.youtube.com/watch?v=wMOM34XEi2k
Youtube The School of Life despre
filozofia lui Cioran
http://www.nytimes.com/1995/06/22/obituaries/e-m-cioran-84-novelist-and-philosopher-of-despair.html
Obituaries: E. M. Cioran, 84,
Novelist And Philosopher of Despair,bBy ERIC PACE
Published: New York TimesJune 22,
1995
http://ilazu.blogspot.com/2012/06/poezia-zilei-serghei-esenin-din-memorie.html
Scriitorul Zilei: Emil Cioran
Alexandru Cioranescu
https://ro.wikipedia.org/wiki/Alexandru_Cior%C4%83nescu
Alexandru Cioranescu pe Wikipedia.ro
http://ilazu.blogspot.com/2012/11/scriitorul-zilei-al-cioranescu-poezia.html
Scriitorul Zilei: Alexandru
Cioranescu pe blogul lui Ion Lazu
http://www.romlit.ro/memorialiti_romni_-_alexandru_ciornescu
Literatură: Memorialişti români -
Alexandru Ciorănescu de Al. Săndulescu
http://www.tenerife-information-centre.com/tenerife-espacio-de-las-artes.html
Biblioteca Cioranescu - TEA
© Autoarea reţine drepturile de
copyright pentru acest material.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu