FERGHETE - Tu parcă ai fi Horea, Iancu, coborând...

TU PARCĂ...

Lui  Ionel Arădoaie

~*~

Tu parcă ai fi Horea, Iancu, coborând dragoste şi dor profund,

coborând din munți,

coborând pe povârniş peziş cu cei mulți crai-moți, cumunți,

ciopliți prospeți, fierbinți, ciopliți din izvoare, din stânci,

ciopliți din granit, din aur şi argint,

ciopliți din bardă şi topor popor,

ciopliți de Brâncuşi,

că vine iarna acuşi, acuşi,

şi ne află goi, desculți, fără suman, uioş, mănuşi, fără nădragi, cioareci, fără opinci şi fără de  mncare la neisprăviții neastâmpărați prunci şi...

eccetera, eccetera, mai grăiască tulnicul, fluiera, cetera,

vioara lui Bacovia curud şi nud de România,

că înccepe a dispera țara îngropată cu ocara,

că-i mai mare sfara decât jumara

când amarul ne umple paharul

şi buturuga mică ne răstoarnă carul

...şi jalea ne umple țara.

~*~

EU SUNT CELA CE SUNT

PREȚ LA FERICIRE

~*~

Eu sunt cât mai sunt ceea ce sunt

Întru cei ce sunt cu sfânt omenesc

între cei ce sunt iubire, drept la înviere

Călăuziți de Dumnezeu, Tatăl Ceresc

al omenescului neam românesc

Grai de picioare de plai şi guri de Rai

Musai fără tulai şi vai cu frumuseți şi tristeți

cu dimensiuni amirosind a oameni între oameni

suflete şi minți de pâini destinate pace şi pâine,liturghie-n spice, culori şi culme iubire, pentru oameni, ca nume

Mesie a iubirii, în drept la înviere,

preț la fericire.

~*~

PAVEL RĂTUNDEANU-FERGHETE