Un vis
plutitor. Viaţa.
~*~
Viaţa este culoarea din ochii tăi şi-ai mei,
bate într-un
timp, pur şi
simplu,
îndepărtate
sentimente
răsună deodată şi peste tot,
aşteaptă, la rând, să fie
simţite,
apoi vorbite,
ţesute din
lacrima durerii
răspândesc
lumina
în aşteptare,
în noaptea
întunericului.
Prin teatrul de
umbre
şi aripile de
mătase,
cuvântul
întrupat
pulsează
prin sângele
inimilor
pentru-a da naştere
zorilor
unei noi dimineţi
care să
strălucească.
Viaţa, contopită în infinit,
creşte prin dragoste,
ca stelele
care luminează
cerul nopţii
cu dorinţele noastre
brodate
în bezna
universului.
O lume vie,
sunet şi
culoare,
mişcare
prin timp şi trupuri,
oglinzile
din ochii noştri,
un labirint de
ferestre
atunci când
privim din afară.
Ce-i viaţa? Un vis plutitor,
concomitent,
în toate direcţiile,
dezvelind
ochiul albastru
şi flacăra
portocalie a
soarelui.
A fost, este şi va fi...
~*~
IRINA
LUCIA MIHALCA
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu