Vasilica Grigoraş – Haiku
rază de soare
prin uşa-ntredeschisă –
prisnă* în casă
*candelă veşnică
Vasilica Grigoraş – Haiku
teatru de umbre –
sub bagheta vântului
rufe pe sârmă
Comentariu: Corneliu Traian Atanasiu:
„Un poem obiectiv în care nu apare
nici autorul și nici ființa umană. O observație simplă și reală, împletită cu
intuiția autorului, este prelucrată cu inteligență și sensibilitate. Teatrul de
umbre este confiscat cu desăvîrșit profesionalism de vînt pe post de dirijor.
Actorii sînt rufele de pe sîrmă.
O alegorie perfectă care ne
transportă în lumea lui ca și cum.”
Vasilica Grigoraş – Haiku
Haiku
bătrân deghizat –
acoperit de iederă
copacul uscat
(CSH, etapa 561, săptămâna 13 august
– 19 august 2018)
Vasilica Grigoraş – O frunză-n vânt
Ca frunza-n vânt
mă tot frământ
pe-acest pământ.
Mă-ndoi
de prea multe ploi,
până ce în zare
curcubeu apare.
Mă îndrept agale
şi pornesc pe cale,
pe-o rază de soare,
blândă arătare,
ce-adie-n voie
la orice nevoie.
După ea mă duc,
peste munţi apuc,
merg pân’ la izvor
cuprinsă de-un dor
să m-adăp puţin
şi-ndată-mi revin
ca din senin.
Am ajuns în toamnă,
Slavă Ţie, Doamne!
Şi mă tot alint
Cu păr de argint
Şi cu domol pas
Mai fac un popas
Pentru preţios taifas.
File să mai dăruiesc
Celor ce-i iubesc
Pe final de drum
Din al meu album
Scris c-o pan-ascuţită
Doar de El sfinţită.
Ţine-mă cu bine
până voi apune,
răsărind în Cer,
doar atâta sper.
Vasilica Grigoraş – Doar licărul
candelei
La un moment dat
mi-a ieşit în cale
o minte inteligentă,
suplă, instruită
şi deprinsă
cu admirabile preocupări,
însă nu înceta
să se răfuiască
cu lumea-ntreagă
şi cu sine însuşi.
Vorbele-i
deloc întâmplătoare
examinate la lumina
unei experienţe
mai profunde
nu puteau fi smulse
din rădăcină,
nici înăbuşite
în tăceri adânci.
În licărul candelei
cu răbdarea
anilor fugari,
cu vorbe dulci
abia şoptite
şi mângâieri line
de vioară,
treptat,
acolo unde era
zgomot, întuneric, sufocare
se simţea
diluarea gândurilor reci
în care noaptea nu-i adâncă,
nici ziua doar lumină,
iar soneria interioară
anunţă murmurul senin
al înfloririi cireşilor
ridicând astfel cortina
spre adevăratul
izvor al iubirii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu