Ispita Tarului Vladimir Putin (II.)
urmasul
cezarilor, imparatilor Imperiului Roman de Rasarit, stapanul trupurilor si
sufletelor Imperiului Sfantului Andrei, al Federatiei si Bisericii ruse, este
intr-o situatie limita, similara cu cea a lui Alexandru cel Mare cand a taiat
nordul gordian. Oricat de ispititoare
sunt solutiile mediocre, a treia Roma sub Putin in conflict cu a doua Roma, cu
greco-ortodocsii din Constantinopol in legatura cu Patriarhia Ucrainei si chiar
al Rusiei, cu prima Roma, cu occidentalul, cu sanctiunile generate de ocuparea
Crimeei, razboiul hibrid pentru Noua Rusie si alianta nefireasca a
pravoslavnicilor cu turco-musulmanii, este astazi in masura sa refaca unitatea
crestina pe baza Conciliilor de la Lion si Florenta, fara a mai pomenii de bine
cunoscutele Vatican II si recentul Sinod al Bisericilor Ortodoxe din
Grecia. Cantecul de sirena al
nationalismului, provincialismului westfalian, intr-o lume globalizata,
digitalizata sunt mai mult de cand oricand o boala lunga cu moarte sigura, ca
in sec. 20. Este suficient sa privim mai jos articolul si harta - Cum vad rusii
harta Europei 2035 - ca sa intalegem atat ispita Tarului Vladimir Putin, cat si
responsabilitatea Rusiei pentru Chestiunea Orientala la ordinea zilei, dar mai
ales pentru unitatea crestina si pacea lumii. Administreaza Moscova o criza
religioasa, politica si social-economica sine die sau taie nordul gordian de la
Marea Schisma?
https://adevarul.ro/international/europa/cum-vad-rusii-hartaeuropei-2035-1_5395e8a00d133766a86f16f6/index.html
Ispita Tarului Vladimir Putin (I.),
legata de esecul Sinodului din Creta,
conflictul cu Patriarhatul grec si ucrainean nu trebuie sa-l perturbe,
impiedice in viziunea, misiunea sa istorica. Pacea Lumii. Chestiunea Orientala.
Refacerea unitatii de credinta cu Roma, a Imperiului Sf. Andrei cu Imperiul Sf.
Petru. Tarul, patron al crestinilor, „seamana ca toti oamenii, insa prin
puterea sa el se aseamana lui Dumnezeu. El e vicarul lui Dumnezeu, e Capul
suprem al Statului si Bisericii“ (Iosif/Volokolmsk). De la Sf. Vladimir cel
Mare, numit "intocmai cu Apostolii si Luminatorul Rusiei”, numai Vladimir
Putin si patriarhul sau Kirill au statutat cu papa Francisc (2016) ca sunt
frati, nu concurenti, de atunci el e numit, nu numai de Kirill, „o minune
dumnezeiasca“. Refacerea unitatatii in
diversitate, crestinismul respira cu doi plamani, ortodox si occidental
(Fericitul papa Ioan Paul II) si fara conditii (papa Francisc), refacerea
stralucirii celei de a doua Roma crestina e mai realista dupa translatarea
(mutarea) Patriarhul ecumenic din a doua Roma la Moscova, care pastoreste 150
de mil., de la Baltica pana in Japonia, decat de catre Patriarhul grec cu 2500
de fideli in Fanar, care dupa jumatate de mileniu sub Calif/Sultan, a devenit
un ideal nobil dar fara nici o speranta inconjurat de peste 15 mil. de
mahomedani, Pax Mundi, Roma, a doua si a
treia Roma sunt la o rascruce de drumuri. Conform tradiţiei populare româneşti,
troiţele se construiesc la răscruce de drumuri pentru a arăta calea cea bună,
dar şi pentru ca să fie ajutaţi de Dumnezeu în călătorie, iar Eliade spune că
troiţa sau stâlpul cerului are rol ritual şi închipuie axul cosmic, pentru că,
numai odată înălţat, teritoriul din jurul lui devine locuibil.
https://www.academia.edu/37574283/Patriarhia_Ucrainei
https://www.academia.edu/34504213/Semnele_vremii_complet.pdf
https://www.academia.edu/28173741/Viorel_Roman_Europa_Crestina.pdf
https://www.academia.edu/37507652/..._secretul_occidentului_..._viorel_roman.pdf
Patriarhia Ucrainei 1991,
după
independenţa Ucrainei şi prăbuşirea Uniunii Sovietice, fostul ierarh al
Patriarhiei Moscovei Filaret Denisenko, a înfiinţat o Biserică Ucraineană,
autoproclamându-se patriarh, ceea ce a dus la excomunicarea lui de către
Moscova. Acuma Constantinopolul a decis să-l "restabilească în funcţia sa
ierarhică“. Biserica sa, este cea mai importantă din Ucraina, tot mai multi se
identifică drept enoriaşi ai Patriarhiei Kievului. Relaţiile dintre aceste două
Biserici slave sunt tensionate mai ales dupa anexarea Crimeei de către Rusia si
conflictul separatist prorus, care s-a soldat cu peste 10.000 de morţi.
„Acţiunile Constantinopolului vor aduce un prejudiciu catastrofal, în primul
rând pentru ortodocşii din Ucraina. Ceva teribil va începe“, spune purtătorul
de cuvânt al Bisericii Ortodoxe Ruse al carui Sfant Sinod se va reuni la 15
oct. pentru a „apăra interesele ortodocşilor“ în cazul unor tulburări
religioase în Ucraina. Pentru Departamentului de Stat al SUA decizia
Patriarhului ecumenic Bartolomeu e o decizie religioasă si „ … noi susţinem
dorinţa oricărui popor de a-şi mărturisi religia după cum doreşte, să aibă
libertate şi recunoaştere şi să o facă în mod paşnic“. Constantinopol versus
Moscova 1030 de ani de la Botezul
poporului Rus in apele Nistrului, la porunca Marelui Cneaz Vladimir cel Mare si
Sfant (978-1015), cel asemeni Apostolilor (Владимир Святославич), cu prilejul
căsătoriei sale cu Ana, fiica împăratului bizantin Romanos al II-lea, e in
acest an o mare sarbatoare. Simfonia dintre Tarul pravoslavnic si Biserica sa, Rusa,
a fost inlocuita in anul revolutionar 1917 cu o simbioza cu statul
marxist-leninist, ortodoxo-comunist, al Sfântului Proroc Amos (sec. VIII î.d.
Hristos) din Vechiul Testament si emulii sai atei din sec. XIX-XX, Marx,
Engels, Trotzki, Lenin, Stalin, o pseudo religie cu promisiuni de rai milenar
pe pamant. Dupa 1989 rusii, condusi de vizionarul Mihail S. Gorbaciov, renunta
la marxism-leninismul inspirat de la Prorocul Israelului Amos si sub
presedintele Federatiei Ruse Vladimir Putin, patriarhul Kirill al Moscovei si
al Intregii Rusii se intalneste cu papa Francisc in februarie 2016 la Havana
unde ei dau un Comunicat comun istoric, fara precedent de la Marea Schisma, din
anul 1054. Patriarhul rus si papa
constatata in „Relațiile reciproce dintre Biserici, problemele esențiale al
fraților noștri și perspectivele de dezvoltare a civilizației umane“ ca „Nu
suntem concurenți, ci frați.“ In aceasta atmosfera Putin e intampinat la
Sfantul Muntele Athos ca urmas al imparatilor bizantini, el ii depaseste pe toti,
de la Sf. Vladimir la Boris Ieltin, de aceea patriarhul Kirill il numeste pe
Putin „o minune dumnezeiasca“, piatra de temelie a refacerii unitatii crestine.
Asta influenteaza fireste si Sinodul Bisericilor Ortodoxe din iunie 2016. In Ucraina, care își declara 1990
independența în Uniunea Sovietică, reapare conflictul a cinci orientări
crestine: cei din vest sunt cu Roma, cei din est cu Moscova, unii pentru
Constantinopol, alți pentru America, sau autocefalie la Kiev. Patriarhul grec
de la Constantinopol, Bartolomeu depasit de avântul lui Putin si Kirill,
tergiversează soluționarea disputei dintre Biserica ucraineană din cadrul
Patriarhatului Moscovei si cererea de autocefalie, fundament al unui
naționalism de rău augur, cum vedem deja la procesiunea (крестный ход) a
250.000 de moscoviti șicanată la Kiev. O
retrospectiva Principatul lui Vladimir cel Mare si Sfant are 17 mitropoliti,
din care 15 greci, poate de aceea slavi traia intr-o „dubla credinta“,
pravoslavnica dar si cu vechiile credinte. Invazia mongola, tatara din 1237
distruge Kievul si ii supune pe rusi pana in 1480. In acest timp mitropolitul
rus se muta la Vladimir, apoi Moscova, devine mai important ca principele,
pentru ca avea privilegii si garanta fidelitatea fata de Marele Han al Hoardei
de Aur, care scutea Biserica Rusiei Mari de impozit. In vest, principele
Galitiei obtine de la Constantinopol o Mitropolie a Rusiei Mici, pe langa cea a
Rusiei Mari de la Moscova. Aceste Mitropoli au constituit doua puncte de
plecare in dezvoltarea religioasa a slavilor din vechiul popor Rus. In acest timp papa de la Roma indemna la
cruciade inpotriva tatarilor care au imbratisat Islamul. Asa ca Polonia
elibereaza Galitia in anul 1349, dar aceste lupte de eliberare erau umbrite de
disensiunile dintre ortodocsi si romano-catolici, ultimii proclamau suprematia
ritului latin, conform Conciliului de la Lateran IV. Lituanienii elibereaza
Volhynia, Kievul, Cernigovorul, o parte din Smolensk si restabilesc Mitropolia
veche de la Kiev cu mitropolitul Roman (1355-1362). Stapanirea lituanienilor de la Marea Baltica
la Marea Neagra incurajeaza Moscova. Sf. Sergius de Radonetz indeamna la lupta
si binecuvanteza pe Dimitrij Donskoi 1380, inainte de lupta de la Kulikovo
Pole, care deschide moscovitilor ofensiva inpotriva tatarilor. Astfel s-au
format pe de o parte doua orientari religioase, iar pe de alta parte dorinta de
unitate in lumea slavilor orientali, ceea ce s-a realizat la Conciliu de la
Florenta. Dar scurt timp, pentru ca Vasilij II il alunga pe mitropolitul Izidor,
respinge Unirea si pune Moscova pe picior de razboi cu Roma si
Constantinopolul. Marele Cneaz Vasilij II,
a cărui lungă domnie (1425–1462) a fost afectată de cel mai mare război
moscovit din istoria veche rusă, e cap nu numai al Bisericii Ruse ci si al
Ortodoxiei adevarate, al intregii Crestinatati. De atunci mitropolitii sunt
numit de Marele Cneaz al Moscovei. Ivan II se declara Tar (Caezar) si de la
casatoria cu Irene Paleologul si succesor al Imparatilor Bizatului. Ordinul
Teuton recunoaste titlul de Tar in 1473. Asa se ajunge la Moscova ca „a treia
Roma“ si ca Tarulul „seamana cu toti oamenii, insa prin puterea sa el se
aseamana lui Dumnezeu. El e vicarul lui Dumnezeu, e Capul suprem al Statului si
Bisericii“, dupa Iosif de Volokolmsk. Ruperea de Roma si Constantinopol voita
de Vasilij II nu era insa urmata de slavii orientali de sub stapanirea
polonolituaneana, care primesc de la Roma un Mitropolit, care nu e recunoscut
de Moscova si fiecare teritoriu ramane cu Mitropolitul sau. Asa apare ideea unui Patriarhat slav care sa
uneasca aceste doua Mitropoli. 1576 aparuse la Roma chiar ideea transferarii
Patriarhatului de la Constantinopol, ajuns sub sultanul turc, la Moscova, o
cale de inoire pe linia Conciliului de la Florenta. Un sinod la Constantinopol
1590 confirma Patriarhatul Moscovei c pe al cincilea scuan al Bisericii
Ortodoxe, dar „Rusii albi“ sau „Rusii mici“, adica ucrainienii, au decis in
Sinoade episcopale la Brest-Litovsc, 1595/6, sa se desprinda de Constantinopol
Sultanului si patriarhului sau grec si sa se uneasca cu Roma, luand de baza
unirea Conciliului Florentin. Moscova
n-a stat pasiva la aceasta orientare spre vest si a mobilizat adeptii
Constantinopolului si mai ales pe cazaci. Asa a aparut in regatul polono-lituan
doua Biserici a slavilor orientali, una orientata spre Roma si alta spre
Moscova si spre Constantinopol. Atat Regele Poloniei cat si Tarul Rusiei se
confruntau mereu cu contestatari. In Polonia uni voiau spre vest, Roma, alti
spre est, Moscova. In Rusia uni voiau spre sud, Kiev, Constantinopol, alti nici
nu voiau sa auda de asa ceva. Treptat fascinatia culturii occidentale determina
rusii in sec. XVIII sa se deschida mai ales germanilor protestanti. La
sfârșitul sec. al XVII-lea și la începutul sec. al XVIII-lea, Biserica Ortodoxă
Rusă se extinde. In 1688 Mitropolia Kievului e transferată de sub jurisdicția
Constantinopolului sub aceea a Moscovei. În următoarele două secole, eforturile
misionarilor ruși sau întins de-a lungul Siberiei până în Alaska și mai apoi în
Statele Unite. Protestantismul era anticatolic, asa ca nu numai ca nu era
primejdios pentru ortodocsi, ci se puteau imprumuta arme impotriva Romei. Tarul
Petrul cel Mare a mers pe acesta linie modernizatoare fara occidentalizare si a
degradat Patriarhatul la rang de Mitropolie, careia i-a creat un „Regulament
duhovnicesc“ dupa sistem protestant, care prevedea ca Biserica sa fie condusa
de un Sfant Sinod, astfel Biserica Ortodoxa Rusa a devenit un Departament al
Statului. Tarina Ecaterina II ocupa
Polonia, ii persecuta pe unitii cu Roma, tolereaza insa pe romano-catolici si
ocupa Crimeea, Noua Rusie si deschide dupa Pacea de la Kuciuk Kainargi, 1774,
pretentia de a-i inlatura pe turci la Constantinopol. Vezi Proiectul Grec si
Chestiunea Orientala. „A treia Roma“ cunoaste in sec. XIX un nou avant in
vremea Tarului Alexandru I dupa Napoleon, a Congresului de la Viena si Sfantei
Aliante. Curente noi cu radacini in Occident: traditionalistii,
occidentalizantii, slavofilii. Politica
ortodoxa a Tarului Nicoai I a fost rigida fata de ucrainienii si bielorusii
uniti, a caror dioceze au fost suprimate in 1829. Romano-catolicii sunt
tolerati, dar supusi presiunilor in vederea reorientarii spre Ortodoxie. Dar
cand expansiunea Moscovei parea in stare sa ajunga la Constantinopol si chiar
mai mult decat atata, occidentul se trezeste si in Razboiul Crimeei ii convige
pe rusi ca merg pe o cale gresita.
Razboiul Crimeei 1953/6 s-a dus
si in sfera spirituala, de o parte erau slavofilii iar de cealalalta catolicii
si protestantii. Refuzul violent al Conciliului de la Florenta i-a astfel
sfarsit la rusi. Tarul Alexandru II aboleste sclavia taranilor si egalitatea
tuturora in fata legii. Apar nihilismul si ideile socialiste. Traditionalistii,
slavofilii si discipoli lor au continuat pe linia apologetica a Rusiei si
Bisericii Ortodoxe, antiocidentale. Intelectualii sec. XIX cauta sa depaseasca
decalajul est-vest prin performante creative. Dostojevski, Tolstoi, dar mai
ales Solovev, construeste o punte intre Ortodoxie si Catolicism, renunta la
combaterea Romei prin reveninrea la recunoasterea Constantinopolului, dar si a
Romei, caci accepta unirea cu Biserica Romei.
Tarul Nicolai II ramane pe pozitii, in numele lui Dumnezeu, impotriva
oricarei inoiri, pana cand in 1917 este detronat Tarismul si Biserica Ortodoxa
Rusa revine sub V.I. Lenin la Patriarhat. Antioccidentalismul
ortodoxo-comunistilor si a Bisericii ruse ramane insa nealterat, mai ales ca
s-a instalat o noua pseudo religie, superioara Revolutiei Franceze si Lumii
Noi, America. Moscova rosie nu numai ca nu renunta la ideea celei de „a treia
Roma“ si a Imparatiei Universale, ortodoxocomunismul, ci visa la o Imparatie
universala, ce depasea cu mult planul tarist. Occidentalii raspund cu o
politica cunoscuta deja din Razboiul Crimeei.
Fara indoiala Rusia trebuie sa revina in Europa crestina. Asta se
intampla cu „perestroika“ si „glasnosti“, renuntarea la marxism-leninism si la
Lagarul ortodoxo-comunist, dar SUA, e depasit de evenimente. Dupa prabusirea
Uniunii Republicilor Socialiste Sovietice apar bisericile nationale, a
ortodocsilor bielorusi, din Kazagstan, din Moldova, toate fidele patriarhatului
moscovit. Numai estnii se rup de Moscova. După eşecul de dupa 1989, când lumea
aştepta refacerea unităţii creştine, a urmat o perioadă de lehamite şi de
promovare, fără tragere de inimă, a unităţii tehnico-economice mondialiste,
fără Dumnezeu: modernizare (laică) fără occidentalizate (religioasă). Ăsta e
mărul discordiei, nu conflictele politico-religioase din Ucraina ne asigură
Putin. După 1990, când Ucraina își declara independența în Uniunea Sovietică,
am avut ocazia să fiu martor in Ucraina, la Cernautz, direct și personal la
conflictul a cinci orientări religiose atunci incompatibile, care au generat
situația tensionată de azi, cei din vest, Lwiw, Lemberg, catolicii, sunt cu
Roma, cei din est, sunt rușii pravoslavnici, cu Moscova, unii Pravoslavnici
sunt pentru Constantinopol / Istanbul, alți pentru o mitropolie din America /
Canada, fara a-i uita firește pe ultra-naționaliști autohtoni, care vor ca
centru religios al tuturor ucrainenilor, un Kiev autocefal. 2018 7 sept., Vladimir Legoida, purtătorul de
cuvânt al Bisericii Ruse, a postat pe rețeaua Telegram un mesaj în care numește
trimiterea emisarilor dinn SUA si Canada la Kiev ca fiind „nimic mai mult decat
o invazie brutală, fără precedent, a teritoriului canonic al Patriarhiei
Moscovei”, urmând cu amenințarea că „acestă acțiune nu poate rămâne fără
răspuns”. Conducătorul Departamentului de Relații Externe, Mitropolitul Ilarion
Alfeyev, a declarat că Sinodul Bisericii și-a exprimat protestul și cea mai
adâncă indignare față de numirea la Kiev a episcopilor chemați din Occident de
către Patriarhia Ecumenică din constantinopol.
Decizia a
fost luată fără consimțământul Patriarhiei Ruse și astfel constituie o grava
violare canonică, fiind interzis ca o Biserică ortodoxă să intervină in
afacerile interne ale alteia, a mai spus mitropolitul rus: „Patriarhia de la Constantinopol este acum în
mod deschis pe o cale a războiului. Și nu este un razboi doar împotriva
Bisericii Ruse, nu doar împotriva poporului ortodox ucrainean; este de fapt un
răzoi împotriva unității întregii ortodoxii.”
Mitropolitul Ilarion Alfeyev a vorbit împotriva modului „rău și perfid”
în care este derulat proiectul autocefaliei de către Patriarhia Ecumenică, iar
din acest motiv, „Biserica Ortodoxă Rusă nu va accepta această decizie. Vom fi
nevoiți să ieșium din comuniunea cu Constantinopolul, apoi Constantinopolul nu
va mai avea dreptul să pretindă întâietatea în lumea ortodoxă.” În momentul de
față se vorbeste deschis la Moscova despre ruperea relațiilor cu Patriarhia
Ecumenică, dacă aceasta din urmă va proclama autocefalia Bisericii Ortodoxe a
Ucrainei. Bartolomeu, patriarhul grec de
la Constantinopol / Istanbul, cetatean turc, e pus oarecum in umbra de avântul
ruso-pravoslavnicilor Putin si Kirill și a tergiversat soluționarea disputei
dintre Biserica ucraineană si Patriarhatul Moscovei și a întregii Rusii.
Sinodul Bisericilor Ortodoxe din Creta, 16-27 iunie 2016, precedat de
întâlnirea dintre papa Francisc și patriarhul Kirill, Havana, 12 februarie 2016
si comunicatul lor comun privind „Relațiile reciproce dintre Biserici,
problemele esențiale al fraților noștri și perspectivele de dezvoltare a
civilizației umane“, sunt cadrul în care poate fi soluționat și acest
conflictul. Declarația papei și a patriarhului Moscovei, unica și fără egal în
ultimul mileniu, constanta lapidar „Nu suntem concurenți, ci frați.“ Dacă asta
îi unește pe catolici și ortodocși, cu atât mai mult ea este valabila pentru
descendenții Fericitului Vladimir cel Mare si Sfânt.
https://www.academia.edu/2…/Viorel_Roman_Europa_Crestina.pdf
http://www.logossiagape.ro/…/12/viorel-roman-ucraina-si-ru…/
https://www.facebook.com/LOGOSsiAGAPE/ Patriarhia Ucrainei /
opinii Viorel Roman:
Cele 12.500
de parohii ucrainene formau o treime din posesiunile Patriarhiei Moscovei, care
are 100 de milioane de adepţi în Rusia, 10 milioane în Belarus 10, 4 milioane
în statele baltice si avea 30 de milioane în Ucraina. Aici pe lângă
romano-catolicism şi grecocatolicism, există Biserica Ortodoxă Ucraineană a
Patriarhiei Moscovei, Biserica Ortodoxă Ucraineană a Patriarhiei Kievului şi
Biserica Ortodoxă Ucraineană Autocefală. Cea a Patriarhatului de Kiev a fost
creată după independenţă, şi condusă din 1995 de patriarhul Filaret.
Nicolae Taran: Din articol, mesaj lipsește o
informație esențială privind istoria Rusiei.: la începutul secolului XVII,
polonezii și Vaticanul au încercat să catolicizeze Rusia printr-o invazie
sângeroasă. Rușii denumesc acest episod: VREMURI TRULBURI (SMUTNÂIE VREMENI).
Rusia și Ortodoxia rusă au fost salvate atunci de doi nobili ruși: Minin și
Pojarski. Iar primul țar din dinastia Romanovilor, Dmitri; a fost salvat atunci
din mâinile soldaților polonezi care încercau a-l ucidă de un țăran iobag: Ivan
Susanin. Glinka a dedicat acestui erou rus opera O viață pentru țar. După
venirea la putere a bolșevicilor, opera a fost denumită Ivan Susanin. Este
foarte evidentă amnezia occidentalilor când este vorba de episoadele dramatice
din istoria Rusiei în care ei au încercat, fără succes, să distrugă Rusia și
Biserica Rusă: Vremurile Tulburi din secolul XVII și revoluția bolșevică de
acum un secol. Dacă întrebi un american de ce în Piața Roșie există o singură
statuie, cea a lui Minin și Pojarski, plasată lângă biserica Vasili Bajenâi,
sunt sigur că nu știe să-ți răspundă. În schimb, nu există niciun rus care să
nu-i prețuiască pe Minin, pe Pojarski și pe Ivan Susanin. De aceea, eu nu cred
în „superioritatea” occidentalilor catolico-protestanți în raport cu
ortodocșii.
Viorel Roman: De la Conciliul Florentin 1439, nici
nu poate fi vorba de superioritatea, ci numai de egalitate. DE aceea ideea unui
Patriarhat slav care sa uneasca cele doua Mitropoli slave apare 1576 la Roma,
cand se spera ca transferarea Patriarhatului de la Constantinopol, ajuns sub
sultanul turc si patriarhul sau grec, la Moscova, este o cale de inoire pe
linia Conciliului de la Florenta a refacerii unitatii crestine. Un sinod la
Constantinopol 1590 confirma Patriarhatul Moscovei ca pe al cincilea scaun al
Bisericii Ortodoxe, dar „Rusii albi“ sau „Rusii mici“, adica ucrainienii, decid
in Sinoadele episcopale de la Brest-Litovsc, 1595/6, sa se desprinda de
Constantinopol si sa se uneasca cu Roma, luand de baza unirea Conciliului
Florentin. Moscova n-a stat pasiva la aceasta orientare spre vest si a
mobilizat adeptii Constantinopolului si mai ales pe cazaci. Asa a aparut in
regatul polono-lituan doua Biserici a slavilor orientali, una orientata spre
Roma si alta spre Moscova si spre Constantinopol. Atat Regele Poloniei cat si
Tarul Rusiei se confruntau mereu cu contestatari. In Polonia uni voiau spre
vest, Roma, alti spre est, Moscova. In Rusia, la Moscova uni voiau spre sud,
Kiev, Constantinopol, alti nici nu voiau sa auda de asa ceva. Acest blocaj
spiritual e inlocuit treptat in sec. XVII de fascinatia culturii occidentale,
care-i determina pe ruso-pravoslavnici sa se deschida mai ales germanilor
protestanti. Realitatea zilelor noastre este surprinzatoarea de asemanatoare
acelor vremiri.
Tiberius Simion: Rusia se va autoizola, nici un
patriarhat nu-i va recunoaște pretențiile absurde...
Nicolae Ariton Oanta: ... poate că cel de la Beijing...
sau de la New Delhi...
Dan Mircea Blaj: Nu știu, dar simt că pentru uniții
ruteni, de acuma încolo va începe greul! Alexandru Nemoianu, Cui ii pasa de
"uniatii" ruteni?
Dan Mircea Blaj: Chiar așa... nimănui, vor fi ca de
obicei, vinovații de serviciu al razboiului fraticid dintre cele doua mari
biserici ortodoxe.
Mihail Carausu: Cred ca da, desi tancurile rusesti
au plecat cind n-a mai fost nevoie de ele in locul lor raminind
"milosii" preoti ortodocsi si seful lor.
Nicolae Ariton Oanta: Dar care țin legătura permanent...
Și sunt mândri de nivelul de Civilizație pe care-l livrează enoriașilor...
Petrescu Stan: Sa aducem Basarabia ortodoxa acasa,
in intregimea ei. Iar guvernele de la Bucuresti si Chisinau sa nu recunoasca
Mitropolia ruso/sovietica a Basarabiei.
Nicolae Ariton Oanta: Lucrurile par a se simplifica acum,
dacă Patriarhia Ecumenică își exercită autoritatea...
Florian Iancu: E moarta (BOR), domnule Oanta, ce
mai ai cu ea. Deja profanati morminte, ha, ha. Nu-i clar ca votul asta (2018) a
ingropat-o iremediabil. Cred ca nici calugarirea tuturor mirenilor nu le mai poate
spala imaginea. Alternativa sustineti ca ar fi CATOLICISMUL? Io zic ca nu, io
zic ca este doar schimbare de stapan si "vanare de vant".
Nicolae Ariton Oanta: A câta oară să vă spun că se impune
Reunificarea Creștinismului, iar nicidecum moartea vreunei părți din el?...
Începe să mă irite superficialitatea Dvs cu accente de agresivitate!... Citiți
mai atent și înțelegeți odată că Istoria nu este mecanică... Ideea
patriarhatului slav apare evident după Căderea Constantinopolului. Dar la
Conciliul de la Basel - Ferarra - Florența se reușise inaugurarea lui Isidor al
Kievului drept Cardinal... Ceea ce însemna prima reunificare a Creștinătății...
Rușii au reacționat violent la adresa acestuia pentru acceptarea demnității,
iar odată cu repudierea lui au început ostilitățile... Rusia își stabilise
excepționalismul... Dar Vaticanul mai avusese o astfel de experiență și cu
goții, cu care s-au înțeles după Alaric... Urmează și înțelegerea cu rușii...
Siberia nu poate fi păstrată doar sub protecția Ortodoxiei pravoslavnice...
Este nevoie de întreaga Creștinătate pentru asta...
Florian Iancu: De acord da' autocefalia nu sub
papalitate. Stefan cel Mare a stiut doarte bine de ce a inchinat tara turcilor.
A fost cea mai buna solutie atunci. Stiti hine ce zic da' v-ascundeti dupa bat.
Nicolae Ariton Oanta: Și atunci și acum, românii care
închină țara spre Est au aceeași viziune patriotică... Aș prefera să nu mai
vorbesc despre ei...
Florian Iancu: Absolut. In mod cert calea catre est
trebuie barata. Rau e ca vestul nu-i foarte hotarat. Americanii ar face-o da'
nu pot lupta si cu UE si cu rusii. Avem mare noroc ca bursa hidrocarburilor e
controlata de SUA.
Nicolae Ariton Oanta: Acuma împletim spiritualitatea cu
hidrocarburile?... În cazul acesta, Japonia trebuia să fie rusificată din
vremea lui Ivan cel Groaznic...
Florian Iancu: Dupa 1989 rusii, condusi de
vizionarul Mihail S. Gorbaciov, renunta la marxismleninismul inspirat de la
Prorocul Israelului Amos si sub presedintele Federatiei Ruse Vladimir Putin,
patriarhul Kirill al Moscovei si al Intregii Rusii se intalneste cu papa.
Nicolae Ariton Oanta:... și ce am zis eu diferit?... Sau,
când am eu păreri diferite de ale profesorului Viorel Roman... ?
Francisc Bodo: Corect! Sa nu uitam ca slavona a
fost limba liturgica pana la sfarsitul sec XVII in Ardeal (greco-catolicii au
introdus romana in biserica). Ortodocsii din Ardeal au trecut la romana in
1754. lar trecerea de la grafia chirilica la cea latina s-a facut dupa 1860.
Florian Iancu: O fi fost domnule Bodo dar romanii
si-au vazut de ale lor, dovada ca vorbim romaneste. Chiar daca scrierea a fost
in chirilica vorba a fost romaneasca … copii invata sa vorbeasca mai intai si
pe urma sa scrie. In noua era tehnologica e posibil ca scrisul sa devina
amintire.
Mihail Carausu: Vorbim romaneste dar nu datorita
BOR-ului rusofil, ci in ciuda lui …
Nicolae Taran: Sinodul Bisericii Rusiei a sistat
relațiile cu Patriarhia Constantinopolului.
https://www.academia.edu/37574283/Patriarhia_Ucrainei
https://www.academia.edu/…/..._secretul_occidentului_..._vi…/
https://www.academia.edu/2…/Viorel_Roman_Europa_Crestina.pdf
http://www.logossiagape.ro/…/12/viorel-roman-ucraina-si-ru…/
https://www.facebook.com/LOGOSsiAGAPE/
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu