AnnaNoraRotaru - RĂTĂCIRI ÎN TOAMNĂ...

 

RĂTĂCIRI ÎN TOAMNĂ...

~*~

Mă caut sub fiecare frunză, jos ce a căzut,

O zi de toamnă fiind, plină de melancolie...

Sub pietre, buturugi, vreun loc neprevăzut,

De ochii multora ascuns, l-alți de necrezut,

Sub talpa trecutului, sub bulgărele de glie

Sau, în tăcuta mea chilie...

Rătăcit mi-e pasul prin bolovani, hârtoape,

Prin păduri purtat, cănd sus și când la vale...

Cu frunzele amestecate-n vârtejurile de ape,

M-ar fura Himera, ca să-mi închidă pleoape,

Ca nimeni s-afle, de-am fost pe-a lumii cale

Sau, pe cărăruile astrale...

O linişte tomnatică în jurul meu se-ntinde

Bruma se lipeşte de carnea încă-mi crudă...

Şuviţă din veşmânt, din mine se desprinde,

Din braţul cuvios, ce iubirea doar cuprinde

Și-alerg, mă caut, dansez vioi, ca paparudă,

Râzând, cântând sorții în ciudă...

Devreme încă-i, Doamne, să îngenunchez,

Să merg spre fără-ntoarcere, ştiuta punte...

Mai vreau zile la rând şi nopţi să mai veghez,

Chiar prin talazuri, mai lasă-mă să navighez,

Ștergând cu dosul palmei sudorile pe frunte,

Voi căuta speranţa și-n grăunte...

~*~

_______________ NORA ______________

versuri din vol. 4 __ „Pe urma paşilor pierduţi" _