STINS... (poeme și prozopoeme...ieșite din
vreme)
PARTEA A II-A
7-DEZVĂLUIREA CĂDERII ÎNCEPUTURILOR
Balaurii înoată prin Valur'le de
Piatră
mânați de Focul Sacru – dintru
Zeiasca Vatră :
totu-i Ocean de Flăcări – dar
Tainicu-i Adânc
ascunde TIMP și VIAȚĂ : MUGURI - ce-acuma plâng
pe care-n Viitoruri – însă -
Stihiile nu-i frâng !
...așa e Începutul : FOC – GROAZĂ și
SPĂIMARE !
doar
ORBUL moșmondește – în MISTICA LUCRARE !
...Balaurii îngheață - și PARA doar
sticlește:
deschide - de-acum – Ochii - și intră în POVESTE !
din Fierberi de Oglindă – Făurărìi
de Iad
acum se încleștează : FORME – CULORI
și VAD...
ce-a fost – cândva – Balaur –
se-ncântă în COPAC
ZVÂRCOL – Titanul Veșnic :
domesticit în VEAC...
din CĂRȚILE DE LAVE – cad STROFE DE
IZVOR
din ROATA DE OTRĂVURI : închipui'
OM – PRIDVOR...
din tot ce-a ars spre CERURI :
MĂRGĂRITAR-PĂMÂNT
se îmblânzește-n COLBURI – în
DRUMURI și în CÂNT...
la MIJLOC DE ZAVISTII și FULGERE DE
FIER
stă LEBĂDA-CETATE : ÎNCORONAT
TRUVER...
*
...începe-o NOUĂ LUME : nu știu de-i
Rea sau Bună...
erau doar CATACLISME : sunt FIICE DE
FURTUNĂ !
voi veți dura CORĂBII – să
treceți - de-APĂ ! - -OCEANE :
TRUVERUL vă descântă : ”Trageți – vârtos – la RAME !
Lăsați în
urmă GÂNDUL : înmuguriți MII GAME !”
***
8-”V-ORDON : FIȚI OPTIMIȘTI ! – CĂCI LUMEA E FRUMOASĂ...!”
”v-ordon
! – FIȚI OPTIMIȘTI ! – căci Lumea e Frumoasă !
iar – pe la
margini – de te uiți – e Bună și Gustoasă !”
...așa veni Comanda – de la CENTRU :
”Votați
– într-una – numai : <<PENTRU>> !”
...Lumea Asta-i chiar ”Frumoasă”
BLANĂ : ROASĂ și JEGOASĂ !
și e ”Bună” – cum doriți !
ca...UN CIRC DE SATELIȚI !
”Nu
fiți pesimiști – V-ORDON !”
...”Fericirea” stă-n Piron
spânzurată c-un Cordon...
...OPTIMIȘTI să fim...?! -
...Motivul ?
”SĂ NU-ȘI
PIARDĂ LUMEA TIVUL !”
...Lumea Asta-i ca un Brânci :
ți l-a dat - și-acum te plângi !
cine ți l-a dat ? – ghicește
altfel – te faci Solz de Pește !
...apoi – te vor vizita
ZEI-DE-LUT - din Mahala :
te-or întreba – până-n Zori...
când – FIRESC ! – te scoli și...MORI
!
...e ca un Șiroi de Zoaie :
duce cu el – din CĂSOAIE
și Bidoane – dar și Crini
Sfinți Băloși – Sfinți Asasini
Cadavre de Vise – Arte
Mormăieli - și Geamuri Sparte...
...nu-ntrerupeți Filmul Zilei :
nu-s Genii – nici Urma Milei...
...ai doar ce-ai pierdut la Rișcă :
Purici – MII ! – ...ei SCRIU – când
pișcă:
te țin treaz – așa se spune
pân' la Munții-n Rugăciune...
***
9-CIOCOISM ”MISTIC”
(rubaiyat)
ca Burghiu-mi pătrunde – adânc - în Rană și-n Creier
un GREIER : ce vrea ? – să cânte –
până la CERUL-CUTREIER !
dar să nu-l vadă Oameni : SĂ
RĂMÂNĂ-UN MISTER !
...Dumnezeu l-a surzi – proptindu-l
– în Ceruri – la vreun...MINISTER !
***
10-CERERE ÎNDREPTĂȚITĂ (rubaiyat)
Legal Mister – uitat în Fulger – în
Stele și-n Crai Nou
dumìcă Temelia Lumii – lăsând – de
pază - -Acolo : -un BOU !
...MII AFRODITE SINUCISE – plutesc –
într-una - -n VAGUL STYX :
CHARON – pentru Statistici SCRISE –
cere – lui HADES – să-i dea...PIX !
***
11-DEZAGREGAREA LOGOS-ULUI (rubaiyat)
trece-un REFREN ACVATIC – printre
Păduri și Stele
dar – vai ! – l-auzim doar...eu - și
TREISPREZECE IELE !
...atâta Dezordine-n Lege - și-n
Univers
că-ți vine a șterge – într-una –
ULTIMUL VERS !
***
12-UN SFÂNT SE DĂ ÎN LEAGĂN
un sfânt se dă în leagăn – iar
tulburându-și nimbul
dar cerul și pământul refuză – ambii
– schimbul :
preajma de-aici – precum și cea de
colo – identic otrăvite
scurg - peste noi – istorii - cacialmale – cu vorbe diferite
scurg sângele din straiul Lui Crist
– asasinat
scurg crime – cu duiumul – din regi
fără regat
încât lumea de-aicea – precum și cea
ce vine
sunt doar spălare-n public :
Izmenele Divine...
...unde te duci – duhnește – a crimă
și a zoaie
chiar dacă nu-ncepură – pe
față –
crunt – războaie :
război și nimicire sunt gândurile
noastre
clătite în gunoaie - și în
fecale-albastre...
...dă-te în leagăn – sfinte -
și-aureola-ți lasă :
PENDULUL tău – din
suflet –
mereu oprit ! - ...”E-ACASĂ”...
***
13-PAIAȚA RĂSTIGNITĂ
ce dac-ai suferit – te-ai răstignit
– o Viață ?
îi pasă Oalei de pe Plită –
săltăreață !
...când sui pe Eșafod – să-ți smulgă
– prin Topor – biată – Viața
toți Gură-Cască-aclamă pe Călău – nu
Victima : ”PAIAȚA” !
***
14-”DE UNDE ȘTII CĂ-I PARADIS ?”
Elfi dansează pe Faleze – un Licorn
alintă-o Zână
iar Ondinele îți cântă – nu
un Ceas : O SĂPTĂMÂNĂ !
...”de unde știi că-i Paradis ? – e doar răsuflătură !”
...dar orișiunde-i Paradis ! –
numai taci tu – din Gură !
***
15-FUGA DE ABSURDITATE
a murit Înghițitorul de Săbii : s-a
înțepat c-un Ac !
...te lupți – o Viață – cu toți
Zmeii : și mori – trăgând de-un Crac !
iar voi numiți ABSURDITATEA : că-i
”Viață – într-o Lume” ?
...prefer să stau – Aici – pe Lună –
udând vreo Trei Legume...
***
16-EU
Nestatorniciile Târzii – ale Lavelor
Melancoliei :
Vechi Morminte Amicale – ce
mă-ndeamnă pe Tărâmul Melodiei...
am cântat – în Nopți Blajine –
printre Cei Ce Nu Mai Sunt :
niciodată n-am pus Vieții –
Amintirii : BANAL PUNCT !
...câte-Oceane - și Terasele Lunare
– n-ascultau
când
Corăbiile Vieții mele (VECHI BOEM !) – prin PORT treceau !
nu a fost Regină-a Lumii să n-o
binecuvântez cu un POEM
n-a
fost Cal de Spumă-a Lunii – să nu-ncalec : nu de ZBORURI eu mă tem !
...Singur – în Nemărginiri Suave –
SCRIU – CU ZBORUL MEU
EPOPEEA LIBERTĂȚII – de-a nu fi nici
Mort – nici Viu : ci – mereu – EU !
Nimănui nu datorez vreo Rază – din
Cununa mea :
Sunt – EGAL ! – Amant al Zânei Bune
– gelozit de Zâna Rea !
...acest DUH - Fără Astâmpăr – fără
Țărmuri – sloboziți-mi – ZEI – ori CRIST :
altfel – nu voi fi – în Orice Lume –
decât un TRUVER - și MUT - și TRIST !
***
17-PRIVIGHETOAREA (rubaiyat)
s-au stins Lumânările – pe Ceruri –
la Slăvitul Altar :
din Beznele PRIVIGHETORII - -n
valuri – CÂNTU-ȘI VARSĂ-NTREG HAR !
...căci Ea – REGINA LIREI – se simte
LIBERĂ - cutează CU TĂRIE
numai când TOTUL ESTE STINS – ca în
Mormânt – ca în Neant : EA - singură
- e VIE !
***
18-NAUFRAGIATUL DE PE PLUTA ”MEDUZEI”[1]
sunt
întristat – de zile ce-au trecut
și n-am avut
cuvinte de-mprumut :
un
Naufragiat – pe Pluta Biet-”Meduzei”
căutând
Tărâmuri – în Acreala Buzei...
sunt
întristat – de Zile-Paranteze
când
fâlfâiau deasupră-mi Corbi – nu Slove Treze...
Cenuși vărsam – loc de Nădejdi pierdeam :
pe-același Orizont-Pârjol ne-aflam...
...de-aș fi
avut – în Ochii-mi – Fulgere-de-Frază
aș
fi-ntocmit – în Miez de-Ocean – MÂNTUIRI-OAZĂ
dar n-am
păstrat – în plin Dezastru-al Lumii
măcar Raza de Lună : CHIPUL STRUNII...
...Pluta ”Meduzei” – CRÂNCEN-CANIBALĂ
m-a smuls dintre Truveri – făr'
nicio fală...
***
19-PRIZONIERUL (rubaiyat)
cântă doar
Hulubii – Zorii cei de Zi :
eu sunt
Prizonierul LENEI DE-A RÂVNI :
cu cât adorm
– mai aspru – în Focul Jigărelii
cu-atât – în
Geam și-n Suflet – cresc SIHLELE
ZĂBRELEI !
***
20-ABULIE TERESTRĂ (rubaiyat)
nu mă caută
vreun Străin
și nici eu
nu-s Pelerin...
dospim Propria Putoare
și strigăm :
”RĂSARĂ
SOARE !”
***
21-LAȘITĂȚI COTIDIENE
suntem
datori atâtea DRUMURI – pe Pământ
și-n Stele !
dar noi am
îndrăgit doar HAT - și UMBRE DE ZĂBRELE !
”CUNOAȘTERE”
– în mintea noastră-i : ”JUNGLĂ” CRIMINALĂ :
nu îndrăznim
să trecem PRAG : COLINDA SFÂNT-BANALĂ !
***
22-PARADIS
...băgați de
seamă : Zilele se sting – iar Nopțile – nefumegând – s-aprind !
suntem luați
de Ape Clocotite : ne-adăpostim – în Stele – pe un Grind...
...și cântă
Păsări – Îngeri țin Isonul : ne-am dat – cu tot cu Lumi – DE-A ROSTOGOLUL !
până ce –
din Bordei Ceresc – ieși HRISTOS : ”Căutați
– aflați – ÎNDATĂ – TOȚI – BEMOLUL !”
...și trec COCORII – STROFE LUNGI CELESTE !
- țipând să ne zorim spre MELODIE !
căci –
dincolo de Lumi – e ARMONIE : O CARTE-a
GLORIEI – ACUM ! – au început să SCRIE !
...SORII se-ascund sub Fețele de Mese :
încep să intre – -n CARTE – ZÂNI-CRĂIESE
!
nici LUNA nu se simte la-ndemână : pe POARTA-UITĂRII – rușinată – iese...
...începe-OSPĂȚUL FIRII : eu și CRIST – de-o parte și de alta-a VINEI
'cercăm să
prindem – DREPT LA MIJLOC ! – CÂNTĂREȚ: ”UN GREIERE-SUSPINEI” ...
...l-am
prins : răsfață-și el LĂUTA –
înșiruindu-și Stelele pe STRUNĂ...
...ACESTA-i Binele din Univers – când pân'
și Mincinoșii-n Vers se-adună
și cer DREPTATE – FRUMUSEȚE și IUBIRE ! - ...descântă : ”RETRO
! – MĂTRĂGUNĂ !”
...eu și cu CRIST
- VISĂM ACELAȘI VIS ! – în LOTCI
CUTREMURATE – din LAGUNĂ...
***
Adrian Botez
[1] -S-au împlinit două secole de la o tragedie care a avut, în epocă, un mare ecou: naufragiul fregatei ”Meduza”. Ambarcațiunea se îndrepta spre Senegal, teritoriu care tocmai fusese recuperat de către francezi. Pe vas se aflau, pe lângă noul guvernator și familia sa, funcționari, militari și coloniști. În ziua de 2 iulie 1816, ”Meduza” se lovește de un banc de nisip și eșuează la câteva zeci de kilometri de coastă. Comandantul vasului, un aristocrat pe nume Hugues Duroy de Chaumareys, a avut, cu siguranță, în suita de întâmplări nefericite, o vină majoră. El decide părăsirea vasului, o parte din pasageri se îmbarcă pe șalupele și bărcile disponibile, cei care rămân pe dinafară, 150 de persoane, se înghesuie pe o plută improvizată din bârne de lemn, o plută de 20 de metri lungime și 7 metri lățime.
Pe fregată rămân 17 marinari, cu promisiunea
că li se vor trimite ajutoare; corabia menită să-i salveze va ajunge abia în
septembrie și va găsi doar trei supraviețuitori. Pluta este remorcată o vreme
de șalupe, dar probabil că manevrele se dovedesc imposibile încât frânghiile de
legătură sunt tăiate, iar pluta este lăsată să plutească în derivă. Nenorociții
rămași acolo nu au nici hrană nici apă, le-au mai rămas doar câteva butoiașe cu
vin. Pe ambarcațiunea improvizată începe o cumplită luptă pentru supraviețuire,
oamenii se încaieră, unii sunt cuprinși de delir, alții se sinucid aruncându-se
în apă, au loc scene de canibalism.
Pe 17 iulie, un vas găsește pe plută doar 15 supraviețuitori, dintre care cinci
mor imediat după aceea. Tragedia produce, în Franța și nu numai, o puternică
impresie, asupra opiniei publice.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu