Magda Ursache sub ochii criticilor

 

Magda Ursache sub ochii criticilor

 

Ioan Adam:

Cartea se citește pe nerăsuflate (e vorba de Bolile spiritului critic, nota mea, Magda U.). Autoarea pretinde c-ar fi scris-o la bătrîna sa mașină „Erika”. N-o cred! Magda Ursache își înmoaie penița în acid sulfuric; hârtia dogorește, sfârâie, miroase a ardere de tot.Pe altarul încins al supremei zeițe MEMORIA sunt sacrificați antropopiteci detestabili, ipochimeni hidoși, dar cu (mai mult sau mai puțin) renume în comedia minciunii jucate la noi într-un timp absurd,sintetic, blestemat,- mai mult ca prezentul.                                                        

Adrian Alui Gheorghe:

Rău de România este spovedania unui învins? Nicidecum.O biografie „deraiată” de la o greșeală de tipar, pusă în pagină de un linotipist ofuscat, a avut parte de un destin modificat. Așa cum zice autoarea în final:„Dreptul la corectarea vieții rămâne utopie, dar existența ca greșeală de tipar e un subiect bun. O să-l reiau. Altfel.” Dar dacă acea greșeală de tipar nu s-ar fi produs, oare autoarea ar fi fost „alt om”? Mai „mulțumit”?  Sau împăcarea cu toate greșelile, ale noastre sau ale altora,ale tiparului sau ale istoriei, este posibilă doar prin transferul în literatură, în ficțiune sau semi-ficțiune. Sub construcția unei opere sau a unei cărți, se află, întotdeauna , sacrificată o viață. S-ar putea altfel?

Ion Andreiță:

La întrebarea preotului duhovnic Pr. Prof.Univ.Ioan C. Teșu ( cel care a ajutat-o să depășească drama după moartea lui Petru Ursache) - citez : „Cum stați cu iertarea, doamna Magda?”, aceasta răspunde: „Rău, Părinte,dar monahul Nicolae Steinhardt  m-a încurajat să nu uit, pentru că anume vrăjmași nu pot fi iertați.Mi-e imposibil să mă rog pentru ei.Rugăciune pentru călăi nu poate face oricine.”(episod narat în Ridică-te, Gyr, Ridică-te, Crainic! , Eikon, 2020, nota mea ,Magda U.)

Constantin Călin:

Probabil am să produc mirare spunînd că unul dintre cei mai buni și mai curajoși prozatori de azi este o femeie: Magda Ursache.

Zenovie Cârlugea:

Deși are rezerve față de ironiile postmoderniștilor la adresa descriptologismului, Magda U. va aprecia la aceștia acea recuzită pe care o experimentează și d-sa la rând, mai mult sau mai puțin (fragmentarismul, ambiguitatea, colajul cultural, aluzia livrescă,ludicul, „jocul de-a una și de-a alta”, pastișa, autocitarea ironică etc.), deopotrivă „emoție” și „mult acid”, reducând decalogul scriitorului la doar trei „porunci” : răbdare, credință, iubire.

Călin Ciobotari:

De fiecare dată când se zvonește în târgul Ieșilor că Magda Ursache se pregătește să lanseze o nouă carte, unii dorm prost.Ba chiar foarte prost.Își recitesc CV-ul, se lasă confiscați de amintiri nu tocmai onorabile, oftează adînc și, pe furiș, își fac eventual semnul crucii. Da, pentru că Magda Ursache are un organ critic de temut, lucru vizibil, dealtfel, și în revistele culturale în care semnează. Posedă o ironie crudă,fără menajamente, pe cât de savuroasă, pentru unii, pe atât de deranjantă pentru alții.

Theodor Codreanu:

Magda Ursache este unul dintre cei mai străluciți și mai originali polemiști din cultura română actuală, dincolo, dar în consonanță, cu forța stilistică a romancierei.Colaboratoare infatigabilă la cele mai importante reviste ale momentului, articolele ei sunt întotdeauna imbold spre lectură,prin vervă stilistică și problematică.Spre deosebire de criticaștrii de duzină, autoarea se distinge prin abordarea mizelor majore ale culturii și vieții publice românești și europene. Pentru asta, își folosește altfel lecturile bogate și informația mereu surprinzătoare,toate acumulate în timp și temeinic. Aș putea invoca o „complementaritate” în diversitate cu viziunea sistemică despre cultura noastră a regretatului erudit și gânditor Petru Ursache, a cărui dispariție în plină putere creatoare i-a lovit profund sensibilitatea și destinul. Mai trebuie precizat că Magda Ursache a impus o formulă publicistică personală, alta decât a inconfundabilului Luca Pițu, dar la fel de eficientă.

Șerban Codrin (Denk):

Cu o memorie neverosimil de încăpătoare, Magda U. aude și nu uită, nu poate să uite, este bolnavă de neuitare. Ce aude? Ce o terorizează?Altceva decât pe un pur și simplu om. Ca un muzician cu ureche perfectă, înnebunit de foșnete, șoapte, vibrații incomplete, lipsă de perfecțiune datorată limitelor umane sau instrumentului neacordat sau defect, Magda U. este terorizată de zgomotele ideologice,filozofice, lingvistice,o alienează prostia omenească, limitele moralei, limitele speciei, limitele puterii de a fi om.   

Iordan Datcu:

Temele cu care se bate consecvent eseista sunt mult mai bogate și mai variate:inventarea de celebrități, literatura tânără despre „orgasme perfecte și sicreturi sexuale”, grupurile de presiune, reactivarea marxizanților, revizuirea aristocrației interbelice, relativizarea unor valori, blamarea orgoliului istoric,considerarea ca erezie a specificului național,critica specializată în ultramediatizarea cărților trecătoare, analiștii politici ,„trei-patru pe cap de locuitor”, cultura, criza cititului,împuținarea bibliotecilor și a librăriilor, mediocritatea tipăriturilor.

Mircea Dinutz:

Ceea ce o cutremură , cu adevărat, pe Magda Ursache, foarte atentă și fină analistă a valorilor culturale și a mentalităților în continuă mișcare, este că am ajuns, în acest prezent deplorabil, să terfelim autoritățile intelectuale ca în anii ruletei sovietice, referindu-se - explicit- la deconspirările dirijate (N.Breban, Cezar Ivănescu, Ioan Groșan, Ioan S. Pop), la care se adaugă prigonitul și veșic calomniatul în toate guvernările din ultimii 33-34 de ani –Paul Goma.

Dumitru Augustin Doman:

Magda Ursache laudă rar și neconvingător, nu are –se vede- exercițiul elogiului.E încă un motiv pentru care nu trebuie să cauți să ți-o faci prietenă. Adversară, în schimb, da: îți pune un diagnostic corect în general, dar și scrie savuros despre tine, cu ironie, cu sarcasm, nu leșinat și neconvingător.

Să citiți bine! ne îndeamnă Magda Ursache. Sper că eu o citesc binișor.(Cu plăcere, sigur o citesc).Dacă nu...cum ziceam, e bine s-o ai adversară. Și nu doar din motivele spuse mai sus. Dar o polemică, oricât de dură, de acidă cu ea, nu presupune o tăvăleală balcanică, ci o luptă de idei și mai ales de principii.Iar dacă e ceva de capul tău,asta nu trebuie refuzată.

Val Gheorghiu:

Vede monstruos și râde enorm.Magda e un Thackeray cu fustă al deșertăciunilor bahluene. E un David Lodge al campusului din Copou. Promiscuității opulente a englezului, Magda îi opune una ca atare,calică, de o plasticitate ucigătoare. Magdalizează inimitabil.(...)

Fraza ei nu iartă, nu curtează pe nimeni.Cu talent, cu vervă, cu franchețe, scriitoarea despică,ea nu pariază pe jocurile de culise, pe rezervele intelectuale, nu mimează scrisul apelând la plecăciuni și pupături de mâini. Ea pariază pe estetica scrisului și pe cea a ființei.

Vasile Gogea:

Asemea cărți (Comunismul cu rele și rele, Eikon,2013, n.mea, Magda U.) și astfel de caractere precum cele ale Doamnei Magda Ursache sunt mai mult decât necesare. Pot fi salvatoare. Nu neapărat prin exactitatea faptelor inventariate, ci prin adevărul mai înalt sau mai profund pe care îl conțin.

Paul Goma:

Luat cu cititul, am omis să-ți spun că ultimul tom mi-a devenit carte de căpătâi. Să ne trăiești, să ne-nflorești, ca merii,ca perii...(Să citiți bine!,Demiurg, 2010, n. mea, Magda U.)

Multe chestii am învățat eu la materia „citire” de la matale, Doamnă!

Gheorghe Grigurcu:

Magda Ursache face parte din rândul condeielor incomode.Spre deosebire de comentatorii a căror grijă capitală e „să nu supere”, „să nu se pună rău” cu persoanele resimțite, în mod justificat sau ba, ca fiind importante, în orice caz influente ( sunt și câteva reviste de circulație, tributare acestei atât de utile „prudențe”),d-sa se exprimă fără ocol când e contrariată.(...) Mărturisesc că nu prea multe pagini ale publicisticii sale actuale mi se par atât de atracțioase prin aerul lor inteligent-justițiar, prin neobosita lor vervă personalizată precum cele ale autoarei ieșene.

Marian Ilie:

Cel mai curajos bărbat este o femeie: Doamna Magda Ursache.

Ion Lazu :

Poate că „dulcele târg” va fi început să aibă o „problemă” chiar din clipa în care i s-a înscenat Magdei Ursache „greșeala”care a dus după sine demiterea, luarea dreptului de semnătură, practic decăderea din statutul  de scriitor. Mai oricine ar fi tras concluzii oportune, după lovituri atât de profesionist aplicate, eficiente...(Te trezești din pumni, arunci prosopul etc.) nu însă și Magda Ursache. Cei 13 ani de înlăturare din publicistică, în loc să devină un handicap de nesurmontat,o descalificare pe viață, s-au transformat- prin lecturi intense,incredibile, idealiste-, în marele atu al Magdei U., constituită de la an la an într-o bombă cu ceas. Și, cum-necum, ceasul acela, de prea puțină lume așteptat, a și venit.

Valeria Manta Tăicuțu:

Magda Ursache are și curaj, și limbă ascuțită, și argumente. „Bolile spiritului critic” sunt reale și au nevoie de tratament, nu de trecerea lor sub tăcere.Periculos de inteligentă, talentată și cu limbă ascuțită, Magda Ursache este greu și de învins cu așa arme, și de ignorat.Ea înțelege tot și nu tace, poate fiindcă știe că răul se întinde victorios doar atunci când oamenii buni tac.

Gabriel Mardare:

Vijelioasă ca taifunul și precisă cum e tunul – te calific eu în maneleză. Ai hiperacuzie la ciudățeniile (s)exprimării publice,hiperosmie la duhorile borhotului lingvistic rezultat din drojdia englezească inseminată în resturile nedigerate ale vorbirii locale,te furnică boarea pretențiilor culturale.

Radu Mareș :

Magda Ursache e un autor cu care nu-i de glumă. Ea știe tot, fără nici o glumă.Când atacă o temă sau un autor, este ca și cum le-ar fi pus radiografie în prealabil.Să mai adaug că citește cu o conștiinciozitate rară în ziua de azi și are o memorie fabuloasă, nu uită nimic, iar bibliografia la care face trimitere, când e cazul, e de aceeași exhaustivitate intimidantă.

Ionel Necula:

Mi-am dorit mult această carte-interviu, realizată de Adrian Alui Gheorghe, împreună cu Magda Ursache. Amândoi intelectuali de bună calitate, cărturari luminați și cu o generoasă suprafață spirituală, nu puteau realiza decât un dialog interesant, provocator și cu multe scotociri prin nebuloasele acestor vremi.

Nu m-am înșelat. Sub genericul Supraviețuiri în Post-Moralia (Eikon, 2019), cei doi parteneri de dialog aduc în discuție o paletă largă de teme, subiecte și devălmășii care bântuie societatea românească. La provocările lui Adrian Alui Gheorghe, Magda Ursache răspunde prompt și decomplexat, infuzând textului substanță, temei și noime. Întregul interviu este o radiografie a realității românești, după ieșirea din comunism.

Dar chiar am ieșit cu adevărat?   

Luca Pițu:

Magda U.?: o referință de prim plan în dezbaterea de idei actuală, neînfeudată corectitudinilor politice, o voce inconfundabilă în peisajul românesc intelectual, cu un comportament de jucătoare în Liga Întâi a Condeierilor Moldovalahotransilvani, una din marile doamne care ne-au mai rămas după replierea pe tărâmul fără vifor - și fără manele- a Monicăi Lovinescu.

Dan Petrușcă :

Magda Ursache nu e „gură rea”cum o caracterizează Gheorghe Grigurcu în prefața altei cărți (SĂ CITIȚI BINE!Eseuri lirice, epice și dramatice), ci mai degrabă nărăvașă în raporturile ei cu lumea.Pentru că nărăvaș e un cal (scuze!) care n-a fost „încălecat” și care nu admite să fie încălecat.(...)

Recunosc faptul că, dacă s-ar întâmpla cumva să se mai scrie despre mine, aș prefera mai tot timpul să mă „înjure”Magda U., decât să mă laude un anumit fel de prieteni.

Mircea Popa:

În numele nostru și al lașității noastre, Magda Ursache ridică mănușa la toate distorsiunile, la toate abuzurile, încălcările și trădările noastre. Până o avem pe ea, noi putem sta bine încotoșmănați la căldurică, urmărind de la distanță spectacolul confruntărilor. Neechivocul poziției Magdei Ursache ar trebui să ne pună pe gânduri spre a lepăda nehotărârea și a-i antrena pe ezitanți. Anafura stropită cu aghiazmă furnizată de ea ar trebui să ne oblige să stăm sub patrafir ceva mai mult.

Florentin Popescu :

Ascuțit condei, teribilă femeie această Doamnă Chiajna a literelor noastre! Citiți-o și vă veți convinge!

Gh. Postelnicu:

 Dvs dovediți că nimic nu-i atinge mai tare pe ticăloși ca sinceritatea și ironia. Dumnezeu să vă ocrotească.

Și mai e ceva, remarcabil și rar: inventivitatea lexicală. Veți da de lucru și alcătuitorilor de dicționare. Aveți grijă!

Adrian Dinu Rachieru:

Veghind „din mărgioară” păguboșii luștri ai tranziției noastre împleticite,d-na Magda Ursache  a devenit vizibil ce era dintotdeauna: o prezență incomodă.

Spiritul iscoditor, remarcabila-i combativitate, folosind din belșug muniția argumentelor, au drept resort „drogul gazetăriei”. Autoarea se luptă  cu impostorii și dezertorii, flagelează lașitatea și oportunismul, își apără cerbicios independența. Este mereu pe baricade și, fapt rarisim, își citește cu sârg confrații. Firește, îi și citează, locuind în intertextualitate, de vreme ce culege sintagme memorabile, le plombează inteligent în propriu-i text (nelipsind cuvenitele mulțumiri). Vioiciunea spiritului domniei-sale, descărcat în pagină, îmbie la lectură. Iar diagnosticele, rostite ferm,obligă măcar la meditație.

Să citiți bine, așadar!

Virgil Rațiu:

În România se tipăresc sute de cărți, însă nu toate sunt vizibile.Unele nici măcar pe spațiul electronic. Mulți, cred eu, trebuie să depună eforturi pentru a pricepe următoarea observație:„Literatura înaltă are alt mod de a rezista. Nu se poate citi în metrou, între două peroane pe stânga” (!n.m,V.R.).

Paula Romanescu:

„Draga mea Conștiință,

Din cerul lui, Bătrânul tău drag sunt sigură că te veghează.Nu cumva îți mai și șoptește ce și cum să faci întru slava adevărului? Că prea le nimerești fără greș!

Pr. Ioan C. Teșu:

Magda Ursache, Distinsă Doamnă a scrisului românesc, este bine cunoscută pentru eseurile sale literare, adevărate radiografii ale societății românești ante și postdecembriste, în varii domenii, în mod predilect istoria recentă și literatura actuală. Critică, acidă, ea se împotrivește „duhului lumii” acesteia, marcat de superficialitate și frivolitate,de impostură și plagiatură, de ipocrizie și alienare psihică, spirituală și națională.

Constantin Trandafir:

Magda Ursache are un fel de a scrie cu acid nitric, deși arată că nu duce lipsă de bemoli, de intuiții critice și chiar de tonalități elegiace. Nu știu dacă am citit undeva sau este invenția mea comparația scriitoarei cu războinicele amazoane. Mai direct,Magda Ursache este structural o luptătoare, care a trecut prin niște arcane în epoca de aur, iar în democrația „originală”și-a pus în mișcare tolba plină de săgeți: ironia, surâsul, sarcasmul, modul polemic și pamfletar.Caut un nume feminin de aceeași clasă, și în minte răsar numai nume de scriitori virulenți (de viro facta femina).

Și-au găsit nănașa proletcultiștii,oportuniștii, colaboraționiștii, elitele autoproclamate, comuniștii metamorfozați în „anticomuniști”, socialiștii deveniți politruci de dreapta, securiștii din toate partidele. Dar mai presus decât temele și personajele sale este scriitura viguroasă, bine articulată.

Vladimir Udrescu:

Pentru Magda Ursache nu există tabuuri.Își asumă fără inhibiții postura de a „cârti”, de a aborda scrisul și spusa oricărui autor de pe poziții lipsite de reverențe sau mistificări, invocând „nevoia de modele” ca suport, între altele, pentru „eurosoarta culturii române”.S-ar putea susține, din acest punct de vedere, că eseista pare a-și fi luat drept viză camusiana afirmație din chiar titlul unui articol inclus în sumarul cărții:„libertatea este dreptul de a nu minți”. Scrisul autoarei ține, de altfel, de nevoia aflării adevărului, a restabilirii suveranității acestuia, fără fetișizarea unor autori, opere, etape sau mentalități.

 

Sursa: MARIAN ILIE