ALEXANDRU VLAHUȚĂ (1884) - Lui EMINESCU

 

ALEXANDRU VLAHUȚĂ (1884): Lui EMINESCU

 

LUI EMINESCU

 

 

~*~

 

Tot mai citesc măiastra-ți carte,

Deși ți-o știu pe dinafară:

Parcă urmând șirul de slove,

Ce-a tale gânduri sămănară,

 

Mă duc tot mai afund cu mintea

În lumile de frumuseți,

Ce-au izvorât, eterni luceferi,

Din noaptea tristei tale vieți…

 

Și te-nțeleg – te simt aproape:

Cu-aceeași suferință-n față,

Cu ochi gânditori și galeși,

Sătul de trudnica-ți viață.

 

A, nu mă mir că ți se dete

O zodie atât de tristă,

Că, zbuciumul de-atâtea patimi,

Râvnești pe cei ce nu există.

 

Și că potop de negre gânduri

Se strâng și ți se zbat sub frunte:

Pe veci întunecații nouri

Sunt frații vârfului de munte!

 

O, dacă geniul, ce scoase,

Ca din adâncul unei mări,

Din fundul inimii zdrobite,

Comoara asta de cântări,

 

Nu te-ar fi ars – zvâcnindu-ți tâmpla

Din flăcările năbușite,

Ce-ți luminau ale gândirii

Împărății nețărmurite,

 

Și de-ar fi fost lăsat prin lume

Să treci ca orice om de rând,

Ce lesne-ai fi pus frâu durerii

Și răzvrătitului tău gând!

 

Și cât de fără de păsare

Ai fi privit atunci la toate

Mizeriile-n care lumea

Ursită-i pururea să-noate!

 

Dar ți-a fost dat să fii deasupra

Acestor inimi seci și strâmbe

Și tu să-nduri toată durerea

Pe care lumea n-o mai simte.

 

Să plângi tu plânsu tuturora…

Din zbuciumul eternei fapte

Să smulgi fulgerătoare versuri,

Bucăți din inima ta rupte…

 

S-aprinzi în bolta vremii aștri

Din zborul tristului tău gând…

Văpaie! … Ce-o să-i pese lumii

Că tu te mistui luminând?

 

~*~

Trimite Ioan Miclău-Gepianu

 

Bibliografie:

Dela arhiva Bibliotecii ”Mihai Eminescu!

CRINGILA, N.S.W