Efemeră
de toamnă în Montreal
~*~
Au
mai rămas doar ultimele frunze,
Întruchipând:
Câțiva
palmieri.
Trei
balerine,
Litere
care-mi vorbesc mie,
Un
căţel cu laba la ureche, şi
Piepteni,
foarte mulţi piepteni.
Privirea
mă fură şi iar îmi apar:
Tridentul
(din ramuri, al) lui Poseidon,
O
furcă de făcut căpiţe de fân,
Păsări
cu aripile deschise,
O
Babă Cloanță, cu ciuf pe cap,
Miniaturi
de pomi, (cum desenează copiii),
Steaguri
şi eşarfe colorate,
Câteva
şiruri de cocotieri, de aceeaşi înălţime, şi
O
rândunică singuratecă.
Se
întunecă;
Privirea-mi
obosită mai discerne:
O
vulpe cu un corb pe spinare,
Albine
mici, albine mari,
Virgule,
Bondari;
Şi
dincolo de ele: cerul de octombrie,
O
zi de vânt,
O
zi de ploaie,
O
zi de soare blând şi nostalgic.
Copiii
culeg frunzele de aur, purpură şi aramă,
Adulţii
înoată prin frunzele răscolite,
Păsările-frunză
pleacă luându-şi puii cu ele…
Încep
să îmi simt umerii.
Şi
casele rămase fără cojoc, încep să se îmbrace…
~*~
MELANIA
RUSU CARAGIOIU
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu