PAVEL RATUNDEANU-FERGHETE - ÎN MIEZUL ZILNIC DE PÂINE FIERBINTE DREPT DUMNEZEU

 

ÎN MIEZUL ZILNIC DE PÂINE FIERBINTE DREPT DUMNEZEU

 

 

~*~

 

Noi,în totuși iubirea suntem oameni ancorați, da tu  ce zici, ce fel de destine ca oameni suntem, neam ?

c-avem ce avem, un rai ce ni-apărăm, în nărav și, în fire brav ?

nu cunva suntem destine mici și euforici, în mușuroi de furnici?

a naibii, că n-am plecat din țară, de la sat/suntem a naibii, minunat

în cap cu pitici, pici cu lipici și, în rest suntem euforici, cu rădăcini de stejar și, în inimi ca bunici cu lz de voinici și rădăcina cu înălțimi și profunzimi, înrădăcinați, în România aici, între pâini proaspete și ferbinți suntem botezați oameni și responsabilizați,

că nu ne-am rătăcit printre străini, n-am plecat, cum nici Eminescu n-a plecat de la noi, de aici din România, mușuroi de harnice furnici, n-am devenit de țară străini:

lipsiți de scrupele, leneși lași, cu patimi și cărora le muncim noi româinii vrednici,

că ei trândavi, cei străini, sunt pasivi și, nici măcar inventivi, ci colerici și ne intuitivi, dați naibii, că ei lucră puțin, trândăvesc, sunt pasivi, ca  noi omenesc să ne spetim utili, nobili și sublim că suntem făcuți să ne silim să trudim și să ostenim

și, să trăim artistic ca, în cazanul Satanei și mă refer la front, pe front, cum Ferghete Petru învățător pe linia întâi, a căzut eroic și, nu mai era dintre cei vii ca să nu mai aibă umbră pe pământ, că puști iepurile fricos și pașnic, dacă-l sari mai întâi pe coadă, (aud cum pe târnaț, mă îndemna bunica să mănânc cârnț, iar,

însă domnișorul Karoi Kalman astuș meseriaș isteț, din Gherla,

dar venit la noi, în sat ca să nu-mi fie moale, că îmi glumea, în lumea a naibii și rea

și culmea haz de necaz, în pricaz, că-mi ridica moralul, îmi indica, mă instruia, educa și mă învăța romantism ca să am și eu o pâine învățând ca fițingău, o meserie,

să scriu îndrăsneț poezie, dar cum o voi face cu dibăcie, cine mai știe ?

dar o să învăț, în răsfăț de dezvăț, cum vine vorba și harnică treaba bravă

și de ispravă o luam aminte, în miezul zilnic pragmatic de pâine,

luam aminte la dialectic și mă conformam propriului neam, Ben men după un dumnezăiesc plan de amăgire/fericire,

după al

Bibliei principii și, din ecuații cu socio- speciale indicații.

*

Lui Ferghete Petru, nu i-o fost străină eroina dela Jiu chiar dacă au trăit ceasuri grele pe front.

 

~*~

PAVEL RATUNDEANU-FERGHETE