Eu
și Sighetu Marmației
Să scriu despre Sighet și despre modul în
care acest oraș mi-a schimbat viața este o mare și imensă bucurie. Dar înainte
de toate dați-mi voie să mă prezint: mă numesc Dave Myers și sunt co –
prezentator în cadrul emisiunii Hairy Bikers (alături de Simon James “Si” King
– n.a.), un show TV la BBC cu și despre gătit, care are o tradiție de 12 ani în
Marea Britanie.
Am venit în România în anul 2005, filmând
pentru emisiunea noastră sub un nou format în care doi prieteni călătoresc prin
lume și prezintă telespectatorilor descoperirile lor. Am călătorit din
București la Sighet cu scopul de a vizita Memorialul Victimelor Comunismului și
al Rezistenței și de a filma câteva cadre la Cimitirul Vesel din Săpânța.
Am ajuns aici în 7 iulie 2005, o zi
frumoasă și însorită, pe care o țin bine minte întrucât în aceeași zi Londra a
căzut pradă unui trist atentat terorist. A fost o ușurare când am aflat că în
Londra colegii noștri erau teferi.
Încă din momentul în care am sosit pe
aceste meleaguri, am simțit că atât Sighetu Marmației cât și Maramureșul au o
încărcatură aparte. Ne-am cazat la pensiunea Casa Iurca de Călinești și am fost
întâmpinați de o doamnă care câțiva ani mai târziu a devenit soția mea.
Era o zi însorită și am mers la bancomat
unde m-am întâlnit cu un domn care pretindea că este Antonio Banderas și m-a
întrebat la rândul lui cine sunt, iar eu i-am răspuns: Phill Collins, acesta
lovindu-mă în joacă cu o sacoșă plină cu varză… în sinea mea, știam că acest
loc trebuie să fie unul special.
În acea seară am stat pe terasa
restaurantului și am băut bere Ursus, am mâncat mititei, multă mămăligă și
tocană din vânat. Era ceva diferit față de restul României și m-am îndrăgostit
de acest colț de țară. În tot acest timp am planificat scenariul pentru filmări
și am decis să revenim în câteva luni și cu restul echipei, așa că am rezervat
toate camerele disponibile pe care le deținea pensiunea și așteptam cu
nerăbdare să ne întoarcem.
Am revenit la Sighet și experiența a fost
cu totul și cu totul specială. Am filmat la Memorial și la Cimitirul Vesel iar
la sugestia doamnei care mai târziu avea să fie soția mea, am mers în Călinești
la mătușa Maria să încercăm niște balmoș și apoi am mers în Ieud. Totul a fost
minunat iar filmările s-au derulat cu multă voie bună, la final fiind premiat
cu un mândru clop maramureșen, pe care l-am purtat pe-o parte. Momentul
despărțirii de prietenii și colegii din Sighet a fost foarte trist.
Anii au trecut și am păstrat legătura cu
prietenii de aici; iar când m-am întors, am fost deja de-al casei, deoarece
m-am însurat cu doamna de la pensiune, iar rudele din România pe care mi le-am
făcut au devenit familia mea, pe care o iubesc și o prețuiesc cu drag.
Niciodată nu am întâlnit așa oameni minunați, plini de bunătate și căldură,
care m-au primit în inimile lor cu atâta drag, iar cu aceeași deschidere i-am
primit și eu în inima mea.
Socrul meu mi-a făcut cunoștință cu
pălinca, dar și cu efectul ei puternic de mahmureală, în timp ce ce soacra mi-a
făcut cunoștință cu leacul mahmurelii… juma’ de litru de lapte acru. Soacra mea
îmi gătește micul meu dejun preferat: pâine cu ou și boia alături de cafea
tare, ouăle sunt cele mai delicioase fiindcă sunt de casă, de la gâinile pe
care le ține în curte. Ultima dată când am fost în vizită la ei, am luat o
cutie de ouă iar când am ajuns în UK, mi-am făcut o omletă cu totul și cu totul
specială.
Odată cu trecerea anilor și legătura mea
cu acest oraș și locuitorii lui a devenit mai puternică, mai adâncă, întrucât
pe zi ce trecea întâlneam tot mai mulți membri ai familiei soției mele, care ne
vizitau în Anglia. Cred că este o ocazie deosebită, ca ambele culturi să aibă
posibilitatea de a se îmbogăți reciproc prin această întâlnire a ideilor, care
oferă prilejul de a crește și de a învăța unii de la alții, iar în acest mod de
a ne bucura împreună.
Dacă vrei să te distrezi, trebuie musai să
mergi la o nuntă în Maramureș. No, aia-i distracție! Am avut noroc cu caru’ să
fiu naș la nunta lui Radu (nepotul din partea soției). Am pornit de la casa
mirelui din Șugău și de acolo am colindat întreg satul pentru a ne întâlni cu familia
miresei, era o vreme minunată, soarele strălucea și toată lumea zâmbea. Cununia
religioasă a avut loc în Vadul Izei și a fost de o frumusețe impreionantă, iar
apoi a urmat petrecerea. Am dansat toată noaptea, am „furat” mireasa și a doua
zi am luat-o de la capăt. Să nu mai vorbesc de sarmale, deliciul serii la care,
mărturiesc, am ajutat în calitate de bucătar. Până la urmă nu lucrurile în
sine, ci oamenii din acest oraș sfințesc locul, adică Sighetul. Nici măcar o
dată nu m-am simțit ca fiind un străin, eram mai mult decât un oaspete, eram
parte din familie.
Am reușit să ne întoarcem de două ori cu
filmările în Maramureș, un moment de bucurie nu doar pentru noi, ci și pentru
acest oraș, o oportunitate de a arăta întregii lumi, cum arată România și
oamenii pe care îi cunosc și îi iubesc. Emisiunea noastră apare în peste 40 de
țări din lume. Câteodată sunt furios, așa cum, sunt sigur, că și alți români
sunt, de modul în care țara lor este prezentată în afară. România pe care o
vedem la știri și în presa din străinătate, nu este România pe care o știu.
Chiar dacă nu am avut o contribuție majoră în a schimba percepția asupra
acestei țări, sunt mândru că împreună cu familia mea, am devenit o voce în
favoarea frumuseții și a adevărului care există în acest ținut.
Am avut câteva filmări, cunoscute sub
titlul „Bakeation”, care au însemnat mai mult decât mâncare și gătit. Suntem în
televiziunea britanică de aproape un deceniu și am venit la Sighet împreună cu
familia să filmăm și, Doamne, ce experiență grozavă a fost! Familia soacrei
mele a încins o petrecere de zile mari celebrând astfel revenirea mea la
Sighet. Au pregătit cârnați de casă, pâine coaptă și prăjituri în cuptor.
Copiii dansau și muzicanții cântau. Trebuie văzută adevărata forță și dragostea
unei familii de români simpli! Nu este vorba de avere sau de bani, ci despre o
bogăție a valorilor care gravitează în jurul familiei, a culturii, este ceea ce
britanicii denumesc a avea clasă. Cunosc mulți englezi care au ales să-și
petreacă vacanțele în România și de asemenea mulți români care trăiesc și
lucrează în UK, oameni care au reușit să ofere o altă vizune asupra a ceea ce
este România cu adevărat.
Sunt norocos fiindcă în numeroasele mele
vizite în Maramureș, am prins numeroase sărbători specifice zonei, am stat până
noaptea târziu cu coșul la sfințit în fața bisericii și cu lumânarea aprinsă
așteptând preotul să binecuvânteze bucatele pregătite pentru Paște. Am fost la
colindat de Crăciun și am ajutat și la “stropit”. Am fost impresionat de
tinerii sigheneni care, cu toate că sunt forțați de împrejuări să plece să
studieze sau să lucreze departe de casa pe care o iubesc, totuși, nu și-au
uitat tradițiile și nici rădăcinile. Aici am găsit multă căldură și respect
pentru obiceiurile și tradițiile din Maramureș și am încredere că acestea vor
dăinui peste generații.
În ultimul deceniu, am văzut Maramureșul
în schimbare, drumurile spre Cluj și spre sud au devenit mai bune, Sighetul
pare mai prosper deoarece mulți români trimit bani acasă din străinătate. Este
trist că oamenii sunt nevoiți să lucreze în străinătate, uneori familii întregi
sunt dezrădăcinate sau separate, mamele și tații lucrând în țări diferite să
poată oferi copiilor lor un trai decent, de vreme ce aceștia fie locuiesc cu
bunicii, fie studiază în alte orașe din România sau din afară.
Iubesc acest loc, vă iubesc cultura și
fiți siguri că sunteți o țară membră de valoare a Uniunii Europene. Cei doi
copii vitregi ai mei, acum în vârstă de 21 respectiv 27 de ani, au puternice
legături cu Sighetu Marmației, orașul în care s-au născut, chiar dacă unul studiază
la Universitatea Manchester iar celălalt va absolvi Universitatea Oxford în
acest an. Sunt deosebit de mândru de realizările lor și sunt sigur că amândoi
vor avea mult succes, știind că orice cale vor alege, ei niciodată nu-și vor
uita rădăcinile, care sunt aici, în Sighetu Marmației, Maramureș.
Dave Myers
Traducere din engleză, Antonia Luiza
Dubovici – Zavalic
http://www.salutsighet.ro/tag/calinesti/?print=print-search
Sursa IOAN MICLAU-GEPIANU
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu