Poem de ZIUA ROMÂNIEI
de Melania Rusu Caragioiu
~*~
A D E V Ă R
Motto:
,,Cu ochii mari din
suflet văd…”
Acolo, unde apele dulci ca mierea,
In verdele împletit al izvoarelor,
Mângâie oglinda cetinii,
Văd văluri de mătase ce unduiesc
Sub cer de Voroneț…
Tu, Țara mea frumosă
I-ai împrumutat bradului fălnicia.
Vânul învolburat
îi înstrună viorile, și
Din orga brădetului
Cern până-n văi necuprinse
Picurii grei de conuri…
Se-aude rar cântecul ferestraielor melodioase
Ce se pierde în vuietul munților,
Peste care voiosul brad – martir
Va duce cu el în lume
Pe struna viorilor sale
Doinele noastre, visurile noastre…
Și câte lacrimi vor alina,
Câtă bucurie vor așterne,
Cu versul lor fierbinte…
Azi sorb mireasma altui brad înmugurit,
Prefir în degete acele de verde mătase,
Aud notele de chilimbar,
Mă înfior de răcoarea
covorului pufos de mușchi,
Ard cu jăraticul veveriței,
Îngân trilul privighetorii,
Pândesc ceața ce acopere cocoșul de munte și ciuta…
Aici este împărăția frumuseții,
A iubirii,
A visului…
Mândră ești tu, Țara mea,
Falnică, harnică, bogată,
În dragostea fierbinte
Pentru nemuritorul plai dac.
~*~
Timișoara 1982
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu