marți, 17 noiembrie 2026

Ştefan Stareţu - Importanța triumfului logicii creștine în Serbia

 



Importanța triumfului logicii creștine în Serbia

Jurnalistică

Dr. Ştefan Stareţu

Art-emis

17 Noiembrie 2026

 

Astăzi suntem martorii unui mare triumf al binelui, un lucru ce dă lumină în întuneric, și pe care întunericul nu îl va putea stinge. Lumina nu poate fi stinsă de întuneric, căci întunericul nu e nimic, ci numai dacă se stinge în sine. Serbia a demonstrat prin votul de azi că este o lumină care nu se stinge.

Puțin despre contextul alegerilor ce au avut loc azi: În ultimii ani, Rusia a declanșat un proces de rectificare istorică pe baze etnice, religioase și documentar-dinastice ce are ca scop reintroducerea în logica creștină a unor zone anexate artificial și ilegal într-un conglomerat dominat de o ideologie rapace anticreștină, numit Ucraina.

În urma acestui proces, lumea politică mondială s-a polarizat între o partidă centrată în jurul forțelor europene și a partidului Democrat din SUA, care urmăresc răsturnarea moștenirii creștine și a algoritmilor creștini cu efectele lor din Europa și Univers prin distrugerea Rusiei în continuitatea lui Napoleon ori Hitler, și o partidă creștină, și a valorilor tradiției primordiale, în sensul lui Guenon, care cuprinde Rusia, statele asiatice, Biserica Catolică, și forțele conservatoare prosioniste proisrael din SUA, alături de o parte a Israelului și de Ungaria în Europa.

În ultimii doi ani, echilibrul precar al situației acestei încleștări de nivel apocaliptic a înclinat puternic spre Cruce, prin triumful Președintelui Trump în SUA. Președintele Trump a oferit alianțe puternice și Rusiei și Ungariei și altor forțe ale tradiției primordiale, dar a eșuat prin inconsistențe datorate presiunilor imense mondiale la a ajunge la un rezultat palbabil. Însă ce a reușit Trump este a readuce ideea creștină ca idee de prim plan în viața politică universală.

În acest context, Ucraina și-a radicalizat axialitatea anticreștină prin acțiuni de sabotaj politic a inițiativelor Trump, din Iran până în Ungaria și a avut drept consecință imediată eșecul în alegeri a lui Viktor Orban.

Serbia a avut din start o atitudine polarizată în această situație. Au existat și există și azi, bucurându-se de un bine meritat triumf, forțe ale creștinătății în poporul sârb și în viața politică și militară sârbă.

Istoria poporului sârb este puțin cunoscută în mod profund la nivel științific, fiind un loc în care progresul cunoașterii produce descoperii impresionante sub ochii noștri.

Rezumând, poporul sârb medieval pare a fi fost indistinct de poporul român, partea ce utiliza ritul și cultura slavonă având ca interes conservarea preoției dinastice maritale, și a unei clase de preoți cnezi, amenințată de unele reforme ale Papalității ce au impus celibatul clerical. Acest grup uman descinde din bazinul de recrutare exclusivă începând cu sec. III a împăraților și cadrelor militare înalte și mijlocii ale armatei romane, bazin influențat de un criptocreștinism, formă manifest a unei tradiții iudaice ancestrale uitate, iudaismul roman, care alături de iudaismul elenistic, cel egiptean, cel palestinian și cel mesopotamian formau paleta credinței validate în Creator și a relației umane și politice adecvate cu Acesta.

Iudaismul roman se particulariza prin decizia de renunțare a regulilor segregaționale puternice în celelalte zone, prin integrarea credincioșilor în Creator dintre romani prin convertire și căsătorie, și prin așteptarea ca cel mai mare împărat al Romei va fi un credincios în Creator și un descendent al dinastiei davidic-solomonică, înțeleasă ca o dinastie divină, ca singura dinastie divină, dinastia Fiului lui Dumnezeu, prin care iudaismul are moștenirea unică prin Fiul Omului. Ultimul prinț davidic certificabil, Hristos, a fost certificat de iudaismul roman ca fiind acest prototip întrupat, așa cum vedem la Flavius Iosefus și în genealogiile biblice.

De aceea iudaismul roman metamorfozat în creștinismul constantinian prin emergența agenților militari ai creștinării politice a statului, toți născuți în Iliria, au constituit un sistem de putere aparte, supus atât Papei cât și împăratului, care era dintre ei. După o uzurpare a tronului de către ereticii elenofoni, monofiziți, și eliminarea limbii latine, a structurilor legiunilor romane și a gărzii pretoriene din sistem prin excluderea iliricilor, aceștia se concentrează în nucleul istoric al Serbiei medievale, Stari Vlahul, Diocleea, zona originilor lui Dioclețian, și al tatălui lui Constantin, și se supun Papei.

Supunerea aceasta e izvorul Donației Constantiniene, prin statul papal Transadriatic centrat la Dubrovnic, stat patronat de Sf. Vlah, simbolică referire la naționalismul vlah emergent, din care izvorăște dinastia Nemanja, patronaj papal care e și baza fondării monarhiei maghiare medievale cu statut de regat apostolic și cu Sfântă Coroană. Aceasta a ajutat la cristalizarea unei monarhii vlaho-davidice inițial cu sprijin papal, și sub autoritate și maghiară și papală, care după controversa cu căsătoria preoților va evolua în dinastia nemanidă, o reeditare medievală și renascentistă a dinastiei davidice așa cum o vedea Iosefus și creștinătatea timpurie, raportată la Hristos, un nou Israel.

Acest stat, care a dus la cele mai extraordinare realizări artistice ale creștinătății în aspectul arhitectural și iconografic, precum arborii suprapuși Iesei-Hristos-Nemanja, vor coloniza cu drept de proprietate sancționat prin succesiunea dinastică arpadiană a ramurii Dragutin a Nemanizilor , zone vaste din Ungaria supuse presiunilor tătaro-rutene, vor forma civilizația medievală a Ungrovlahiei și Moldovei, dar și a zonelor rămase sub control angevin, din care va ieși sinteza civilizației medievale românești așa cum o știm azi dar și dinastia Hunyadi regală Ungară.

În timp, statul se va extinde spre sud, unde va așeza aromânii, în jurul centrului de putere al fratelui Marelui Dușan. Armistițiul dinastic dintre angevini și dragutino-basarabi exclude folosirea numelui dinastic Ștefan, din respect pentru filonul direct al Sf. Ștefan regele Ungar, cu relicvele la Dubrovnik, dar Moldovenii vor încălca cu acordul lui Ștefan Dușan din motive teologice acest acord, și vor avea în continuare domni Ștefan, cu numele Ștefan.

Otomanii vor lichida statul sârb suddunărean, și îl vor supune unui pașalânc bosniaco-croat. Acest pașalâc va duce la slavizarea prin serviciu militar a sârbilor, ce își vor pierde dialectul vlahoslav, adevărata limbă sârbă, sau slavoromâna, azi conservată de pildă la Carașova, dar și limba valahă latină. Dar conștiința bisericească va rămâne.

Austria va continua ce a început Imperiul Otoman, și va induce o identitate iugoslavă catolicizantă și deconstantinianizantă în Serbia, normalizând ca limbă literară creola croată impusă peste limba veche vlahă, așa cum a impus creola ruteană în Bucovina în mod similar.

Acestea fiind spuse, Serbia își va recupera statalitatea dinspre Muntenia și Moldova, unde sub patronajul Moscovei, a Treia Romă, ce are în fondarea sa un solid filon ungaroromânesc, așa cum apare în Roman și Vlahata, text medieval etnogenetic al Moscovei, dar și în centralitatea vlahernayei, complexul numit după vechiul palat vlaherne al Pretorienilor la Moscova, pretorieni cu istorie creștină încă din perioada italiană și recrutați și ei majoritar iliric, așa cum se vede chiar în epistola paulină către efeseni. La Constantinopol știm că această gardă pretoriană românească a fost uzurpată de garda varegă, protoucrainiană, lupta de azi dintre Moscova și Kiev fiind o remiză a uzurpării de către varegi a pretorienilor români la Constantinopol, cu consecințe bisericești ce există și azi.

Prinții și regii Serbiei noi sunt boieri munteni formați la eticheta munteană ori moldoveană în perioada patronajului Rus, cu apogeu în Regulamentele Organice. Este important de precizat că până în sec. XVIII sârbii otomani făceau parte din același Statut valah Statuta Valachorum din care făceau parte și toți românii nord-dunăreni, statut recunoscut de toate puterile imperiale și regale europene și care descinde din cetățenia romană și privilegiile papale ale zonei ilirice, stabilite chiar la Sinodul V ecumenic, când Dieceza Iliriei are privilegiul exclusiv de a vorbi în numele papei în nou consacrata Sfântă Sofie, privilegii codificate în Arhiepiscopia de Justiniana Prima și statutul său, strămoșul patriarhiei medievale sârbe.

După intensificarea croatizării, presiunile hunedorenilor duc la o marginalizare a sârbilor deja slavizați sau neoslavizați din Statutul Valachorum. Legăturile cu Rusia continuă, lucru ce duce la intervenția Sfântului Țar Nicolae Romanov de la începutul Primului Război Mondial. Rusia este sabotată de revoluția bolșevică, iar Serbia devine centrul mișcării rus albe de restabilire a împărăției și dinastiei în Rusia, și a bisericii Ruse Imperiale din Afara Granițelor.

După al doilea război mondial, Serbia va suferi o situație de intermediere în zona cortinei de fier, iar după 1990 sârbii ca etnie și națiune și religie harismatică își vor descoperi mare parte din patrimoniul harismatic și civilizațional medieval în luptă cu națiunile antiortodoxe și anticreștine din jur, cu mari sacrificii, și o întreaga mucenicie, vizibilă în situația de azi din Kosovo, unde sârbii sunt exterminați sub ochii noștri, ori din Croația, unde o întreagă ramură a sârbilor de tip istroromân a fost decimată, reluare a crimelor croate fasciste din al doilea război mondial în care motivația a fost și că sârbii sunt vlahi camuflați în slavi, iar vlahii sunt rasă iudaică nonariană deci trebuie uciși. E ura barbară față de romanitatea constantiniană ce a creștinat lumea.

După anii 2000, Serbia a încercat să aibă o politică care să o sincronizeze la întărirea Rusiei pe baze creștine datorită aripii Putin a guvernării sale, dar și la procesele economice și politice legate de ofensiva Uniunii Europene la nivel global și regional. Acest lucru a devenit imposibil în contextul declanșării ofensivei europene în zona Ucraina, ce implica exterminarea etnică și religioasă a populației ruso-româno-maghiare prin recrutări forțate, vandalizări distrugeri ori preluări de biserici, distrugere de patrimoniu civilizațional, prostituția organizată de stat la nivel regional a văduvelor de război cu scopul schimbării concepției etnice, și programarea soldaților recrutați ca zombii neonaziști banderiști, capabil de crimele din Cernăuți și Jaroslaw, recent discutate.

Vucic, conducătorul Serbiei în acel moment a încercat o aliniere aparentă la politica rusă. Dar imediat au început să apară informații ca vinde arme Ucrainei. La ONU a votat împotriva Rusiei, ceea ce a făcut pe Purtătoarea de cuvânt a Rusiei, Zakharova, să pună sub semnul întrebării prietenia ruso-sârbă. Trupele Wagner, cu puternică prezență sârbă, au avut celebra lor defecțiune. Vucic a interzis voluntariatul în armata rusă. În același timp, a permis una dintre cele mai mari parade gay, a avut prim ministră lesbiancă în parteneriat civil cu o altă femeie, a avut politici proavort și nu profamilia și proviață, și nu a încurajat biserica ortodoxă în mod robust.

În urma celebrei răscoale sârbe cu privire la numerele de inmatriculare, Vucic a refuzat oferta Rusiei ce putea duce la reintegrarea Kosovo în logica creștină a istoriei, și i-a trădat pe sârbi. În Muntenegru, Vucic a colaborat cu autoritățile ce creează națiunea artificială muntenegreană, și acceptă statutul de minoritari ai sârbilor. În Republika Srpska contribuțiile sale au fost mărunte, iar nevasta sa a cultivat relații cu soția lui Zelensky în mod constant , inclusiv la nivel de vizite de stat.

A primit vizite de la politiceni notabili antiruși precum Macron, și deși a cultivat vizite și relații cu Ungaria, Rusia și China, a fost mereu rezervat.

Apogeul acestei gândiri a fost când pe fondul căderii lui Viktor Orban, și a aparentei slăbiciuni a administrației Trump, în contextul războiului din Iran, pe fondul unor greșeli reale făcute de americani, inclusiv în Ucraina, unde au trădat ori amânat de mai multe ori acorduri clare cu Rusia, Vucici a organizat vizita lui Zelensky în Serbia.

Această vizită a abolit de fapt statul sârb în parametrii pe care îi aveam de la acei primi prinți și regi din Ungrovlahia ori Moldova imperial ruse, și a transformat Serbia de facto într-un nou Jasenovac, lagărul de concentrare emblematic făcut de croați în al doilea război mondial, unde au fost omorâți milioane, pe motiv că sunt nu slavi arieni, ci vlahi iudaici.

Reacțiile au fost robuste. Proteste, inclusiv la statuia Sf. Țar Nicolae din Belgrad, dar Vucici s-a menținut. La Onu a susținut partea ucrainiană și a placat negocierile cu Lavrov.

Important însă este ceva harismatic și suprinzător. Vucici nu se aștepta. Cel mai mare erou militar al creștinătății din secolul XX, Generalul Ratko Mladici , eminent militar și salvatorul neamului sârb în părțile sale apusene, prieten al Israelului predat și azi în academiile militare de acolo ca modelul suprem, a murit din cauza șocului produs de gestul luI Vucici de a îl primi pe Zelensky.

Vucici a trebuit să organizeze înmormântarea sa. Însă a refuzat o gardă militară de onoare, a forțat ca puținii oficiali militari ori de stat să participe fără însemne de stat, a refuzat onorurile trupului mucenic la Cercul Militar, și a încercat blocarea participării Patriarhului, lucru care însă nu s-a întâmplat datorită curajului acestuia.

Afetul de tun a fost redus la un traseu de 10 m, între boscheții din marginea unui cimitir indoielnic și obscur, cu o justificare puerilă, și comportamentul neglijent al unor militari suspecți.

Prin aceasta, Vucici a profanat înmormântarea acestui erou al creștinătății, omagiat public de Rusia ori Israel și discret chiar de către administrația Trump. În Serbia nu s-a coborât steagul, doliu nu a fost, iar Republika Srpska a fost interzisă de la manifestări.

După presiunile de la ONU ale lui Lavrov , și-a dat demisia, dar șocant, a născocit o altă strategie . A pus un candidat marionată la președenție și candidează pentru a fi prim ministru. Această înseamnă dacă ar fi ieșit încă minim 10-15 ani cu Vucici. Ar fi însemnat nimicirea poporului sârb și ucrainizarea sa.

Din fericire, în ultimile săptămâni, Președintele Trump și prietenul său Elon Musk au început scoaterea din joc a Ucrainei. Măsuri militare ample și concrete, sincronizate cu Rusia. Întâlnirea de la Palatul Constantin din Sankt Petersburg dintre Președintele Putin și americani, puse sub auspiciile succesiunii constantiniene a Rusiei, precedate de recunoașterea din partea papalității a teritoriilor istorice vlahoruse din Novoserbia, Donețk, Crimeea, Noua Rusie, Bucovina și Transcarpatia, ca de facto non-ucrainiene și parte a continuum-ului suveran istoric rus, refacere a Moscovlahiei cu nucleu în Transnistria unde românismul revine cu sprijinul limbii ruse și a ideologiei Romanov împotriva ucrainizării interbelice a zonei, au născut curajul poporului sârb de a îl răzbuna pe general și de a redeveni popor-țar, tsar-people, așa cum rușii și românii parțial mai sunt, și de a nu a fi un vucic-people. Un zelensky –people. Trebuie să fim Țar-people.








Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu