joi, 3 august 2017

DOINĂ DE LUMINĂ






DOINĂ DE LUMINĂ

Lui Dan Puric

Eminescu e însumi sufletul ce-L am întru plinătate
de sfântă țară şi neam,
de dreaptă realitate cu indentitate distinctă şi luciditate-
iubire întru răsărit de soare,
întregind Basarabia în binecuvântare cu România Mare
Cum nu-i alta mai mândră ,
mai albastră,sub soare
chip a lui Dumnezeu asemănare,
că s-a înălțat cu inima mea,
Eminescu către tine,Doamne,
s-a înălțat lumină şi doină,țara mea,
care suferă simțind sub paşi cum iarba se canoneşte în culori de nelinişte,cum patimeşte şi cum nepăsătoare creşte sub a omului tălpi
precum se rostogolesc firesc în zbor fluturii de lămpi
ținând pas cu ritmul vieții:
orânduitor,rânduitor,alientați de elexirul tinereții
în falnic viitor tămăduitor dăinuind poet suflet din suflet-pâine de-o ființă-conştiință,
doină de lumină,ca ziua care se cunoaşte de dimineță
în roadă şi suferință.

PAVEL RĂTUNDEANU-FERGHETE











Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu