BARDA - Dumnezeu săvârşeşte minuni prin oamenii drepţi - MINILECTURA

SMERENIA - Arhiepiscopul Iustinian Chira

              Smerenia izvoraste din maretia si bogatia spirituala, dupa cum spicul bogat în boabe sta totdeauna cu fruntea plecata spre glia careia-i multumeste… smerenia crestina este întotdeauna plina de demnitate. Ea nu-l umileste, nu-l micsoreaza, nu-l înjoseste pe om, ci dimpotriva, îl umple de forta, îi da tarie sa întâmpine cu fruntea senina, ignoranta trufasa, rautatea îngâmfata…

Arhiepiscopul Iustinian Chira, Cuvintele Parintelui - un ghid al frumusetii launtrice, Ed. Mega, Cluj-Napoca, 2009, p. 123.

CEA MAI GRAVĂ BOALĂ

             Odată a fost întrebat un renumit om de știință în Medicină care este cea mai gravă boală a veacului nostru. Cu toții așteptau să spună că cea mai gravă boală a secolului nostru este cancerul sau SIDA sau atacul de cord.

            Însă toți au rămas uimiți când au auzit răspunsul lui: „Nepăsarea!”.

            Atunci toți s-au uitat unii la alții, deoarece au înțeles că toți sunt grav bolnavi.

            În cele din urmă l-au întrebat care este terapia.

            Și el le-a răspuns că este foarte simplu, dar în același timp înfricoșător de greu: să o conștientizeze…

Dumnezeu săvârşeşte minuni prin oamenii drepţi

Nu trebuie să ne înşelăm, Dumnezeu nu săvârşeşte minuni prin săraci, nici prin bogaţi, ci prin drepţi. El stă de partea celor care, pocăiţi fiind, se smeresc înaintea Lui: „Când a văzut Domnul că ei s-au smerit, atunci a fost cuvântul Domnului din nou către Şemaia şi a zis: S-au smerit; nu-i voi mai stârpi şi în curând le voi da şi izbăvire. Mânia Mea nu se va mai vărsa asupra Ierusalimului prin mâna lui Şişac” (II Paralipomena 12, 7), a spus Domnul conducătorului Ierusalimului, când i-a atacat conducătorul Şişac.

Dumnezeu celor mândri le stă împotrivă, ca şi ei faţă de Acesta, în timp ce smeriţilor le dă har, deoarece au duhul smereniei. Dumnezeu a săvârşit şi face minuni nenumărate, ca să-i smerească pe cei mândri şi să-i înalţe pe cei smeriţi.

(Sfântul Nicolae Velimirovici, 105 capete despre minuni, traducere de Preot Victor Manolache, Editura Egumeniţa, Galaţi, 2011, p. 21)

MELCUL - Sfantul Ioan din Kronstadt

              La ce înaltime ti-a fost ridicata, omule, fiinta prin persoana lui Iisus Hristos, Dumnezeu si Om? Pe înaltimea tronului dumnezeiesc. La ce înaltime ti-a fost ridicata fiinta prin persoana Maicii lui Dumnezeu? Mai presus decât heruvimii si serafimii. Pentru cine s-au savârsit acestea? Pentru tine, omule, pentru ca, eliberându-te de povara poftelor ticaloase, sa te faci partas firii dumnezeiesti. Ce raspuns dai acestor intentii, acestor fapte ale Divinitatii, Providentei atotbinevoitoare? Ti s-au dat toate puterile dumnezeiesti spre viata si buna cinstire (2 Petru 1, 3), cum le folosesti? Nu cumva le dispretuiesti? Nu te prelinge, lipindu-te de pamânt ca melcul.

Sfantul Ioan din Kronstadt, Viata mea in Hristos, traducere de Boris Buzila, Ed. Sophia, Bucuresti, 2005, p. 377

FRATERNITATE - Arhiepiscopul Iustinian Chira

Când cineva îsi potriveste pasul dupa inima lui Hristos, înseamna ca s-a înfratit cu toti oamenii de pe pamânt.

 Arhiepiscopul Iustinian Chira, Cuvintele Parintelui - un ghid al frumusetii launtrice, Ed. Mega, Cluj-Napoca, 2009, p. 46.

MANGAIEREA SOARELUI - Sfantul Ioan din Kronstadt

             Asa cum soarele, desi ramâne întotdeauna pe cer, atinge pamântul pe toata suprafata sa cu razele sale, ca si când l-ar mângâia cu mii de mâini, transmitându-se tuturor organismelor vii, patrunzându-le (soarele patrunde în corpuri cu razele sale), încalzindu-le, însufletindu-le, împrumutându-le caldura sa, trecând prin corpurile transparente, penetrabile sau reflectându-si stralucirea în transparenta lor, iar celor impenetrabile, solide, opace dându-le doar caldura, întocmai si Soarele ratiunii – Dumnezeu, desi ramâne mai cu seama în cer, îsi transmite razele întregii fapturi rationale, îngerilor si oamenilor, patrunzând în fiinta lor spirituala, sfintindu-i, întarindu-i, facându-i sa creasca asa cum patrund razele soarelui organismele animale si ve getale, dându-le viata, facându-le sa se dezvolte. Dupa cum soarele, aflat într-un singur loc pe cer, lumineaza întreg pamântul, facându-i sa primeasca lumina si pe cei buni, si pe cei rai, fiintele si lucrurile, tot asa si Domnul, lumineaza pe toti oamenii cu lumina Sa ipostatica, El fiind Lumina cea adevarata „care lumineaza pe tot omul care vine în lume” (Ioan 1, 9).

Sfantul Ioan din Kronstadt, Viata mea in Hristos, traducere de Boris Buzila, Ed. Sophia, Bucuresti, 2005, p. 79.

Sursa. Pr. ALEXANDRU STANCIULESCU BARDA