Modernizare si occidentalizare
D-nii Liviu
Dragnea, seful Partidului de guvernamant din 1946, PMR, PCR, FSN, PSDR, PSD,
Parlamentului, Guvernului, Curtii Constitutionale, Avocatul Poporului etc. si
presedintele Klaus Werner Iohannis personifica incompatibilitatea „Statelor
paralele ilegitime“, in acelasi timp si
http://www.logossiagape.ro/2018/02/13/viorel-roman-razboiul-dintre-statele-paralele/
inadvertenta
dintre feudalism si capitalism, traditionalism si rationalism, modernizare,
economia de subzistenta si de piata, devalmasie, colectivism si individualism,
teocratie si statul de drept, orient si occident, ortodoxie si catolicism.
Carpatii despart civilizatiile crestine, Imperiul Sf. Petru, Roma si Imperiul
Sf. Andrei, „treia Roma“, Moscova, inconciliabile de un mileniu, de la Marea Schisma.
http://www.asiiromani.com/statul-catolic-cu-popor-ortodox-e-romania/
https://valcea-turism.ro/statul-catolic-cu-popor-ortodox-e-romania/
Feudalismul
e un sistem
socio-economic al economiei de subzistență unde piramida Puterii este identica
cu cea a Bisericii nationale in simfonie cu statul. Puterea discreţionară,
feudala si azi la ortodocsi, unde proprietatea privata e moft, e tema filmului
„Leviathan“ de Andrei Swjaginzew. Pentru BBC si semnatarul acestor randuri, e
unul din cele mai bune filme ale secolului. Monstrul din Vechiul Testament
apare în „Ciocoii vechi și noi“ de Nicolae Filimon, în „Ticăloşii“ de Șerban
Marinescu, „Undeva la Palilula“ de Silviu Purcărete, în „De ce e România un
stat feudal, până unde ajunge șpaga de la vamă?“ de Lucian Davidescu, in
„România Feudală vs România Europeană“ de Iulian Fota, la Mircea Druc, in
revista Lumea, 2018/5.
http://armoniiculturale.ro/2018/08/30/pr-dr-viorel-roman-teocratia-ortodoxa-moldo-valaha-1-29/
Romania feudala
Din 2012 s-a
renunţat la construcţiei unei Românii occidentale, constata Iulian Fota,
consilier prezidential, … „şi ne-am apucat de construcţia unei Românii Feudale.
Am câştigat alegerile parlamentare, ţară este a mea, sunt ministru eu sunt
vătaful, sunt numit manager de spital, spitalul este al meu, sunt preşedinte de
partid, este al meu, rector, tot a mea este universitatea.“ Dragnea, la a carei
viata s-a atentat recent, vrea sa revina la normalitatea feudalismului
ortodoxo-comunist, la principiu de bază propriu organizării și activității
partidelor socialiste și muncitorești, care susțin conducerea centralizată cu
participarea colectivității. Recentralizarea deciziilor si resurselor a
PSD-ului intra in conflict presedintele tarii, cu adeptii capitalismului,
individualismului, advarsarii reinstaurarii iobagii ortodoxo-comunist din
vremea dictaturii lui Nicolae si Elena Ceausescu, care se bucura insa in
Vechiul Regat de adeziunea maselor largi populare dependente de buget.
Romania la o răscruce istorică
Pentru a
intalege acest conflict intre „Statele paralel ilegitime“, fiecare din
perspectiva celuilalt, iata si un punct de vedere anonim: „Ceea ce a încercat
să realizeze comunismul românesc a fost o feudalizare modernizată a țării.
Dincolo de toată povestea comunismului științific a lui Marx, comunismul real
se instaurează nu prin abolirea proprietății private , ci prin confiscarea ei
de un grup ce acționează după regulile bandei de gangsteri. Violența împoriva
elitelor politice și economice, omerta presei, închiderea granițelor, supravegherea
cetățenilor și dispunera totală de veniturile țării, fac din comunismul real o
parazitare ce se pretinde legitimă, orientată „științific” spre un viitor
prosper care se tot amână. Orice țară căzută pradă comunismului devine un lagăr
de concentrare la nivel național. Ajunsă proprietatea de facto a unei familii
România funcționa prin relații de vasalitate dirijate de Partidul Comunist,
feudal-ortodoxo-comunist. Feudalismul presupune niște relații sociale
sintagmatice, de familie, și în care loialitatea și servilismul față de șef
prevalează relațiilor profesioniste. Se creează astfel o stratificare fermă a
națiunii, cea între o clasă comunist-feudală privilegiată și restul populatiei
ce devine o populație de șerbi. Găsim în această descriere și explicația
blocajului economic în care intră o asemenea țară în care criteriile de
selecție a persoanelor de conducere sunt orientate spre loialitate în dauna
profesionalismului și creativității, știut fiind că profesioniștii sunt oameni
liberi, greu de înregimentat. Ortodoxo-comunismul real se bazează pe
neisprăviți, mimetiști profesionali, oameni ale căror carențe îi fac
disponibili pentru supravegherea păturii oprimate și exploatate. Această
neisprăvire profesională, dar și sufletească explică și nevoia de lux și de
mărire ca răsplată a valorii, a lipsei de valoare, de fapt. Ceea ce se întâmplă
astăzi în România e un conflict major între clasa feudală postrevoluționara,
devenită feudal-mafiotică, și o conștiință liberă ce s-a născut între timp. Nu
e întâmplător faptul că diaspora românească e atât de conștientă de situația
gravă în care se află țara. Rahitica victorie în alegeri a forțelor feudale,
victorie bazată pe absenteismul unor oameni scârbiți de politică, a reprezentat
șansa unei capturări a țării printr-o privatizare a justiției și, după cum se
vede, a forțelor de ordine ce ar urma să devină gărzi pretoriene ale stăpânilor
feudali. Ceea ce a câștigat diaspora în Occident este codul libertății, si
materiale. Indiferent că îngrijesc bătrâni sau lucrează ca doctori sau
superspecialiști in firme de prestigiu, acești oameni știu că sunt liberi să-și
vândă munca și o fac cum cred că e mai bine pentru ei, în state ce funcționează
realmente pe principii democratice. Feudalitatea românească actuală s-a văzut teribil
amenințată de faptul că instituțiile au început să funcționeze dincolo de
controlul lor. Nu e întâmplător faptul că guvernarea actuală se întemeiază pe
relații de județ care sunt adevărate relații de familie în care loialitatea
primează – vezi actulalul prim-ministru etc. Se urmărește restaurarea unei
societăți etajate sub camuflajul unei democrații formale. Marea lor problemă e
cum să înșele organismele europene și o fac după metoda hoțului care strigă
”Hoțul!”. Justificările lor bazate pe o rețea de dezinformări funcționează la
un anumit segment al populației ce nu s-a putut elibera de conștiința de șerb,
dar pentru cei care au înțeles și au trăit libertatea ele nu mai au nicio
putere. O altă problemă pentru ei este alegerea unui președinte de orientare
occidentală si aici e vorba atât de Traian Băsescu dar și de Klaus Iohannis ce
au fost și sunt cât se poate de conștienți de existența acestor forțe malefice
în societatea românească. Discreditarea președinților prin cele mai abjecte
minciuni, suspendarea fără temei fac parte din arsenalul toxic pe care îl
folosesc în lupta lor disperată de înstăpânire totală asupra țării. Asemeni
unui șarpe constrictor ce-și sufocă prada se urmărește sufocarea Justiției pe
baza unui scenariu realizat cu ajutorul, mărinimos plătit desigur, al unor
consilieri ai răului. Asistăm de fapt la o lovitură de stat discretă, camuflată
în haina unui vot democratic. Se încearcă capturarea instituțiilor statului de
drept, aducerea lor la ordine și e vorba de ordinea strâmbă a unor interese de
infractori. Ultima lar ispravă în care sute de jandarmi au fost făcuți să-și
calce jurământul făcut poporului de o conducere aservită grupului infracțional
ce a dizolvat cu totul PSD-ul ca partid politic a devoalat situația reală în
care se află România. Suntem la o răscruce istorică…“
Modernizare si occidentalizare
De doua
secole exista o vasta expertiza a blocajului ratiunii, modernizarii, a
„Formelor fara fond“. La capitolul occidentalizare, refacerea unitatii de
credinta cu Roma, fara de care totul e in van, gasim la fel un avast arsenal de
paleative sortite ab ovo esecului. Au inceput evreii dupa ce turcii, grecii
pierd zahareaua. Cuza, pasoptistii, masonii, ca si regii germani continua
orientarea spre vest, dar Romania Mare in loc sa devina o mare dioceza a Romei,
cum se voia la Alba Iulia, se cantoneza intr-un mimetism de „modernizare fara
occidentalizare“, sortit esecului, dezmembrarii numai dupa doua decenii. Stalin
accepta modernizarea la Dunarea de Jos, dar lichideaza Biserica Unita cu Roma,
garantia occidentalizarii. Nicolae si Elena Ceausescu continua dictatura de
dezvoltare stalinista, prigoana impotriva Bisericii Unite si totul se
prabuseste ca un castel de nisip in 1989. Vazand incapacitatea ortodocsior
moldo-valahi de „modernizare si ocidentalizare“ „prin ei insisi“ a „Gradinii
Maicii Domnului“, Fericitul papa Ioan Paul II vine la Bucuresti in 1999 si le
deschide partile Europei. Romania este din anul 2007 membra a UE/NATO, care
si-au luat astfel si responsabilitatea, cu o armata si o administratie la fata
locului, a modernizarii si occidentalizarii tarii, fireste asta presupune un
efort constant a mai multor generatii, de romani si occidentali.
Pag. 38 in:
http://www.badpolitics.ro/evreii-conduc-lumea-viorel-roman/
Modernizare fara
occidentalizare,
este
proiectul care i-a dus la pierzanie pe Nicolae si Elena Ceausescu, Saddam,
Gadafi etc. Nimic mai pagubos pentru natiunile care vor pe aceasta cale
duplicitara sa depaseasca subdezvoltarea si sa intre in rand cu lumea larga.
Dupa esecul
Lagarului marxist-leninist, a dictaturii de dezvoltare ortodoxo-comunista, iata
ca si dupa 1989 in tranzitia spre vest, libertate, proprietate, acquis
comunitar, se continuie „Modernizarea fara occidentalizare“, dupa cum vedem
mult mai clar la scriitorul Damian Spiridon decat in mass media antioccidentala
politic corecta in dezorietarea maselor largi populare.
Fericitul
papa Ioan Paul II a venit la Bucuresti 1999, a celebrat cu patriarhul BOR
Teoctist o slujba memoriabila langa Palatul lui Nicolae si Elena Ceausescu, a
deschis portile occidentului romanilor, care adera la UE, NATO, dar odata cu
sacii in caruta, ei intorc spatele vestului.
Dialogul cu
Roma in vederea refacerii unitatii de credinta, conditio sine qua non a
occidentalizarii a incetat, asa ca cinci milioane de romani s-au refugiat in
tarile acquis-ului comunitar, care numai de jure e obligatoriu si in tara. Papa
Francisc nu mai vine in Romania in anul Centenarului.
Damian
Spiridon, facebook 08.08.2018 : „Trăim un timp al certitudinilor de fier.
Profeți la tot pasul, în mici grupuscule, mișunând indistinct în vortexul
colcăitoar al face-boock-ului. Ideile sunt puține, au vigoarea aceea indusă de
steroizii de creștere, adică ceva profund fals și grotesc-amenințător. În speță,
vorbim despre o schemă de " fabricare" a ideilor, pe osatura unei
scheme binare, reproduse inflaționar : Răul este identificat în Celălalt
(comunistul, criptocomunistul, securistul, pesedistul, ortodoxistul,
sorosistul, globalistul, sexo-marxistul, ateul militant, etc.
Sunt
invariabile utilizate ca atare de sistemele manipulative, care sunt interesate
fie de o disciplină socială care să favorizeze consumul, dinamica pieței
"libere", fie de o destructurare care să "pună pe drumul cel
bun" statele nealiniate sau prost aliniate în siajul economiei globale.
Este vorba de o luptă acerbă pentru resurse, bani, influență, hegemonie
("maidanul" din Ucraina, sau "revoluțiile" din țările
arabe, stau mărturie. Mai nou, nebunia din Venezuela).
Antagonizarea
extremă a societății românești s-a produs (și a ajuns astăzi la un foarte
riscant apogeu) într-un moment de cvasiabsență a intelectualității critice, de
anomie și corupție endemică a clasei politice, datorate unei așa zise
tranziții, un adevărat rai pentru improvizatori dubioși, politicieni de mucava,
(mari încasatori de comisioane), votanți pentru legi cu dedicație. Orice om cu
scaun la cap știe că aici nu au funcționat doctrinele politice, ci interese
transpartinice, care au alcătuit complicități de nedescâlcit.
Asistăm
astăzi la un adevărat război civil in nuce, în care partea autointitulată
civilizată și alfabetizată, bastion al educației și al bunului gust, își
declamă cu o viforoasă aroganță îndreptățirea de a pune lucrurile la punct.
Excelența
intelectuală a acestei "mișcari" își revendică meritul unui
anticomunism militant( apărut post factum și bazat pe un stil recriminatoriu,
care nu are nimic în comun cu cercetarea profesionistă. Nemaizicând de
biografiile cosmetizate sau vârâte sub preș pur și simplu, de către foarte
mulți aprigi combatanți, pe principiul că după război mulți viteji se-arată).
Printr-un
marketing foarte ingenios, și-au construit un veritabil prestigiu,
comercializat ca atare prin edițile de lux ale propriilor cărți, emisiuni de
televiziune, conferințe în spații foarte generoase, etc. Pe scurt, un activism
de lux, extrem de percutant pentru o populație urbană dornică de
"modele" morale și intelectuale .
Mișcarea
"# Rezist" (cu acel nefericit și inadecvat slogan PSD-ciuma roșie),
această nouă poveste cu " Muie-Psd, au ca actant ideatic exact această
grupare a "elitei luminate". Au apărut deja două texte halucinante
care vor să demonstreze că negrul e alb și că dracul nu-i chiar așa de negru
(ba e înger de-a dreptul) dacă activează pe partea bună și nobilă a baricadei.
Poate istoricii viitorului vor da de originea enigmatică, de nu tenebroasă a
acestei rele credințe cu adevărat uimitoare.
Și de partea
cealaltă a "baricadei", se-aud voci exacerbate, "trolate"
(fixate pe câteva stereotipuri agresive), prizoniere ale unei partituri
ideologice furibund-reductive. Dar parcă nu în acest siaj al nebuniei
intratabile, ca în zona "elitei ". Se vorbește de revoluție, de
"ocuparea prin forță a guvernului", de acțiuni punitive, împușcături...
Te ia cu capu. Nemaivorbind de liderii din piață, numai ascultându-i un minut
ți se face părul măciucă.
Problema
este că acest melanj între o clasă politică slabă integralmente și această
elită nevropată și arondată ostentativ unei drepte mitologizate, este de o toxicitate
extremă. Ce se întâmplă acum, sunt indiciile fără echivoc ale unei anomii
foarte aproape de a declanșa un drum fără întoarcere.
Ce-am
înțeles eu (aștept să fiu luminat).“
https://www.academia.edu/34504213/Semnele_vremii_complet.pdf
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu