miercuri, 5 septembrie 2018

Excursie Centenară CARP Solidaritatea Vaslui 28 -30 septembrie 2018 - TRASEUL - Vaslui Iasi




Excursie Centenară CARP Solidaritatea  Vaslui
28 -30 septembrie 2018

TRASEUL

Vaslui
Iasi
Iașul a fost capitala Moldovei în perioada 1564-1859, una dintre cele două capitale ale Principatelor Unite între 1859 și 1862 și capitala Regatului României între 1916 și 1918 (în perioada Primului Război Mondial, când Bucureștiul s-a aflat sub ocupație germană).
Personalități născute în Iași
Personalități marcante
  • Mihai Eminescu (1850 - 1889), poet, socotit de cititorii români și de critica literară drept cel mai important scriitor romantic din literatura română[55].
  • Ion Creangă (1837 - 1889), povestitor român, considerat drept unul dintre clasicii literaturii române. Recunoscut datorită basmelor, poveștilor și povestirilor sale, Ion Creangă a intrat în istoria literaturii române, în principal, datorită operei autobiografice Amintiri din copilărie. A locuit în cartierul Țicău, în așa-numita Bojdeucă[56].
  • George Emil Palade (1912 - 2008), biolog american de origine română, născut la Iași, laureat al Premiului Nobel pentru Fiziologie și Medicină (1974) pentru descoperirile sale în biologie, în special pentru funcționarea și structura celulelor (ribozom).
  • Emil Racoviță (1868 - 1947), savant, biolog și explorator român, considerat întemeietorul biospeologiei, născut la Iași, primul român ajuns în Antarctica, ca membru al expediției "Belgica" (1897-1899), academician și președinte al Academiei Române. Una din insulele descoperite de expediționari a fost numită după numele profesorului lui Emil Racoviță, geologul Grigore Cobălcescu.
  • Emanoil Bardasare, pictor, nepotul pictorului Gheorghe Panaiteanu Bardasare .
De Iași și-au mai legat destinul importante personalități, precum:
Pașcani este un important nod de cale ferată. Prima atestare documentară datează din 8 aprilie 1419, când apare înscrisă ca denumirea unei moșii într-un hrisov de danie din timpul lui Alexandru cel Bun, pe atunci existând un sat cu acest nume. La începutul secolului al XIX-lea, a apărut lângă sat și un târgușor. Odată cu construirea căii ferate Liov-Cernăuți-Iași care trecea prin zonă, târgușorul, care în 1879 număra doar două hanuri și câteva prăvălii, a înflorit.
Personalități :
Fălticeni
Prima atestare scrisă este din 15 martie 1490, când vistiernicul Isac a cumpărat satul Fulticenii de pe Șomuz de la Neacșa, fiica lui Hanea, cu 200 de zloți țărănești. A doua atestare documentară datează din data de 12 martie 1554, când Alexandru Lăpușneanu a dăruit moșia cu același nume Mănăstirii Moldovița. Ca oraș, Fălticeniul a luat ființă, conform însemnărilor dascălululi Vasile de pe Cazania de la biserica Fălticenii-Vechi, în anul 1779, iar conform Condicii Visteriei nr. 23 din 1824, în anul 1772.
Târgul Fălticeni se afirmă în cultura națională începând cu mijlocul secolului al XVIII-lea. Din bogatul lexicon al personalităților fălticenene fac parte:
  • istoricii, criticii literari și filologii: Eugen Lovinescu, Teodor V. Stefanelli,  Gheorghe Cardaș, Constantin Ciopraga, Cornel Dimitriu, Ștefan S. Gorovei, Nicolae Sturzu-profesor de limba și literatura română, scriitor, Magdalena Vultur-profesoară de limba și literatura franceză, scriitoare;
  • oamenii de teatru și muzicienii: Matei Millo, Jules Cazaban, Grigore Vasiliu-Birlic, Paul Călinescu, Melania Herdeanu soprană;
  • artiștii plastici: Ion Irimescu, Mihai Cămăruț,
  • folcloriștii: Arthur Gorovei, Alexandru Lambrior și Mihai Lupescu;
  • medici: Ion Tănăsescu, Sofia Ionescu-Ogrezeanu - prima femeie medic neurochirurg din România, Demetri Falticeni-ginecolog-obstetrician, Camelia Botez-doctor, scriitoare, președintă la Societatea Franceză a Prietenilor lui Ion Irimescu;
  • oamenii de știință: Dimitrie Leonida-inginer, Nicolae Grigoraș, Vasile Ciurea-profesor, Constantin Popa-profesor de fizica, Mihai C. Bacescu-zoolog, oceanolog, muzeolog, Eliot Sorel-psihiatru, Demetri Falticeni-ginecolog-obstetrician, Florin Constantin Ghiurea, Marcel Porof-profesor și cercetător geografie, geologie, științele naturii, Petru Crăciun-profesor și cercetător astronomie, astrofizică;
  • teologi si filozofi: Prof. Dimitrie Boroianu - profesor de teologie (nehirotonit). N. 31 aug. 1864, în Fălticeni, decedat la 9 sept. 1951, în București, specializare în Teologie și Filosofie la Leipzig (1895- 1897), unde a obținut Doctoratul în Filosofie (1897). Secretar la Seminarul „Central” din București (1887-1894), subdirector al Cancelariei Mitropoliei Ungrovlahiei (1892-1894), defensor eclesiastic (1894-1895), Profesor la Seminarul „Veniamin” din Iași (1897- 1902), Profesor de Dogmatică (1902-1904), apoi de Drept bisericesc (1904 -1936) la Facultatea de Teologie din București, decan al Facultății (1910 - 1912 și 1923 - 1927), paralel director al Cancelariei Mitropoliei Ungrovlahiei (1912-1927). A publicat Iucrări de Drept bisericesc, legate mai ales de problemele curente ale vieții bisericești, manuale pentru seminariile teologice ș.a.[8]
  • câștigătorii la concursuri internationale și olimpiade: Constantin Popa, medalie de bronz la Olimpiada internatională de geografie Taiwan 2010, medalie de argint la Olimpiada internatională de geografie Cehia-Brno-Jedovice 2011, medalie de aur la Olimpiada internatională de geografie Germania-Koln 2012, Iustina Crăciun, medalie de bronz la Olimpiada de astronomie și astrofizică Ucraina-Crimeea 2010, medalie de bronz la Olimpiada de astronomie și astrofizică Polonia 2011, medalie de bronz la Olimpiada de astronomie si astrofizică Brazilia-Rio de Janeiro 2012, dublă medaliată cu aur la Olimpiada de astronomie și astrofizică Grecia-Volos 2013, Bogdan Baciu, cel mai tânăr reprezentant al României la ONU, în, 2012, la vârsta de 18 ani
  • sportivii: Ionuț Atodiresei-box, Maria Olaru-gimnastică, Vasile Nistor, Adrian Avrămia-fotbal, Constantin Chiriac, Geanina Beleagă-canotaj, campioană mondială juniori 2012, Marta Omania-canotaj, Ioana Vrînceanu-canotaj, Mihaela Pohoață-gimnastică artistică si aerobică, de două ori Campioană Europeană la proba de ansamblu, dublă Campioană Mondială cu echipa si ansamblu si de două ori locul III la individual, Delia Apostol, Gabriela Vultur și Iasmina Grigore-titlul national 2014, loc I la stilul Song Dao, Campionatul Național de Qwan Ki Do pentru Copii 2014 și Arianna Radu și Daria Constantin-loc III la stilul Song Dao, 2014, Silviu Ailincăi-atletism, campion national de juniori 2014, la 800 de metri;
  • antrenorii: Vasile Avrămia, Ana Avrămia, Ioan Despa (canotaj).
Suceava
Printre cele mai importante personalități născute în Suceava se pot enumera:
 Gura Humorului
Prima menționare documentară a localității datează din data de 26 februarie 1490, dintr-un act emis de cancelaria lui Ștefan cel Mare.
Personalități
  • Teodor Bălan (1885-1972) - istoric român, profesor la Universitatea din Cernăuți și director al Comisiei Arhivelor Statului din Cernăuți
  • Radu Bercea (n. 1939) – pictor, desenator, caricaturist român
  • Cătălin Mireuță (n. 1959) – actor român, membru al grupului umoristic Divertis

Câmpulung-Moldovenesc
Legenda spune că dintre toți cei care și-au încercat puterile în lupta cu balaurul doar haiducul Hălăuceanu i-a venit fiarei de hac. Răsplata sa au fost libertatea și pământuri, iar căutând apoi o fată și un loc în care să se așeze, a ajuns și în ținutul unde astăzi e orașul Câmpulung Moldovenesc, exclamând cu sinceră uimire: „O, ce câmp lung!”
 Ținut de legende și meleag pitoresc, înconjurat de codrii de brad și molid, Câmpulung Moldovenesc are o istorie îndelungată, care începe cel puțin odată cu întemeierea Moldovei. Așezarea a fost rând pe rând centrul unei uniuni de obști sătești libere, capitală a unei formațiuni politice prefeudale, pe unde, potrivit tradiției, au trecut, venind din Maramureș, și Dragoș descălecătorul și Bogdan I (1359–1365), întemeietorul Moldovei. Istoricul Dimitrie Onciul afirma: „Voievodatul Câmpulungului a fost, după tradiție, primul centru al descălecătorilor din țara vlahilor de peste munți.” De aici, cât și din alte surse, Teodor Bălan conchide că: „Voievodatul câmpulungean a fost primul centru politic al descălecătorilor maramureșeni, întemeiat fiind de Dragoș Vodă odată cu Principatul Moldovei”.
Prima mențiune scrisă despre Câmpulung Moldovenesc și cunoscută până acum datează din 14 aprilie 1411, din vremea lui Alexandru cel Bun (1400–1432), prin care Mănăstirea Moldovița primea satul Vama, „mai jos de Câmpulung”.
Marea Adunare Națională de la Alba Iulia de la 1 decembrie 1918, la care participă și numeroși bucovineni, consfințește hotărârea luată la Cernăuți, în data de 28 noiembrie 1918, atunci când Congresul General al Bucovinei adoptă moțiunea privind unirea necondiționată a Bucovinei cu Regatul României, împlinind astfel idealul de unitate a tuturor românilor. Pentru realizarea acestui deziderat, au avut loc acțiuni pregătitoare în toate așezările zonei. Cităm în acest sens un fragment din „Raportul asupra adunării naționale ținute la Fundu Moldovei” la 8 noiembrie 1918: „conform Constituantei țării Bucovinei, precum și adunării naționale districtuale din Câmpulung din 4 noiembrie 1918 stil nou, s-a conchiemat pe ziua de 8 noiembrie stil nou adunarea națională a poporului din această comună.”
Perioada ce a urmat Marii Uniri din 1918 constituie pentru dezvoltarea zonei o epocă de puternic avânt, reconstruindu-se din temelii ceea ce distrusese Primul Război Mondial. Urme ale luptelor pot fi văzute și astăzi în pădurile Obcinilor Feredeului și Mestecănișului.
Personalități

Dorna-Arini
În 1774, odată cu ocuparea Bucovinei de către Imperiul Habsburgic, granița se stabilește pe râul Bistrița, chiar pe teritoriul actualei comune, partea de nord aflându-se în Imperiul Habsburgic, iar cea sudică (75%) în Moldova, situație care va dura 144 de ani, până după Primul Război Mondial. Partea comunei Dorna-Arini care face parte din Bucovina se numea  Dorna pe Giuma lău (în germană Dorna pe Dzumaleu).
Vatra-Dornei este o așezare situată la o altitudine medie de aproximativ 800 de metri. Orașul este situat  între : Munții Rarău și Giumalău la nord-est (cu Vârful Bărnărel – 1.321 metri); Munții Călimani la sud (cu Vârful Dealu Negru – 1.302 metri) și Munții Suhard la nord (cu Vârful Runc – 1.149 metri).
Existența Dornei este atestată încă de pe vremea întemeierii statului Moldova, conform unei legende care leagă numele localitații de o dragoste tragică a întemeietorului Dragoș Vodă. Acesta s-ar fi îndrăgostit de păstorița localnică Dorina, pe care a ucis-o dintr-o greșeală și, în amintirea ei, a decis ca apa lângă care s-a petrecut drama să poarte numele ei.
 Prima atestare documentară a localității datează din anul 1592. La 14 mai 1600, Mihai Viteazul trimite spre Moldova armata condusă de generalul său, Baba Novac. Acesta urmează drumul prin Cândreni, peste Mestecăniș, spre Câmpulung și apoi spre Suceava, în urmărirea domnului Moldovei, Ieremia Movilă.
După anul 1775, Dorna intră sub stăpânire austriacă, împreună cu restul Bucovinei. 
 În anul 1870, Fondul Bisericesc Român cumpără Băile Vatra Dornei, cunoscute sub numele de Institutul Balnear, împreună cu dreptul de proprietate asupra apelor minerale. Pentru bolnavi se ridică un imobil cu 20 de cabine, pe locul unde ulterior se va construi Hotelul nr. 1 și Cazinoul Vatra Dornei.
 În anul 1899, principalele obiective ale stațiunii balneoclimaterice Vatra Dornei sunt finalizate și inaugurate. Între acestea se numără: Izvorul Ioan (denumit ulterior Izvorul Unirea), Izvorul Ferdinand și Izvorul Sentinela, toate aflate în vecinătatea cazinoului. 
 Primul Război Mondial aduce luptele pe creasta munților din jurul orașului Vatra Dornei transformându-l pe acesta și stațiunea într-o fortăreață armată a austro-ungarilor. Staționarea trupelor la Vatra Dornei durează aproape doi ani, timp în care sunt distruse și orașul și stațiunea, dar după unirea Bucovinei cu Regatul României se pune problema refacerii și administrării băilor. 
 Vatra Dornei este o localitate turistică foarte căutată datorită apelor termale, peisajului, climei și facilităților de practicare a schiului. Orașul-stațiune este înconjurat de munți împăduriți: Munții Giumalău, Munții Bistriței, Munții Călimani, Munții Rodnei, Obcina Mestecăniș. Se practică alpinismul și sporturile de iarnă, iar localitatea este în același timp și o importantă stațiune balneară.
Parcul natural din centrul stațiunii, renumit pentru veverițele sale, precum și cazinoul amintesc de faimoasele stațiuni balneare din vestul Europei
·        Dintre personalitățile orașului menționăm :  Platon Pardău (1934-2002) – poet și scriitor român,
·        Vasile Deac (1824-1909) – primar al orașului Vatra Dornei în perioada 1875-1902,
·        Bogdan Macovei (n. 28 ianuarie 1983) – sanier participant pentru Republica Moldova la trei ediții consecutive (Torino - 2006, Vancouver - 2010 și Soci - 2014) a Jocurilor Olimpice de iarnă.
Pasul Tihuța (numit și Pasul Bârgău) este o trecătoare situată la o altitudine de 1201 m. Asigură legătura între Depresiunea Dornelor și Depresiunea colinară a Transilvaniei.
Obiective turistice ale ținutului sunt:
·        Stațiunea turistică Piatra Fântânele (1201 m). Aici se află un hotel care se vrea o copie a celui imaginat de Bram Stoker în romanul Dracula, pârtii de schi, pârtii de săniuțe
  • Mănăstirea Piatra Fântânele, unde se află ridicată o cruce metalică de 31 m (Mănăstirea Piatra Fântânele își are începuturile undeva în anul 1928, când pe aceste locuri pășește Părintele Ierodiacon Vasile Luncan. Părintele ridică un mic paraclis de rugăciune, care mai apoi este închis, în vremuri de tristă amintire. Abia în anul 1994, locul prinde din nou viață, din purtarea de grijă a IPS Bartolomeu Anania. Mănăstirea Piatra Fântânele ține loc și de parohia credincioșilor din sat)
  • Lacul Colibița
Situat la doar 50 de kilometri de Bistriţa, la poalele Munţilor Călimani, lacul Colibiţa fascinează cu frumuseţea sa sălbatică, dar şi cu zecile de legende care circulă în legătură cu această zonă. Oamenii locului spun că lacul este blestemat şi că îşi ia an de an tribut cel puţin o viaţă. Lacul Colibiţa este situat la doar 50 de kilometri de Bistriţa, la o înălţime de 800 de metri. Numele vine de la „colibe”, locuinţele temporare amenajate de primii ciobani care au transformat locul pitoresc într-un sat. Cel care a văzut potenţialul turistic al acestei zone a fost tâmplarul de origine germană W. Ianitchi, care a construit mai multe case de vacanţă pentru saşii din Bistriţa în 1918. Nu doar potenţialul turistic al zonei a atras bistriţenii la Colibiţa. Informaţii despre proprietăţile curative ale aerului din Colibiţa au început să circule încă din 1883, atunci când o tânără din Bistriţa se spune că s-a vindecat de tuberculoză datorită aerului din această zonă, foarte bogat în ozon. Sanatoriul a rezistat preţ de câteva decenii, după care a fost incendiat. „O regiune excelentă pentru a-şi adormi oricine greutăţile neajunsurilor de peste an, a-şi alunga afecţiunile pulmonare inspirând un aer ozonat de brad, având posibilitatea de a face cură la razele de soare ultra-violete, cură care făcută în laboratorii medicale cu lampa „Quartz” costă parale multe şi nu poate sta la nivelul curei naturale”, spuneau jurnaliştii publicaţiei Frăţia Românească, în anul 1927. De proprietăţile aerului de la Colibiţa a auzit şi asociaţia „Caritatea” de la Cluj, care a început în 1923 amenajarea unui sanatoriu pentru tratarea studenţilor cu probleme pulmonare. Blestemul foştilor locuitori... În 1979 se ia decizia de strămutare a satului Colibiţa pe dealurile din apropiere, în localitatea numită Miţa, pentru a se amenaja în vale un lac de acumulare, menit să asigure alimentarea cu apă a întregii zone. Deşi inginerii care au lucrat la acest lac şi la baraj asigură că zona a fost curăţată foarte bine înainte, fiind scoşi inclusiv copacii, localnicii sunt convinşi că pe fundul lacului încă se mai regăsesc clădirile. Una dintre legendele care circulă în zonă se referă la fosta biserică din lacul scufundat. Aceasta spune că atunci când scade apa, se poate observa crucea de pe biserică. „Şi eu ştiu că o parte din sat, cu tot cu biserică, e tot în lac. Mai mulţi feciori care au intrat sub apă au spus că au văzut turnul bisericii. Mulţi povestesc că sunt peşti mari în lac ce mănâncă oamenii care mor înecaţi”, explică tanti Maria, care locuieşte de când se ştie în Miţa. 
Bistrița    este situată într-o depresiune largă, înconjurată de dealuri cu culmi domoale și de înălțimi ce domină peisajul, străbătută de cursul văii Bistriței de la care și-a luat și numele, așezarea s-a închegat și s-a dezvoltat ca urmare a faptului că în regiunea din colțul de nord-est a Transilvaniei, intrată la începutul evului mediu între posesiunile regale, fundus regius, au fost
  Aflați sub protecția și grija reginei Ungariei, bistrițenii devin cei mai importanți negustori din zonă intermediind comerțul dintre Transilvania și Moldova . Cele 22 de bresle ale orașului formate din aurari, măcelari, fierari, dogari, rotari, funari etc. reușesc să fortifice burgul cu ziduri de piatră de circa 10 m înălțime și 1,5 lățime. Exteriorul zidurilor este dublat de un șanț cu apă care alimenta și morile din întreg orașul.
La adăpostul acestor ziduri bistrițenii construiesc începând din 1480, în Piața Centrală, unul dintre cele mai lungi ansambluri arhitecturale medievale din estul Europei. 
  Prima publicație românească, Revista ilustrată. Din 1870, la Bistrița a funcționat o școală agricolă, iar după 1874 o școală de ucenici meșteșugari. 
În 1886, era dată în exploatare linia ferată Dej – Bistrița. Iluminatul public cu lămpi de petrol a fost introdus la Bistrița 1862. În 1858, telegraful se instala la Bistrița, iar în 1900 era realizată rețeaua de telefonie. Între 1907 – 1910 se realizează aducțiunea de apă de la Cușma, în lungime de 21 km și se amenajează sistemul de canalizare al orașului. În 1913, era edificată uzina electrică și introdus iluminatul electric în oraș. Primele proiecții cinematografice au fost efectuate în anul 1910 la Asociația meșteșugarilor din Bistrița (Gewerbeverein), iar în 1913 s-a deschis sala de cinema „Omnia” de pe Fleischeralle. 
În secolul al XVIII–lea burgul intră sub dominația forței militare a habsburgilor și are un rol important în controlarea graniței estice a imperiului austriac. Acum este perioada poștalioanelor ce porneau din Piața Mică a orașului spre Sibiu, Cernăuți, Cracovia sau Viena pe drumuri istovitoare ce puteau dura și 44 de ore. Cu diligența Bistriței, prin Pasul Bârgăului se deplasa și Jonathan Marker, eroul lui Bram Stoker, pentru a se întâlni cu contele Dracula. Astfel legenda unui român influențează real un ținut și o zonă în care natura frumoasă îndeamnă la poveste.
  Dintre personalitățile ținutului amintim:
  • Gavriil Bănulescu, mitropolitul Chișinăului și al Hotinului. Născut la Bistrița, a trecut Carpații păstorind și în alte regiuni. În Basarabia a creat un adevărat spirit de renaștere culturală și religioasă. Își doarme somnul de veci la mănăstirea Căpriana (nu departe de Chișinău). Piatra funerară are o inscripție în limba rusă, cu următoarea traducere: "Aci odihnește trupul prea sfințitului exarh Gavriil, mitropolitul Chișinăului și al Hotinului. Cu gradul Sf. Andrei cel întâi chemat și Sf. Vladimir categoria întâi, Sf. Ana cavaler clasa I păstor prim. S-a născut în Transilvania în orașul Bistrița. După multe chinuri și după mulți ani de stăruință în folosul Bisericii a zidit în ultimii 10 ani ai vieții sale casa eparhială a seminarului și a înfrumusețat acest lăcaș al Căprianei. A odihnit din osteneala sa la 1821, martie 30. Numele lui să trăiască în neam și neam. Înțelepciunea lui o vor lăuda toate noroadele". La intrarea principală a Catedralei mitropolitane din Chișinău, deasupra ușii din dreapta stă gravată o inscripție din care rezultă că Eparhia Chișinăului și a Hotinului a fost întemeiată în anul 1813 sub mitropolitul Gavriil Bănulescu.
  • Andrei Mureșanu (1816-1863), scriitor și publicist
  • Alexandru Cristian Miloș (n. 1952), scriitor
  • Anita Hartig (n.1983) soprană a Operei de stat din Viena
Localitatea Dej a evoluat de la stadiul de sat la cel de târg și apoi la cel de oraș, fiind favorizată de zăcămintele de sare de aici, de așezarea la intersecția de drumuri și a Someșului navigabil în Evul Mediu.
 Orașul Dej are o vechime biblică, deoarece cele mai vechi urme arheologice datează din epoca neolitică (5.500 de ani î.Hr). 

În contextul Primului Război Mondial, orașul Dej a devenit un puternic centru unionist prin personalitățile sale: dr.Teodor Mihali (vicepreședinte al Partidului Național Român), dr. Alexandru Vaida Voevod (a citit, în 18 oct. 1918, în Parlament Declarația de independență a națiunii române din Transilvania), dr.Ștefan Ciceo Pop (originar din Șigău, dar stabilit la Arad) dar și alți fruntași ai românilor precum frații Boca, Micșa, Mezei și alții.
  Cu ocazia aniversării a 800 de ani de la atestarea documentară, în anul 2014, istoria orașului a fost cuprinsă într-o monografie: DEJ. Istorie și legendă, autori Constantin Albinetz și Cristina Albinetz.
Dintre personalitățile orașului amintim :
  • Ferenc Pápai Páriz (1649-1716) - medic, profesor și scriitor. Autor al lucrării Pax Corporis (Pacea Trupului) tradusă și în limba română și al unui dicționar latino-maghiar.
  • Ștefan Cicio-Pop (1865-1934) - doctor în drept (1889) și avocat la Arad. Fruntaș al Paridului Național Român. Apărător al memorandiștilor în procesul de la Cluj (mai 1894). Participă la pregătirea și desfășurarea Marii Adunări Naționale de la Alba Iulia din 1 decembrie 1918. Semnează Rezoluția de Unire a Transilvaniei cu România. Răspunde de Resortul Apărării în Consiliul Dirigent. Senator și Președinte al Parlamentului, Copreședinte al Uniunii Parlamentare de la Haga și al Uniunii Statelor Balcanice.
  • Alexandru Vaida-Voevod (1872-1950) - doctor în medicină și membru al Comitetului Executiv al Partidului Național Român din 1897. Deputat în Parlamentul de la Budapesta. Participă la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia din 1 decembrie 1918. Conduce Resortul Justiției și pe cel al Afacerilor Externe din Consiliul Dirigent, Președinte al Camerei Deputațior (1918). A participat la Conferința de Pace de la Paris. A fost prim-ministru (1919, 1932, 1933).
  • Liviu Micșa (1875-?) - din 1900 este avocat în Dej, secretar, apoi președinte al P.N.R., din comitatul Solnoc-Dăbâca. Participă ca delegat al orașului Dej, la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia din 1 decembrie 1918. Prefect al Comitatului; senator în Parlamentul României întregite.
  • Ana Novac (1922-2010), scriitoare, supraviețuitoare a Lagărului de la Auschwitz
  • Ion Cupșa (1912-1984), general, istoric și scriitor
  • Adriana Săftoiu, (n.1967), om politic și parlamentar
Gherla -  prima atestare documentară a așezării datează din 6 ianuarie 1291. Gherla este singurul oraș din România care a fost construit în secolul al XVIII-lea după un plan prestabilit și a cărui construcție s-a păstrat până în prezent. Înainte de 1918 , Ioan COSTIN din Baia Mare, este autorul primului Manual de stupărit în limba română din Transilvania, carte cu 36 de figuri, tipărită la Gherla la imprimeria "Aurora" în anul 1886.
La 1891 se menționa în presa românească că "Lucrul de mână, care de un an și jumătate s'a introdus între obiectele de învățământ ale seminarului pedagogic-teologic „Andreian" din Sibiiu, de mai multă vreme e introdus și în seminarul pedagogic al episcopiei din Gherla. Cu deosebire se cultivă aici împletiturile de spetează și pipirig. Împletituri de aceste au fost expuse și la exposiția forestieră din anul trecut din Viena, obținând premiul prim al secțiunei, în care au fost expuse. Comitetul exposiției  și unii neguțători ar fi voit să aibă mai multe din aceste producte, dar' direcțiunea seminarului nu a putut satisface cererii, nefiind seminariul școală de industrie."
 Personalitățile localității sunt:
La data de 20 octombrie 1785 împăratul Iosif al II-lea a transformat cetatea Gherla (fostă cetate militară, construită în anul 1540) în Carcer Magni Principatus Transilvaniae (românăînchisoare centrală pentru Transilvania). Pavilionul central de deținere a fost construit între anii 1857-1860, iar în anul 1913 unitatea a fost transformată într-un institut de prevenție pentru minori. 
Între anii 1945 - 1964 penitenciarul a funcționat ca închisoare politică a regimului comunist, iar între 1964 și 1989 ca închisoare pentru deținuți de drept comun. După anul 1989 a devenit penitenciar cu regim de maximă siguranță. Printre deținuții regimului comunist la Penitenciarul Gherla au fost : 
Richard Wurmbrand,Valer Bejan, Ion Cârja, Ion Flueraș, George Guțiu, Ioan Isac, Lazăr Lobonț, Cornel Lupu, Petre Lupu, Gheorghe Marina, Ștefan Nenițescu, Remus Nicolescu, Ioan Nistor, Ion Pantazi, Ioachim Păcurar, Justin Pârvu, Dinu Pillat, Constantin Rugină, Alexandru Rusu, Iosif Scurtu, Nicolae Steinhardt, Vladimir Streinu, Vasile Voiculescu.
Turda  a fost fondată ca o așezare dacă sub numele probabil de Turdava. A fost cucerită de romani și redenumită. 
Turda a aparținut voievodatului lui Gelu. 1075  marchează prima atestare documentară a localității: minele de sare de la Castrum Turda sunt donate de regele Ungariei călugărilor benedictini, iar în 1271 este atestată documentar Salina de la Turda. Între 1782-1784 s-a înființat prima școală în limba română. Anul 1917 marchează introducerea gazului metan. Între 1935-1938 se construiește Catedrala Ortodoxă. După al doilea război mondial, orașul se dezvoltă ca mai toate localitățile țării.

Printre personalitățile locului sunt :

Eta Boeriu, poetă și traducătoare. 
Vasile Cerghizan, om de cultură, protopop greco-catolic.
Pavel Dan, scriitor și pedagog.
Ovidiu Iuliu Moldovan, actor.
Aurel Dragoș Munteanu, scriitor și diplomat.
Ioan Opriș, preot ortodox, martir
Ioan Rațiu, președintele Partidului Național Român din Transilvania, memorandist.
Augustin Rațiu, decorat cu ordinul "Crucea Română" în gradul de cavaler (1923).
Ion Rațiu, membru marcant al PNȚCD, deputat de Cluj.
Basiliu Rațiu, ctitorul bisericii protopopiale greco-catolice a Rățeștilor din Turda.

Alba -Iulia  
În antichitate, pe locul actualei cetăți s-a aflat castrul roman Apulum. Orașul a fost între anii 1541 și 1711 reședința principilor Transilvaniei și astfel capitala politică a Principatului Transilvaniei. Între 1595–1596, sub Sigismund Báthory, respectiv între 1600–1601, sub Mihai Viteazul, a fost reședința conducătorului politic al Moldovei, Transilvaniei și Țării Românești, aflate în uniune personală. La 1 decembrie 1918 a fost locul de desfășurare a Marii Adunări Naționale de la Alba Iulia, care a legitimat popular unirea Transilvaniei și a Banatului cu Regatul României. În anul 1922 a avut loc la Alba Iulia ceremonia oficială de încoronare a regilor României Mari, Ferdinand I și Maria, moment care a consfințit importanța simbolică a orașului, datorită rolului său de capitală istorică.
Principala zonă istorică a orașului este Cetatea Alba Carolina, dezvoltată foarte mult de Carol al VI-lea. Habsburgii au redenumit orașul în Karlsburg în onoarea sa. Fortăreața în stil Vauban cu 7 bastioane, în formă de stea, a fost construită în perioada 1716-1735, după un plan al arhitectului italian Giovanni Morando Visconti, fiind cea mai impresionantă de acest tip din sud-estul Europei, în special datorită porților triumfale ce asigurau accesul, inițial în număr de șase.
Principalele obiective turistice care sunt situate în interiorul fortificației sunt: Catedrala Romano-Catolică, Catedrala Încoronării, Muzeul și Sala Unirii, Grupul Statuar al Corifeilor Unirii, Biblioteca Batthyaneum, Celula lui Horea, Cloșca și Crișan, situată în ansamblul arhitectural al porții a 3-a a cetății, Palatul Apor, Palatul Principilor, Universitatea 1 Decembrie, Obeliscul ridicat în memoria lui Horea, Cloșca si Crișan, Traseul Celor Trei Fortificații - incluzând Poarta Castrului Roman, Statuia Ecvestră a Voievodului Mihai Viteazul, Monumentul închinat memoriei lui Avram Iancu, Monumentul Custozza, Biserica de lemn a primei mitropolii ortodoxe a Ardealului ctitorită de voievodul Mihai Viteazul, Busturile Regelui Ferdinand și al Reginei Maria etc.
În interiorul Catedralei Încoronării se află două importante lucrări de artă care au scăpat de teroarea și prigoana comunismului, reprezentându-i pe regele Ferdinand și pe regina Maria. În interiorul Catedralei Romano-Catolice este îngropat guvernatorul Ioan de Hunedoara. Pe partea laterală stânga a Catedralei Romano-Catolice, deasupra unui vitraliu se poate vedea o interesantă poziționare a trei capete de cal cu trei urechi, fiecare cap cu câte două urechi, sculptură realizată și poziționată într-un mod interesant. În cripta catedralei se află înmormântat episcopul Áron Márton.
Catedrala romano-catolică Sf. Mihail este o remarcabilă operă de arhitectură religioasă în stil romanic târziu, cel mai valoros monument de arhitectură din Transilvania, de aceași vârstă cu celebra Catedrală Notre-Dame de Paris, 1247 - 1291. A fost construită în perioada 1247-1291, dezvoltând o basilică din sec. 9, distrusă parțial de mongoli la marea invazie din anul 1241, și se pare că la elaborarea planurilor inițiale a contribuit și arhitectul francez Villard de Honnecourt.[15]
Altele: Parcul Dendrologic "Dr. Ion Vlad", mocănița etc.
Personalități
Târgu Mureș
Dintre obiectivele turistice ale orașului face parte Centrul, cu piața centrală, numită Piața Trandafirilor, unde se află nenumărate clădiri construite în stil baroc, neoclasicist și secesionist, cum ar fi Biserica Sfântul Ioan Botezătorul, Turnul franciscanilor, Palatul Culturii sau fosta primărie, care creează o atmosferă tipic perioadei dualiste. Zidurile cetății medievale sunt dovada istoriei îndelungate a orașului care a avut o putere politico-economică importantă în Principatul Transilvaniei. În interiorul Bisericii din Cetate au fost ținute nenumărate sinoduri protestante, 37 de adunări naționale, la care au participat personalități ca Ludovic I al Ungariei, Ioan de Hunedoara sau Ioan Sigismund Zápolya. Totodată aici a fost ales ca principe regent al Ungariei și principe al Transilvaniei Francisc Rákóczi al II-lea.
S-au născut la Târgu Mureș :
Au locuit în Târgu Mureș
  Târnaveni
Primele dovezi ale unei existențe umane datează din perioada neolitică. Înființat în anul 1962, muzeul municipal găzduiește numeroase exponate ce atestă o existență sedentară și ulterior în epoca bronzului și a fierului și prezintă vizitatorilor o bogată colecție de fosile și vestigii arheologice, precum și materiale etnografice de pe Valea Târnavelor.
Personalități
 Toplița
Conform coordonatelor istoricului Ptolemeu, în arealul orașului ar fi existat o cetate dacică, Sangidava, nedescoperită pe teren. În secolul XIII în zonă au început să se stabilească familii de secui.Prima menționare documentară a localității datează din 1567.

Pasul Ghimeș-Palanca  este o trecătoare din Carpații Orientali, localizată la o altitudine de 684 m (720 m după alte surse) și aflată la limita dintre Munții Tarcăului (aflați la nord - est) și Munții Ciuculuilui (aflați la sud - vest)
 Oituz
Personalități
Adjud
Prima mențiune documentară datează din 9 aprilie 1433, când localitatea este pomenită sub denumirea de Egydhalm („In oppido nostro Egydhalm” - în orașul nostru Colina lui Egyd), unde numele în cauză este forma maghiară a denumirii latine Aegidius). A fost un important centru comercial în secolele XVI-XVII. Este ridicat la rang de târg în 1838.[nec
Personalități
Mărășești este un oraș în județul Vrancea, Moldova, România, format din localitățile componente Mărășești (reședința), Siretu și Tișița, și din satele Călimănești, Haret, Modruzeni și Pădureni.
La sfârșitul secolului al XIX-lea, Mărășești era comună rurală în plasa Șușița din județul Putna, comună formată numai din satul de reședință, cu 1717 locuitori. În comuna Mărășești existau o biserică, o școală de băieți cu 55 de elevi, una de fete cu 13 eleve și un birou poștal și de telegraf.[5] La acea vreme, pe teritoriul actual al orașului funcționa în aceeași plasă și comuna Pădureni, formată din satele Călimănești, Modruzeni și Pădureni, cu 903 locuitori. În comuna Pădureni existau o biserică și o școală mixtă cu 28 de elevi.[6]
În timpul Primului Război Mondial, zona orașului a fost teatrul bătăliei de la Mărășești, una din puținele victorii strategice ale Antantei în anul 1917 pe Frontul de Est. Până în 1925, datorită rolului de nod feroviar, Mărășeștiul s-a dezvoltat și a fost promovat la rangul de comună urbană. Anuarul Socec din acel an consemnează o populație de 4100 de locuitori.[7] Comuna Pădureni, aflată, ca și Mărășeștiul, în plasa Caregna a aceluiași județ Putna, avea atunci 1005 locuitori.[8] În 1931, în comuna Pădureni era consemnat și satul Haret
În orașul Mărășești se găsește Mausoleul Eroilor din Primul Război Mondial, monument istoric memorial sau funerar de interes național, ridicat în perioada 1923–1938, și aflat la sud de orașul propriu-zis, pe șoseaua națională DN2 care duce către Focșani; precum și statuia Victoriei realizată de Oscar Han în 1934 și amplasată la km 282 pe DN2, în localitatea Tișița, monument istoric de for public de interes național.
În rest, în oraș există alte șase obiective incluse în lista monumentelor istorice din județul Vrancea ca monumente de interes local. Unul este situl arheologic de la Pădureni, aflat la km 209 pe DN2, sit ce cuprinde o așezare și o necropolă din Epoca Bronzului (cultura Monteoru), o așezare din perioada Halstatt și alta din perioada Latène (cultura carpică). Gara Mărășești (construită odată cu calea ferată București-Galați-Roman în preajma lui 1872) este clasificată ca monument de arhitectură. Două sunt monumente de for public — bustul lui Alexandru Ioan Cuza din parcul cu același nume (realizată în 1908) și monumentul eroilor Regimentului 10 Dorobanți (realizat în 1909) din curtea liceului. Alte două monumente sunt clasificate ca monumente memoriale sau funerare — bustul sublocotenentului Gabriel Pruncu (1927) din spatele gării și cimitirul ostașilor germani aflat pe drumul spre Panciu, în localitatea Tișița.
Personalități
  • Eremia Grigorescu (1863-1919), general al Armatei României din Primul Război Mondial, numit și „Eroul de la Mărășești”
  • Ecaterina Teodoroiu (1894-1917), cercetașă și participantă la Primul Război Mondial, unde a murit la sfârșitul bătăliei de la Mărășești luptând în fruntea unui pluton de infanterie al Armatei Române
  • Gabriel Pruncu (1896-1917), ofițer român, căzut eroic în luptele de la Mărășești
  • Emanoil Petruț (1932-1983), actor român de teatru și film
Tecuci
Personalități

-Bârlad
-Vaslui  












Publicat de la

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)