Împăcarea de sine
~*~
Dacă Divinul azi, mi-ar cere
S-aleg din nou, prin a mea vrere,
Un timp pe care l-am trăit,
La care eu m-aș fi oprit?
Copilăria inocentă,
Adolescența prea absentă
De satisfacții, bucurii,
Sau vârsta când creșteam copii?
De stau, profund, să mă gândesc,
Azi, pe nicuna nu doresc ...
Dar aș alege înc-odată,
Viața cum mi-a fost ea dată,
Cu toate faptele ei bune,
Cu sporul de înțelepciune
Și experinețele trăite,
Ce nu-s întâmplător venite.
Și din noianul de-ntrebări
Puse mereu la încercări,
Găsii răspunsuri potrivite,
Din viața mea, din cărți citite ...
În sinea mea, sunt împăcată
Cu tot ce am trăit vreodată ...
Și-ajungi mereu, la vindecare,
Când tuturor găsești iertare.
~*~
30 august 2018 Prof.
V. Ispir
Grave dezechilibre politice
~*~
Între politicieni,
Numai patimă și ură ...
Se jicnesc impardonabil,
Iar adesea se înjură.
Apără doar interese
Cei ajunși, azi, la putere,
Își fac legi, ușor să fure,
Dobândind mereu avere,
Nu gândesc, măcar o clipă
Că iau munca tuturor,
Își sporesc mereu avutul,
Dăunând mulțimilor.
Folosesc a lor putere,
Motivând c-au fost votați,
Și tot mint pe toți credulii,
Cu banii degeaba dați.
Munca nu e răsplătită,
Lenea e la mare preț ...
Ocolesc inteligența,
Cel ce minte e isteț!
E mereu înconjurat
De cei slabi, șireți ca el,
Pentru ei fac privilegii,
„Cel cinstit e un mișel” ...
Azi se prăbușește țara
De minciuni, ticăloșie,
Suntem și de răsul lumii,
Prin mareea de prostie.
Cei ce strigă adevărul
Sunt bătuți și sunt gazați
La comanda celor „mari”
Se luptă azi, frați cu frați ...
Și mereu pleacă pe-afară
Oameni harnici din popor
Vor rămâne doar bătrânii,
Cu dorul copiilor.
Care-i viitorul nostru,
Ca popor, ca națiune?
Ce gândesc cei ce conduc?
Au vreun plan, au rațiune? ...
~*~
31 august 2018 Prof.
V. Ispir
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu