EPITAFURI DE
PE CRUCILE FILOSOFIILOR!
~*~
“Ați
văzut cum vin și pleacă veacurile aurite,
Grămădind
în cârca vremii numai vise fericite?
Și-ați
văzut cum orgii multe, ce veniră triumfale,
Au
lăsat celor din urma numai plânsete și jale?”.
*
Eu
te rog, iubite prieten, viitor slujbaș
în arte,
Vizitează
cimitirul, e-o întreagă mare carte,
Și
învață de acolo ce e rău și ce e bine,
Căci
viața nu-i minunea ce te chinuie pe tine!”
*
“Cu
minciuna nu faci casă, nici istorie, nici școală,
Căci
minciuna și hoția sunt însemnele de boală,
Iar
de-ar fi s-avem ființe, luminați de-așa” principii”,
In
genunchi să rugăm Cerul: Doamne nu ne da ispitii!”.
*
“Știi
că apa liniștită deseori e mai adâncă,
Iar
sub valul ei se află cea mai ascuțită stâncă?
Știi
tu omule, ce-nseamnă a-ți uita șapte-ani de-acasă?
Iar..,
de școli mai zicaă alții, cum te porți n-ai nici o clasă!”.
*
“Ce
gândești, că numai cearta este calea spre mărire?
Că
lovind cu măiestrie și a linge cu simțire
Unde
mai scuipași odată, este ideala cale,
Pentru
care nu dormi noaptea și-ai nevroză d-tale?”.
*
“Și
de ești ca “țața” aia, ce aruncă vorbe proaste,
De
creștinul se roșește, nu gândești c-o să te coste?
Vise
mari, idei, iubire, cum nu pui în geanta minții?
Nu
ți-au dat de-ajunse sfaturi când erai copil, părinții?”
*
“Ce
gândesti, că lumea asta din filosofii croită.
Va
sfârși cu tine-odată în orgoliul tău silită?
Ori
în adormirea minții, vroiești loc ținut cu dinții,
Și
să-ți dea posteritatea cinstea ce o au doar sfinții?”.
*
Mulți
au fost din cei ce-aiurea prin jurnale
se luptară,
Pentru
același os a-l roade, demni de aceeași ocară!
Și
e drept proverbul nostru: “sluga ascultă de stapâni”,
Căci
nu trage din principii, ci din coaja
unei pâini!”.
*
Și..,
de muza nu te-alese a fi bun să creezi arte,
Ascultă
cinstita vorbă: “Dă-te, nene, la o
parte!”.
Vin
deschideri viitoare si speranțele-s pe drum,
Dar
la care, făcând rele, n-ai tu cum să le fii bun!”.
*
“Vezi
cum viermele din hrean nu-i de vr-un folos în vie!”.
De
nu ești la glorii meșter, nu stai drept
nici in trufie,
Nu
urma să bați din gură, și să muști la întâmplare,
Câte-un
suflet ce nici cată să-ți arunce provocare!”.
*
Vindecarea
e iubirea, mâna repede o-ntinde,
Celui
ce aproape-ți vine!
Nu
sta piedică în calea altor sincere destine,
Caută-ți
destinul propriu, cel al harului din tine!”.
*
Nu
vroiam ca-n epitafuri aste versuri să le pun,
Dar
amice, crede-mi mie, este sfatul cel mai bun!
Respectând
munca si truda, a iubi trudita cale,
Respectăm
porunca Legii: “Cu sudoarea frunții tale
Pâinea
să-ți câștigi!”.
*
PORTARII EUROPEI
~*~
Neamul
ăsta dur ca piatra,
Nu-L
mișcară nici vulcanii,
Nici
n-o să-i potoapă vatra,
Veacurile
și dușmanii.
Știu
românii, știu prea bine,
Din
istoria cea grea,
Ce-nsemna
vorba “vecine”,
“Iar
nu ești din strada mea!
El,
portarul Europei,
Creanga
asta românească,
Dupa-nțelepciunea
vorbei:
“E
născuta să trăiască!”.
El,
stejarul Europei,
Ce
din Dunăre și Ron,
Își
hrănea tulpina viței,
Și
de Dac, dar și de om!”
Astfel,
dragi europeni,
N-aveți
cum a striga-n lume,
Că
sunte-ți cumva mai demni,
Ca
portarul ce își pune
A
lui viață la strâmtoare,
Ca
să aibă lumea mare,
Zile
lungi de sărbătoare,
Nobilind
cu semeție, pe cutare
sau
cutare!”.
~*~
IOAN MICLĂU-GEPIANU
2018
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu