Mere pădurețe 17 - necorectat

Mere pădurețe 17

Tu rămâi om de poveste. În tot e conversie, ambiție şi perseverență, răbdare, disciplină, ordine şi dragoste pentru lucru bine făcut. În spatele a tot ce-i bun, a tot ce-i lucru bine făcut, în tot eşti tu ca om, e şi Dumnezeu călăuză, cu toate, că: nimic nu-i uşor printre spini şi colți străini care te-n hață şi latră...

Tu eşti puterea exemplui,

Ca un rod bogat al câmpului,

În toamna recoltatului.

Eşti omenia cuvântului,

Iz,parfum,de România,

Fagure, Patria, limba Română.

Multe ce se zice ca ieşite din comun

despre România şi regalitate

nu-s adevărate alimentând minciuna.

Eşti un romantic mioritic

pragmatic şi poetic

ridicat de pe orizontală

extravagant pe verticală

Aiasta eşti tu tabu

Şi România ca brend:

Dragoste şi profund.

Te prețuiesc si admir

Pentru exigență,

Că elimini din start erore:

Crimă şi pedeapsă.

Ca neam şi român

Eşti un imens

Sens în univers.

Tu demonstrezi

Dreptul de a fi zi de zi

Pâine de toate zilele

Pe toate meridianele.

Tu nu forțezi pentru podium

Şi totuşi iubirea

Eşti un premium

De aur pace pe pământ.

După rezultate

Eşti o realitate

Cu responsabilitate,

Templu cu vitralii colorate.

Eşti ca o duminică

Asul din biserică,

Strălucitor ca aurul.

Tu ştii bine

Cuvintele mă însănătoşesc

Întru firesc strămoşesc

Adunând binele

Să-mi călăuzească zile în durabil.

O ALTĂ MELODIE

(emisiunea de radio din 8 August 2018 din Melbourne Australia)

Nu-i posibil ce nu-i bine.

Doar privind îți învăț mişcările

şi-mi dezvăț categoric năravurile, dezbarându-mă de rele simțind satisfacție flămând profund de a fi

(scrisul îmi redă vitalitate, că-n realitate timpul măsurându-ne ne devoară,

ne fură din natură, deşi omul nu se subestimează la o scară mai mare

cu soarele care-n omenie-l scaldă amplificându-l în aventură spirituală de rască parască ce-l urcă la cer să renască şi fără arac ținându-i de scară

având imperativ pe Eminescu-Iisus, Ioan Alexandru rugăciune de înviere,

în avans bonus de a candida cu sens foarte strâns la fericire, ca invincibili

în disciplină: doină şi lumină,

capăt de țară obiectiv imperativ,

însuşi natura omenească dându-ne măsura firească,

incorigibilul, de a fi laudă de zestre

în alte planuri a lui Dumnezeu

cu mine între cordonate de cer albastru,

şi o luptă cu frica de moarte, o altă melodie care de pe picioare mă ìmboardă...

LAUDĂ DE ZESTRE

Ce-s de fapt întru dragoste şi dor,

Ca Român alături de "Români supt Mihai Vitezu",

Să lupt cu iubire pentru glorioasa unire,

La curți de dragoste şi dor,

Întregire teritorială de Românie

Cu şir de voevozi

În drept de a fi pâine şi pace de toate zilele,

Liturghie excepțională de zi de zi-n spice,

Laudă de zestre.

-------

Iubirea nu se învață, cu iubirea te naşti;

Moare omul, dar nu moare şi eternitatea.

Nu ştiu cum, cum nu, dar prin ce faci eşti cu toate pânzele sus, ca ilustru scriitor Radu Tudoran, cel romantic, care m-a premiat prin prietenul Aristotel Bunescu la DOUĂ COLOANE din SUPLIMENT-ARTISTIC SCÂNTEIA TINERETULUI, cel care mi-a devenit aşa ceva, prieten, mă înțelegeți nu-i aşa, prin această rubrică cititorii putând fi premiați cu ce vrea autorul chestionat, noi punându-i după ştiința noastră a fiecăruia adresându-i epistolar întrebări şi cea mai bună avea norocul, dar să nu credeți, că eu aş fi fost cel mai bun, deşi căzuzem hodoronc-tronc, cu drag la suflet, simpatic, acestui redactor îndrăgit de poetul transilvan Ioan Alexandru, considerându-l în dedicațiile sale: " poetului Aristotel Bunescu" şi imnicul transilvan îl găsise eminent student pe acest bucureştean, sătean a lui Bucur sau ce crezi, măsură a lucrurilor ? Nu vreau să vă dau o lecție, dar nu-mi ziceți, că mă repet, eu, încercând să clarific, ce n-a fost suficient lămurit  în prima carte, scrisă de subsemnatul în primul volum: CĂUTÂND DUPĂ MERE, ați înțeles ori nu, deşi eu îmi am stilul şi modul personal, unic, original de a scrie altfel patrie limba română, cu toate, că repetând se zice, chiar îmi zicea profesorul  de limbă..., că repetarea ar fi o îmbătrânire, aiasta ar vădi, deşi subliniez un lucru, ca să nu se uite ce nu e de uitat, ce i s-a zis şi lui Darie din Desculț să nu uite, în haoasul foamei, din acea vreme de pomină a lui 1907.

     - E un fel de refren al cantecului vietii, si popa in biserica repeta pentru a sublinia importanta, pentru a sublinia frumusetea ca in arhitectura.

     - Ben se implică pentru realizarea mea pe plan scriitoricesc, o văd, o intuiesc simțind-o vibrând sentimental în mine ca pe o vibrare vie de lioară-vioară (depărtarea dintre noi interpusă cu mări şi țări, nemaicontând, n-a mai contat, că între noi, pentru noi e o legătură cerebrală, niscai neânchipuită legătură mentală şi de hibă-n bai, c-o simți palpitând în inimă, că-n creier e cortexul care inexplicabil are flexe şi refexe fără limite, ca unde radio de la un creier la altul necontând distanța dintre noi, recepționându-se până şi toaca sau rezonanța clopotului, care dăngăleşte la urechea surdului indiferent de distanță şi de izolare în turnul de fildeş, materializându-se în cortexul auditiv, virtuți până mai ieri nebănuite, neexsplicate ştiințific, creierul uman având calități care încă-s puse pe balanța valorii, chiar de Richard Mooney) gândi Pavel, isteț, surprins de năzbâtâia ce-i trecu cu năbădăi prin cap ca lui Dragomir întâlnind-o pe Veronica, pe cea care i-a fost sortită, care presimțea supra-dotat, când e de vai şi de tulai pe altarul soarelui, că la ce-i sta cu târcăite-pârcăite în fața şefului (împăratului) şi înapoia calului, că nu-i de stat, după spusa celor bătrâni?!

Sărind de unde suntem

Nu-i cumva abandon

Pe tabla de şah o joacă de nebun?

Orice s-ar zice tot obosit

Ca un câine turbat abătut,

Cu gustul pervertit şi sindromul de pică

Omul e frumosul lucrului său.

-Ti-i mai mare dragul sa fii frumos

-Omul e caldul Hristos a lucrului său,

E inimosul de România,

Un colorat armonios verde de albastru.

România mi veşnicia naşterii din născătoare,

Mi dalbul ce naşte lumina de doină,

Supremul a răsăritului ce nu apune ca iubire.

Un frumos al autenticului autohton mioritic.

-Iubesc femeia si cand ii vad liniile imi pare rau sa mor!

Cand ma uit la dealuri vad sanii mamei si mi se face foame

-Te surprinzi în zi de zi cu deplin de zi.

-M-am saturat de otrava biberoanelor civilizatiei moderne

-În pofta de a scrie e foame de iubire.

Cotidianul e toxic şi oferă rău, un rău de care ne lipsim, că ne retragem în Hristosul frumos care ne apărține pentru a da dezinteresat şi celorlalți.

O culme a culturii, un iluminism, romanism, BenTodică, omul unui frumos Hristos fără precedent în istoria culturii noastre şi univwrsale, un unic sufletesc cu diversitate de culoare, a rimă de voință social-umană geto-dacă-română, cu o filozofie proprie indifererent de starea lui fizică de sănătate făcând față, puțin şi mult din tot, de trăire, de plin omenesc avându-şi tabu-ul şi atuul singular dor de dor de România şi Eminescu, din spațiul cu spațiul natal, cu-n clar, că el ne protejează pentru a continua de a fi fiu de România, urmaş a lui ŞTEFAN DREPT ŞI SFÂNT, pentru urmaşii-urmaşilor patriei limba română întru răsărit de soare, de binecuvântare.

Ca un copil născut din copil

dai lumii frumos de Hristos

dai dar din dar dezinteresat celorlalți fericire

Rupi a morți peceți

Să-n înviați

Certe respinsabilități.

Am multe de făcut

Şi-n toamna de bărbat

Deş mustața şi părul capului mi-au brumat.

Un uli în viața corvodă

îşi vânează prada

Cânntându-şi pe strune de vioară serenada

Că se-ncepe mândră paradă.

     - Intr-o zi, un tanar l-a intrebat pe bunicul sau:

 - Bunicule, cum ati putut trai inainte fara tehnologie, fara internet, fara computere, fara drone, fara telefoane mobile, fara facebook ?

Bunicul a raspuns:

 - La fel cum voi traiti astazi fara rugaciuni, fara demnitate, fara compasiune, fara rusine, fara respect, fara personalitate, fara caracter, fara dragoste, fara modestie, fara onoare....

     - Nori de vremuri bune, că şi împăratul provocă clovn.(ai)

Sunt uneori cum sunt

O revărsare de nuanțe de culori

Din flori, ca zâmbet de muieri,

În dor de dor la curți de dragoste şi dor.

Vica țăranca mea îşi avea farmecul şi  magia ei care te forța, te scotea la lumină ea, Vica, cânta şi încânta ca Ana Holdiş Pop, o femeie rară, ca dar a darului a codrului, ca Dragoş Munteanu un simbol care mai cântă vibrează are vie rezonanță melodioasă şi armonioasă în sufletul nostru din şirurile de cântece a codrului, care în bucătăria ei face un baiț, că nu-şi iese din tradiție, din obiceiul de dans, ea, Vica, avându-şi mintea antrenată ca lumea  pe un făgaş a firescului şi omenescului de a fi, că-i o realitate către care eu am păşit atras de magia:

-"Dute soare, vino lună,

Sânzâienele îmbună

Şi dă omenirii şi celui care-i să vină:

Voe bună, ceas bun,

De a purta cunună,

Ca mugurul să împupească floare,

S-o-nfloare alb şi galben mândru mirositoare,

Ca fetele,

Să se adune feciorii cu plugurile

Pe toate răzoarele cu altare

Să se bucure de cununie

Cu păuni, struți, la pălărie,

Ca boabele din spice

Să se rostuie-n snopi şi snopii în căpițe

Şi apoi la rând în arie,

Că mătrugună doamnă bună,

Mărită-mă-n aiastă lună,

De nu-n aiasta în cealaltă să nu nemăritată,

Ca până-n toamnă să se nuntească

Pentru casă de piatră, casă bună.

(ŞI VICA ştia să descânte şi ca de Sânzâiene, zâne bune, flori cu puteri punitive, terapeutice, magice, plante aromatice, descoperite ştințifice, ca atare cu calități semnificative);

Sânzâienile sunt Naşterea Sf.Ioan Botezătorul şi ziua e serbată pe 24 iunie, îmi zice spiritual şi convins de sensul spiritual, Pr. Olaru Septimiu, că greerii cântă prin iarbă şi licuricii lucesc şi soarele dă îndărăt, dar în tot e un benefic şi un fertilitate (noi copiii până la sânzâiene n-avem voe să bătucim merele, acuma se fac cununie de sânzâiene pentru fiecare membru din casă şi se aruncă pe casă. Fetele fecioare se îmbăiază în rouă. Şi totul are un rost şi folos şi Vica ştia ce mulți nu ştiau din tainele transmise oral din gură-n gură şi se capta energii ancenstrale, după credințele strămoşilor).

Eşti ca o duminică

Asul din biserică,

Strălucitor ca aurul.

Anii nu-s cum a fost, că nu-i viața ce ne-a fost irosindu-ne anii fără de rost, vorba cântecului raza soarelui, floarea soarelui, că ne trec anii şi tot nu ne ajung banii.

Noi jucăm cu cărțile pe față, că dintr-o săritură tu la nevoie eşti la mine-n bătătură fără a fi prefăcut ca-n Povestea vorbei de Anton Pan, primul dascal de şcoală românească, Broşov, pe undă omenească, ca la noi verde ca bradu şi folcloric cu nevoia vetrei doar al noastre.

-"Cum să mă înşale bărbatul cu alta, Ia uitați-vă mai bine: ce are alta şi n-am şi eu?"se întreabă şireata.

-"Cât am drag muncesc şi iubesc, sâc, sâc ! şi nu mă doare nimic".

În folclor e cuprinsă viață cu întregul ce-l trăim cum ne-o lăsat Dumnezeu mai pricepuți sau mai săriți de pe fix, cu o doagă lipsă ?

Pentru noi scrisul e o necesitate, o matematică, care mă implică, îmi dă un suprem, mă scoate din a nu fi inutil, că societatea te vrea activ şi pozitiv (nu te mai întreba de ce cauți să fii util, impecabil şi durabil ca marele prozator Marin Preda, un altfel de Constantin Brâncuşi după cum "vorbeşte lumea", că pentru a fi creativ şi perspectiv trebuind să îmbini utilul cu plăcutul, nedepinzând de cântar, balanță, de tensiometru, şi-i vorba de tensiune pur şi simplu, emoție şi de cum, pentru ce să  nu vii ingenios explicabil diversificat vroind, auzi Ben), că eu vroiam să vă scriu mai cu magie şi energic, echilibrat, verificat, despre Mihai Eminescu, despre ce ştiu practic, săturându-mă de unii care se codesc să ştie de acest poet fără seamăn, că Hogaş e pe drumuri de deal şi munte cu pisică, cățel, purcelul lăsându-l admirabil în cotețul, paravanul său că sărmanu e acuzat şi dacă nu-i cu virus virusat de peste africană, unii vrând să ne decadă din viitorul frumos  ce l-am putea avea, dar din cauza unor stăini vroindu-ne falimetari economic, c-aşa vor ei furându-ne indentitatea, dreptul de a fi (de ce? ca să nu avem o viață eco-săntoasă pro-unire, ordonată şi disciplinată către un mâine îmbelşugat cu pace şi pâine, liturghie-n spice punându-ne dragostea pe jar.. ruinându-ne, ca să n-avem propria viață, ca George Mihăiță, care de ziua lui la 70 de ani (eu aniversând 70 la anul), că el şi-a lansat cartea de amintiri MIHĂIȚĂ ... ŞI EU ÎL VĂD CA PE CINEVA un neprețuit George Mihăiță, o balanță ca mine.

     - Vroiam să ştiu părerea dumneavoastră despre copertă.

     - Dle Ferghete, Coperta este concepută beneficiind de o sugestie grafică inedită, anume mici sculpturi "neconvenţionale, întâmplătoare", naturale, oricum, rod al creaţiei vegetalului, ele având conotaţii umane, ceea ce conduce la legătura dintre om şi natură, dintre organic şi anorganic, dintre suflet şi materie etc. Ideea drumului, a potecii, de asemenea, ne conduce spre parcurs, spre ideea vieţii ca o cale spre scop, poate drumul mântuirii, poate cel al desăvârşirii...

 O observaţie: pe coperta 1 scrie PHOENIXULUI, iar pe cotor scrie PHENIXULUI, deci o mică inadvertenţă de grafie a numelui cărţii, dar şi a celebrei păsări capabilă să se autogenereze din propriilea-i moarte...

Felicitări pentru realizare publicării acestui volum! Cu stimă, D.S.

     - Draga Pavele, Nu prea le avem cu cititul pe verticala; nici tu nici eu. Frumoasa apreciere si observatie. Am rectificat titlul. O ai din nou in atasament, Cu drag, Ben

Noi oamenii suntem greşiți şi uneori obtuzi, ursuzi şi chiar neânțelegători față de semenii binevoitori cu noi aflați în normalul de pe Arca vieții, ca o minune.

În noi e fantasticul lui Dumnezeu, e aroma vieții plină de culoare, ca pentru cel mai bun din parcare cu-n preaplin de griji, nelinişte, dar şi dragoste de-a lungul vremii cu dor şi cu dreptul de a candida la fericire, o mare speranță între speranțe, când e frig peste tot (m-a cupprins şi pe mine mai ales că nu plouă cu biscuiți).

     - Pentru ca pare pentru majoritatea ca viata si-a pierdut tot sensul. Lumea-i intoarsa peste cap.. O sa vina soare.

     - S-a corectat coperta pe cotor era scris greşit titlul cărții. Domnule, dir.Aurel Popa. Mulțumesc. Pe când voi şti ce mă coastă. Coperta mi'a făcut-o ntreprinzătorul prieten Ben Todică din Australia un tânăr şi neliniştit de pe linia Onedin, un artist şi desăvârşit patriot, deşi Alex.Ştefănescu ar zice, că patriotismul ar fi la noi demodat, demonetizat, iar originalitatea  ar fi o aiureală, ar fi o imflamație, un aiurea-n tranvai, ca trenul fără şine cu locomotiva şuierând, alergând pe mălăini pline de buruieni şi mărăcini, că țăranii-s bătrâni, tot mai bătrâni şi tot mai puțini, căzuți şi aieştea în vergea, în neputință, tot mai puțin activi, neproductivi.

     - AM FACUT 50 DE POZE DIFERITE CU VREASCURILE ASTEA si aceasta combinatie mi-a vorbit pentru tine.

     - Ce ți-a putut vorbi despre mine vreascurile văzute şi-ntr-un film al tău?

     - Sa-mi confirme adevarul din tine, pentru ca daca nu te vad pe tine in pictura sau simbol nu o accept. E o lume paralela intre om si natura, natura sora sufletului tau. Ea a participat la evolutia noastra si a suferit transformari alaturi de noi. Este un dialog cu Dumnezeu. Eu de cand m-am nascut ma joc si cresc cu Dumnezeu si tot cu el voi muri. Orice fac fac in consfatuire cu el. Tatal Nostru.

- Sânii femeii miros a lapte

Pentru copilul din mine

Şi toamna-i bogată în mere.

-- Nu prea le avem cu cititul pe verticala; nici tu nici eu.

frumoasa apreciere si observatie,

Am rectificat titlul, o ai din nou in atasament,

Cu drag, Ben

- Eşti plin de poezie

Un divin de omenie-

Patrie Limba Română.

Mai în amintiri clipe de aur,

Unele tehnice, mai cu moț şi noroc,

Liturghie de pace-n spice,

Că şi visurile-s a nostre O.K.

  

Tu după inima ta

Un divin de emoții

Că belşugul vieții te scoate-n fine din iarnă.

În succes bogat

E un greu de roadă,

Dragoste şi dor,

În accensiune către everestul vieții.

Pasiunea pentru bio-sănătos

Te duce către Hristos

Luându-ți viața prosperă

De adevărată veşnică primăvară.

Când trebuie să aşteptăm de musai, ca de voe bună, c-ar Bogdan Herțeg bunăcuvință şi bunăvoință fără a şti ce l-a legat pe acest profesor de mofturile ori slăbiciunile scrisului meu, că eu scriu, scriu şi scriu nu glumă cuprins de boala scrisului.

-"...Doar împreună şi uniți facem lucruri mari"

-"Simțim şi trăim româneşte", auzi în anul centenarului marii uniri, iubiri".

(Prin minte îmi străfulgeră vorbele dezinteresate a lui Kenedy, cel care are să moară într-o lume aşa zisă a civilizației, moare fără discriminare, moare ca martirii în închisorile comuniste, însă hai să vedem ce zice acest om-preşedinte al Americii, U S A:)

-"NU TE ÎNTREBA CE FACE ȚARA PENTRU TINE, CI CE FACI TU PENTU ȚARĂ ?"

Cu toții avem noțiunea de ce suntem, deci nu trebuie să ne îngropăm speranțele, că-n noi e sădită mirabila sămânță de acasă a talentului, a adevărului şi vieții şi-ntr-o bună zi o să răsară în veşnica primăvară comoră rară.

Cine nu vrea să fie bijutier făurar pentru Patria Limba Română, ca Arghezi,

În drept de a fi zi de zi cu înviere

Candidat la fericire,

Deşi mândria, sălbăticia, îți dă îngrămădirea mizeriei şi aurului pe altarul soarelui, pe tabla de măsură a Edenului, goz fie şi roz sub preş, că eu de om nebun, cu-n neuron rătăcit sau doagă lipsă nu-s ordonat şi nici disciplinat de la plecarea de tăt a lui Vica cuprinzându-mă ofuri-supărări cu dor la țărmuri de mări cu nepăsări ițite, izbite-n maluri, că m-a cuprins un rău, un non-sens, deci singur voluntar mă lipsesc de bună stare, de trăiri cu bucurii, ca orice necurat şi netrebnic căruia i-a sărit aschia, țandura şi dat borşul pe dinafară ca laptele-n foc, departe de trunchi, de miezul problemei, de parcă de la plecarea lui Vica ne mai având nici un chef de viață pe Arcă şi nici o mână de ajutor, chiar dăcă copiii sunt tot pe lângă mine grijulii şi muşchetari români, dar cuprins de lene, de nu ştiu ce, de neisprăvia mea nici nu-s barberit, puțulit, pe obraz, indiferent unde mă duc şi chiar o indolență stăruie ca o ploaie mocănească măruntă, deasă şi patul  mi neaşternut, deşi nu sunt un bețiv prăpădit, dar tot scriind şi cu ochii tot pe telefon sunt ca Apus de soare a lui Delavrancea, că parcă şi lumina, luminozitatea, mi ascunsă sub obroc, dar față de cel pățit cine mai ştie de câte-s toate: verzi şi uscate: împărțite, scăzute, adunate şi îmulțite de păcate; s-ar putea, tu mâncat de urâta străinătate,

că fie pâinea cât de rea

tot mai bună-n țara mea.

Pe Vica ce o apucă să se înstrăine, pe ce drum, pe ce cale de fum, că niciodată nu se lasă drumul pâine fierbinte pentru cărare, ieftin la tărâțe şi scump la făină, cu-n ochi sus în pod la slănină  şi cu altu, celalalt, jos în cămară la lada de făină ?

Dacă ştii ce faci, faci, dăcă nu ştii, te laşi păgubaş, dar tot mergi mai departe, că-i toamnă şi se răceşte în general dându-ți-se peste nas, că rândunele se duc luându-ți şi din bucurie, deşi ai ocazie să-i trimiți o epistolă, ca ofertă specială, ofrandă, (alune învelite în ciocolată ? doar o problemă te împedică deşi nu te fandoseşti, că nu ştii adresa lui Vica şi te amăgeşti, că totu-i o comedie umană Balzac, încâlcită social-uman, că ştii ce -ți s-o întâmplat şi tu în pierdere n-ai nici o noimă, nici o şansă s-o recuperezi decât în gând, că eşti mândru în mod cert de ce a fost ea în viață, ca om şi Vica a fost o grozăvie lângă un "moaie-poame" ( nu ştiu dacă am fost înțeles de ea şi nu înțeleg ce grozăvie a găsit Marin Preda, un Martin Eden a singurătății lui creative, că era unic, măreț moncher al meu, că a scris şi a scris domnia sa, a scris depăşindu-se pe el însuşi, scria trup şi suflet cu dragoste, deşi chiar vrăşmaul, cel pe care-l iubea, vrăşmaşul cu sindromul de pică îl urmărea cu gând rău să-l suprime, cu toate că Marin avea suflet de aur şi o plăcere nebună, înfloritoare, ca să scrie, că acest Nicolae Moromete era stăruitor, harnic, că nu sta să nu facă nimic, c-avea nevoie să se facă, era necesar să facă ce face bine (în el era alternativa lui Moromete-țăranul, tătăl Ilie, un sănătos-încăpățnat în eco-sănătate bătându-şi capul în sensul aiesta fiind responsabil, ca incofundabilul Dragomir tot un pretențios, sărac, dar nu prost, chiar dacă nu avea avantaje, simțind că Pavel va fi cineva cum i-o zis cu zâmbet larg de om prof. Oprea Septimiu, din Aghireş sat, haltă, ori Voinescu funcționar la Rapid şi cei de la ziarul Făclia, deşi el Pavel nu credea c-ar brava cu ceva, dar uneori hazardul e cu tandrețe prin natura de a doza cu nonşalanța naşpa benefică, care te face să perseverezi pentru scopul a fi, chiar dacă Viorel umbla cu-n articol scris de nepotu-su şi decupat din Făclia umbla câtâ-i satul Sâmpetru în lung şi lat, iar în ocol sau în casă le citea sătenilor din revista şcolară Mugurii Silvanie ori orizont povestea "Bunica" ori altceva şi toate erau "lecții de viață", şi oamenii făceau comentări benefice legat de perspectiva mea în dreptul de a fi, că de asta scria şi Pf. Al. Stănciulescu-Bârda, care chiar ieri îmi telefonase, ca să afle ce mai fac fără Vica, ba chiar după accidentele mele vasculare ce fac, nu puțin lucru din partea unui prieten de o viață, chiar dacă nu ne-am mai văzut de la "Samus"festivalul cântarea României, inițiat şi condus, cordonat, de etnomuzicologul Virgil Medan, cel care mă invitase să particip şi în eu 1983 cu o prelegere "CĂMEŞA CIUMII" în cadru sesiunii ştințințifice a culturii populare someşene, organizate la Dej, ocazie fericită de a mă întâlni cu popa din Bârda, Mehedinți, un bun sfătuitor, ca om de cultură, cu vastă cultură, editor la cinci cărți de folclor de-ale mele: colinde şi balade. Prin el am început un drum de bine ieşind din banal, din anonimat.

Ne menținem în stare bună dacă ne dăm înteresul, viața fiind importantă în orice situație, viața fiind o magie şi dacă te surprinde cu motivul în plus de trăire şi bucurie colorată în arome de mari speranțe, că ne şi imaginăm binele năzuit.

Viața bună ne înseninează gargara matinală cu pioneză... că totul e însorit, cu atmosferă plăcută pentru a ne depăna amintirile, c-aşa stau lucrurile, ca o necesitate pentru a fi mare in parcare, pentru a nu juca ultima carte neputând să închid ochii la nereguli, care ne scot din cărți.

     - Sa nu crezi ca unul e mai fericit ca altul. Toti avem mizeriile noastre deaceea creiem.

     - Şi cum să schimbăm situația, că punând presiune pe emoție ce obținem? N u devenim oare epava lovită şi eşuată la țărm, mal? Unuia, omului, spunându-i c-ar fi bine să se lase de fumat, nu-l ambiționăm, ca să nu se lase? (că la ce bun să facă şi să-şi înrăutățească starea de bine şi de fapt de unde ştim ce-i viață, cum e binele cu tensiunea ba-n sus, ba jos, mică, că ne place, că nu ne place, că tot nu-i după noi? Anturajul te influiențează negativ şi alterează dacă nu eşti un pozitiv, artist optimist, că faci ce ți-ai propus la o cafea, ca  foarte bine să ai o relație solidă, ca să stai cu capu-n sus cu ochii vigilenți la ce se întâmplă în jur, viața, trăgându-te cu tot sufletul de mânecă, trage de tine ca să nu cobori din Arca vieții, chiar dacă eşti certat de nereguli, care numai fericit nu te face, fericit nu eşti în negația negației sub cerul în flăcări, de la viață luând tot ce poți, nimic neputându-te scuza, că eşti lipsit de voință, indiferent, uşa trbuind deschisă pentru cel care-ți bate cioca-boca, la ea, că bați să ți se deschidă, ceri, ca să ți se dea, nemulțumitule, că te aşezi pe podium în locul celui învins, care şi-a pierdut din sensul de a fi în univers, o logică după rațiunea fizicii sau a fricii de ce / pentru ce pierzi, nu-i aşa, banalul putând fi o capcană, că în tot creerul se lucră, activează ieşind de după paravan, din trăirea ireversibilă şi în van, când ceva nu merge bine, că şi asta se poate.

     - Ti se da sansa sa-ti traiesti durerea prin pielea inamicului si defapt el ti-o traieste in batjocura pretinzand ca este victima iar tu nesabuitul care nu te multumesti ca ti se da voie sa fii sluga/sclavul. Asa a fost dominata specia umana dintodeauna si doar din cand in cand se intampla cate o revolutie in care toate capetele cad. INCA trebuie sa cautam adevarul. Poate ca asta e insemnatatea vietii: CAUTATUL Chiar ISUS este un erou inventat tot de ei. Este visat de noi si dorit insa ei l-au creeat pentru noi ca sa ne momeasca si controleze, sa-si bata joc de suflet. Se va intampla intr-o zi cand vor ajunge cu totii la un fel de HAGA insa lor nu cred ca le pasa oricum ca dupa cum stii si tu giftuitului nu-i pasa de foame si durere. El este sub anestezia orgoliului. Suntem parte din experienta celui mai fragil fenomen, VIATA OMULUI. Nu putem decat plange si sa-i admiram pe ignoranti si pe prosti ca-si traiesc viata fara sa stie.

     - Oare respectăm ceva la necaz ori e o întrbare de baraj, de curaj, că nu mai contează filozofia care nu-i în concor, coordonanță cu realitatea, că nu reflectă...

N-am vanitate, chiar dăcă-s mai sensibil, emoționat, dar bun cum să fiu afectat la extrem, în politica asta neadecvată, ca tancu sovietic cu motivul nejustificat să fie teleghidat tot înainte, independenți de un context, cu ce s-a stabilit strategie, chiar dacă suntem discriminați cras, dar cu ce bun pot fi în excelență, o competență, un bun național, compatibil, că sărac cu duhul, tot fericit nu sunt, cu tot  nivelul de cunoaştere lărgit prin strădanie având aripi şi nu cârjă găsind cheia, că de ce te-ai supăra pe logică, pe ce decență, pe eleganță dacă există exigență către perfect şi imperfect, că-n noi e şi un pădureț, că lovitura e lovire sub centură, în orgoliu, că avem şi marea mândrie la cote maxime naționale cu legitim şi intim, în sensul în care unii ne pun pe frunte cununa de spini ori crini, că generalizând, cineva ne sacrifică pe noi români neținându-se cont, chiar de unii românii scoşi pe bandă din şcoala verdelui de acasă, dar şi  născuți la apelul de seară în acest carusel indiferent de culoarea politică în continuitatea care trebuie să fie cu stabilitate, deşi foarfeca se poate deschide prin ceea ce-i reformă şi deschidere iubire către oameni cale de adevăr şi de viață, ca să ne exprimăm aportul prin celebritate, prin bun exemplu, Ben, ca pur şi simplu templu a unei eliberări de vicii pentru a evada bogat, cu sacralitate în mari trăiri alfa şi omega de la A la Z, ieşind din prostituție, măgărie, fragilitate, pulsându-ne în bine, ca-n perfectibil să mai fim la liman netrăind în van şi dacă frica apără bostănăria, gândindu-se bine nuanțat pozitiv şi creativ ca să nu lăsăm să ne domine proasta educație ori nativul diabolic în locul divinului, eliminând însă imaginea  proastă  salvându-ne pentru a face ce-i etic, ontologic bine, evitând accidentele şi incidentele, răul netrebuind tolerat, că ne trebuie un echilibru în propria noastră viață negăsind nici un folos în comportamentul violent la volan dacă trebuie în toate cap şi codă, gândeam vehement ca țăranul din mine, un om al cinstei, cinstea cum v-am mai spus fiind implicarea din mine pana, struțul din clopul celui ce o poate purta cu capacitate şi utilitate şi aplicabilitate în ce priveşte omenirea. Asta-i felia de tort, un coerent a dreptului de a fi, ca Alexandru Rogojan, care a excelat la calculatoare funcțional național putându-se raporta prin aport de succes la universal, deşi noi eram trăitori ca-ntr-o insulă ca excepție România profundă, cub ciobit, deşi pentru a ne menține în raza lucrului bine făcut ni se cerea resurse şi efort supraomenesc şi realizări cu funcționalitate. Ca Fuego, Paul Surugiu, cred în puterea artei, o muncă care transformă omul, îl face bijuterie.

Arta mă desfată,

Mă clădeşte iubire, în artă

Întru drept la înviere.

Tu îngrijeşte de Ming, că eu şi aşa neândemânatic n-am cum a mă mai îngriji de Vica, doar parfumul ei mai persistând (nu mai am cu să mă plâng de insuccese, n-am cui să povestesc şi să mă mândresc de succesele mele şi asta-i un amar cu spini şi colți de piatră şi câini care-mi latră şandramaua, deşi caravana, viața-mi trece nepăsătoare, chiar dacă mulțumirea, fericirea, nu mi deplină. Vica nu mai e şi eu sunt deşertăciune şi vânt. O fi fugit Vica de marea răspundere, ea, trebuind să mă caute ca pe un prunc, cucon. Cine va zice despre mine ca despre Sebastian Bach ?

Daria nu-i ca Vica şi Vica nu va scrie o cronică, ca al Anei Magdalena Bach (dar hei, hei ! nici binevoitor n-ar fi existat să zică ca despre Bach, un ocean de muzică, cum zice incredibil George Sbârcea, un cunoscut zicând Magdalenei:

-"Încearcă să scrii o scurtă cronică despre viața bărbatului ilustru" (în cazul meu regretați, că Vica nu trăieşte, fie-i memoria binecuvântată ! deci cui să spuie bunul sfătuitor Ben Todică ? Păcat, că nu mai trăieşte această: "ce mult te-am iubit Vica", dar oare ea mi s-a adresat cu dare de mână: "Ce mult te-am iubit, Pavele !" Dar acuma cine are s-o înlocuiască pe această nevastă, mamă la patru copiii?

(Îmi iau pas cu pas nasul la purtare mai trăind şi după moartea ei, câți ani buni, cine să ştie, că nici Iisus nu ştie când va reveni ca un fur noaptea, doar Tatăl ştiind ca o lumină a luminii ?) Sunt multe care nu le ştiu, că de le-aş şti, m-aş umfla-n pene ca un curcan făcând turbulent can-can prin ocol, neplăcându-i de musafirii nepoftiți.

M-ai poftit, Ben, să-i solicit lui Florin Persic să-mi scrie o prezentare (nu ştiu dacă a fi pe moftul, pe măsura, celor ce-mi cer câte două cronici la fiecare carte publicate de mine, dar despre ce anume voiam să te bat la cap, manuscrisul primindu-l de la domnul profesor Bogdan Herțeg, un om cu gust şi bun simț (ție îți rămâne să adaugi articole-eseu scrise de Mihai Duțescu, Dan Brudaşcu, Lucian Gruia şi neapărat ce a scris atât de reuşit Vasilica Grigoraş, dar şi prefața scrisă cu bună-cuvință Dan Şalapa şi alții. Toate referințele scrise despre alte cărți ale mele, le veți cuprinde în capitol aparte intitulată: ADENDA (de fapt ştii tu spectaculosule, Ben-învingătorule ).

Cu bine şi nu uita sunt mândru de tine şi de România mea şi-i păcat că nu pot zice sunt mândra, Vica mea, nu pot zice la prezent, ci la trecut, ca despre un naintaş. Florin Persic purta mai multe porecle, dar Cristina Stamate, că lui i s-ar fi spus şi Hărmălaie, c-avea pentru colegii lui o imagine faină, că era un extraordinar, pe inima românilor, ca om cinaş şi nealcoş.

-"Trece timpul nebunu şi mă trec şi eu, "cântă împreună cu Ctistina Stamate.

Persic o minte ageră şi activă, dar nu ştiu cum să ajung la el, că de altfel scopul meu cred, că l-ar măguli. 

     - Dute la cinematograful Florin Piersic din Cluj si cere  adresa sau numarul de telefon, sau dale numarul tau sa il dea ca sa te sune el daca nu au voie sa ti-l dea. Lucru ce nu cred pentru ca Piersic e foarte accesibil. El iubeste oamenii. Defapt isi face piata singur.

     - Iartă-mă Ben, chiar dacă amânăm publicarea cărții te rog redu spațiul alb, golurile, ca să reducem paginile şi costul uriaş, inutil şi apoi te rog să elimini ce se repetă, chiar dacă o dai  la corectat altuia: drăguței simpatice şi onorabilă, Vasilica Grigoraş să zicem,  dacă va voi să mai poposească, zăbovească şi ostenească cu grijă, ca să nu avem grijă, se aplece cu respect şi prețuirea specifică unui suflet încântător, ca ea aur stelar, cum rar şi poet omenos, ca cel a domniei sale, un artist cu vederi largi, că are bunăcuvință, viință şi conştiință, că aplecându-se ea harnic, sârguincios asupra a ce am scris, voi avea bucuria de a-mi fi făcut datoria şi îndatoria eminesciană cu convingerea lucrului bine făcut făcând istorie ca George Enescu, un El Greco al muncii, dintre sute de catarge cu bine ajuns impresionant la mal, că, Ben Todică, noi avându-ne măsura, aventura travaliului, nu fuşărim, batjocorim, lucru, că trebuie să dăm dovada de cinste, demnite, de estetic, de etic-principii de zi frumoasă dovedind de ontologie originală fără nici o scădere biblică, că la ce să punem capul în pământ ruşinați, chiar dacă pe noi ne bucură puținul ca multul şi când "Made în România" nu ne-a ieşit opera omnia, că ne-am ieşit din mâini nefiind cum ne dorim: nobil şi sublim cinstind România profundă, tainică şi mare cu şir fără sfârşit de voevozi Eminescu, chiar dacă nu suntem profesionişti, dar cine e, însuşi Eminescu fiind genial şi român fără egal în național şi monumental punctual prin nativ şi natural fără a face jocul politicienilor noştri, demoni corupți şi fără scrupule fiind slugi la doi stăpâni, cum nici bunicul, nici Dragomir, foarte tare, nu accepta ce era arhaic, ahotic, ilegal, ilucit, cum zicea şi Ceauşescu altruist, optimist (vezi programul partidului comunist manifest de atmosferă cu frumos şi folos imens social-uman, că România-şi avea propria realitate auu, auu!? însă noi ne avem mioritica înțelepciune, profunzime, seriozitate, eliminind necuvinciosul, vulnerabilitatea, ca să nu rupem pisica-n două în acest laborator fabulos cu mitul: muncă, muncă şi iar muncă plină de farmec laborios şi practic Luminos-Hristos, un mai aparte a ingeniosului bine creativ şi cu benefic perspectiv (eu am dat peste cap, am prejudiciat fără a frauda, dar, cu pretențiile mele, că trebuie să delectăm, ieşind din impas, putând să vedem lucrurile altfel în cântarea cântărilor din cântarea României şi apoi cititorii trebuie să fie în câştig, că nimic nu se pierde, ci totul se transformă, că departe de noi Ben lipsa de modestie, de respect şi prețuire pentru cititorul drămuit şi el de timpul cu marea trecere din ce trăim noi imaginându-ne oricând graba stricând traba, chiar şi la nunta din Cana-Galilei terminându-se trasparent până şi vinul aliantul şirului de caractere.

Lipseşte ce a scris, cronicile, lui Mihai Duțescu publicat în revista revista Scrisul Românescu, ce a scris Ioan Miclău despre Cântarea cântărilor, Iisuz Hristos-dreptul la veşnicie, la Nădejdea Phonexului vol. 1, ce a scris dragul Aristotel Bunescu..., toate definidu-mă om între oameni, îți dai seama că-ți cer prea mult, că n-aş băga mâna în foc dacă am cleşte pentru castane, pentru măseaua stricată ? Cu bine !

     - TOT CE SPUI ADUNA SI TRIMITE-MI DACA AI CA EU NU STIU DE ELE. Vasilica e in concediu acum si nu pot sa o rog.

     - Adenda am vrut să fie titlul la cronicile care le includ în cartea NP2, deşi nu se referă la ea dar e vorba de creativitatea mea. Totul e înteresant şi-n felul lor o carte carte, dar scrisă de alții despre personalitatea lui PAVEL RĂTUNDEANU-FERGHETE, UN ACUZAT SAU PLEDORII PENTRU A-L APĂRA, DEŞI NIMENI NU MĂ POATE APĂRA CA DUMNEZEU. Poți să-mi trimiți manuscrisul şi mie, dar mai ales către editura Sitech. De tine depinde cartea să fie aniversară pentru anul centenar aniversar ca să fie O.K. Mere pădurețe dacă nu mai adaugi ceva sper ca să apară până când la anul fac cererea pentru USR. Nu-s grăbit ca fata la măritat, că nu vreau să ratez. Nimic pe lume nu-i uşor, o ştii şi tu, chiar dacă tot nu vom reuşi să facem bine - tot în ce ne priveşte. Fără ajutorul tău totul ar fi mort, n-ar mai ieşi nimic, n-aş mai ajunge la recorduri, la senzițional, la responsabilite, la ce de fapt ne onorează. Tu îmi faci cinste, că eşti om de mare cinste.

     - Dragului Prieten și Frate în Duh de Neam și Limbă Românească, Poetului PAVEL RĂTUNDEANU-FERGHETE

    MULȚUMIRI PÂN-LA DUMNEZEU, pentru trimiterea cărții dumitale ”Nădejdea Phoenixului-2”, o carte întradevăr cu cele mai frumoase și inspirate poezii!

   Cu sănătate și putere de muncă să Vă dăruiască Dumnezeu, căci mult patos și iubire se aduce generației românești de azi și mâine prin cărțile domniei tale!

    Cu drag și mereu ales respect, Ioan Miclău-Gepianu 2018

     - Iată ce-mi mai scrie prietenul Ioan, deşi tu ştii multele mele greşeli şi nemulțumiri. Ai mai găsit om minunat cu simțire, un om atât de atrăgător, cu respect şi prețuire, că le gândeşte bine, cu drag şi dor de România.

*

Nu-s grăbit ca fata la măritat, că nu vreau să ratez. Nimic pe lume nu-i uşor, o ştii şi tu, chiar dacă tot nu vom reuşi să facem bine tot în ce ne priveşte. Fără ajutorul tău totul ar fi mort, n-ar mai ieşi nimic, n-aş mai ajunge la recorduri, la senzițional, la responsabilite, la ce de fapt ne onorează. Tu îmi faci cinste, că eşti om de mare cinste. În lumea viu colorată de sângele nostru trăind frumos, ne vom regăsi fericirea, care pentru mine a devenit scrisul, o strălucire a sinelui de România cu sensibil şi maladiv Bacovia ? Târziu am băgat de seamă.

Tu pe blog toate le-ai publicat. dacă-mi spui ce-mi spui despre Vasilica Grigoraş.

Dumnezeu să-i dea sănătate ! (În cazul acesta tromite profesorului, dar spune-mi, ca să revin la el cu-n telefon. Nu găseşti la tine vol.1? Dacă da te rog timite-l şi pe acesta lui Bogdan Herțeg. Cu mulțumiri. Sănătate !

     - Prin mana mea trec in jur de 100 articole pe luna sau mai mult. Tu crezi ca eu stiu unde sunt aticolele tale si sub ce titlu..., luni in urma. Iau zece feluri de pastile pe zi si uit unde pun "cheile si lingura" si tu vrei ca eu sa-mi aduc aminte, de ceea ce tu ar trebui..., sa tii o agenda. Cumpara-ti un calculator de mana a doua si pune pe fata sa invete sa-l opereze daca tu nu poti ca altcum o sa pierzi toata munca. Daca mie mi se strica calculatorul, ca mi sa mai intamplat se pierde tot ce am in el incluzand si materialele de la tine si atunci ce faci?.

     - Mi-ar surâde chestiunea cu calculatoru, dar sunt greoi să învăț mânuirea lui, mâna dreaptă suferă de nevralgie decubitală... de parcă ar fi mâna neputincioasă în scrierea cu lumina a dragului şi ilustrului pictorului Ştefan Luchian nu chiar la gravitatea acestuia, însă amorțită, cu urzicături şi dureri neplăcute de când mi-a paralizat-o scoțând un vițel dintr-o vacă cu fătare distocică (dificilă, grea) în grajdul din Ciubăncuța a CEAPEULUI "Drum nou" din lotul de vaci a lui Burdea, Revnic Ioan (în martie 1983).  Te înțeleg: eşti aglomerat înghesuit de boală, de pasiune, de volumul de muncă, de boală, dar eu fără tine sut o nulitate, că de scris scriu fragmentar, episodic, însă materialul trebuie aranjat într-o ordine, ca să aibă noimă, logică şi-n aşa fel ca să redea rațiunea întregului prin sudarea bucată cu bucată a narațiunii şi sarcina nu ți uşoară Ben. E sau nu meseria ta, dar iese scenariu regizându-l ca pe un film în serial şi e un lucru minunat zidind-ți în tot iubirea, răbdarea, perseverența şi credința lucrului bine făcut având talent, pricepere.

Romanul "Căutând după mere", ca să vă faceți părere, o ideie artistică şi încă ceva de cumva nu reuşesc s-o corectez. Domnul Dan Şalapa pentru a elimina din "Nădejdea Phoenixului" unele nesajunsuri, poezile care se repetă etc. Aş dori să reduc cartea ca volum  de pagini reducând distanța dintre texte, de la titlu la textul poeziei, fără a le aglomera. Domnule Dan Şalapa, Va rog să-mi retrimiteți contul, că nu l-am copiat şi nu-l mai găsesc pe telefon. Vreau azi s-ajung la bancă. Mulțumesc. Am înţeles!

Dacă volumul are o prefaţă, v-aş ruga să mi-o trimiteţi, să pot avea nişte repere critice pe care, eventual, să nu le repet în postfaţă. Pentru un eventual onorariu, am să vă trimit şi un nr de cont, desigur, dacă sunteţi de acord!
Domnule profesor, Bună ziua ! Doresc să-mi faceți prezentarea la volumul de poezie, o postfață, că este pregătit pentru tipărire. Mulțumesc mult. Domne ajută ! Cu bine, PAVEL RĂTUNDEANU–FERGHETE

Vă salut, dle Rătundeanu, Vă rog să-mi spuneţi ce doriţi să fac cu textele dvs după ce mi le veţi expedia: corectură, prefeţe, postfeţe etc. Sau doar o părere de cititor cu oarece experienţă? Este foarte important să ştiu, vă rog, spre a-mi încadra lectura lor în timpul disponibil şi a le acorda prioritatea necesară! Cu stimă, D.S.

*

Noi doi ieşim în evidență, c-am ieşit în evidență.

Lui Alexandru Macedonski,

replică la epigrama  ce-l defăimează pe Mihai Eminescu

Cineva mai neom

E fraier în pom

Şi pomul în aer

Barbă-Cot călare

Pe un jătate iepure şchiop

Şi aiesta în plop.

     - AM COMPRIMATO LA 295 DE PAGINI.

     - Mulțumesc maistre, eşti mare, dar nu dacă te urci în balanță,

Ca un elefant în legăn

Pe o plasă de paiangen

     - Viața-frumoasă, e tot ce ne-a dat Dumnezeu.

     - Niciodată nu-i târziu, că dau un telefon la editură şi e-n regulă, dar am mai apelat, dar parcă am bătut toaca la urechea turcului. Servus, domnule inginer!

     - Fă şi tu prezentare şi încă ceva: nu poți da şi la doamna editor Pălăceanu-Vereş Voichița să-i facă prezentare, ca s-o cuprind în volum, că doamna preşedinte USR IRINA  PETRAŞ mi-a zis de vreo două luni: -"Domnule Ferghete, la anul vom vorbi de cerere (pentru a fi membru şi țin la asta, dar îmi trebuie recenzii pentru cele şase cărți de belestristică lăsând deoparte cărțile antologii de folclor.

     - Iartă maistre, am crezut, că-i precedenta necitind-o. Mulțumesc. Sper, fără nici o grabă şi la romanul CĂUTÂND DUPĂ MERE urmând vol.2  MERE PĂDUREȚE scris întrucâtva, dar până-n ianuare s-ar putea să i se mai adauge alte pagini la cele scrise, Ioan-Petri Gârda. Cu bine !

Tu tot mereu

Ajutat de Dumnezeu

Cu dragoste la greu,

C-aşa, aşa eşti cuget

din cugetul namului meu,

Cuget de poet.

     - Foarte generos si frumos scris! Cu iubire, Ben

     - E de ziua mea 1 octombrie (la 69 ani)? cu bine şi sănătate !

     - Cum crezi, tu ştii şi nu gândeşti rău, c-am mai gândit la continuare unele lucrur fiind nescrise simplu, dar nu simplest, că mai am artistule, surprize care mă vor descoperi în lumina a ce sunt, cela ce sunt datorată lui Dumnezeu, chiar dacă Vica mi-s plecat ca un fum de acasă şi eu ca lumânarea care arde mă pot face scrum, dar nimic nu mă poate opri din voința de a trăi. Nu osteneşti tu prea mult cu ce scriu eu, Todică ? Nu-i prea supraomenesc efortul tău, dragule ? Care ni în fond legenda legată istoric de bisericuță, legenda culeasă şi înserată în Monografia satului meu natal Sâmpetru-Almaşului culeasă de învățătorul Groza Teodor originar din satul vecin, Fizeş, Stupini, domiciliatlat în Sâmpetru şi profesând profesia ca dascal  şi dăscălind, învățând, elevii din satele Trestia, Strâmba, Păduriş, Strâmba şi de-acole din sat, eccetera... şi era un om minunat serios muncitor stăruind cu nevastă-sa Susana, felceră, asistentă medicală pentru a colecta din sat obiecte pentru un muzeu pe care l-a adăpostit în clădire nouă a şcolii, chiar eu vizitându-l şi prețuidu-le munca prestigioasă pentru valoarea lui istorică, dar revenind la legendă:

-"În jurul anului 1200 în partea de nord a satului între drumul care duce la partea de hotar numită " "Dobârca" şi pârâul numit "Guşata" era o biserică de lemn şi cimitirul satului. În timpul acesta au năvălit tătarii, răii, cum le spuneau localnicii. O parte din locuitorii satului şi-au căutat adăpost în biserică pe motiv că  cei care se vor refugia în biserică vor scăpa cu viață. Dar cruzimea "răilor" a fost nemiloasă trecând prin săbiile lor pe toți cei care au fost întâlniți şi mai ales pe cei adăpostiți în biserica. După ce au  fost omorâți, bisericii i-au dat foc. O femeie împreună cu feciorul ei a luat clopotul cel mic şi au fugit până în "Purcăreți"; după ce au plecat năvălutorii au agățat clopotul într-un copac şi au început să-l tragă pentru a se aduna cei rămaşi în viață. După ce s-au convins că pericolul a trecut şi-au făcut bordee la locul numit "Gurişoare" unde au rămas mai mult timp. Văzând că nu mai vin răii s-au reintors în sat şi au reparat ce se mai putea repara şi şi-au refăcut gospodăriile distruse complet".

*

Dragule Dan Şalapa, ce să înțeleg prin evaluarea (mărirea onororariului ? deşi eu scriu însă n-am parte chiar dacă nu-i drept, nu beneficiez de dreptul de autor (îi dau dreptate la moarta, Vica, nevastă-mea, decedată în mai a.c., Dumnezeu o ierte şi o odhnească păstrându-i memoria binecuvântată ! că ea, mi-a tot zis în loc să câştigi pierzi (mi-ar oferi editura Singur ? Şi, si asta ar fi cum ar fi, dar după decizia de pensionare după 43 ani contribuție la stat începându-mi activitatea pasionată, frumoasă, dar cu greutăți pe care le ştii, nu ministru, ci prin profesia sa de excelent "tehnicianul veterinar", care trăia precar, domnule profesor de elită şi excelență şi, ca scriitor, Dan ŞALAPA, dar cine ştie, că deşi am fost solicitat ziua şi noaptea renumerearea nu mi-a fost pe măsură (care-i cauza ? punctul de  pensie zice directorul de la casa locală de pensii din Dej, zice economistul Chioreanu, cu toate eu ce vină am că şi salariul din vremea începutului activității mele am fost plătit prost? şi deci nici pensia nu mi pe măsura eficienții mele, nu-i aşa de mare ca al altora, deşi volumul de muncă plus periclitatea, riscul era acelaşi (dar ce şti Mariana Câmpeanu ministrul muncii la pensionarea mea, că pe vremea ei am fost potcovit, tâlhărit, la pensie, am fost văduvit de dreptul decent pe care-l meritam şi deşi i l-am adus la cunoştiință prin deputatul independent Mircea Giurgiu din Cluj, cum corb la corb nu scoate ochii, n-am rezolvat nimic, nu mi s-a făcut dreptate, că cei ce-ar fi trebuia să-mi facă responsabil dreptate trăiau în cloca necinstei trăgând fedeul, capacul, pe oala lor doar capacul ştiind ce fierbe oală, în cazul meu precar, în ciudă că morcovul tânăr şi găina bătrână face supa, borşul bun, ciorba bună, ca nevoit să sufli şi-n iaurt... oare suferința mea să te fi supărat, domnule profesor de Mehedinți ?

 P.R-F&B.T.