marți, 2 octombrie 2018

Vot pozitiv la referendum - MINILECTURĂ cu GÂND DE SEARĂ








MAICA DOMNULUI - Arhiepiscopul Iustinian Chira 



            Natura întreagă o preamărește pe Preasfânta Fecioara, care este desăvârșirea și împlinirea tuturor. Pentru flori ea este trandafirul cel ales. Pentru păsări, Maica Domnului este turtureaua cea aurită, porumbița cea nevinovată, privighetoarea cea cu dulce glas. Pentru animale, Maica Domnului este mielușeaua din care S-a născut Mielul lui Dumnezeu. Pentru preafrumoasele stele, Maica Domnului este luceafărul dimineții, care prevestește răsăritul Soarelui vieții, Hristos. Maica Domnului este zidul de care se sfărâmă toate valurile pe care satana le stârnește împotriva planurilor lui Dumnezeu, împotriva lucrărilor lui Dumnezeu, împotriva Bisericii lui Dumnezeu, împotriva tuturor fiilor Împăratiei lui Dumnezeu.

Arhiepiscopul Iustinian Chira, Cuvintele Părintelui - un ghid al frumuseții lăuntrice, Ed. Mega, Cluj-Napoca, 2009, p. 66-67.




Îmbrățișarea tatălui


Era un băiat de 20 de ani, deja dependent de heroină. În ultimul timp, ajungând la limita supraviețuirii, adică mai rea decât moartea, a decis să se înscrie într-o echipă și să înceapă terapia. Ieri seară, din pricina sevrajului, a început să spargă tot ce găsea în cale, în casa părintească… chiar în salonul cu obiectele cele mai scumpe.

Mobilier, obiecte de decor, pianul și chiar ferestrele de la geamuri… Atunci tatăl său s-a năpustit asupra lui, l-a imobilizat și l-a strâns în brațe cu putere, ca să nu mai facă altele și mai rele…

Atunci l-am întrebat:

 – De ce te distrugi singur?

 – Nu știu decât un singur lucru, a răspuns tânărul emoționat, și anume că atunci a fost prima dată când tatăl meu m-a strâns în brațe cu putere…



Bucuria ca criteriu


         Nu este cu putință să spui „postesc”, când postul nu îți dă bucurie. Nu este cu putință să spui „eu iubesc pe cel sărac și îi dau un obol”, în clipa când, dându-i un obol, inima ta nu simte toată acea desfătare. Când ai bucurie, atunci orice lucru este adevărat. Și prin urmare, legătura ta cu Dumnezeu și lepădarea ta de lume, toate depind de bucurie.

          Dacă nu ai dispoziția de a căuta apă, chiar și deasupra unui izvor să stai, Dumnezeu nu te va înștiința că sub tine se află izvor de apă.


Arhim. Emilian Simonopetritul




CANTECUL COPIILOR - Compozitorul Arvo Par

          Ce face un copil când se joaca singur? Cânta. De ce cânta? Se bucura de ceva frumos. Se entuziasmeaza. E firesc. La adulti, aceasta stare e mai complicata pentru ca aceasta armonie dintâi s-a distrus si s-a pierdut.

Compozitorul Arvo Part, Cantul inimii – puterea cuvantului si a muzicii (AP), traducere de Laura Marcean & Olga Bersan, Ed. Sophia, Bucuresti, 2012, p. 67.


Din fascinanta Ortodoxie  - Ora despre Smerenie...-


cu tânărul părinte arhimandrit Pimen Costea

 ”Cel smerit nu cade niciodată. Unde ar putea să cadă acela, care se află mai jos decât toți?” (cugetarea Sf.Macarie cel Mare)

”Nu pentru osteneli, ci pentru simpla smerenie se arată Dumnezeu în suflet”(cugetarea Sf. Ioan Scărarul)



SUFLETUL


Părinte, spune-mi, te rog, ai văzut vreodată un suflet? (de luat aminte!)

Un doctor s-a adresat odată, aşa cam în batjocură, unui preot, cu următoarele vorbe: -Sfinţia ta te numeşti păstor de suflete; spune-mi, te rog, ai văzut vreodată un suflet?

-Nu, răspunse preotul!

-Dar de auzit, l-ai auzit?

-Nu!

-Dar de gustat, l-ai gustat?

-Nu!

-Atunci, poate că l-ai mirosit?

-Nici aceasta!

-Nici nu l-ai simţit?

-Ba da, l-am simţit! răspunse preotul.

-Va să zică, încheie doctorul cu un aer de învingător, din cele cinci simţuri ce le ai, patru vorbesc contra sufletului şi numai unul pentru suflet! Şi dumneata încă tot mai crezi că este suflet? Atunci preotul îl întrebă pe doctor aşa:

-Dumneata eşti medic?

-Da!

-Spune-mi, ai văzut dumneata vreodată o durere?

-Nu!

-Dar de auzit, ai auzit-o?

-Nu!

-Dar de gustat, ai gustat-o?

-Nu!

-Atunci, poate ai mirosit-o?

-Nici aceasta!

-Nici n-ai simţit-o?

-Ba da, am simţit-o!


– Iată dar, zise preotul, din cele cinci simţuri ce le ai, patru vorbesc contra durerii şi numai unul pentru ea. Şi dumneata tot mai crezi că este durere? Doctorul înţelese lecţia şi plecă ruşinat.




UITAREA DE SINE  - Parintele Arsenie Boca


Când cineva se încumeta sa se lase în conducerea Providentei, printr-un elan de iubire de Dumnezeu, adica sa-si depaseasca constient conditia sa umana – sub actiunea harului de Sus, bineînteles – poate vedea înca de aici arvuna desavârsirii sale, într-un sentiment de liberare, ca o înviere din morti. Timpul, cauzalitatea, lumea si toate vamile cunoasterii, pline de chinurile contrazicerilor, ramân la pamânt, ca o gaoace de ou când iese din ea un pui viu, sau când dintr-o omida paroasa – trecuta aparent prin moartea unei crisalide – iese si zboara un fluture în culorile curcubeului.

Parintele Arsenie Boca, Parintele Arsenie Boca,  mare indrumator de suflete din secolul XX, Ed. Teognost, Cluj-Napoca, 2002, p. 138




OCHII PLINI DE LUMINA  - Sfantul Ioan din Kronstadt


Tu contempli icoana Mântuitorului si vezi ca El te priveste cu ochii plini de lumina. Aceasta privire este imaginea privirii pe care el o revarsa în chip real asupra ta, cu ochii Sai mai stralucitori decât soarele. El, Care vede fiecaruia gândurile, aude îngrijorarile si suspinurile inimii tale.



Icoana este o imagine; ea reprezinta prin trasaturi si simboluri ceea ce nu poate fi reprezentat, nu poate fi simbolizat, ceea ce nu poate fi înteles decât numai prin credinta. Crede, prin urmare, ca Domnul vegheaza tot timpul asupra ta, ca El vede pe fiecare cu gândurile sale, cu suferintele sale, cu dorintele sale, în toate împrejurarile, ca în palma unei mâini.

„Iata, te-am însemnat în palmele Mele; zidurile tale sunt totdeauna înaintea ochilor Mei” (Isaia 49, 16). Câta mângâiere, câta pro misiune de viata în aceste cuvinte ale lui Dumnezeu cel Atotputernic si grabnic spre ajutor! Prin urmare, roaga-te în fata icoanei Mântuitorului ca si cum te-ai gasi în fata Lui. Prietenul oamenilor este prezent în ea prin harul Sau, ochii pictati pe icoane te privesc într-adevar: „Ochii Domnului sunt pretutindeni” (Pilde 15, 3); urechile reprezentate pe icoane te asculta cu adevarat. Aminteste-ti ca acesti ochi sunt ochii lui Dumnezeu si aceste urechi sunt urechile lui Dumnezeu pretutindeni prezent.


Sfantul Ioan din Kronstadt, Viata mea intru Hristos, traducere de diac. Dumitru Dura, Ed. Oastea Domnului, Sibiu, 1995, p. 36-37.


Sursa: Pr. ALEXANDRU STANCIULESCU BARDA








Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu