Omul secolului, sclavul tehnologiei
și al dormirii?
Nu îmi aduc
aminte să-mi fi fost așa de bine ca acum. Am fost copil de miner sărac. Sărăcia
te învață să furi sau să devii un mare artist. Am încercat să învăț să visez
zâne și prinți din imaginație și când am stăpânit arta, nu a mai fost nevoie de
ea. Azi nu mai știm să visăm pentru frumos și liniște. Puțini mai știm să citim
în suferință și vânt pentru a afla direcția spre adevăratul destin. Asta i-am
cerut Domnului ca și copil; să mă ajute să arat fratelui meu crăpătura din zid
spre strălucirea soarelui, lucru deloc ușor de văzut din spatele urâtului și al
mizeriei. Nu-i mai vedem pe cei de lângă noi, incluzând părinții, frații,
surorile și chiar prieteniile adevărate câștigate cu greu de-a lungul istoriei
prin educație, dăruire, îngăduință, iertare și iubire. Toți vorbim în van sau
criticăm pe ascuns viața, însă viața construită azi și impusă este lipsită de
conștiință și responsabilitate. Suntem și acceptăm dezumanizarea în masă,
bătând cu ușurință din palme și strigând “uraaa!” la pocnitul biciului politic,
apoi fugim acasă, în singurătate și egoism, lăcomie și minciună, hoție și
trădare. Am fugit de dracul și am dat peste taică-su, îmi spunea mama: “de la
Ana la Kaiafa!” Societățile cu astfel de caracteristici nu pot duce la un final
fericit. Golanii și trădătorii, vânzătorii de țară nu sunt eroii aleși de
părinții noștri pentru a ne conduce în eternitate. Turnătorii din comunism sunt
aceiași și azi în democrație. Omul secolului 21 este mai amorțit ca niciodată,
“SLUJITORUL dumnezeilor de lemn” de care Iisus ne îndemna să ne ferim; banul,
tehnologia și ciomagul etc. Omul are urgentă nevoie de suflet, de cuvânt bun și lumină divină pentru a se trezi.
BEN TODICA
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu