Trădare
naționala sau prostie? România va mai exista în următorii 30 de ani?
Prof.
univ. dr. Nicolae Radu
05
Februarie 2025
La data de 30 ianuarie 2025, o serie de Planuri-cadru
au fost puse în dezbatere publică de
Ministerul Educației, pe platforma edupedu.ro, cu privire la reducerea sau
eliminarea numarului de ore acordate disciplinei istoria romanilor. Cât de adevărat este ca Istoria, la clasele a
XI -a și XII-a, va fi înlocuita obligatoriu cu „Istoria comunismului” și
„Istoria Holocaustului”?
Propunerile pentru noile planuri-cadru de liceu obliga
la masuri urgente! Dezinteresul decidentilor politici față de studierea
istoriei, dar și față de identitatea
națională și protecția dovezilor istorice, reprezinta dovada unei combinații de
incompetență, corupție și influențe externe? Vreau să cred că nu, cu atât mai
mult cu cat ministrul Educaţiei Daniel David „respinge acuzațiile privind
marginalizarea Istoriei” apreciind ca „patriotismul și românismul sunt unele
din valorile centrale”!
Cât de adevărat este că România riscă să-și piardă
moștenirea culturală și locul în istorie, devenind într-un viitor apropiat doar o simplă „regiune” subordonata
intereselor străine? Situația a devenit îngrijorătoare, cu atât mai mult cu cât
direcția în care ne indreptam ridică multiple semne de întrebare[1].
Adevărul istoric nu poate fi ascuns la nesfârșit după
ușă!
Distinsul Academician Ioan Aurel Pop, Președintele
Academiei Române, sintetizează într-un mod admirabil realitatea în care trăim,
o asemenea preocupare fiind evidenta si la doamna academician Sabina Ispas, un
om exceptional, cu o forță rar întâlnită, cu dragoste față de
țara, dar și cu un spirit vizionar în
înțelegerea Noii Ordini Mondiale!
„Rezultatul acestor demersuri insistente din ultima vreme, preciza
academicianul Ioan Aurel Pop, este
crearea de mecanisme umane, de roboți, de marionete ușor de manipulat, prin vot
ori prin alte mijloace. Oamenii lipsiți de cultură generală și de orizont
artistic, oamenii capabili să rezolve doar probleme limitate, oamenii care nu
mai au capacitatea să compare și să ia decizii în cunoștință de cauză
alcătuiesc generația „Google”, generația „Facebook”, generația „SMS” sau toate
la un loc”!
In conditiile in care „marionetele” sunt tot mai mult
căutate și promovate ăn cercul puterii, cum consolidăm unitatea românilor fără
constiința naționala? Recentul scandal internaţional, respectiv furtul din
Muzeul Drents din Assen, Olanda, unde au fost sustrase artefacte din tezaurul
dacic al României, este un caz extrem de grav, cu implicații majore în domeniul
securității patrimoniului cultural, al criminalității organizate și al
diplomației internaționale. Pe 31 ianuarie 2025, persoane necunoscute au pătruns
în muzeu după ce au provocat o explozie controlată pentru a sparge un perete al
clădirii. Acest mod de operare arată că furtul a fost bine planificat, cel mai
probabil de o grupare specializată în furturi de obiecte de artă. Acest furt,
asociat cu amințitele „propuneri pentru noile planuri-cadru de liceu” cu
privire la intenţia îndepărtării sau reducerii orelor pentru disciplina istoria
românilor din programele școlare, dar și a limbii latine obligă la profunda
reflecţie!
Dacă eliminarea istoriei naționale din școli poate fi
atât rezultatul prostiei sau al unei
trădări deliberate, pe cine deranjează cunoaşterea limbii latine?
Societatea de Studii Clasice din România (S.C.C.R.), a
atras atenţia, în repetate rânduri, ca:
„nu există o altă țară a Uniunii Europene în care elevii să nu aibă
posibilitatea de a alege limba latină printre probele opționale la Bacalaureat.
Țări fruntașe în clasamentul PISA, precum Polonia, încep să ofere limba latină
drept a doua limbă străină, începând cu clasa a VII-a din gimnaziu, înțelegând
contribuția uriașă adusă de această disciplină la combaterea analfabetismului
funcțional”.
In aceste condiţii, cine răspunde pentru
interminabilul atac asupra identităţii naţionale a românilor? Indiferent de
cauză, efectul este același. România de mâine poate însemna o generație de tineri fără repere istorice și
culturale, ușor de influențat.
Cum poate fi păstrată identitatea naţională in absenta
„memoriei colective” si a unor dovezi ale continuităţii, cu o valoare
incontestabilă? Furtul tezaurului dacic din Muzeul Drents din Assen se afla în
cercetarea autorităţilor olandeze. Pierderea celor trei braţări dacice și a coifului de aur de la Coţofăneşti,
descoperit în urma cu 100 de ani de câtiva copii aflaţi cu vitele la păscut,
înseamnă o ruptură ireparabilă în moștenirea istorică a poporului român și o pata
neagra aşezată pe fața României!
„Fiecare dintre
cele trei brățări dacice furate cântărea între 700 de grame și 1,2 kilograme de
aur. Acestea erau asigurate pentru sume cuprinse între 450.000 și 500.000 de
euro” („Open Sources” - adevărul.ro). Coiful de aur de la Coţofăneşti, cu o
greutate de circa 800 de grame, a fost evaluat la mai mult de 4 milioane de
euro. Întreaga colecţie expusa în muzeu
cu numele „Dacia-Regatul Aurului și Argintului” număra 650 de artefacte,
cu valoare de asigurare de peste 30 milioane euro! Ce înseamnă aceasta sumă
față de importanța acestor artefacte în dovedirea continuității geto-dace
atacata de istoriografia maghiară?
Cine are interesul să spună că „timp de 1.000 de ani,
de la momentul retragerii Aureliene din 271 și până în secolul al XIII-lea,
izvoarele istorice nu dau nicio informație
asupra romanilor din actualul teritoriu”?
Furtul tezaurului dacic din Muzeul Drents din Olanda
ridică întrebări serioase despre competența și eficiența autorităților române
în protejarea patrimoniului național. Deși jaful a avut loc pe teritoriu
olandez, România are o responsabilitate majoră, având în vedere că artefactele
furate fac parte din moștenirea sa istorică. Cum poate fi explicat faptul
că deși piesele furate aveau o valoare
greu de estimat, autoritățile române nu au insistat asupra unor măsuri suplimentare
de securitate înainte de expoziție? Să fie o întâmplare că în alte cazuri
internaționale, alte țări au cerut garanții de securitate stricte pentru
tezaurele expuse în afară țării, în timp ce România nu pare să fi făcut acest
lucru?
Deși România este una dintre țările cele mai afectate
de traficul de obiecte arheologice, de ce autoritățile nu au un mecanism
eficient de prevenire și combatere împotriva grupărilor de crimă organizată
specializate în furturi de artefacte?
Cine poate să îşi mai aducă aminte că prima Lege
abrogată, după 1989, a fost „Legea patrimoniului”? Legea nr. 63/1974 privind
ocrotirea patrimoniului cultural naţional a fost abrogată la 6 februarie 1990
prin Decretul-Lege nr. 90, fiind înlocuită după 10 ani, de Legea nr. 182/2000 privind protejarea
patrimoniului cultural naţional!
Ce au învăţat autorităţile din traficul celor 22
de brățări dacice din Sarmizegetusa,
intens mediatizat în 2007, ajunse pe piaţa neagră a antichităţilor, din care au
fost recuperate 13 brăţări? Furtul tezaurului dacic din Muzeul Drents nu este
doar un act de criminalitate internațională, ci și o dovadă clară a
incompetenței autorităților române în protejarea moștenirii naționale. În
condiţiile în care istoria este furată bucată cu bucată, cine are interesul să
şteargă identitatea naţională păstrata în memoria colectivă?
Eliminarea sau reducerea numărului de ore alocate
disciplinei istoria românilor din
programele școlare este o problemă complexă, care poate fi privită din mai
multe perspective: politică, ideologică, educațională și identitară. În
România, că și în alte țări, acest proces generează controverse majore, iar
motivele pot varia de la decizii greșite din ignoranță la intenții deliberate
de a slăbi identitatea națională.
Tot mai mult se vorbeşte despre „patriotismul
dual”, despre tendințele globaliste și
despre „corectitudinea politică”, cu accent pe istoria europeană, în
detrimentul istoriei naţionale! Să fie această perspectiva justificarea
legitimă prin care un „ales” din Vestul României a procedat la desfiinţare a 28
de statui dedicate unor eroi din istoria României, de la regele Burebista,
împăratul Traian, regele Decebal, cnezii români Menumorut și Gelu, domnitorul
Mircea cel Bătrân, voievodul Iancu de Hunedoara, domnitorul Ștefan cel Mare,
domnitorul Mihai Viteazul, conducătorul revoluţie de la 1821, Tudor
Vladimirescu, domnitorul Alexandru Ioan Cuza și omul de stat și până la prim -
ministrul Mihail Kogălniceanu?
Cum poate fi explicat faptul că pe teritoriul oraşului
Oradea, în timp ce statuia ecvestră a domnitorului Mihai Viteazul, din Piaţa
Centrală, cunoscută drept „Piaţa Unirii”, a fost demontată și reconstruită, în
2024, în spatele Casei de Cultură, „după ce, timp de șase ani, a fost lăsată
dezmembrată în bucăţi între bălării” („Open Sources"/napocanews.ro)? În ce temei istoric, autorităţile locale
române au ridicat alte zece statui dedicate unor etnici maghiari?
Potrivit sursei
precizate, „cea mai marea statuie ecvestră a regelui Ungariei, Ladislau I
(1077-1095) a fost instalată în Oradea! Este cea mai mare statuie (5,30 m + 3 m
postamentul) din lume a acestui rege, pe care comunitatea maghiară îl consideră
fondatorul orașului”.
După toate cele prezentate, să fie o simplă întâmplare
faptul că în România există o presiune pentru a înlocui accentul pus pe istoria
națională cu o perspectivă mai „universalistă”, care pune mai multă atenție pe
istoria europeană sau mondială? De ce se spune că, prin propunerea de proiect
cu privire la redimensionarea sau eliminarea orelor de istorie de la clasa a XI-a și a XII-a, elevii vor înțelege mai
bine „contextul global”, când în
realitate se rupe legătura tinerilor cu trecutul propriei națiuni?
Ignoranța și incompetența decidenților nu mai este o
surpriză
Politicile educaționale sunt adesea făcute de oameni
care nu înțeleg importanța istoriei naționale sau care consideră că această „nu
mai este relevantă” în lumea modernă.
Dacă ar fi să aşezăm asemenea explicaţii pe “podiumul prostiei”, nu am
face decât să reamintim semianalfabeţii
funcţionali promovaţi pe funcţii de interes naţional! Dar, din perspectiva
analizei de intelligence, a consideră că istoria „nu mai este relevanță”, nu
este doar prostie, ci și un act de trădare și
iresponsabilitate.
Deși nu cred în „Teoria conspiraţiilor", există
preocupări conform cărora anumite influențe externe sau grupuri interne
încearcă să dilueze identitatea națională a românilor pentru a-i face mai ușor
de manipulat. La nivelul simţului comun, a omului obişnuit, se cunoaşte că o
populație fără rădăcini istorice este mai puțîn unită și mai ușor de controlat!
Dar ce facem când la nivelul decidenţilor politici identitatea naţională este atacată sistematic
prin nesfârşite „experimente” cu pretenţii de proiecte educaţionale și cu
aprecieri cutremurătoare de tipul : „nu este importantă stabilitatea internă a
României! Mai important este să ne orientăm spre valorile europene”?
În mod cert,
România nu poate fi un stat izolat, importantă unor relaţii de „bună
vecinătate” cu țările din Uniunea Europeană, după „modelul” oferit de premierul
maghiar Victor Orban, fiind esenţiale pentru supravieţuirea noastră! Dilema
rămasa fără răspuns, cel puțîn la nivel personal, vine din „semianalfabetismul
funcţional” care promovează manipularea la rang de adevăr! De ce România
trebuie să îşi şteargă propria identitate naţională și să se subordoneze „patriotismului
dual”, în condiţiile în care țări puternice, precum: Marea Britanice, Germania, Franţa, Spania etc
îşi îndeplinesc, înainte de toate,
datoria fără de propria țară?
In aceste condiţii, cum poate fi explicat, daca poate
fi explicat, „miracolul maghiar” in promovarea intereselor Ungariei, printr-un
joc politic dur, dar si subtil pe axa : SUA, Uniunea Europeana, China, Turcia
si, nu un ultimul rand Rusia? Lipsa interesului pentru viitorul romanilor este
din ce in ce mai evident, cu atât mai mult cu cat „Constituţia României” este
rastalmacita si lovita, in mod nedrept,
de personaje dubioase cocotate in
„copacii puterii”!
Ce mai înseamnă art.1, alin.1, din „Constituţia
României” potrivit căruia „Romania este stat naţional, suveran si independent,
unitar si indivizibil”, in condiţiile in care „a fi patriot„ este taxat cu rea
credinţă drept „naţionalism extrem” si „atitudine antieuropeană”? Cat de periclos este sa te declari astazi
patriot? De ce „a fi suveran” reprezintă
dovada unei atitudini
noneuropene, deși Dictionarul Explicativ al Limbii romane (DEX), definește „Suveranitate” drept „calitatea de a fi
suveran, de a dispune de soarta, de actele sau de interesele sale; autoritatea
cea mai înaltă, putere supremă”?
Un popor fără istorie devine un popor fără identitate
și fără rezistență.
Nicolae Iorga, om politic si un admirabil istoric,
atrăgea atenţia ca „un popor care nu îşi cunoaşte trecutul este un popor condamnat să îl repete"!
Considerând îndemnul spre cunoaştere oferit de Nicolae Iorga, cu forţa unui
testament, ce am învăţat din greşeli?
Trădare sau prostie?
Considerând evenimentele din ultimii ani, ambele
variante sunt valabile, dar trădarea este mai condamnabilă decât prostia. Dacă
este vorba de prostie, se poate spune că
avem decidenți incompetenți, care nu înțeleg că fără istorie, o națiune își
pierde identitatea și viitorul. Dar daca
este vorba de trădare, atunci avem o problemă farte gravă: cineva își dorește
ca românii să nu-și mai cunoască eroii naționali, luptele pentru independență
și valorile care i-au definit de-a lungul timpului.
România are nevoie de
unitate naţională!
De ce este importantă istoria națională?
Înainte de toate, istoria formează identitatea și
coeziunea națională! Un popor care își cunoaște istoria este mai unit și mai
conștient de drepturile și valorile sale. Cât de adevărat este ca intențiile de
a fi reduse și chiar eliminate orele de
istorie și de limba latină sunt parte a unui fenomen mai amplu, respectiv
degradarea sistemului de învățământ, care produce generații tot mai slab
informate, fără gândire critică?
Distinsul profesor Manea Mihai, doctor in istorie,
preşedintele Asociaţiei Naţionale a Profesorilor de Istorie din România,
invităă la cunoaşterea, curajul domniei sale nefiind subordonat intereselor
politice!
În noile proiecte, disciplina istorie înregistrează un
recul absolut semnificativ. La filiera teoretică, real și uman, clasele IX-X,
are alocate 1-2 ore, dar, la unele profiluri și filiere (tehnic, tehnologic) la
clasa XI-XII, dispare total. În schimb se menționează că la clasele XI-XII se
mențin cursurile „Istoria Evreilor”, „Istoria Holocaustului și respectiv,
„Istoria Comunismului”, prevăzute în Legea Învățământului Preuniversitar Nr.
198/2023 ( nu se precizează niciunde documentele și faptele înregistrate în
vreo arhivă folosite drept surse ale acestor manuale-fantomă - n.r.)
Și, pentru ca lucrurile să se complice și mai mult,
este menționat la paginile 26, 29, 37, 48 din proiectul publicat de M.E.C. că
se va discuta „în viitor statutul de disciplină vs. unități de învățare
explicit definite; disciplina se va studia și în contextul istoric mai
general”. Să iei o disciplină de sine stătătoare, să o tai în unități de
învățare și apoi, să o dizolvi în alte discipline - aprecia distinsul profesor
Mihai Manea -, mi se pare ceva de nedescris.
La clasele XI-XII elevii nu vor mai studia istoria, ci
de fapt, cele două „discipline” menționate mai sus, în „contexte largi”.
Practic, la clasa a XII-a, elevul nu mai poate parcurge istoria națională, ci
doar cea rezultată din Istoria Comunismului. Cum va arăta în aceste condiții
modelul disciplinei istorie la liceu?
Cum se vor putea păstra în doar doi ani școlari cele
mai de seamă jaloane ale civilizației umane?
Cum vor putea face față cadrele didactice? La clasa a
XII-a, elevul nu mai poate parcurge istoria națională, ci doar cea rezultată
din așa numita „Istoria Comunismului”.
Cum se vor putea păstra în doar doi ani școlari cele
mai de seamă jaloane ale civilizației umane, intreaba distinsul profesor Mihai
Manea, apreciat de zeci de generatii de elevi?
De ce după 35 de ani de speranţe spulberate, prin
minciuna si manipulare, astăzi suntem tot mai aproape de distrugerea
identității naționale? Lipsa interesului autorităților române pentru
identitatea națională și dovezile vechimii istorice poate fi explicată
printr-un amestec de teama, de
incompetență, corupție,” globalism ideologic “, dar si prin lipsa unei viziuni
strategice pentru patrimoniul cultural. Întărirea ideii că „România nu are un
loc bine definit în istorie” devine deja o preocupare constanta din partea
celor care tânjesc la „Transilvania", dar si la resursele naturale ale
tarii, cate mai sunt!
Cine ii mai apara pe români?
Nu o singura data, romanii nevoiţi sa plece din tara la munca in
străinătate au fost numiţi " sclavii Europei", iar Romania a fost
prezentata ca o tara ingenuchiata la portile fostelor imperii!
Cine are interesul sa transforme România într-un
"stat de la marginea Europei”, in condiţiile in care România se afla
asezata chiar in inima Europei? Din evenimentele din ultimele decenii, am
invatat ca nimic nu este intamplator! Distrugerea patriotismului și a coeziunii
sociale sa fie deja misiunea primita de "trubadurii" arvuniţi la Cancelariile Europene? Cum este posibil sa
amintim ca România este o tara " Binecuvântată de Dumnezeu", cu un patrimoniu cultural și istoric
excepțional, dar lasat aproape de
izbeliste, ambitiile politice si “batalia pentru ciolan” fiind cu mult mai
importante decat grija pentru protejarea indentitatii nationale?
„Cele patru
obiecte de tezaur furate din muzeul olandez nu sunt singurele piese de valoare
care au dispărut din patrimoniul României. Poliţia română caută în prezent
aproape 1.000 de obiecte de mare valoare” („Open Sources”/ tvrinfo.ro). Piața
neagră a antichităților este o afacere profitabilă, cu venituri care pot ajunge
la 6 miliarde de dolari! In aceste condiţii, cum poate fi interpretată lipsa
unor măsuri eficiente cu privire la
protejarea patrimoniului naţional sau incompetența oamenilor politici cu funcții guvernamentale sau indiferența acestora în respectarea și
aplicarea Legii??
România are nevoie de măsuri urgente!
Academia Româna trebuie să vegheze cu mai multa forță
asupra păstrării identităţii naţionale,
cu atat mai mult cu cât distinsul Academician Ion Aurel Pop declara recent:
„Rolul inițial al Academiei Române, stabilit sub Alexandru Ioan Cuza și
oficializat prin crearea «Societății Literare», nu s-a schimbat niciodată. Și
azi, Academia apără identitatea românească prin limbă, literatură și istorie și
așa va fi în veacul vecilor”.
Speranta nu se stinge niciodată!
Reintroducerea istoriei naționale ca prioritate în
educație, cu accent pe identitatea românească trebuie să trezească mintea
ameţită de putere a unora dintre decidenţii politici, chiar daca ne aflam deja
trecut de ceasul al XII-lea. Dacă autoritatile nu iau măsuri urgent, riscăm să
devenim un popor fără trecut și, în cele din urmă, fără viitor. Aude cineva?
Pe cine mai interesează România normală? Ce lăsăm
copiiilor noștri? Demersul meu nu este singular! Atitudinea domnului profesor
Mihai Manea, dar și preocuparea domnului Academician Ioan Aurel Pop, Președintele Academiei Române demonstrează
că trebuie să încereze orice încercare
de subminare a identitîții naționale! Un argument puternic în aces sens vine și
din partea Facultatatii de Istorie a Universităţii din Bucureşti care îşi
exprimă public„dezacordul profund” faţă de propunerile de modificare a planurilor-cadru,
în special în ceea ce priveşte reducerea drastică a orelor alocate disciplinei
„Istorie”, atragant totodata atentia ca
„Planul-cadru propus de Ministerul Educaţiei afectează şi mecanismele formării
identitare”.
Pericolul devine iminent pentru viitorul nostru, cu
atât mai mult cu cât „eliminarea istoriei ca materie obligatorie la Bacalaureat
pentru profilul umanist, specializarea Filologie, este „o decizie absolut
surprinzătoare” şi care va avea multiple consecinţe negative”.
Facultatea de Istorie a Universitatii Bucuresti
apreciază: „aceste modificări vor avea un impact negativ asupra formării civice
a tinerilor, asupra dezvoltării gândirii critice şi consolidării unei societăţi
democratice responsabile. De asemenea, vor adânci unele dintre cele mai grave
fenomene care deja afectează societatea: abandonarea gândirii raţionale,
vulnerabilitatea în faţa pseudo-ştiinţei, succesul teoriilor xenofobe şi
conspiraţioniste”. De fapt, de ce disciplina
Istoria romanilor este inlocuita, obligatoriu, cu Istoria comunismului si
Istoria Holocaustului?
Apelul la neuitare este necesar, cu atât mai mult cu
cât abuzurile și ororile săvârșite nu trebuie să se mai repete, dar cine
dorește activarea mecanismelor psihologice și dezvoltarea unui sentiment de
rușine si de vinovație la tânara generație care reprezintă „România de
mâine"?
Să ne amintim ce spunea omul de stat, savant și
scriitor roman Marcus Tullius Cicero în
urmă cu circa 2050 de ani: „O națiune poate supraviețui nebuniilor proprii și
chiar ambiției, dar nu poate supraviețui trădărilor din interior”.
Romania, încotro?
------------------------------------------
[1]
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu