Grigore Stamate - Întâlnirea academică a Forțelor Terestre „Nicolae Bălcescu” din Sibiu

 

Întâlnirea academică a Forțelor Terestre „Nicolae Bălcescu” din Sibiu

General-locotenent (r) Dr. Grigore Stamate, Membru al Fundației Europene Titulescu

24 August 2025

 

Cu doar câteva zile în urmă, s-a reunit la prestigioasa Academie a Forțelor Terestre „Nicolae Bălcescu” din Sibiu, pentru a sărbători 55 de ani de la absolvire, una dintre generațiile de elită ale Armatei Române (infanterie și grăniceri). Respectiv, contingentul care i-a dat Țării pe generalul Radu Timofte (grănicer), șef al Serviciului Român de Informații, pe generalul Mircia Chelaru (infanterist), șef al Statului Major General (în prezent, un reputat parlamentar) și pe generalul Vasile Dan (parașutist), care a reprezentat România la comemorarea parașutistei românce, Smaranda Brăescu, la Sacramento, în California (SUA). La aceștia s-au adăugat și multe alte personalități militare de excepție, dintre cei care au avut beneficiul supraviețuirii.

Da, dintre cei care au avut beneficiul supraviețuirii, pentru că din cei circa 300 de ofițeri ce și-au slujit patria și poporul sub două regimuri politice în contrast, două treimi au trecut într-o altă dimensiune. Unii, chiar înainte de a împlini 60 de ani și de a se prevala de pensia ciuntită de către niște guvernanți, care nu au înțeles și – după câte se pare - încă nu înțeleg rolul armatei și al funcțiilor acesteia într-o societate normală. Cu deosebire, când dincolo de granițele sale răsună șuierul amenințător al bombardamentelor.

Dintre foștii comandanți, singurul care a mai avut posibilitatea să răspundă invitației a fost generalul Nicolae Păștinică, iar grănicerii - deși l-au invocat în nenumărate rânduri pe primul dintre comandanții lor de pluton, generalul profesor universitar doctor Marin Ilie - au rămas doar cu amintirea bravului elev plutonier-major, încheietorul de batalion, de la acea vreme.

Reuniunea, desfășurată pe parcursul câtorva zile, a fost organizată din inițiativa generalului Vasile Baețelu, un eminent camarad și a beneficiat de sprijinul nemijlocit al destoinicului coleg sibian, colonelul Petre Scântei, ca și al colonelului Marian Dulă din Câmpina, responsabilul financiar. Și, desigur, al distinsei conduceri a Academiei Forțelor Terestre, ca și a fostului rector, generalul prof. univ. dr. Ghiță Bârsan, pentru care avem întreaga considerație.

După activitatea din aula sălii „Ștefan cel Mare” și a alocuțiunile corespunzătoare, fostelor cadre militare și soțiilor lor li s-au prezentat expoziția de carte, sălile de curs și de limbi străine, camerele și poligoanele de antrenament cu tehnica, armamentul și echipamentul din dotare, biblioteca, dormitoarele și alte realizări, care pun în evidență preocuparea intensă a conducerii pentru afirmarea Academiei la nivelul de frunte al instituțiilor de profil din Uniunea Europeană și din lume. În continuare, programul a inclus și o interesantă deplasare în fostul poligon de tragere (de zi și de noapte) cu armamentul de infanterie și obiectivele genistice din Poplaca, precum și vizitarea unor edificii importante din localitățile apropiate, între care din Cisnădie și Sibiel, precum și de la Muzeul în aer liber „Astra” din Dumbrava Sibiului.

Bucuria revederii a fost incomensurabilă, iar cei circa 50 de participanți și-au reafirmat dorința reîntâlnirii peste încă doi ani, pentru a aniversa - împreună cu generația colegilor de la artilerie - 60 de ani de la debutul în Școala Militară Superioară de Ofițeri Activi „Nicolae Bălcescu” (respectiv, prestigioasa Academie a Forțelor Terestre). La final, fără nicio tendință de manifestare dincolo de normal, prezentăm opinia generalului Boris Popescu despre unul dintre volumele noastre, expuse în aula „Ștefan cel Mare”. Volum, care - credem noi - s-a adăugat, cu deplin succes, interesantului volum al aceluiași autor „Am fost 27”: „Dragă Grig Cartea ta este scrisă cu stiloul din călimara sufletului. În conținutul acesteia ai cuprins un întreg univers al destinului militar, nu numai al celor 7 magnifici camarazi ai generației tale, dar și al nostru al tuturor celor care am fost, laolaltă cu voi, soldații credincioși ai Patriei noastre, România. Am descoperit în scrierea ta portretele unor colegi, ale căror profunzimi nu le-am sesizat atât de bine la vremea tinereții noastre. M-au emoționat detaliile de viață și sacrificiile făcute de cei care s-au dedicat necondiționat Țării. O țară, care astăzi i-a uitat. Și, nu în ultimul rând, te-am descoperit pe tine într-un tablou fabulos, un autoportret pe care, din nefericire,, nu am avut privilegiul să-l privesc, așa cum se cuvine, la timpul respectiv. Felicitări Grig! Mai sunt încă multe de spus, dar le voi consemna în jurnalul personal și, eventual, le voi expune la o nouă întâlnire norocoasă”.

În ce ne privește - dacă destinul și evoluția evenimentelor ne vor permite – nutrim aceeași sinceră speranță. Până atunci însă: Doamne, ocrotește-i pe români!