Mult
prea mult zgomot, pentru nimic !
Col. (r) Marin Neacsu
24
August 2025
Toată lumea așteapta întâlnirea de la Washington
dintre Trump și Zelensky, ca pe o izbăvire dar mai potrivit ar fi precum mortul
coliva, căci indiferent că se va ajunge sau nu la o „înțelegere” prealabilă sau
nu, oricum ar fi, va fi o rușine, o înțelegere din care cel care va fi „salvat”
va scăpa de ștreang și va muri otrăvit. Cine vrea să mă contrazică nu are
decât, dar tot ce s-a întâmplat până acuma dovedește că practic nimeni din cei
care declară că vor pacea, nu urmărește acest obiectiv cu adevărat, fiecare
urmărește un anumit scop.
Să nu uităm că au mai fost întâlniri de acest gen, și
la Istanbul, și prin alte părți, și prin cancelariile europene și nu s-a
obținut nimic. Aceleași așteptări au fost și la întâlnirea din Alaska de acum
câteva zile, când toată lumea credea că se vor despărți apele și se va
face lumină, dar declarațiile celor doi participanți nu au adus nimic nou,
pentru că indiferent ce ar vrea ei, e imposibil să nu țină cont totuși de ce ar
putea accepta Zelensky, sau Ucraina, sau Macron, sau Germania, sau perfidul
Albion sau cei care dirijează politica UE care, culmea, nu fac parte nici din
UE, nici din NATO. Sunt prea mulți factori implicați cu prea multe interese
divergente, pentru ca să se ajungă la o soluție acceptată de toată lumea.
Trump urmărește terenurile cu metale rare, pe care
Zelensky le-a promis dar pe care le vor și au ceva hărtii semnate și briții.
Trump mai vrea și să pozeze în făcătorul de pace când de fapt pe el nu-l
interesează pacea în lume ci resursele. Câtă vreme pacea îi poate aduce ceva, e
bună pacea, dar el știe că poate obține ceea ce vrea mai repede prin forță. El
pretinde că scapă Ucraina sau Europa de presiunea rusească dar de fapt vrea să
scoată resursele de sub controlul rusesc. Pe Trump îl doare moțul de la bască
de soarta UE.
Când madame Nulland a spus „fuck the UE” nu
a exprimat o părere personală ci un principiu de acțiune al SUA, principiu
valabil indiferent că președintele e republican sau democrat. Biden apăra
interesele personale în Ucraina, Trump vrea să tragă spuza pe turta lui și
mimează eforturile diplomatice, dar să nu uităm că diplomația este o armă, ca
și războiul, doar că este învelită în staniol. Dacă ne uităm puțin prin
istorie, constatăm că cele mai multe nedreptăți și furturi de teritorii s-au
făcut pe cale diplomatică, nu prin forță. Așadar cine așteaptă de la
Trump soluții de pace, să se aștepte la gargară și cuțite înfipte în spate.
Să nu uităm: conflictul din Ucraina nu a început acum
3 ani, ci în momentul în care SUA au uitat de promisiunile privind extinderea
NATO și s-a amestecat în lovitura de stat din Ucraina, când doamna Nulland
schimba lideri în Kiev.
Putin nu vrea nici el pace, căci dacă voia pace nu
pornea războiul și chiar dacă are partea lui de dreptate în apărarea „avansată”
și recuperarea unor teritorii care au fost ale Rusei, așa cum altele au fost
ale Poloniei, altele ale Slovaciei și altele ale României, putea să încerce
altfel. La fel de adevărat este că totuși erau prea mulți cei care urmăreau să
pună mâna pe resursele Ucrainei, actuala Ucraină, încât i-ar fi fost imposibil
să obțină ceva pe cale amiabilă sau „diplomatică”. Putin vrea să își recupereze
de jure teritoriile obținute de facto și să se asigure că nu va avea
inamici în coastă sa, așa că pentru a se asigura că va rămâne cu ce vrea,
a luat mai mult, ca să aibă ce să „cedeze”. Cert este că Putin nu va ceda nimic
din ceea ce consideră el sau istoria, că aparține Rusiei.
Zelensky nu vrea pace, el vrea să mai rămână puțin la
putere (chiar neoficial), să iasă „onorabil” din conflict, chiar dacă știe că
cu cât stă mai mult cu atât riscă mai mult, căci așa cum spune un proverb
românesc, „boală lungă, e moarte sigură”, iar el va sucomba cel puțin
politic, mai devreme sau mai târziu. El se cramponează, căci îi place și a
început să creadă că este salvatorul Europei, căci așa l-au alintat și declarat
liderii europeni care au crezut că vor căștiga și ei câte ceva de pe urma
dezastrului din Ucraina. Așadar Zelensky chiar crede că ține cineva cont de el,
dar nu realizează că nici Macron, nici Merz, nici Ursula nu dau doi bani pe el
și îl folosesc pentru propriile lor interese. Tot ce speră acuma Zelensky este
să poată rămâne cu eticheta de mare patriot și să nu fie înlăturat, căci nu
puțini sunt ucraineenii care îl așteapă la cotitură. Lui Zelensky îi e mai
frică de proprii cetățeni decât de dronele rusești, căci prea mulți concetățeni
au murit degeaba. Și cumea este că cei mai mulți erau cetățeni ucraineeni de
alte naționalități, în timp ce „nativii” dacă se poate spune așa, au „migrat”
prin hoteluri și stațiuni românești.
Europenii nu au urmărit și nu vor pacea, în niciun caz
cea dorită de Trump și Putin, căci aceștia nu le vor lăsa nici măcar oase albe
de ros. După ce s-au lăsat păcăliți de Biden și și-au donat tehnica și
resursele către Ucraina, convinși că vor putea apuca și ei câte o halcă de
carne la semnarea păcii, acuma realizează că au rămas în fundul gol, că nu mai
au resurse militare și energetive nici pentru propria folosință, așa că nu pot
să se lase dați la o parte și-l împing pe Zelensky să nu renunțe la ei și să nu
accepte nimic fără să fie și ei consultați sau implicați. Se văd amenințați de
proprii cetățeni care au acceptat sau au fost nevoiți să suporte toate
restricțiile și sacrificiile pentru „apărarea granițelor estice ale Europei”.
Asta ca să nu vorbesc de europenii care de la început aproape, au refuzat să se
supună măsurilor sinucigașe impuse de UE și și-au văzut de propriile interese.
Se poate spune că singurele nații care au ieșit bine din acest conflict, au
fost polonezii, slovenii, slovacii și ungurii, care au analizat la rece
conflictul, au văzut ce e de așteptat într-un conflict și și-au luat măsuri
concrete și fiabile de apărare au profitat deconflict pentru a-și întări
armata, nu ca amețiții noștri care și-au distrus armata la umbra fantasmagoricului
„articolul 5”.
De ce trag mai marii Europei cu dinții de acest
război? De ce se opun ei unei păci dictate de Trump și Putin ? Pentru că ei nu
vor prinde nimic și oamenii îi vor întreba cu ce s-au ales din acest conflict
întreținut cu disparare de UE. Un alt factor care va fi implicat, se pare
diplomatic în acest conflict, este China. Din discuțiile dintre Trump și Putin,
reiese că Putin ar fi cerut ca garanțiile privind respectarea unui eventual
acord de pace, să fie oferite de China. De ce China? Simplu, pentru că, pe de o
parte, nimeni altcineva la această oră nu poate cere sau impune unuia sau
altuia, adică Rusiei sau SUA, să își respecte angajamentele. China deține la
această oră și argumente diplomatice și economice și militare pentru a trage de
urechi pe cel care nu și-ar respecta angajamentele și este clar că nimeni nu
și-ar dori China ca dușman. Pe de altă parte, Putin a reușit să își apropie
China cum nu a făcut-o nimeni până în prezent, se poate spune că marea
schimbare adusă de acest conflict a fost, este și cred că va fi apropierea
dintre Rusia și China. Nu știu cât va ține, dar cât va fi Putin la putere în
Rusia, această relație va rămâne în picioare în beneficiul ambelor țări. Sunt
convins că nu doar realismul lui Putin a adus China în ecuație și că poate chiar
Xi Jinping a solicitat asta personal lui Putin, pentru că în acest fel
rolul Chinei, diplomatic și economic va crește nu doar în Europa. Cine ar mai
pune piedici comerțului cu China, când însuși Trump o acceptă ca arbitru?
Turcia ar fi putut fi un factor de influență mai ales
că deține intrarea în Marea Neagră, atât de dorită de SUA, și practic așa se
spera și credea la început. Poate mai are șanse să aibă un rol de mediator, dar
s-a dovedit că se poate face pace și fără Erdogan.
Un alt factor mai puțin vizibil dar mult mai influent
decât toate capetele încoronate ale Europei, este Israelul. Unii or să întrebe
ce treabă are Israelul cu Ucraina sau... Europa, căci ei au probleme cu
arabii. Să nu uităm rolul evreilor în războaiele Europei și ale lumii,
dar mai ales să nu uităm că mai ales astăzi, când în Fâșia Gaza se comit
atrocități inimaginabile de care ofițerii SS s-ar simți umiliți. Israelul are
nevoie de acest conflict pentru a ține Europa, opinia publică, întreaga lume,
cu ochii îndreptați departe de Israel. Conflictul din Gaza și Siria nu a
început întâmplător recent, Ucraina este exact ce îi trebuie Israelului ca să
își vadă de interese. Oficial Israelul nu are treabă cu Ucraina, dar banii lui
Soroș nu vin doar din fondurile proprii.
Și acuma vine întrebarea cheie: crede cineva că atâtea
interese divergente și de o asemenea complexitate pot fi puse de
acord pentru realizarea unei păci reale și durabile? Eu nu cred, și nu pentru
că aș fi un pesimist incurabil ci pentru că acolo unde e vorba de interese
teritoriale, resurse, orgolii, viață și moarte, nimeni nu vrea să piardă. Nu
realizează nimeni perversitatea UE care când vrea pace când război, în funcție
de „alinierea «astrelor»”?
Prin media se vorbește de „echipa lui Zelensky” care
va merge la discuții cu Trump, despre faptul nu știu cine a fost respins
de Trump, despre faptul că Nicușor se plimbă cu copilul în spinare la moaștele
lui Arsenie Boca, în loc să se ducă și el la Washington. Din nou, pentru a nu
știu câta oară, românii s-au divizat, unii sunt pentru „pacea lui Trump” alții
pentru drepturile Europei de a fi un factor măcar consultat dacă nu și
decizional în obținerea păcii, unii se întreabă de ce România nu face parte din
delegație. Unde ești Celentano să îi întrebi: „Bă ești prost?”.
Să fim realiști, conflictul acesta nu este între
Ucraina și Rusia, nici între NATO și Rusia, nici între UE și Rusia. Acest
conflict a început sub directiva și cu implicarea directă a SUA, care a vrut
controlul Mării Negre și zăcămintele Ucrainei. Și atunci ce să caute acolo UE
care prectic doar a întreținut războiul, dar în interesul SUA care acuma în mod
absolut normal spune „eu l-am început, eu îl inchid, când și cum vreau”.
Dar mai ales, ce să caute România acolo? Cine să meargă să ne reprezinte și ce
să spună acolo? Cine, Nicușor sau doamna Țoiu? Păi dacă doamna Țoiu își face
apariția la Washington și o văd cei de la Hollywood, o opresc pentru un remake
2025 cu „1001 de Dalmațieni”; nu spun pentru ce rol, vă las să va imaginați
care i s-ar potrivi.
Oameni buni, dragi români, lăsați treburile lumii și
vedeți-vă de viață, nu vă mai certați, soarta lumii nu se stabilește așa ușor
și în niciun caz cum am vrea noi, sau cum cred unii și alții. Pacea nu se
semnează niciodată de către cei care vor război. Toți vor câte ceva, dar nu
pace. Până acum, nu m-a convins nimeni că vrea pace.
Aranjament grafic – I.M.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu