Nicolae Radu - Beneficiile și dezavantajele unei guvernări suveraniste în actualul context geopolitic

 

Beneficiile și dezavantajele unei guvernări suveraniste în actualul context geopolitic

Prof. univ. dr. Nicolae Radu

27 August 2025

 

Dragoş Sorescu -  „GeoDef”: Este sau nu benefică o guvernare Trump pentru România și de ce?

Prof. univ dr. Nicolae Radu: Domnule Dragoş Sorescu, dumneavoastră şi colegii din redacţia „GeoDef” surpindeți prin capacitatea de anticipare a riscurilor, dar şi prin preocupări constante care întăresc analiza de intelligence. Invitaţia dumneavoastră de a afla împreună răspunsuri la problemele stringente ale lumii mă onorează, dar mă şi obligă la a spune lucrurilor pe nume, departe de “cosmetizarea” realităţii în care trăim. Izolaţionismul şi imprevizibilitatea măsurilor de securitate, slăbirea relaţiei dintre SUA şi UE, dar şi reducerea sprijinului pentru Ucraina pe fondul recentelor „negocieri” dintre preşedintele american Donald Trump şi preşedintele rus Vladimir Putin obligă la profunde reflecţii. Potrivit „Open Sources”: „În mijlocul acestui haos (…) conflictul ruso-ucrainean în curs complică și mai mult situația, Moscova aparent fiind pregătită să exploateze instabilitatea din România în avantajul său”. Dar ce facem, potrivit unui distins confrate, dacă Europa nu ne vrea, SUA nu ne vrea, există posibilitatea să plătim din nou despăgubiri de război ruşilor?

În repetate rânduri, am amintit că Noua Ordine Mondială adoptă o nouă filosofie cu privire la definirea propriei puteri! Să fie o simplă întâmplare că  SUA exclud Europa din negocierile de pace cu Rusia privind Ucraina, dar precizează că „va fi consultată”? Viitorul necesită un efort comun bazat pe strategii, obiective şi mai puţin pe speranțe „morganice”! Războiul pentru resurse nu se va încheia curând! Cum pot fi explicate „ambiţiile expansioniste” ale lui Donald Trump, în condiţiile în care lumea are nevoie de pace?

Recent, „GeoDef” aprecia că „fascinația lui Donald Trump pentru achiziția de teritorii i-a speriat chiar și pe unii dintre susținătorii lui”. Trump a afirmat încrezător că America va „lua Groenlanda”. A promis și că va „recupera” Canalul Panama. Și declară des că și Canada ar trebui să devină al 51-lea stat al SUA. Ba săptămâna trecută a revendicat chiar și Fâșia Gaza”. Geodef oferă un răspuns care ar trebui să trezească interesul agenţiilor de securitate: „ambițiile expansioniste ale lui Trump sunt mai ușor de înțeles atunci când le încadrăm în tendința mondială. Ceilalți doi conducători de talie globală pe care el pare a-i considera cu adevărat egali - Vladimir Puţin și Xi Jinping - văd și ei expansiunea teritorială ca pe un obiectiv național esențial, dar și ca pe o piesă în palmaresul măreției lor personale”. În aceste condiţii, cât de adevărat este că pacea devine o poveste?

Din punct de vedere economic, „România începe să simtă tremurul acestei instabilităţi. Încrederea investitorilor scade, iar semnele timpurii ale unei recesiuni economice apar. Spectrul tulburărilor politice se profilează, amenințând să deraieze progresul și dezvoltarea în regiune”, potrivit „Open Sources”. În acest context, o guvernare Trump are atât avantaje, cât și riscuri pentru România, în funcție de prioritățile politice și economice. Un avantaj poate fi faptul că Trump susține exploatarea gazelor și petrolului, iar România ar putea beneficia de investiții americane în sectorul energetic, inclusiv în Marea Neagră. Cum va reuşi, însă, România să îşi „apere” interesele naţionale în faţa Marilor Puteri? Dintre riscurile majore care pot cuprinde şi România, pot fi amintite imprevizibilitatea păstrării măsurilor de securitate, dar şi slăbirea relaţiei dintre SUA şi UE, pe fondul reducerii sprijinului pentru Ucraina.  În orice caz, Donald Trump deschide oportunităţi, dar şi riscuri prin redesenarea relaţiilor cu Rusia. Dacă este adevărat că SUA manifestă interes pentru Vestul Europei, în timp ce Rusia reintră în “drepturile de influenţă” pentru Estul Europei, care va fi viitorul României?

D.S.:  Există riscul ca o guvernare suveranistă să izoleze țara noastră sau e doar o frică nejustificată?

R. : Aşa cum am mai amintit, fără să ne rezumăm la  „Ping Fa” - „Arta războiului”, nevoia de soluții pragmatice, concrete se resimte tot mai puternic. Am întrebat în repetate rânduri în social-media și întreb și astăzi: pe cine supără pacea? De ce mor oameni nevinovați în Palestina și în Israel? Cine are nevoie de războiul din Ucraina? Ce înseamnă „România normală”?

Anxietea socială devine din ce în ce  mai mult o realitate şi în ţara noastră. Dar să vorbim de „suveranism” şi de „riscuri”, fără să respectăm Constituţiei României şi să ne apărăm interesele naţionale, ar însemna să devenim „complici” la manipulare şi dezinformare! America ne oferă o noua lecție de democratie! Președintele american Donald Trump a declarat în repetate rânduri că America este un „stat suveran”! Dacă „suveranitatea” era privită până acum câteva zile ca o posibilă dovadă de nesupunere față de valorile UE, cine mai este deranjat de „dreptul de a-ți hotăra singur soarta”?

Ce înseamnă „România stat suveran”? Cine are interesul să promoveze suveranismul drept naţionalism extrem? Cât va mai dura până când alături de suveraniști, vor fi condamnaţi public „naţionaliştii şi independenţii”?

De fapt, pe cine deranjează Constituţia României?

Potrivit art 1, alin 1, din Constituţia României: „Statul român. (1) România este stat naţional, suveran şi independent, unitar şi indivizibil”.

Potrivit Dicţionarului Explicativ al Limbii Române, suveran înseamnă „care este deasupra tuturor, cu o mare autoritate, care are autoritatea supremă” (despre state, popoare), care se bucură de suveranitate”!

Să însemne o dovadă de normalitate „antisuveranismul” promovat de decidenţii politici subordonaţi intereselor străine? În aceste condiţii, îmi este foarte greu să înţeleg cum votul a peste două milioane de români a fost anulat pe baza unor „suspiciuni șubrede ale unor agenţii de informaţii”, după cum declară vicepreşedintele american  JD Vance la Conferinţa de Securitate de  la München, din 14 februarie 2025!  Nu cumva „antisuveranismul” înseamnă un atac la democraţie?

Gabriel Oprea, fost ministru de interne, ministru al apărării naţionale, viceprim ministru pentru Securitate Naţională şi prim ministru interimar al Guvernului României are curajul să declare că a fi suveran nu înseamnă a fi naţionalist extrem sau violent, Dumnezeu, Patrie, Familie, Onoare reprezentând sistemul de valori al militarilor și polițiștilor activi, în rezervă și retragere!  Cum poate fi explicat faptul că unii dintre decidenţii politici „îşi asumă explicit orientarea euroatlantică şi sub nicio formă nu sunt suveranisti”?

Cum poate fi explicate atitudinea vicepreşedintelui american JD Vance  care a dat o palmă celor agăţaţi de „ciolanul puterii”,  apreciind că „dacă democrația românească poate fi distrusă cu câteva reclame digitale pe TikTok, atunci ea nu a fost foarte puternică la început”? Considerând declaraţia vicepreşedintelui american, cine se face vinovat de subminarea şi diluarea democraţiei în România? Să fie „statul paralel’ mai puternic decât suveranitatea poporului care, în fapt, defineşte democraţia?

Personal, nu cred că o posibilă guvernare suveranistă poate să izoleze țara noastră, aşa cum nu cred nici în încercarea disperată a unui semidoct cu pretenţii guvernamentale care nu se ruşina să declare că „nu este important că România să se ocupe de interesele sale naţionale, mai important fiind orientarea noastră spre valorile europene”!  Ce înseamnă valorile europene în condiţiile în care România a ajuns din producător de bunuri exportate în întreaga lume, într-un consumator de produse cu o calitate îndoielnică, dar cu preţuri la reducere? Pe cine deranjează suveranitatea României, în condiţiile în care a dovedit că rămâne angajată în parteneriate strategice  cu NATO,  UE şi cu SUA?

România nu a are o politică externă!

Dacă „economia” duduie în capul unora dintre guvernanţi cu focul întreţinut cu sutele de miliarde de dolari împrumutaţi de la băncile străine, cu dobânzi ameţitoare, ce au făcut şi ce fac guvernanţii pentru minorităţile române care nici măcar în biserică nu au voie să îşi ţină slujba de Crăciun în limba romană? Cine îi mai apară pe românii împinşi de sărăcie şi corupţie, să plece din ţară, la muncă în străinătate, dar numiţi, în mod nedrept, de presa internaţională „sclavii Europei”?

Cine este „duşmanul din interior” care încearcă să şteargă conştiinţa naţională şi identitatea românilor? Cine are „misiunea’ să calce în picioare Constituţia României şi să asocieze, cu rea credinţă, suveranitatea ţării cu „populismul,  izolaționismul, conspiraționismul, antisemitismul, xenofobia și dimensiunile totalitare”?

Fără să îndemn la atitudini neconforme cu respectul faţă de lege, este bine să lăsăm departe de noi ambiţiile politice, concurenţă neloială şi să gândim împreună la România de mâine! Indiferent de culoarea politică, datoria noastră faţă de ţară nu trebuie uitată, importanţa relaţiilor cu NATO, UE şi SUA reprezentând o garanţie pentru viitorul nostru. Cine mai are însă nevoie de România?

D.S. : Credeți că o conducere suveranistă ar putea diminua tensiunile din societate sau doar le-ar accentua?

N.R. : Domnule Dragoş Sorescu, întrebarea dumneavoastră este foarte bună! Tensiunile din societate nu mai sunt un secret! Ce generează însă aceste tensiuni? Rădăcinile sunt mult mai profunde decât credem!

Dacă înainte de 1989, românii trăiau în frig şi cu pâine, zahăr, ulei  distribuite pe cartelă, în urma efortului pentru achitarea datoriei externe şi scoaterea României din mâna creditorilor externi, cum poate fi explicat faptul că astăzi, după 35 de ani, România a ajuns o ţară cu o datorie de peste 200 miliarde de dolari şi fără resurse strategice? Cine a permis şi a încurajat distrugerea industriei româneşti cu piaţa de desfacere în peste 120 de ţări? Cine a lichidat industria petrolieră din România? Cine a transformat învăţământul românesc într-un nesfârşit experiment, astfel încât sunt intenţii guvernamentale de a elimina istoria şi limbă latină din programele şcolare?

Cum a fost posibil că în urmă pandemiei Covid 19, milioane de români să fie obligaţi să rămână în locuinţe, fără nicio explicaţie plauzibilă, în timp ce mii de români erau încolonaţi spre aeroporturile din Suceava, Bacău şi Iaşi, pentru a merge la cules de sparanghel nemţesc? Ce se mai ştie despre „băieţii deştepţi” îmbogăţiţi peste noapte din afacerile de zeci de milioane de dolari cu măşti şi izolete dovedite apoi „neconforme” cu standerdele europene? Cine plăteşte pentru cele peste 120 milioane de doze de vaccin anticovid rătăcite prin depozite?  Cine explică ruşinea trăită de noi toţi de a deveni “complici” la înmormântarea părinţilor în saci din plastic?

În acest context, ce înseamnă o guvernare suveranistă? Cât de periculos este să spui astăzi că îţi iubeşti ţară şi că eşti patriot?

În mod cert, raportându-ne la articolul 1, alin 1 din Constituţia României, România are nevoie de conducători care să gândească pentru viitor, cu echilibru şi cu responsabilitate! Cine poate să explice „spectacolul” ultimelor alegeri pentru funcţia de preşedinte al României, cu 14 candidaţi înscrişi în cursa electorală, anulat, după cum spunea recent vicepreşedintele american JD Vance, pe baza unor „suspiciuni şubrede ale unor agenţii de informaţii”? Cât timp o să mai trăim în ţara surzilor? Să fie un act de apărare a democraţiei faptul că în România, Curtea Constituțională a anulat alegerile prezidenţiale când în diaspora deja se deschiseseră urnele pentru turul al doilea?

De nenumărate ori am invitat la reflecţii cu privire la  declaraţia lui Iosif Stalin, fost preşedinte al Uniunii Sovietice, respectiv: „Nu contează cine votează! Contează cine numără voturile”!  În România cine a numărat voturile? (și cine le-a modificat de la tastatură? - n.r.). Diminuarea tensiunilor sociale ţin de rezolvarea problemelor cu care ne confruntăm. Instabilitatea politică, sărăcia, nesiguranţa, migraţia, datoria externă, unele împrumuturi cu termene de plată peste 30 de ani, afectează încrederea românilor! Cine amintea de „România normală”? Cine amintea de „România educată”? Unde sunt cei care au cedat ucrainienilor sistemul „Patriot”, fără să gândească la securitatea naţională a României?

Într-un climat de frică amplificat în timpul pandemiei Covid 19 şi cu efecte vizibile astăzi prin „ipohondrie colectivă” şi „depresie”, dezamăgirea românilor cu privire la anularea alegerilor din 8 decembrie 2024, dar şi cu privire la o posibilă „minciună” promovată de guvernanţi cu putere de lege, poate degenera oricând într-o furie colectivă. Cine mai are încredere în partidele politice? Cine poate să explice cine a condus şi cine conduce cu adevărat România?

Speranţa nu este însă pierdută! Tensiunile sociale pot fi diminuate printr-o „viziune naţională” care să ţină seama de nevoile românilor!  Protejarea intereselor economice,  o guvernare care prioritizează economia națională, precum  sprijinirea firmelor românești, reducerea dependenței de importuri etc., ar putea reduce nemulțumirile legate de inegalitățile economice. Restabilirea încrederii în stat trebuie să devină o prioritate, aşa cum sănătatea, economia şi educaţia trebuie să devină elemente de bază ale securităţii naţionale.

Psihologia mulţimilor nu este o poveste! Dacă viitorii guvernanţi vor transmite un mesaj unitar, aplicat, echilibrat, cu un discurs incluziv și cu măsuri economice pragmatice, în mod cert tensiunile sociale vor fi diminuate şi înlocuite cu un sentiment de apartenenţa la construirea unui viitor pentru copiii noştri. Dar cine îşi doreşte acest lucru astăzi, în condiţiile în care  „circul politic” a devenit „breaking news” pentru întreaga lume care se uită la noi şi se închina de ceea ce vede?

D.S.: În ce domenii ar putea România adopta politici mai suveraniste fără a compromite relațiile cu UE și NATO?

N.R.: Recenta declaraţie a preşedintelui american Donald Trump, transmisă liderilor reuniţi la Davos, în „Forumul Economic Mondial”, schimbă Ordinea Mondială şi face aproape imposibilă de anticipat direcţia în care vor fi rezolvate problemele lumii!

Dacă până acum, relaţiile României cu UE şi NATO erau prioritate absolută, cum se va poziţiona România după declaraţia preşedintelui Donald Trump, care atrage atenţia asupra unei reconfigurări a relaţiilor dintre SUA ŞI UE? Ce mesaj transmite preşedintele american când  apreciază că „din punctul de vedere al Americii, UE ne tratează foarte, foarte nedrept, foarte rău. Au o taxă mare. Ei, în esență, nu iau produsele noastre din fermă și nu ne iau mașinile, totuși ne trimit mașini la milioane de dolari”? Coroborând  mesajul preşedintelui american transmis la Davos, cu declaraţia trimisului special al lui Donald Trump pentru Ucraina, Keith Kellogg, potrivit căruia: „Europa va fi consultată, dar nu va fi prezentă la masa discuțiilor de pace planificate între SUA, Rusia și Ucraina”, în mod cert România are nevoie de o politică externă echilibrată şi de o diplomaţie activă care să apere interesele naţionale şi să consolideze relaţiile cu UE şi NATO, dar care să asigure creşterea influenței României prin parteneriate economice și strategice fără a depinde exclusiv de deciziile Bruxelles-ului, cu alte puteri globale, precum SUA, Turcia, Japonia, Coreea de Sud, fără a afecta parteneriatele europene.

În acest sens, deşi pare mai mult o dorinţă  încă neexprimată, România poate accelera exploatarea gazelor din Marea Neagră și dezvoltarea energiei nucleare pentru a-și asigura independența energetică. După cum bine se cunoaşte, diversificarea surselor de energie și investițiile în regenerabile pot crește suveranitatea energetică. România poate încuraja dezvoltarea firmelor românești prin facilități fiscale, acces la finanțare și sprijin logistic, fără a discrimina investitorii străini,. Pe tremen mediu şi lung, reindustrializare și reducerea dependenței de importuri trebuie să devină o prioritate. Dezvoltarea sectoarelor-cheie, precum  industria de apărare, IT, energie, agricultură poate crește autonomia economică. Mai mult decât necesare sunt măsurile concrete cu privire la sprijinirea fermierilor români şi procesarea locală a produselor agricole, fără intemediari, prin subvenții mai bine direcționate și politici de protecție a terenurilor agricole pentru a evita vânzarea excesivă către străini, dar şi prin crearea unor lanțuri de producție și distribuție care să reducă exportul de materie primă și să crească valoarea adăugată în România.

Considerând toate acestea, apărarea limbii române şi a identităţii naţionale,  stoparea „exodului” forţei de muncă şi încurajarea natalităţii prin reconstruirea sentimentului de încredere trebuie să fie incluse în priorităţile ce ţin de securitatea naţională a României. Spre deosebire de România, premierul maghiar Viktor Orban duce o politică suveranistă foarte îndrăzneaţă şi  susţinută printr-un joc diplomatic de mare valoare, cu relaţii de bună prietenie cu SUA, dar şi cu Turcia, China şi Rusia. Promovarea intereselor maghiare au compromis relaţiile cu UE şi NATO? În aceste condiţii, de unde vine teama că promovarea intereselor naţionale ale României poate compromite relaţiile cu UE şi NATO? Ce facem, însă, dacă Europa va bate din nou la uşa Rusiei, iar preşedintele rus Vladimir Puţin va fi din nou frecventabil?

D.S.: Există riscul ca suveranismul să conducă la tendințe autoritare în interiorul structurilor de securitate?

R.: În urma ultimelor evenimente, inclusiv a alegerilor prezidenţiale anulate, prezentate, potrivit „Open Sources”, drept „lovitură de stat investigată de autorităţile americane”, conducerea politică din România nu se află într-o poziţie sigură. Potrivit sursei citate,  „Situația a căpătat o dimensiune internațională, surse de informații americane indicând că fostul secretar de stat american Anthony Blinken și asistentul său, James O’Brien, sunt investigați pentru potențiale legături cu acest fiasco politic. Se presupune că aceștia, alături de fostul ministru de Externe al României, Luminița Odobescu, au făcut lobby pentru a influența autoritățile române să anuleze alegerile. Acest lucru ridică semne de întrebare cu privire la amploarea implicării externe în afacerile interne ale României. La complexitate se adaugă implicarea unor personalități politice românești proeminente, fostul președinte Klaus Iohannis și premierul interimar Marcel Ciolacu. Se pare că ambele sunt încurcate în această rețea internațională, sugerând o strategie geopolitică mai largă în joc. Implicațiile sunt profunde, stabilitatea politică a României atârnând în balanță”.

Declaraţia vicepreşedintelui american JD Vance cu privire la anularea alegerilor din România pe baza unor “suspiciuni şubrede ale unor agenţii de informaţii” se poate spune că aruncă în aer încrederea românilor în autorităţi şi în partidele politice. Totodată, această declaraţie ridică multiple semne de întrebare cu privire la cât de implicate sunt serviciile de informaţii în politica românească!

Considerând întrebarea dumneavoastră, domnule Dragoş Sorescu, cred că se impune o uşoară reformulare. Nu “suveranismul” este cel care poate să conducă la tendinţe autoritare inclusiv în interiorul structurilor de securitate, amenintarerea şi atacul la democraţie venind tocmai din nerespectarea Constituţiei României şi a legilor în vigoare. „Protejarea valorilor democratice şi promovarea intereselor naţionale ale României şi ale aliaţilor săi pentru realizarea securităţii naţionale, asigurarea respectării drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor şi apărarea statului de drept” reprezintă misiunea principală pentru serviciile de informaţii, fie că vorbim de servicii specializate, precum:  Serviciul Român de Informaţii, Serviciul de Informaţii Externe, Serviciul de Protecţie şi Pază, Direcţia Generală de Informaţii a Armatei sau de Direcţia de Protecţie Internă din Ministerul Afacerilor Interne.

Din păcate, în multe cazuri, regimurile politice care manifestă nesiguranţă şi nevoia de control asupra populaţiei, tind să consolideze puterea structurilor de securitate, sub pretextul protejării interesului naţional. Deşi nu sunt situaţii probate, structurile de securitate pot iniţia măsuri restrictive sub pretextul protejării stabilității naționale, măsuri care pot să conducă la abuzuri asupra drepturilor cetățenești, dar şi la o încălcare a echilibrului între puterile statului, respectiv a independenţei parlamentului şi justiţiei şi la eliminarea sau controlul opoziţiei, precum în Rusia şi Turcia, în anul 2016.

Într-o ţară în care există transparenţă în deciziile guvernamentale, respect faţă de libertatea presei, precum şi un interes comun, bazat pe lege, al tuturor serviciilor de informaţii de la nivelul Comunităţii Naţionale de Informaţii, indiferent de culoarea politică aflată la guvernare, datoria serviciilor de informaţii este apărarea „valorilor democraţiei, respectarea legii şi echidistanţa politică necesare pentru a ne proteja tradiţia şi a ne asigura viitorul”.

Cu toate acestea, nu sunt excluse şi posibile derapaje de la misiunea ce revine serviciilor de informaţii! Dacă se va confirma acuzaţia vicepreşedintelui american JD Vance că alegerile prezidenţiale din România au fost anulate pe baza unor “suspiciuni şubrede ale unor agenţii de informaţii”, acestea făcând deja obiectul unor cercetări din partea autorităţilor americane, lucrurile devin extrem de grave! În aceste condiţii, care nu vreau să cred că sunt posibile, cine ar putea să explice de ce democraţia din România este călcată în picioare chiar de ‘oamenii din interior” care au misiunea să o apere?

 

D.S.: Credeți că o guvernare suveranistă ar modifica relația dintre stat și instituțiile de forță?

R.: Întrebarea nu este una uşoară. Înainte de a gândi la o posibilă modificare a relaţiei dintre stat şi instituţiile de forţă, printr-o guvernare numită de dumneavoastră „suveranistă”, reiterez faptul că România are nevoie de o guvernare responsabilă, preocupată de viitorul nostru şi al copiilor noştri, capabilă să gândească la strategii şi planuri pe termen mediu şi lung! Din nefericire pentru noi, în spatele zidurilor puterii, fie că vorbim de Palatul Cotroceni, fie că vorbim de Palatul Victoria sau de Ministerul Finanţelor sau de alte insitutii de forţă, faptele reprobabile petrecute în ultimii 35 de ani, clientela politică, afacerile cu statul, promovarea în funcţii de decizie a nepoţilor, nepoatelor, dar şi a amantelor, iertat să fiu, dovedesc că interesul pentru propriul buzunar a fost mai puternic pentru majoritatea guvernanţilor  decât apărarea interesului naţional. Cum pot fi explicate, altfel, împrumuturile externe ale României, care au ajuns la o datorie de circa 200 miliarde de dolari? Dar dotarea Armatei României cu tehnică şi echipamente militare „second hand” achiziţionate cu miliarde de dolari? Cum poate fi justificată lipsa de responsabilitate sau puterea „comisionului”, în condiţiile în care România a ajuns un stat vândut, fără control asupra resurselor? Să fie o întâmplare că România a fost legată de interesele străine, cu datorii care au termen de scadenţă  şi peste 30 de ani? Cine îşi mai aduce aminte de guvernanţii ale căror afaceri şi averi au crescut în mod halucinant, în timp ce românii trăiesc în sărăcie, nesiguranţă şi cu datorii pe viaţă pentru o casă? Cine îi mai apăra pe români?

Potrivit „Open Sources”, „încrederea publicului în clasa politică este la cel mai scăzut nivel istoric, cu solicitări larg răspândite pentru reluarea procesului electoral. Cu toate acestea, calea de urmat rămâne neclară”. Totuşi, în România totul este posibil! Referitor la întrebarea dumneavoastră, domnule Dragoş Sorescu, da, o guvernare cu oameni de bună credinţă, cu iubitori de ţară şi buni profesionişti, orientată strict pe respectarea Constituţiei României, ar putea modifica relația dintre stat și instituțiile de forță, prin menţinerea echilibrului instituţional şi prin consolidarea controlului politic asupra instituţiilor de forţă. Dar cine îşi doreşte astăzi întărirea controlului democratic asupra structurilor de securitate? În acest sens, trebuie continuată  profesionalizarea personalului din instituţiile de forţă și eliminarea influențelor externe, fără a politiza politica de resurse umane. În acord cu nevoia de performanţă, trebuie menţinută transparența și controlul civil eficient asupra „serviciilor secrete”, pentru a preveni abuzurile, inclusiv posibile imixtiuni în alegerile prezidenţiale şi parlamentare.

Deşi Constituţia României, prin art. 16, alin (1) prevede că „cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări”, iar prin alin (2) subliniază că “nimeni nu este mai presus de lege”, de ce realitatea este cu totul alta? Cât de prezentă este remarca „ciocul mic! Noi suntem la putere”?

D.S.: Ce factori psihologici îi determină pe oameni să susțină sau să respingă un model suveranist de guvernare?

N.R.: În condiţiile în care „jumătate dintre tinerii cu vârste cuprinse între 16 și 34 de ani și-au făcut deja planuri să plece din România”, iar în anul 2022, peste 18.000 de tineri, cu vârstă până la 24 de ani, au părăsit România definitiv, cu 6.000 mai mult decât în 2021, susținerea sau respingerea unui model de guvernare centrat pe respectarea art.1, alin 1 din Constituţia României, baza „modelului suveranist”, este influențată de mai mulți factori psihologici, care țin de percepția securității, identității și controlului asupra propriei vieți. Ce determină pe tineri să plece din ţară?  Cât de prezent este sentimentul de apartenenţă sau de marginalizare la români? De ce tot mai mulţi români declara că se simt străini în propria ţară? Să fie toate acestea încă un motiv în plus care a determinat, în 2023, plecarea din ţară a peste 50.000 de români?

Cuprinși de ceața propriei neputințe, decidenții se dovedesc repetenți la proiectele pe termen mediu și lung pentru România! Prin comparație, în ultimii 34 de ani, România a pierdut prin migrația externă definitivă circa 6,5 milioane de români, alte 4 milioane fiind în curs de clarificare a statutului lor în țările în care se află! Câți români mai trăiesc în România? Cați români mai doresc să rămână în țară?

În contextul în care graniţele Europei se schimbă deja după declaraţia preşedintelui american Donald Trump, iar Europa este exclusă de la negocierile pentru pace dintre Ucraina şi Rusia, România are nevoie de o politică care să readucă românilor speranţa pentru o viaţă mai bună.  Astfel,  printre factorii psihologici care îi pot determina pe oameni să susțină sau să respingă un model „suveranist” de guvernare,  regăsim nevoia de securitate şi stabilitate, dar şi asigurarea unei identităţi naţionale puternice prin valorificarea memoriei colective şi prin respectul faţă de propria noastră istorie.

Spre deosebire de factorii psihologici care pot susţine un model “suveranist” de guvernare, deschidere către diversitate și globalizare, respectiv persoanele care valorizează multiculturalismul și cooperarea internațională sunt mai puțin predispuse să accepte un model guvernamental centrat pe suveranitate. Tot în acest sens, persoanele care consideră că UE și NATO sunt benefice pentru democrație și dezvoltare economică vor vedea “suveranismul” ca un risc de izolare. Ce înseamnă însă acest risc în condiţiile în care Europa se simte deja ameninţată de SUA?

D.S.: Poate o guvernare suveranistă contribui la un sentiment sporit de securitate psihologică?

R.: În prezent, pe fondul ultimelor evenimente care tulbură echilibrul Europei şi grăbește „principalele state europene” să se întâlnească la Paris pentru a discuta „despre evoluțiile recente din negocierile de pace între SUA și Rusia în contextul războiului din Ucraina”, cât de adevărat este că „România nu a fost invitată la summitul din cauza faptului că „încă nu ar fi pregătită” pentru acest eveniment important”? De ce Polonia a fost invitată la acest summit, în condițiile în care eforturile României, inclusive prin donarea sistemului de apărare „Patriot” ucrainenilor ar trebui să asigure un loc la masa celor puternici și nu încă o umilință sesizată și de presă internațională?  Faptul că România nu a fost invitată alături de Germania, Marea Britanie, Italia, Polonia, Spania, Olanda și Danemarca, precum și alături de președintele Consiliului European, președintele Comisiei Europene și secretarul general al NATO, reprezintă încă o dovadă că România este privită că o „țară de mâna a două”?

D.S.: În acest context, în mod cert, întreaga lume se află deja în schimbare, fiind nevoie de stabilitate și de certitudine subsumate securității psihologice. În condițiile în care Noua Ordine Mondială înregistrează întâlnirea „principalelor state” din Europa, alături de Consiliul European, Comisia Europeană și NATO reprezentate la cel mai înalt nivel,  iar SUA și Rusia se întâlnesc în Arabia Saudită pentru negocieri cu teme știute și neștiute, cine încurajează diminuarea anxietății sociale și crearea unui mediu unitar bazat pe respect și încredere, inclusiv la nivel internațional?

N.R.: Considerând întrebarea dumneavoastră domnule Dragoș Sorescu, drama noastră este că, în ultimii 35 de ani, nu am avut parte de un președinte care să vină în întâmpinarea nevoilor reale ale cetățenilor și să gândească la apărarea intereselor naționale. Dacă o guvernare „suveranistă” oferă politici clare, care protejează interesele românilor și limitează influențele externe percepute ca amenințătoare, cetățenii pot simți un control mai mare asupra propriului viitor, fapt ce consolidează sentimentul de securitate psihologică.

Fără să îndemnăm la atitudini neconforme cu respectul față de adevăr, o posibilă guvernare „suveranista” cu accent pe tradiție, valori naționale și unitate poate reduce anxietatea legată de schimbările culturale rapide. Încurajarea comunicării deschise și oneste, acceptarea diversității de idei și opinii, leadership-ul care promovează transparență și empatia sunt esențiale pentru menținerea și consolidarea securității psihologice!

Pentru echilibru, cât de importantă este respectarea Constituției României? Cine mai gândește la un „Proiect de țară” bazat pe fapte și nu pe vorbe? Cine încurajează „cultura  tăcerii” în condițiile în care România riscă să fie abandonată atât de UE, dar și de NATO? În mijlocul acestui haos, potrivit „Open Sources”, „Rusia pare să fie singurul binefăcător, deoarece dezordinea regională se aliniază cu interesele sale strategice. Conflictul ruso-ucrainean în curs complică și mai mult situația, Moscova aparent fiind pregătită să exploateze instabilitatea din România în avantajul său”.

Potrivit aceleași surse, „evenimentele care se desfășoară servesc ca o reamintire clară a echilibrului delicat de putere din Europa de Est și a consecințelor de anvergură ale manevrelor geopolitice”. Cat de mult contribuie aceste provocări la consolidarea sentimentului de securitate psihologica? Această întrebare trebuie să rămână o temă de reflecție!

Nota redacției - Prof. univ dr. Nicolae Radu a ocupat funcții importante în sistemul național de apărare, ordine publică și siguranță națională, precum: Șef Centru de Expertiză Psihologică în cadrul SPP, Director Împuternicit la Centrul de Psihosociologie al MAI, consilier secretar de stat MAI, consilier CSAT, Administrația Prezidențială și purtător de cuvânt al Academiei de Poliție „Alexandru Ioan Cuza”. Nicolae Radu este profesor universitar dr. în cadrul Universității „Spiru Haret” din București. Din anul 2018, în calitate de profesor asociat, a predat cursuri de Ledership, Laborator de specialitate – Servicii de informații și Psihopatologie militară în cadrul Universității București. Din anul 2015, Nicolae Radu este abilitat conducător de doctorat pentru Informații și Securitate Națională în cadrul Universității Naționale de Apărare „Carol I”. În prezent, domnul profesor are preocupări operaționale in spațiul intelligence, de prevenire și combatere a terorismului, dar și în zona psihologiei aplicate pentru personalul destinat misiunilor speciale tip Sayeret Matkal din cadrul Israel Elite Special Forces Unit și General Staff Reconnaissance Unit 269.