șotron
elisabetei
~*~
un om înțelept cu ochii oracolului de la delfi
o lăuză cu pruncul în copaie
o barză care nu-și mai găsește cuibul din anul
trecut și bate la ușă
un prieten dintr-o țară neagră care știe să
întâmpine leii
lăsându-ți ca amintire forța lui prin care să
înfrunți pustietatea
un copil care îmbină culorile curcubeului
și cerul se desface în fâșii egale
un pictor care crește culorile
și cum le atârnă pe cer și le lasă acolo
să se adape când îi va fi sete o herghelie de
iepe de stepă
un om mediteranean care udă
în fiecare punct cardinal al vieții dânsului
un portocal un lămâi un smochin un migdal
pentru același copil adormit în brațele Tatălui
un zeu care știe să recunoască virtuțile
pământene
și ia cu mâna toate bolile pentru care nu s-au
inventat leacuri
mai puțin cu una boala mea căreia tot zeii i-au
spus poezie
un ținut al ierburilor suculente pe care pasc
alene și pe săturate
vitele de povară pe care nu le mângâie decât
biciul stăpânului divin
un melc târând după sine șase cochilii de
argint
și în care nu va mai dormi nimeni printre
războaie
și toate celelalte lucruri și întâmplări
care n-au fost pomenite de la începutul lumii
fiecare după rostul și neasemuita-i frumusețe
~*~
cătălin
afrăsinei
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu