Pavel Ratundeanu-Ferghete - MERE PADURETE TARZII 11 (necenzurat/necorectat)

 

MERE PADURETE TARZII

11

(necenzurat/necorectat)

 

- Îți storci și, tu, creerul, că ai talent, îmulțit, recunoscut. Cu doauă dame..., cu camelii de Dumas-fiul. Cu mine, ți-ai prins boii/vacile ca Grigorescu la car, în biserică pictând, păstor blând, iar noi scriind profund.

- Una-i să schimbi ori să lovești pământul cu sapa și alta-i să sapi, nu-i așa?

- Să ne fi bine, în viață !

- Pe oameni, îi iubești mult.

- Tu, ai o experență excepțională și verticală. Dragoste cu sila, nu se poate. Din, Topa-mică imagini mirific, imnică, fermecătoare, în binecuvântare de Românie, cu omenie românească, pitorească, cu maximă din suflet și din inimă, de Românie socio-umană-imună. Îți răspund cu suflet păstor pilduitor, blând și profund, cu sufletul uitat la izvor bolborisind pe prund, profund.

- Bună parte, nu-i departe, că-n istorie e mai aparte.

- Vica credea că doar întind mâna și-mi agăț căciula și fularul de cornul lunii. Noi trebuie să gândim și să cântărim, că este un început pentru început.

- Tu cauți acul în carul cu fân.

- Fără centură și fără șireturi, vii de la țambal, de la carceră? Bună ziua e veste bună ca o poezie-omenie, omenesc și firesc de dulce Românie, pur și simplu, exemplu, templu eliberării, descătușării, mesie a iubirii și nemuririi! Nici o vrajă nu ne poate învrăjbi, nu ne poate dezlega de Mere pădurețe, de noblețe și de trandețe, sobrețe! Noi ca Tatulici facem frumoase tumbe, zice și Anda Onesa,  în mare provocare, cu cultura Americană. Ești regal, în vido recital, ești un Hristos regal, serios și un frumos seriomos-fruumos, neoș și fercheș, în chin, senin și Amin, ca eningel măiestrel, după ion Barbu barbilian-fain-făinel, prâslea-voinicel...

- De ce ți frică, nu scapi niciodată.

- Filozofii gânditorii, nemuritori ca niște ostași veniți din linia întâi ca oameni, între oameni, pentru oameni, cu inimă de frunte ca niște nemuritorii, ai lui Mihai Viteazu, disciplinați în ordine, disciplinați ca botezați și responsalizați, cum Eminescu, cu barca printre nuferi, blajin și senin, în destin ne oglidim, sublim ca Smarandache Petru Ferghete, frate a lui Viorel Ferghete din Sâmpretru și al popii, Vasile Ferghete, din Dâncu, comuna Aghireșu (Aghireșu-Fabrici, Aghireșu-Gară). Familia e viața se zice în legenda Zorro și pentru mine Vica a fost totu, Domn Savaotul, Dumnezeul-Cuvântul. C-aș fi un talent, cu legătură sufletească între noi. Văd că eu, îți face plăcere.

- Munca silitoare și stăruitoare învinge totul.

- ELISABETEI - moment poetic de Ben Todica, versuri CATALIN AFRASINEI, Un clip recitare din versurile poetului din seria dedicata Elisabetei: embarcadero la schimbul trei ~*~ era amiază și daimonul / văzându-ți lacrima pe cerul de vară / se întunecase / pe lume / rămăsesem numai noi /

- Doi, amàndoi. Cu Bartoș Pavel în succes și la doi Pași, cu talent, în succes, motivat în câștig, bonus și în plus! Noi nu vorbim, nu pălăvrăgim.

- Adevărul ne cam zbârlește părul.

- Cum coptăm piesajul în structura romanului, în imagini, cum era firesc și în economia cărților ca măsură a lucrurilor ca economie a ceea ce suntem ca oameni între oameni, pentru oameni. Ca Ipu, era Letu, în Sâpetru ori, în Osoiu, unu, care mai prostalău, după ce a înecat într-baltă, din prostie, a ținut-cu capul, că l-a ciufulit și, Doamne feri, lui, nu i-a convenit, no! dar acesta a trăit mult, cu al sau consent și monografia Recea-Cristur. Da noi scriem Ben Todică, istorie cu Mere Pădurețe, în frumusețe, cu noblețe și tandrețe! Ești, cu concepție pedagogică, de Gică Contră.

- Cine-i asta?

- Era un psihopat ca un altu ce venea, ca înțelept al satului, unul, Barna. Tu, scrii mai ștințific și impecabil perspicace, cu bun simț. După el cete de copiii gălăgioși, cu nici o justificare.

Să fiți și, voi, sănătoși,

luminoși și, în ani frumoși !

Aveți, cu ce să vă laudați.

Știi pe ce drum, drept

*

- Bună dimineața! Stimați domni și doamne astăzi, de ziua Sfinților Apostoli Petru și Pavel, vă rog să primiți cele mai frumoase urări de bine, sănătate, fericire. Dumnezeu să vă binecuvânteze! Cu aleasă prețuire, Ionel MARIN

- Domnul sa va Binecuvanteze si Cinsteasca cu Viata Lunga si Iubire de Neam! Cu fratie si prietenie in Duh, LA MULTI ANI ! BT

- Gura ta exprimă dorinți, dulci, amintiri cu copilării! Și cu vele în concurs, are un frumos, e fascinant și înteresant, e drept Dumnezeu e transcendent, fascinant.

- Încurcată și ciudată e viața noastră. Tu-n Romània trăiește-ți bucuria!

- Noi cu vremea și cu ce-i nădejdea Foenixului, pe altarul soarelui, unde, în România unde pe vremuri tulburi, nu e vorba de ace, pentru mașini de cusut, ci de arme!?

- Ciorba de pește cu apă din Dunăre, s-arunci cu căciula după ciori, jinduind după flăcări, pe comori.

- Tu, ai și, umor de calitate, și ești și pilduitor, ești, cu umor-umitor. Să ai mulți prieteni în jur, în conjurație. Acțiunea Monstru productor Solomon. Îmi dai prospețime și renume.

- Tu, te-ai dezbrăcat de inhibiții.

- Am trăit de ce Dumnezeu mi-a făcut parte aparte, frate!

- S-auzim numai de bine!

- Frate Pavel, Scrisul creativ este o mângâiere întradevăr și pentru mine. Scrii bine. mergi bine, Sănătate și prețuire, I.M.Gepianu

- Numa io de aș ști cânta pe mândra aș încânta-descânta, că unde se aud horile, e doar binele care ne însorește binele, că binele cu bucurii ne umplu zilele, în sublim ne limpezim, înseninăm zilele, cu chitesența, esența, cu înseninări de bucurii, Mesii a iubirii de viață și cu adevăr mă percepeți, eram în socio-ecuație istoric, prin Mere pădurețe, cu noblețe și frumusețe, tandrețe!

- Dragi prieteni, Ben, Pavel, Am primit ”Mere Pădurețe - Târzii ... Nr.10. Am citit întreaga scriere, acum doresc să Vă mulțumesc de trimitere: fratelui Ben pentru amintirea și a modestei mele personalități, la fel fratelui Pavel, pentru talentul la care a ajuns, frumos, înflorat precum mărul înflorit de primăvară. Mi-a plăcut foarte mult. Cu drag și frăție, Ioan Miclău Gepianu.

- Cu mâinile curate, cu scenarist, Petru Sălcudeanu, regizor Sergiu Nicolaescu;

- "Scuze, nu știam, că ești deghizat, așa!".

- "Căutăm acu, în caru, cu fân."

- "Voi, nu vă gàndiți la rău."

- Salut!"

- "Vorba multă sărăcia omului."

- Tu, ești profesor de limba română, profesor care, nu încurcă borcanele. Vica dragă, inimă largă! E cu stil, mai ieteț, țăsălat educat ca om de la sat școlat. Cu dragi în făinoșagul patriei și al limbii române, pentru românii de pretutindeni, pentru care și glonțul pariei e dulce, cu dor de dor, de Românie și omenie, ca dorul eminescian, fără egal, de a nu trăi șuhan, în van!

- S-auzim numai de bine!

- Frate Pavel, Scrisul creativ esste o mângâiere întradevăr și pentru mine. Scrii bine. mergi bine, Sănătate și prețuire, I.M.Gepianu

- Numa io de aș ști cânta pe mândra aș încânta. Dumnezeu să vă alduiască, dragilor-dragi!

- Binele să ne îmbălsămeze!

- Noi muncim, pământul României/ Dacienii.

- Ai o stare de spirit bună.

- Fain gândit, regizat și filmul Dacii, Ben.

- Romania nu o sa mai aibă șansa sa realizeze astfel de filme.

- Performnța e dragoste, răbdare, pasiune și implicare; Atunci i-am condamnat pe toți la moarte, regia Sergiu Nicolaescu, după scenariu lui Titus popvici, după schița Ipu; E un tabu, chiar atuu-l fiecăruia (acel a fi, cu drept Dumnezeu). Noi gândim frumos, hristos-sănătos, despre ceilalți isteți ca și Carpații care-s laolaltă, ca cei botezați, deși cu inimă de piatră trăiesc ca frații, Carpații, trăiesc laolaltă, trăiesc firesc, că se iubesc, Doamne-ți mulțumesc, trăiesc omenesc, trăiesc firesc loalaltă fără a se despărții vreodată de-olaltă, fără a conta Gică-Contră. Acea ofertă a ta a fost de nerefuzat, tu-mi ziceai, să scriu și după ce-am scris, cum a scris ce-am scris la poză cu Mircea și cu Maria, lui Mircea, tu mi-ai zis brav, că eu aș fi scris, un capitol dintr-o carte, din cartea Culegând După Mere, carte cu care defapt, drept Dumnezeu, noi ne începeam, Dialog amical, noi amandoi asumându-ne, că amândoi eram doi oameni asumați, responsabilizați, eram doi botezați, ambii sfinții lui Dumnezeu, în România cu plopi și tei înfloriți eminescian și someșan, de pe Șomeșu-Mic, și Someșu-Mare.

- Tot ce ai scris tu in aproape 100 de capitole vor rămâne in istorie, chiar asa necorectate tot atat de mult sau poate mai mult decat cărțile lui Cartarescu sau Patapievici si alții ca ei - care sunt legate de sistem si aparțin oranduirii. Pe când ale tale aparțin sufletește neamului. Cărțile tale vor fi obiecte de studiu - etnologic etc. sau oricum vrei s-o iei in viitor pe cand interesul in ale lor va dispare odată cu schimbarea orânduirii. Dumnezeu lucreaza intr-un fel misterios - sensul vieții.

Tu ai pus mult suflet, suferința emoțională si trăiri lumesti. FIERBI IN FIECARE CUVANT, CLOCOTESTI SPIRITUAL, PLANGI, DOINESTI, BOCESTI, STRIGI, CANTI, ROGI, BLESTEMI, ORDONEZI, TE ZBAȚI, ZVARCOLESTI, DARUIESTI, IUBEȘTI, TANJESTI, LECTUREZI, PREZICI, DEZICI, PACATUIESTI, INJURY, BINECUVANTEZI, BOTEZI, DELIREZI, ETC. CU CETERA. Domnul te IUBEȘTE frate Pavele! Respiră liniștit, Ben

- S-aveți sănătate și să-mi trăiești mult și bine!

- Dragă Frate Pavel, Dialogul vostru,” Pavel-Ben”, va rămâne viitorului ca un izvor al Limbii noastre strămoșești, al dulcelui grai popular românesc! Cu drag și frăție, Ionica din Gepiu

- Rămâne ca mare istorie, cu Mere pădurețe. Ești în filing, așa cum zice și fratele nostru, bihoreanu, Ioan Miclău-Gepianu, un adevărat poet, cuget românesc, firesc, din Patria Limba română cea română, iubire și fericire, pur și simplu, exemplu, în templu descătușării-Libertate și frăție, în socio-ecuați, drept de a candida la fericire ca Ștefan Mihuț visând visul nostru ca un păstor predicator, la Mere pădurețe de frumusețe, noblețe și tandrețe! Ne dam cu scrisul, ne dam tradițional, ne dam în bobi și suntem doi ași ca Mircea cel viteaz, brav și sfânt, al pământului românesc și firesc al românilor, unul din stâlpul tarii, al Românilor, de a lungul istoriei, României cu plopi și în frumusețarescul și, cu dodoloță de simțăminte, cumințenie a pământului, altar al soarelui, chip și asemănare a lui drept Dumnezeu și nefericitului eu, un om între oameni și, pentru oameni! Sunt savuros de sincer, că am ca reper, senin de cer, apreciază-mă, omule-om, înflorire de pom/ Domn. Care-i răspunsul a întrebarea, ce mai faci?

- Încerc sa slabesc. Soția joaca carti cu prietenele iar eu culeg materiale pentru publicat la radio si reviste. Mai sap prin gradina la noi si cateva maicute vaduve, prietene vechi de familie si încerc să țin pasul cu viata, cu majoritatea problemelor ce se ivesc prin jurul casei datorate imbatranirii si expirării lor. Încerc sa fiu folositor ca dupa ce nu voi mai fi, am sa ma carabanesc de pe aici.

- De ce o fost mult și greu, să uiți ce ai iubit odat, la sat, în sufletul tău, numele ei să-l păstrez ca pe Vica și să n-o uiți, păstrnd-o ca iubire, în amintirea ta. Tu ești, între/printre oamenii dragi, oamenii printre care, în drag trăiești, cu făinoșag, mă atragi, că te îndrăgesc și trăiesc omenesc și, canonesc, neam românesc, trăiesc, să-ți mulțumesc omenesc, românesc, îți mulțumesc, că trăiesc, cum trăiesc omenesc! Ecaterina Teodoroiu, eroina de la Jiu, la ieșirea din spital:

- "Doresc să mă întorc, în linia întâi".

- Jertfa e sfântă ca cei dintr-un neam să stea întru-un neam ca pofta ce-am poftit-o io, în veac, ca leac, desăvârșire, la fericire, pur și simplu, națiune în înțelepciune și cu atitudine, unirea fiind un firesc, cuget omenesc-românesc. Poporul român a jurat întodeauna măriei sale, în cale, spre bine, pace și desăvârșire, de fericire, pur și simplu exemplu de templu eliberării ca cea gândită de scriitorul și criticul dejean, Lucian Gruia. Eminescu ne vedea țara, prin ochii lui ca om de ispravă și cu slava bravă a neamului, că sângele, nici a lui Eminescu nu i s-a făcut apă, nici chiar apă sfințită, c-avea firea firii neamului ostenit și leac peste veac. Noi nu pierim, că neamul în veci nu vom pieri, că nemul român în veci, nu piere! Viața ni din oțel care nu se frânge (rețineți - ia aminte ce-i vrednic de luat minte, de ținut minte, cumințenii ai pământului, că înțelept e să vă apropiați ca cei botezați și nefalși copiii a lui, sfinți a Lui, Dumnezeu!

- Ai fost emoție și de coluratură, în adevăr om de valoare, bogat cu arhaisme, perle din Limba română, de la țară, a noastra eternă și maternă țară.

- Numa io de aș ști cânta pe mândra aș încânta-descânta, că unde se aud horile, e doar binele care ne însorește binele, că binele cu bucurii ne umplu zilele, în sublim ne limpezim, înseninăm zilele cu chitesența esența, cu înseninări de bucurii, Mesii a iubirii de viață și cu adevăr mă percepeți, eram în socio-ecuație istoric, prin Mere pădurețe, cu noblețe și frumusețe, tandrețe!

- Frate Pavel, Scrisul creativ esste o mângâiere întradevăr și pentru mine. Scrii bine. mergi bine, Sănătate și prețuire, I.M.Gepianu

- S-auzim numai de bine! Fraților în duh sunțeți formidabili, buni de leac, în acest veac, cu Mere Pădurețe și cu eco-zdrențe, drept Dumnezeu, cu iz, eu!

- Cu balsam de România!

- Cu Trandafir de la -Moldova, îmi împletesc, învrednicesc, omenesc, talantul-vorba și brava slova, proverba, verba-vorba, bucova cu slava! Mă învrednicesc cu trebuință, că ne-a sosit ceasul și ne încâ-ncântă doina neamului. Cu vaibul tău, în momentul deplin, în propriui destin senin ca cerul senin, Noi secuii, din secuime, suntem slujitorii... N-om uita noi românii, dar nu vor uita, cât de viteji, cât de biruitori și cât de temerari am fost, càt de nemurtori am fost ca vi. Binecuvântat fie Dumnezeu, drept Dumnezeu!

- "În cămașă/cheneșă, am să intru-n luptă". Zice Mihai -Viteazu: Sunt în multe privințe un slăbănog fără înțelepciune și lipst de slava Domnului, dulce minune-Hristos și Luminat din morți, înviați în învățați, învățați și învățați! Cu, Mere Pădurețe! Slăvit să fii în vecii-vecilor, măsură al lucrurilor, Cântare în cântarea-cântărilor, în România -României, cu tei imfloriți, cu talanți îmulțiți, în responsalizați fără egal ca cei botezați, în universal-monumental! Noi, nu pierim Ben Todică, nu pierim degeaba. Noi căutăm piatra filozofală, căutăm ca Diogene, om cu atitudine care cu lumină, cu înțelepciune în plină zi căuta un om, cu înflorirea pom/Dom, în rod, mană cerasc, frescă de biserică, pentru norod, aur, scăldat în glod, că nimic nu ni degeaba, nu ni zadarnic, cum zice, Mihai Voda Viteazu, al vitejilor! Pofta ce am poftit-o io, ladă de zestre, laudatis temporis acti magna mega cum laude, în undă verde-albastră!

- "Multe se pot schimba în sufletul unui om și ne apărăm moșia și neamul ca vită încălțată."

- Bărbatul trage la casa și nevasta lui.\

- Dușmanul meu, e răul de pe pământ (Haiducii): răul cu viclenie domină și dezbină, întunecă. Fără risc ce să ne vorbească? Și-n dragoste ezistă euforic. Dar hai să nu fiu cinic. E un chilipir. Cum te mai învârte roata, soarta și provita? Răpirea fecioarelor, regia lui Dinu Cocea; Colocăie sărăcie și mizerie, suferință și durere; miluiește Doamne pe poporul tău fă-mă cu har literar, temerar și cutezător pilduiror! Tu, ești de altă părere?

- Nu. Fecioarele nu trebuie rapite.

- Haiducii lui Papuc!

- Doamne ajută!

- Vica era inima mea, dragostea, dar cui să mai spui ce dragă-mi ești. Mare inimă, maximă, în România profundă, piluitor prin unire, cu binecuvântare, dialectic, în mare sărbătoare. Mă bucur că v-am cunoscut. Grozave-filmele cu Ilie Moromete și Nicolae, cu porunca din veac ca leac, ca ceea ce trebuie în iubire cale de fericire, pro fericire, în grăire de a nu renunța provita la răstignire, sus în cuvinte mai presus ca Iisus, provita sus, pe muntele Golgota. Ai grijă de lucrurile potrivite, ai vreme la vreme, la timp la timp, în românesc și omenesc olimp. Cerurile îmi spun ce să fac, dar nu să doi stugi, îmi spun, ci binele să adun.

- A RAS de Ben Todica, text ADRIAN BOTEZ. Un pasaj din cartea: EMINESCU, CREANGĂ - ȘI TRADIȚIA KOG-A-ION-ică de ADRIAN BOTEZ. ~*~ Vârsta de aur, miturile, resurecţia spiritului, speranţele şi iubirea autosacrificială? Unii spun:”Palavre! Prostii! Totul este aici şi acum  -  şi aici şi acum se şi epuizează totul!”  Altceva decât:”trăieşte-ţi clipa!” (dar cât de rău este înţeles Horaţiu, dacă nu e îmblânzit înţelept-cristic cu Sfântul Pavel-Paul: “Trăieşte-ţi ziua de azi, ca şi cum ar fi cea de pe urmă!”)  -  “după noi, potopul!”  -  nici nu merită (se zice…) să fie luat în seamă ca deviză. Alţii spun: ” Ce tot ne boscorodiţi?

- Ce-i al tău e scris în stele, e esența, că tu ești mai erou, ești ceea ce-i iubire, totuși iubirea, deci Dumnezeu e, că unde iubire e, Dumnezeu e. Vorba-i vorbă, atât am de zis. Îmi place la dumneata, că pricepi repede. La picor stâng m-o prins cârcel și non stop cârcel. Mă doare îngrozitor. Nu pot umbla. E îfiorător. Nu-i de râs comedia naibii, că doare rău de tot! E o durere infernală. E rău și, că n-am tratamentul adecvat și necesar în Ciubăncuța la o 100 km de Cluj (anticârcel).

- Noi știm voia cerurilor?

- Sunt la fel de sincer ca domnia ta, Ben-men! Dai măsură la lucru bun.

- La doi pași găsim, tot ce ne dorim.

- Film, Șantajul. Ești ingenios, Benule Phonex.

- Știai, că aveam treabă.

- Șantaj, regia: Geo Saizescu; În Ucraina prăpăd și omor, cu drone rusești. S-aduci slobozenia poporului e lucru de căpetenie, deși libertatea e scumpă la vedere. În București e mare toropeală, ne arde arșița. Ne topim și pierim.

- Trudim pentru fericire.

- Oricum am socoti, e un avut național. Eu, pe Ștefănescu îl știam de la revista Flacăra lui Geege Arion romancier de romane polițiste, cu docoratul luat în speță, cu o mare performanță și prestigiu de Gerge Arion director și de revistă Flacăra, o alta decât cea a marelui socialist Adrian Păunescu, unic, cu cenaclul Flacăra și Totuși Iubirea ca Manifest pentru sănătatea pământului, că unde iubire e, Dumnezeu, drept Dumnezeu e! Nici Manolescu, nici Ștefănescu, nu prea au avut peieteni și-i deplâng pe acești critici triști care ca îngeru au strigat în bălțile Brăilei, ca metaforicul, cu prietenii, Fănuș Neagru, mare intrus, el cogito al nebunilor, marilor orașe, sălbăticită, cu stuf în Delta cu frumuseți ca cei botezați hiperbolice în fermecătoare al păcii și de pace și de muncă, biblice, amice-liturgic și prgmatică în cugetare-binecuvântare, fără pregetare.

- Crede-n bine.

- Cu doctor de bine, în bine, dăm de bine și dăm de zâmbet.

- LIMBA NOASTRĂ ROMÂNEASCĂ de Ben Todica, versuri si muzica Marin Voican Ghioroiu. Un clip recitare la versurile si pe muzica autorului intitulate: LIMBA NOASTRĂ ROMÂNEASCĂ ~*~ Dragi Români dintr-o tulpină, / Fii iubiţi ai ţării mele!... / Dorul sfânt, Limba Română / N-au hotare, nici zăbrele.

- Cu binele dăm de fericire. Martinel, nu-ți neglija inima, chiar dacă comedia ne menține sustenabil tineri, în dor de dor, călător. Un singur dor al celui singur pe lume, cu renume anume, cu nume Eminescu, cu renume în lume, o mare minune.

- Ești ca împăratul, în sarea în bucate.

- Faci din țânțar armăsar, cu har literar. După calendarul chinezesc, vorba lui Ming care forțează nota evaluând situația din România ca Stan-Pățitul, un mare învățat, în situația nefericită, mare atenție, în care ne aflăm, că-i o socio-reacție, în care alunecăm artist, în cădere liberă, cu probleme personale! Vica e pe vaibul meu, că ea a fost exact pentru mine dată ca dat de Dumnezeu, de drept Dumnezeu! Miha:

- "Nu-i prea bine, când îți pică ochii în gură, pici de pe picioare de somn, de ostenală, de oboseală și te simți și prost ca ființă mototolită, coclită, zdobită, zdruncinată din țâțâni. În București e arșiță. la curent e scump, că s-a dublat consumul, e cu vârf și îndesat și la sat Ne-am luat inima în dinți. Ne așteptăm la nopți tropicale. Miha e la Cluj. A lucrat în Cluj la resaurant, la Aroma. Cineva a făcut nuntă și ea au servit la nuntă. Noi românii am fost și om fi Grigore Pintea Haiducu din Mogoja, care s-o cumințit ca cumințenie a pământului s-a haiducit!

- Factura s-a scumpit, dragule!

- Tu, ai vibrat. Ești debordant. Imaginele te afectează emoțional. Pe tine te-a lovit măciuca dragostei în cap, cu balul bobocilor. Din filmul: Totul Pentru Fotbal

- Nu vă supărați pe noi, că suntem mai buni ca voi!

- Jocul copilăresc e un joc părintesc, joc cu entuziasm și cu multă emoție și când jucam și eu pe terenul de fotbal în Aghireș-Fabrici, cu ingineru Calco, un domnișoru Karoi venit din Gherla ca să se ocrotească, în Sâmpetru-Almașului. Care-i resortul tău?

- A RAS de Ben Todica, text ADRIAN BOTEZ, Un pasaj din cartea: EMINESCU, CREANGĂ - ȘI TRADIȚIA KOG-A-ION-ică de ADRIAN BOTEZ. ~*~ Vârsta de aur, miturile, resurecţia spiritului, speranţele şi iubirea autosacrificială? Unii spun:”Palavre! Prostii! Totul este aici şi acum  -  şi aici şi acum se şi epuizează totul!”  Altceva decât:”trăieşte-ţi clipa!” (dar cât de rău este înţeles Horaţiu, dacă nu e îmblânzit înţelept-cristic cu Sfântul Pavel-Paul: “Trăieşte-ţi ziua de azi, ca şi cum ar fi cea de pe urmă!”)  -  “după noi, potopul!”  -  nici nu merită (se zice…) să fie luat în seamă ca deviză. Alţii spun: ” Ce tot ne boscorodiţi?

- Cât valorezi ca om, prin ce știi și faci? Ești un om bogat sufletește/spiritual-monumental, un fenomen-boni-bon, men-Ben! Tu știi că merită efortul, pentru ce va ieși, cu mâini de aur, cu suflet, cu largheța voastră, de națională zestră. Eu voi sti când voi reuși să fac ceva extraordinar și cu har, cum rar? Tu știi că la barză, Dumnezeu drept Dumnezeu îi face cuibul, zice Celentanu în serial-comedie, Las-Fierbinți (mitul e că barza aduce pruncii la țărani ori tu, nu știi basmul aiesta?). Neprețuit, veșnic șî impecabil ești de povești fră egal, carpatic genial universal un Greuceanu genial și, monumental.

- Cu asta vom muri - cu dragostea pentru APROAPELE.

- Și, te rogi la Dumnezeu, drept Dumnezeu, Vica mea, să ne ferească de rău!

- Să ne schimbăm rolul.

- Moromeții, în regia lui Stere Gulea; Un film bine chibzuit/film zuzU, că ițele nu i-s încâlcite și nici suveica nu a rupt firele/dinții la spată. În față avem calea fericirii, calea către slobozenie. Film bun cu Haiducu Pintea, că țara așteaptă chivernisală. Să razbim ca să înflorim în belșug ca brazda după plug, în calea lungă după fricire. Un disconfort arsurile solare.

- Tu te-ai maturat, copt artistic, creeativ și perspectiv.

- Mere Pădurețe e xtra, un desert în literatură, în cu viața la țară, cu plăcinte înainte, tot înainte, cu totuși iubirea, bucurați-vă cu privirea, desăvârșiți-vă fericirea, o minune umană! Reușita noastră e o pădureață, cu nobleță, cu tandreță: eu mor să scriu mereu și mereu, drept Dumnezeu! Vica, unde să fug e și cugetul meu, mereu, mereu ca să te văd, că mi dor, să mor! Ca să prinzi rădăcini, îți trebuie pămâñt bun, să ai caracter sub cer, cerul ca reper. Ca niște babe care vin dezordonate fofilate de la biserică, dezolate dar informate și încântate ca mama lui Nicolae Moromete logodit/aprope logodit, cu marele singuratec/cel mai iubit dintre pământeni, ca soldatul Alexiu, scos la apelul de seară! Nu scriu cumva prea pretențios? Pentru a fi super (gândesc și eu). Cum ținem pasul, cu viața? Care știe ce mai e cu tancurile donate Ucrainei de țările NATO?

- David Popovici campion mondial bate pe Hopson,f ericire peentru noi!

- Noi am dat roadă, glorie-victorie fără medalie, noi doi fără a fi eroi, noi doi!

- Ocus-pocus...ciri, ciri bai!?

- Sunt multe obrăznicii și diferite, nu-i așa? Oricum noi scriem și nu-i moarte de om! Pe noi ne descucă perseverența- frescă de biseriRusso și Vlauță, că de România pitorească e vorba în pastoral mioritic-carpatic, carpatin cu cer senin, cu cer ca reper și destin dinstict infinit, apropiat de obiect, liturghie și omenie a păcii și muncii...

- LIMBA NOASTRĂ ROMÂNEASCĂ de Ben Todica, versuri si muzica Marin Voican Ghioroiu. Un clip recitare la versurile si pe muzica autorului intitulate: LIMBA NOASTRĂ ROMÂNEASCĂ ~*~ Dragi Români dintr-o tulpină, / Fii iubiţi ai ţării mele!... / Dorul sfânt, Limba Română / N-au hotare, nici zăbrele.

- Voi români, oameni de bine lupați pentru bine și promovați limba română și dați omenirii și iubirii, un nou Mesie al iubirii, fiu al durerii și dă iubirii pe drept Dumnezeu și pe un ego, mare Eu, o călăuză un mare Eu, mereu și mereu cu cugetul meu, un mare eu curat, fii disciplinat și luminat și un eu din morți înviat. Nu-i glumă, nu-i sârmă de bună seamă de la Moldova, cu trandafir și vorba bună românească, elexirul care în tinerețe cu Mere pădurețe în noblețe și cu tandrețe să ne crească în divin, cu decență în esență, conștiință romànească și cetățenească- omenească, pitorească. Trandafir de la Moldova ce zic eu Pavel a lui Dragomir, drept Dumnezeu? Io-s Pavel din Banat cel mai frumos băiat cum nu-i alt băiat din sat.

- IN MEMORIAM de Ben Todica, text MIREL PALADA. Un clip reproducere a vocii tatalui autorului din textul: Dumnezeu să te aibă în pază! Mirel Palada! 10 Iulie 2025 ~*~ Zilele astea a murit tatăl meu. Azi l-am îngropat. Drept pentru care n-o să mai am răbdare cu voi și nici n-o să vă menajez și o să spun lucrurilor pe nume, scurt și la obiect. O să folosesc vocea tatălui meu de dincolo de mormînt și o să spun ce trebuie spus.

- Eu n-am avut parte de desfrânările Afroditei. Acidul lactic, Nu trebuie depozitat în noi ca grăsime. La Tom Cruz în sat, film. Ceva film la, la Firicel, în sat film. Care-s condamnați fie la închisoare, nu-n conducerea țării, că aia n-au cum a neferici pe noi oamenii necăjiți, nefericiților!

- Tu ești astral.

- Mai muncim și trăim, canonim și ostenim, lovim unealta de os, că-i un muzical național, e cu sărbătoresc. În mintea noastră e Bucureștiul, cu tot balamucul pline de mistere ori Parisul plin de paradise, de purgatorii, lucruri misterioase... În mintea noastră e întreg universul, cu costelația gândirii.

- Ce mai zice, Șuru?

- Cum? ca să-și salveze viața trebuie să ia, să ucidă alte vieți (cum vine aiasta în prima iubire, în alfabetul omenirii, Mesie a iubirii, cum să fie lume fără omenire în tăcere, cum să nu fie iubire fără omenire, cum să ne fie prima iubire? cum să fii izbit de tren?)

- Cum ținem pasul cu viitorul?

- Marius a fost pe acasă și a aranjat ce a avut de aranjat cu cositoarea prin ocol și pe șanț, caMarin Sorescu, la Lilieci. E un pitoresc poetic și la acest dramaturg-poet, plin de poezie și divin, cu cer senin în destin uman ca atare nu van, ci năzdrăvan. Ficatul nu doare, când nu doare (se zice că nici inima nu doare, dar e o durere) și tot durere se cheamă si cu seamă (Gheorghe Mureșan a lui Suciu, din osoiu, nr2). E excelent în linie dreaptă e că-i vorba de cuvântul si cu seamă auzit de Gheorghe Mureșan pe vremea când era în armată.

- România ios pălăria! Tu faci totul natural, național și monumental.

- Tu știi că nu există, nu mai pot.

- Fă cum îți dictează inima.

- Ce faci tu e magnifică treabă! Neasemuit, veșnic, iubit, hulit și impecabil a pe veșnic, magnific, unic și specific, firesc și omenesc-romànesc și firesc compatibil cu viața în adevăr astral, luceafăr stelar compatibil-veșnic și dinamic pragmatic, si specific și unic, românesc, firesc omenesc.

- Înteresant și inteligent.

- Interesant și inteligent ca un savant. Mimetismul plantelor (ce ne duce către alții din Carpați). Ce lași în loc de Bună Ziua!? Ce bagatelizați?

- Ești pregătit pentru performanță?

- Ești un fabulos. Masa e olie în plus, dar știm să alegem mâncarea sănătoasă? știm să studiem ce să mâncăm azi? Când e Carmen Balcan care bine ne sfătuiește, ne recomandă ce să mâncăm la Vorbește lumea (sfatul e bun la micul ajun, cu un campion, cu Daniela Zeica Buzura și putem mânca un rizoto la prânz). Să nu cinăm prea târziu seara. Natura ne oferă, că ni darnică viața, dar ce-i starea de bine, Ben? Care și ce ni confortul? Cu Eminescu ca Eminescu, Davinci Popovici e un geniu genial, e campion mondial, e naționalul fără egal mondial. Noi romaânii avem natura noastră matură ca cei botezați responsabili-zați, în etica socială, o verticală mondială. Noi românii avem natură normamlă, morală și matură, cu aură și nimb de capioni la micul dejun cu Daniela zeica Buzura prestigioasă ca glorioasă și frumoasă temerară curajoasă.

- Carpatic sinfonic, mioritic melodic.

- Nouă nu ne trebuie marfă de război, armament oricât de fantezist că noi nu facem bolunzilor război ca oamwni ai păcii! Vezi monstri tatuați, niște bolunzi, ăștea ma aseamănă cu Dunezeu (mie nu-mi vine să mă uit la ei, că-niște monsruaozități, nu-s normalități, cumințeniii al pământului. Nu-s clarități ale vieții! David Popovici un alt român de prestigiu, de aur pe cont propiu, cu aur. Neajunsuri sunt multe. Ce verificăm de fapt, drept Dumnezeu! O zi reușită ne merge vine, în echipă (în ce echipă, că-s singur pe lume). Ai făcut magnifică treabă cu Eminescu și ce-ai mai făcut promovându-i pe românii noștri ca pe oameni de ispravă, ca români cinstiți și demni. Și ce-ai făcut pentru universalul și pentru veșnicul Eminescu! Minunat om ești, că ne vorbești cu drag despre Mihai Eminescu ca eu ca să mă simt bine în făinoșagul românesc și omenesc firesc și pitoresc-bisericesc. Ești un scump, cum omenesc ne e și tu, cu făinoșag în drag, cu drag vorbind despre noi românii cinstiți și demni (ne cunoști cugetul și sufletul omenesc de crin cum rar, ca cerul senin, sorelnic, eminesc.

- Si fata ce face?

- Marius vine s-o ducă pe sâmbătă s-o ducă la o nuntă, la Restaurant la Ramona în Cluj e cu aventura și cu aroma la petrecere/cu nunta. În seara asta Legenda Zoro. romatic și frumos de aventuri, cu iz parfumat, străin film. Miha intrând în casă:

-"Să-mi scot cismele?"

-"Plouă?"

-"Plouă și-i mol."

- Ești cam demodată, că Vica era sfârnel de harnică, era albină ca furnica, în mușuroi.

- Noi cum și cu ce ne documentăm?

- Bravo, noi când întrebăm să ne îngăduie șefii, care șefi? bine zis? La mine socri, înainte de nunntă și socru și socra erau ambii morți (nu știai, cum zice Victor Alexa?) Mere Pădirețe ne face viața mai ușoară. Nu sunt cu suplimente ce sa se întâmple în Mere Pădurețe! Credeți în voi, ne transmite Davici Popovici!

- Tu ai asumarea răspunderii.

- Eu eram căsătorit cu mine, cu,Pavel și Revnic Borișca a lui Gilău, n-avea copiii, pruncii și șmecheru Vasile, că Remnic Vasile îl chema pe fătu în Ciubăncuța se apropie de Vica s-o celuiască la sex, să se fută cu ea, pentru ai face lui un copil, pe acel copil îl înzestrează că nu era sărac. Vica cu toată averea lui n-o tenta, n-o atenta interesa.

- De ce vă lăsați convins de oameni?

- Îi suficient să..., Multă grijă și multă osteneală. Treaba e că te vâri în gura morții ca haiducu Pintea, un Șarto Petru (coleg la Bisteița șî Șimleu). Aveam cântecele de inimă albastră și toate cele.

- Dacă oamenii or vedea că ești bun te aleg și director.

- Toate vin la vremea lor, că e o măsură a lucrilor, în cântarea cântărilor. În seara aiasta sunt Cei trei mușchetari. Tu ești/nu prea ești în apele tale, vorba omenescă românească, vorba ce-a molcomă ca pe la noi, cum zice și Mihail Sadoveanu, romancier fără soță ca Liviu Rebreanu, un fără pereche, în scris cu multe datini ca troiene și tradiții, cu de-ale noastre Omule! Fain film, cu de-al francezilor!

- Povestea dragostei

- Povestean porcului, film de Ion Popescu-Gopo; cu inspirație fantastică, ștințifico-fantastică, cu iluzie-aluzie.

- Că bine zici.

- Tu vezi nemărginirea, în minnunea-corolă a luminii nestrivite, după Blaga din Lancrăm. Prin nechipzuința mea pe Vica am pierdu-to, cum pe Făt-Frumos l-a pierdut frumoasa în Povestea porcului, scrisă năstrușnic de Ion Creangă din Humulești, că e lae, că--i bălaie, că e ciută, că e șută!?

- Cu lumea de pe lumea lumilor, trăim sublim ca să nu murim.

- Triunghiul morții regia: Sergiu Nicolaescu; Nu-i tot aia, cu alba neagra ca Fănuș Neagu cu romanele lui, cu metafore inspirate din Balata Brăilei, cu esența părerei.

- Asta nu-i o găinărie.

- Unde-i cancanul în Mere pădurețe, cu multa trăire unde o descoperi, unde o găsim nobil și sublim ni se dezvăluie, în năcreala oțetoasă a adevărului și a vieții nețăsioasă, ceriticală în Mere pădureață în purcăreț, undeva în sălbiticia Sâmpeteului?

- Azi se serbează ziua imnului, Deșteatăte române!

- Avea Roman 84 ani. I-a murit directoruși, dirigintele Alexandru Roman din Suharăș, Cluj, Dunezeu îl ierte, ciubănuțan!

- Dumnezeu sa-l odihneasca!

- Nu cumva mă bag unde nu-ni fierbe oala? Noi ne-am zburătăcit, am zburat de la cuib. Se face bine, că aiasta-i românul făcător de bine!

- BLESTEMUL IUBIRII; IOAN-BLESTEMUL PĂMÂNTULUI. Pavel și Vica-s o pereche, într-o poveste, de poveste.

- Noi ne spunem vorbe bune.

- Ieri cu fiică-sa a plecat la Cluj, are botez și petrecere în Cluj și Miha printre angajate și azi a venit Marius-Mistrețu a venit să taie lemnele în butani, pe care Alex cu mamă-sa Viorica, mi le taie lemnele, taiate de Marius, lemnele taiate în butani șî butanii mi-i crapă Viorica cu Alex și Danii.

- Toate-s să nu ne pierdem curajul.

- Stea din cer, steaua lui Vica, să-i faci lumină și să-i fii de pomină, să-i de doină.

- Cu bine!

- Nu e o mare brânză, să trăiești omenește, în culori de neliniște. Tu-mi dai optimism, curaj, îmi dai și curaj din curaj. Pare greu dar e de crezut.

- BALADA CIȘMIGIULUI - audiorecitare si versuri Ioan Gionea. Un clip videoaudiorecitare dupa un audiomix si versuri de Ioan Gionea realizat de Ben Todica, intitulat: BALADA CIȘMIGIULUI ~*~ În București, a fost odată, lângă Splai, / O baltă cu țânțari și iz de putregai / Un rus, general, a dispus asanarea / Un Domnitor Român, a poruncit înfrumusețarea / Un peisagist vienez, cu muncă de ani, cu oameni și / cai, / A transformat balta neagră, într-o grădină de rai,

- Dragă Maestre, Excelentă realizare, felicitări. Ai poezia mai jos .Cred că ai avut-o pe blogul dumitale. Multă sănătate, John

- Mere Pădurețe ies în decor? Aflăm ce aflăm mai multe!? Mândrie și Speranță! La copil dacă-i blajin, îl alinți și desfeți cu cofeturi. Adevărul lui Călin Georgescu mătură imicarea lui cu besnicie.

- Toată prețuirea! În curând voi selecta și eu un grupaj de poezii și vi-l voi trimite, apelând din nou la bunăvoința dumneavoastră. Cu deosebita considerație, Elena

- Dimineața bună! Drum bun! Ce zice Ming?

- Recunostinta si mii de multumiri.

- Sunt un pui de Om! Nu mai bea Mihai! Românul are o vorbă; dreptate, libertate și frăție, în socio-ecuație ca la francezi, Marele speranțe și Charle Dikens: exist, deci exist. Dumneavostră ce ziceți?

- Respir deci sunt.

- Cum o mai duceți, că după presupuneri ca român ve-ti veni sau nu spre România în curând?

- N-am nici o funcție diplomaticească, eu pur și simplu sunt Român și-i destul, cum zice Bota.

- Rezolvăm rezolvarea, aflăm cheia măsura măsurii, Mesie a iubirii, că unde iubire e și Dumnezeu drept Dumnezeu e. Ești integrat emoțional? Ai alte rădăcini în/printre străini. Emoțional ești legat de Ming? Ai echilibru tău. Tu faci orice pentru românii tăi. Care-s detaliile, că cine suntem ca pâinea cea de toate zilele și pâine de o ființă, conștiință. Ce citiți, cu atenție?

- La noi e frig dar inca pace,

- Să fiți sănătoși! Bine ca l-am ingropat pe ilici. Mulțumită lui proctinum, am o bucurie, în ce mi mai drag mie, nenea Ilie, că-s revoluționar, îmulțit, în har, extraordinar, legendar, cum mai rar.

SOLAR CUM RAR CU TALANȚII ÎMULȚIT, ÎN HAR

Nu-s nebun chiar dacă vomit,

mon cher,

că-s doar a lui Nichita,

în verde-albastru, din tezaurul nostru terestru,

sunt ca soarele de-abia răsărit,

trăsnit și zărit aurit,

sunt CONUL ciobit și,

analfabetu

celui neștiut, în ABC

tărât amărât,

din războiul urât, a lui Putin

ciufulit-ciufut, batjocorit,

deși n-am nevoie, că-l urăște omul, pe cel care năpăstuiește și prăpădește,

că Sucă-om sucit îmbrățișează viața de om-pom pe rod pentru norod sucit,

în provita,

în culori de neliniște și de nemulțire neâmpăcare,

un fel de mare provocare,

deși ca omul de aur, cu inimă și suflet de aur,

face pace și împăcare

ca prieten al prietenilor, om mare, în calmă răsufare de binecuvântare,

pentru ei mulțumitor ca autor,

cu viitor ca păstrăvul, în aval sub soare dând de zor spor să fete,

să nască populație,

cu prăsilă spornic, în izvor,

cu un vrednic, harnic, spor în rost,

în rostul lor, măsură a lucrurilor, cioplit din topor,

ca fiu din popor,

sub tricolor,

ca zeul al zeilor,

un solar cum rar îmulțit,

în har dar

din dar.

*

Pentru visători și pentru cei ce trăiesc în momentul, în lumea sustenabilă până a nu-i suna ceasul, cu distracția și cu fantasma-dispariția, o inspirație din frumusețea naturii mesie a iubirii cu idei fixe. Când ai învățat, să respecți pe ceilalți, când ai prins aripi?

- Cand am simtit ca iubesc.

- Noi ce mai putem face, plin de culoare, valoare? De când cu Ucraina în război nu ne putem exprima, însă cei de la București sunt prin ce fac, sunt fără noimă în satul Plauru.

CU HRISTOSU FERICIRII ȘI A PĂCII ȘI PROPĂȘIRII OMENIRII

Să vă ajute Dumnezeu, în putere, inspirație cu sănătate și, cu confort, în scriitoricescu efort,

cu inspirație autentică, cu de hristică fericire, autentică valoare de sfântă alduită românesc-Eminesc-cu/de safir, în culoare,

de floare albastră de a noastră florică, de biserică ortodoxă, ideală

cu toți pentru unul și unul Domn Savaot, cu sănătate

un mare bine, în tot și toate, frate, cu destin de film ca la carte

în laudă de zestre,

cu zări divine-albastre ca albinele roinde,

în bine și ce mirific ni se cuvine,

maistre Al Florin Țene, phonex,

în nădejde, mega magna cum laude, laudator temporis acti

că tu

Ești un natural național din fire,

ești Mesie iubirii cu natură,

natură, în aventură

a scrisului ori sinfonie de omenie pe a pianului claviatură/cu plugul, în lectură de arătură cu semânătură de doină și lumină lină a învierii,

mesie a iubirii

întru hristosul fericirii,

a păcii și propășirii

omenirii!

*

- Alfabetul sângelui de Ben Todica, versuri Dorina Măgărin. Un clip videoaudiorecitare la versurile poetului intitulat: Alfabetul sângelui ~*~ Ai să vezi! / Ai să vezi lacrima mea / pe pervazul ferestrei tale, / pregătită să o ia la vale / înspre parcul cu figuri bizare, / pe strada 3355. / Ai să vezi lacrima mea / atunci când te vei trezi, / instrumentaţie virtuală, / vrăjeală din fereastra error list. Vei privi lacrima mea/

- Pentru dumneavoastră care-i sensul, spre piatra unghiului, un surogat pentru o etapă pe coridoarele credinței? Cum ai slujit poporului tău, prietene drag Ben Todică (ai o tehnică, cum o explici în vrednicia ta de a fi? pe poarta asta de intrare, in rai ca stare de fiu a luminii, cum zice sf. Pavel, ca om al dreptății)? Că se cuvine să iubesc și pe cine nu mă iubește, eu iubesc Doamne-ți mulțumesc că a noastră e alegerea, iubirea și fericirea.

- Unde scrie în Biblie: citește și nu cerceta?

- Dictonul aiesta nu-i scris nicăieri (voi știați de această înterpetare care te ancorează, că Dumnezeu e viu, dialectic și esența e în noi, că în Biblie e cuvântul și adevărul relevant o aramă a noastră de bună seamă, cu de toate pentru toți, chiar carte de dragoste, cântarea cântărilor eccetera, ecceterea, că am și n'am eu chiar n-am la mine cetera (dând admitere la pedagogică am, am dovada că-s afon la muzică, chiar la proba de muzică, la această probă am fost respins ca Pedagogicul/ Teologicul, nefiindu-mi mantii pentru uz ca ADENEUL meu, că Iisus multe lucruri, minuni a făcut, așa cum și eu fac altceva, eu crezând în altceva în axiome, punct de plecare a mea, pentru a scrie Mere pădurețe, că știința e minunată chiar și cea literară, opers omnia în pridvorile credinței, că datori suntem să ne curățim... Am infuzie de informație.

- Avem deosebita plăcere de a vă invita d𝐮𝐦𝐢𝐧𝐢𝐜𝐚̆, 𝟐𝟒 𝐬𝐞𝐩𝐭𝐞𝐦𝐛𝐫𝐢𝐞 𝟐𝟎𝟐𝟑, 𝐨𝐫𝐚 𝟏𝟏:𝟑𝟎, în Sala de lectură a Bibliotecii Municipale „Stroe S. Belloescu” Bârlad, la lansarea volumului de poezie „𝑭𝒆𝒓𝒆𝒔𝒕𝒓𝒆 𝒊̂𝒏 𝒛𝒊𝒅𝒖𝒓𝒊” apărut la Editura Rafet, semnat de scriitoarea 𝐃𝐨𝐫𝐢𝐧𝐚 𝐒𝐭𝐨𝐢𝐜𝐚. Volumul „Ferestre în ziduri”, câștigător al Premiului „Nicolae Dabija” va fi prezentat publicului de poetul Constantin Marafet, directorul Festivalului Internațional de Creație literară „Titel Constantinescu” de la Râmnicu Sărat și de poeta Gabriela Ana Balan.

- Ce mai e? Bogdan cu Șurubel sunur, sunt cu mânuși, sensibil, politicos, cuvincios ca marele Brâncuș, un frumos cu fel de fel de nebunii, divaisuri cu mândrețea de Lili de la Vorbește lumea.

REFLECTÂND PĂSTOR BLÂND ȘI PROFUND

Noi suntem cu verificare prin propriul nostru divais,

cu flux marin,

cu reflux de binecuvântare, în soare

și pe plaje ca un imens senin smuls, din destin ca-n film,

cu trenig maritim,

Martin Eden de Jak London, cu fermoni, un boni-bon, de citit în aplicație, cu emoție și,

și inspirația cu ciuperca de deal pe deal,

în scumpul Ardeal,

cu babe în Bucegi,

cu curator de călătorii, pribegii prin pitoresc, firesc punctând românesc la care comentezi și dulce, te adaptezi,

printre prieteni floare la ureche,

printre prieteni, oameni între oameni inediți, pentru oameni cu care

cu plăcere experimentezi și,

prieteni cu gust pe care te poți baza și,

prieteni fără pereche cu momente bueno, mușcând din conștiință, din viață, incredibil, impecabil și compatibil cu viața hoață

luându-te draconic la harță (oare cum greșesc, dar cum, îmi șterg, tipic ție, specific și valoric unic dinamic, tematic, cum, îmi șterg, cum mă mântui de păcate,

oare chiar de toate păcatele? Maistre Men Ben Todică,

Ben-Biserică și Arcă a Salvării ca Mesie a iubirii,

cu sare, piper, reoer dincer și de caracter de reflectând, cu fler, păstor blând și profund de cuget, firesc, românesc,

omenesc, bisericesc și în limbaj cu piesaj,

în curaj pitoresc unic românesc

și,

 omenesc pitoresc?

*

DREPT DUMNEZEU ȘI PREZENȚĂ

Neprezența ta, Vica, mă doare,

durere, mă doare tare,

însă nu mai găsesc in mine un nimeni, în sine

ca să mă învinui mai bine,

de ce la noi n-a fost tocmai cumsecade? tocmai bine,

tocmai cum se cuvine, că-s un fiecine? că bună,

nu dau pe mine doi bani, o ceapă digerată, nu dau,

niscai grițari, fileri.. nu dau scumpă Ludovica,

de prezența...ta,

provita și-s, îs... șocant,

însă în mintea mea ești

ca marele savant Vica, o vivă ești,

cu a domnului Dumnezeu slavă,

drept Dumnezeu și prezență,

în conștiința vie!

*

TU CE ZICI, BENE PRIETENE, ROMÂNE, DAT PE SPATE : DE SENS ȘI CONSENS TRANSPARENT, CU ACCES ?

 

Nici nu credeam, că-s și, un nefericit, în raiul superb uman-năzdrăvan, umbra unui nimb,

că sărit, de pe fix stau strâmb și judec drept, Dumnezeu provita, să

sar peste umbra mea cu drag de Vica, drag mândra și drag de România lelița, nana mea/sau sărit fix-pix, sar sărit de pe fix și ca prostul nici măcar, nu fug, nu alerg alert, că din lene fac compromis, mă compromit fără sens ca un rug, în rug aprins ori...nu fac ce trebuie să fac, cu sens, dar hai să fiu serios, că-s cu ponos, un neputicios, idilic și fizic o pădure de vreascur de uscaturi, în lumea asta frumoasă și, fabuloasă-cu ce și cu cine să am noroc?

cu pentru Dumnezeu, drept Dumnezeu sunt, în deficit și, cum să mă împac fantastic, pragmatic, în politic încâlcit ițit, în ițe-peteici ca arici pogomic, pici, cu revelația, în creer ticsit cu pitici, că eu, bolundule, scriu istoria, o encicopledie ilustrată, documentată de România noastră,

dar despre ce fel de omenie cu floricele pe câmpie, cu dulcegărie și, cu isprăvuri, în cântec, de foe verde și de privighetoare și de ciocârlie, cântată de o maistră Marie? măgulit, drăguț, mărgărite, cu,

în înșiră-te margăritar în cum har mai rar și mândruț,ca răruț, despre România lui mai toarnă un păhăruț?

(mergi pe dracu, unde mergi) c-avem necazuri, amaruri și pricazuri, cu sărit de pârleazuri, dacă nu cu tată-su, atunci și cu mamă-sa, că istoria se scrie cuplată, cu bucurie, Ioane și Marie, dincolo de obstacole și încurcături,

prin viața făcută praf și pulbere-colb,

făcută de politicienii niște limbrici,

oameni fără aură și nimb,

dar tu moncher, la ce te gàndești?

ce mai faci, ce mai zici, sub cer de caracter?

că nici la noi, amice nu-i atât de bine, prietene Bene, nu-i chiar atât de lesne,

să faci, cum se cuvine, cum se crede,

om cumsecade, nu-i bine făcut și bine făcut, cu sens și consens, rug creștin aprins, în univers

te-ai cuprins cu necuprins?

*

DOAR GÂNDUL NI NEMURITOR

De la vlădică, la opincă,

din România mică,

harni, praznic, dinamic, se trezește la muncă, în viață

la țară, în sat care cu mâini care pindulea, înfloară în muncă

flacără, scuipă,

flacără lucru bun, ilustru,

că omul opincă, ostenește și în trudă, asudă,

deși-i sfântă baladă

nu se tucea minunea, o întregă, integră, artă, 

că transpiră,

că omul-opincă se oftică,

inspiră și expiră alene-respiră, în  cugetare adâncă, românească

și pe vulturească de biserică, Arcă

a salvării în și cu mesia iubirii, Eminescu, în dor de dor

că,

Doamne n-am vreodată gândul să mor,

gândul fiind lecuri,

și,

doar prin veacuri

era

nemuritor

*

În străfundul istoriei cu tulnicul vieții și cu Pitagora rotunjit dacic cu muzica, c-a fost înainte de a fi cu mat matemacian, am fost cu mateematica,

a fost muzician, simțind ce n-am simțit niciodată

și,

nu cred să simt/voi simți vreodată mișcarea provita a convețuirii ca Mesie a iubirii, în a ratata ce-i sfânt pe pământ și, cei drept

bine intenționat garantat,

părinții spunându-ne drept Dumnezeu: -" Stai drept, nu sta adunat, cocoșat.

De unde sunt, omule și eu, fără tentativă de omor?"

-"Stai drepți, nu stați cocoșați, că trebuie o susținere pro respirabil

ca să fiți,

în statură natural înalt brad ca bradul,

ca să n-aveți inconfort,

că înalți ca plopii, cu efort, în viață, fiind nevoe de confort,

de efort suport,

era vizibil impecabil, acceptabil, în compatibil, cu a fi în drept, cum dreptul de a te naște în culori de liniște- curcubeu/culori de neliniște, biochimice de alchimie de pâine și,

de pace, liturghie, în spice bogate, cu bobul ales și fără stres, că,

în detalii aveți benificii, voi ca omeni corectați și exclusv conectați

afectiv, botezați cu viață, în ștință,

cu conștiință și exigențe în noblețe percursoare de binecuvântare,

în educație cu și de Mere pădurețe,

cu evaluare, în instrucți educație-educare, intensivă și cu inspirație proînvățare, în,

cu sentimentul și,

cu meritrocație cu performanță, în educare de bune practici

din România educată,

în relație cu viața, cu artă,

cu arta succesului

și viața șmecheră

și hoță.

*

Oamenii se mai plimbă, plimbă ursu și, ei, oamenii se schombă. Și-s tot pe nepusă masă, în viața aieasta sper frumoas, cu toate cele, cu bonus-Iisus de zile standardizate și, cu de toate, în toate, cu sănătate ca de la ea, de acasă. Cu pitica și cu nebunatica amenițare de scumpirea vieții, în alimentară și pe tarabă, în piață și la sat, cu tarabă de aprozar, mai scumpă, cu un sfanț, fără de nici o sfințenie pitică, fără nici un har, pe a soarelui altar. Îți place să te învârtești după propia codă ori cam umbli după fuste? Îți revii, vii, înte cei vii și, dacă nu ești artist profesionist, chestia-i să fii om bun-altruist, pozitiv-altruist și nu neapărat umanist și nu-i puțin lucru să fii filozof și filozof în incomod sâ rămâi cu la toată lumea dorindu-i mult bine, tot binele din lume, lumea me, soro-lume, ca om de lume, ca om cult, în a lui: Ce Mult te-am iubit, Vica-Maria de România, Maria cu iarba verde de acasă și cu Opera Ciocârlia și zarea albastră, în România măiastră a noastră și a noastră, laudă de zestre care ne angaja ca pe Bacovia cu vioara și întinderea lăcustră, cu plouă, plouă cu vreme nouă, pe lângă melancolie și în socio-umană ecuație: beție și mulți mizerabili incurabili, în mizerie căutând cu coda ochilui să zăgrăiască pe ceilalți, deși frați din Carpați și făcând manevră, în fals, cu șmecherie, chiar și în viața la țară de Duliu Zanfirescu, Coșbuc cu nunta Zanfirei și cu El Zorab în mare neînțelegere Ben vere, că ce nu mere?! Ce te face să gândești mai bine ori și, tu, școala o ții, numa pentru tine? Confunzi milităria cu școala sau n-ai știut cine a fost trăsnet: Isoscel și Socrate? Pentru pervesitate, tu, pe ea aproape de muze, ai arunca-u-o în apă, cum cu bucluc cei doi țapi de pe punte, au ajuns în holbon? Care ți casa și spiritul ei? Ce te oprește, ce te împotmolește să te bucuri? De fapt cu ce te confrunți? Optezi (oftezi?). Care-i nominalizarea ta? Între pasiune și trădare, care-i baiul cel mare? Unde te-ai întâlnit cu materia și spiritul ca de o stare de caracter cum ești tu, de fapt de drept? de ce eu te am la inimă, la inima-mi de putregai, om de rai!

- Noi suntem formați, în școli.

- Timp, dar tu, omule, mormoloc, încătro meri, cu flori de tei și oameni, care vin la rând și merg pe sărite, rânduri, rânduri, în gânduri, gânduri...? Voleul tău poetic, recital tău de fapt, ne scoală în elementul personal, ne dă emoție, cu acuratețe și mere pădurețe puse bine, cu noblețe și cu capul pe umeri. Am contat/contez ca o apă și un pământ, cu totul limpede, în viața, în care e și alb, negru, mai se aruncă și zaruri, cu popularitatea dumneavoastră, in care nu pui la socoteală lecția de viață. Tu dansai, că de cântat, cânți?

- Ca tot omul sub dus si la durere. Că din doină mă trag.

- Dansați, dansați ca ce botezați și în școlile ălea mari, sunteți, fierbinți școlați, responsabilizați, ca cei apți apretați artist și cu bun gust. Ce ți-ai fi permis mai mult, în dragoste la prima vedere? Ce-i la revedere? Cum e cu figurile ce le ai în cap?

- Incerc sa le deslusesc, sa ma dumiresc.

- Tu, cum faci, de treci curat prin viață?

- Imi platesc amenzile la timp.

- Care-i orgoliul rănit, extemporalul personal, din extemporal la diregenție?

- Am descoperit ca Dumnezeu nu are orgoliu.

- Tot din licicienii, e fotografie pentru veșnicie și multe amănunte care cu lipici, mi s-o lipit pe minte din extemporal la diriginție (ai vreo explicație?).

- Manevre democratice.

- E lucru sănătos, că stăm de vobă, cu vorbe. În notele de regina nopții, din nopți de sânzâiene cu nota bene, Benoni. În Cursa iubirii, prin ce ce întortocheate labirinturi?

- M-am lasat condus de ingeri.

- Ce-i praful de zâne?

- Snoave pe la gene.

- Fereastra lui e deschisă spre omenire și spre natură, are aleia cu adevăr spre viață (aici în asta constă puterea, viața cu iubirea și cu furtuna norocului?). Tu, socializezi mai ceva..., că ai, ca om potrivit la locul potrivit, ai abilități, perseverență și ambiție fără compromisuri. Politicienii/Putin nu e prins în plasa incopetenței (de ce, că se prefac/face care cum poate?) În Plauru nu-s posibilități ca să se ajungă la Tulcea (drumul pe acolo e foarte prost, se umblă ca la nebuni, că se umblă în prostie și nebuneală) Unul, Chirilă, e bigam, cu prostia omenească, că omul are tribul lui, e căsătorit cu 2 surori și are 16 copiii. La nivel material e împlinit și nu cumpără nimic material are de toate (animalul e fratele său mai mic, în pașii vieții, că mai sunt, cum am suferit și eu accidente vasculare și atunci ești dintre suciți/dintre suferinzi și, comentezi: atunci ce aventură trăiești în familie?) Unii-s cu ronțăitul care le aduce bucurie din Groapă. E vorba de George Chirilă și familia lui, se destramă...

- Eu sunt/am zgriburit de frig ascultandu-te.

- Totul moare la veneția, mai puțin muzica (Vivaldi era adorat în loc de Galileo Galileo, în o viață selisimo, lipsită de griji și a supravețuit).

- IPOCRIZIE de Ben Todica, versuri ADRIAN BOTEZ. Un videoclip recitare la versurile poetului dupa: ARMONII ALEATORII (...tocmai cât să plângă ZORII !) de Adrian Botez PARTEA a II-a / PARTEA A II-A : RUBAIYATE ÎNTÂRZIATE = 1-PROȘTII  PLANETEI  CRED  C-AU  SUFLETE MĂREȚE (rubaiyat) / Proștii Planetei cred c-au Suflete Mărețe / Când ei sunt PERE MĂLĂIEȚE ! / ...Cu-o Țandură  de Carne Plimbăreață - ce-i de făcut  / Când  ea  se  crede  REGE-ÎN-POIATĂ  -   și  are CNUT ?

- Când te-ai înjurat tu pe tine însuți?

- II LAS PE ALTII MAI NECAJITI.

- CONȘTIINȚA de Ben Todica, versuri ADRIANA WEIMER. Un clip audiofotorecitare la versurile poetului din volumul Cuvantul din cuvant = spicuim: Un semn ~*~ Aştepţi un semn / de viaţă ori de moarte, / de iubire ori de nepăsare, / de aducere-aminte ori de uitare. / Aştepţi în tăcere un semn / şi răspunsul tăcerii / te cuprinde şi doare / şi însăşi tăcerea aşteaptă un semn / de tine ori de fiecare. / Conştiinţa de a fi / Conştiinţa de a fi în fiinţă,

- CU ÎNVIERE ȘI, CU FERICIRE

Și totuși, în iubire/de fapt, în ce anume atingem starea de înviere, de bine, starea de pace prieteni, în pretutindeni, în țara cu iarbă trifoi, pentru oi și vite,

în diaspora cu seminție, cu noi și cu flacăra din comoara de cuminte, de harnic și bun praznic,

din România, cu cele sfinte,

cu frumos și foarte ambițios, în rost și rânduială,

cu luminos, frumos, armonie și, omenie, caracter într-o veselie de ciocârlie-iubire la înălțime de Românie

cu profunzime, netezime, pe verticală de școală

de dincolo de școală,

cu plugul minții, în pasiune

și cu înțelepciune brăzdând,

arând pilduitotor ca păstorul blând și plin de culoare, pe orizontală profund ca și, semănătorul semănând semănătură, pe ravâna arătură fărâmițată, afânată,

cu discu, grapa, din țărână să răsară bobul, grâul, cel ales

ca să se aștearnă pacea, ca hrană,

în puterea, energia pentru a ieși și a ne dezbara de iarnă,

în sânul lui Avram, la Domnul Iisus

să găsim tihnă,

în colona fără sfârșit,

Cel mai iubit potrivit sfințit,

în cele din urmă să găsească odihnă,

în lină lumină

ca cea din a noastră maistră grădină,

cu înviere

și,

cu fericire.

*

DUREREA/IUBIREA, ÎN ROMÂNIA FELIX

Durerea e prietena mea, că nu mă omoară, nu mă elimină cu ispita-i din țară, cu dopamina, nu te doboară, nu mă omoară,

nu mă nici elimină, ca emigrant, nu mă scoate migrator din țară cu dorul călătorul,

cu viața ca o pradă,

că-s lacom, avar acaparator de pace, sunt provita înviorat, plin de viață, pe crucea lui Iisus,

sus, pe Golgota, în spice umane, excerabăm vecernia, în România, vecernia de pâine și pace, că demersurile, mă fac lui Dumnezeu pe plac,

așa cum sunt, că sunt ceea ce sunt, în trăiri, în rotiri, mișcări, dar zilele, nu mi-s vane ori poate mi-s deșerte, frate

și mi-s, în furie: deșertăciune și vânt pe pământ,

că spune cine cu înțelepciune, cine pe pământ sunt foe verde: hurduc hăbăuc și, haiduc Duliș peziș și pe furiș,

îndesit prin a codrului desiș, ascunziș,

că n-are alinare și n-are confort, ca gașca Zurli, fiind snob

și rob la efort, în rostul și pasiunea lor fix-pix,

săriți de pe fix, săriți, în România Felix

ca unchiul Tom, din coliba Tom.

*

Cornel Păsat la 50 de ani, fericiți ani și cu sănătate, cu de toate, Domn Savaot în tot și toate, cu banii să nu ni se gate și sal'tare taică și noroc, și cu belșug de bucate! Între timp industria și economi noastră din România e dispărută din cauza că neocomuniștii a distrus tot ce a fost bun în comunism ca tradătorii de țară, niște corupți până-n măduva oadelor, zice Păsat ăsta.

- În fiecare zi individual ne scriem istooaria de culoare și valoare.

- Unii primari sunt cu musca pe căciulă, cu primari afaceriști, handralăi, sfârnari și avari ca în Otilia și Felix, nea Costache, dar ei trăiesc într-o Românie inteligentă. Noi găsim extraordinara latură a excelenții vieții, ascunsă în picantul metaforei găștii Zurli, o supra- sexi, o frumoasă. Probabil eu o dezbrăcam pe Vica, din ochi, din priviri căutând plăceri și ea, indepedentă de mine îmi da vivacitate și vitalitate și eu, eram cel puternic și dinamic herculic, în euforic. Pe unde-ți zboară mintea, în nebunia ei? Unde ți-s prejudecățile?

- Ale lor. Eu nu mai am. Sunt senin in creatie.

- Ai o fire peste fire, te iubești cu orcine. Totul moare la Veneția, mai puțin muzica (Vivaldi era adorat, în loc de Galileo Galileo, în o viață selisimo lipsită de griji și a supravețuit.)

- Doar Dumnrzeu face minuni și numai El ia decizii.

- Ca oameni, mai avem și zile proaste.

- Cine ne ajută să fim pe drumul cel bun, pe drumul lui Dumnezeu, Drept Dumnezeu?

- Inima. Dorul de Vica.

 

PR-F&BT.