Stoica Lascu - 80 de ani de la lansarea de către SUA, în 1945, a bombelor atomice asupra Japoniei (Hiroșima - 6 august și Nagasaki - 9 august)

 

80 de ani de la lansarea de către SUA, în 1945, a bombelor atomice asupra Japoniei (Hiroșima - 6 august și Nagasaki - 9 august)

Prof. univ. dr. Stoica Lascu

27 August 2025

 

După ce a lansat bomba atomică deasupra Hiroșimei, la 6 august 1945, pilotul Paul W. Tibbett a spus: „Este greu de crezut ceea ce am văzut”

Lansarea asupra Japoniei a celor două bombe atomice, în urmă cu opt decenii suscită și astăzi comentarii divergente – în ceea ce privește acțiunile respective, din perspectivă morală și a strategiei militare. Dincolo de o anume fățărnicie a unor „analiști”, istorici și oameni politici,  ori „pacifiști” sau antiamericani ce s-au pronunțat în speță, nu încape îndoială - în contextul dat și în perspectiva timpului – că cele două bombe, odată construite, trebuiau a fi și utilizate ca atare (să ne gândim numai la tensiunile internaționale postbelice din perioada Războiului Rece, ce puteau, lesne, a fi „soluționate” prin „încercarea” la propriu a unei teribile arme, neutilizate însă!). Pe de altă parte, impactul aruncării celor două bombe atomice în capitularea Japoniei a fost, în fapt, colateral – aceasta fiind epuizată economic și pregătindu-se pentru acceptarea prevederilor Conferinței de la Potsdam (ca și în cazul Germaniei Hitleriste – capitularea necondiționată); în plus, intrarea în război și a U.R.S.S., la 8 august (cum Moscova promisese Aliaților – că va ataca Japonia la trei luni după terminarea victorioasă a Războiului în Europa, la 8/9 mai), determina și mai mult Țara Soarelui Răsare în a accepta termenii capitulării necondiționate. Este util, cred – pentru informația noastră mai articulată, documentată și extrasă din contextul imediat al vremii –, a lua cunoștință de modul cum, în epocă, a fost receptată lansarea celor două bombe atomice, dar și (în partea II-a a acestui micro-documentar) cum au reacționat oamenii de știință și politicienii în săptămânile imediat următoare.

Declaraţiile preşedintelui Truman - A fost lansată bomba atomică asupra Japoniei

Washington, 6 (Rador). - Luni de dimineaţă aviaţia Statelor Unite a lansat cele mai mari bombe cunoscute până acum în istoria războiului – bombe atomice mai puternice decât bombele de 20 de tone - asupra bazei militare [Sic! – subl.n.] japoneze din Hiroşima.

Această ştire a fost anunţată chiar de preşedintele Truman în cursul dimineţei de luni. Această bombă este de 20 de ori mai puternică decât bomba britanică „Grand Slam” care până astăzi a fost cunoscută ca cea mai puternică bombă din lume. Preşedintele Truman a declarat că două mari uzine, şi multe alte fabrici din Statele Unite s’au consacrat producţiei de bombe atomice. S’a lucrat în această direcţiune timp de doi ani şi jumătate.

În declaraţia sa, preşedintele Truman a spus: „Graţie acestor bombe am dobândit o nouă şi revoluţionară armă de distrugere, pe lângă puterea noastră armată din ce în ce mai mare. Aceste bombe, în forma lor actuală, sunt produse în serie, iar altele şi mai puternice se află în studiu”.

Referindu-se la utilizarea bombei atomice, preşedintele Truman a precizat că aceasta este rezultatul unor cercetări ştiinţifice combinate din partea Statelor Unite şi Angliei, cercetări ce au început în 1940. Din cauza pericolului atacurilor aeriene inamice, studiile au fost continuate în Statele Unite.  „Dispunem actualmente – a spus mai departe preşedintele Truman – şi de mai multe întreprinderi cari se ocupă cu producerea forţei atomice. Numărul personalului în momentul maxim al construcţiei s’a ridicat la 125 de mii şi acum sunt folosite în aceste uzine peste 65.000 de persoane. Am cheltuit pentru ele suma de 2 miliarde de dolari. S’au luat cele mai mari riscuri din câte cunoaşte istoria. Şi am câştigat”.

Continuând expunerea sa, preşedintele Truman a declarat că pentru a evita poporului japonez o distrugere completă a fost publicat ultimatumul de la Potsdam din 28 iulie. „Conducătorii japonezi au respins în grabă acest ultimatum. Dacă ei nu acceptă acum condiţiile noastre, pot să se aştepte la un potop de distrugeri cum nu s’a mai văzut vreodată pe pământ. După acest atac aerian, forţe navale şi terestre vor urma în număr şi putere cum nu a mai cunoscut omenirea şi cu o iscusinţă în luptă de care a putut să se convingă”.

Terminând, preşedintele Truman a subliniat că „în actualele împrejurări nu avem de gând să divulgăm procedeele tehnice de producţie şi nici toate aplicaţiile militare, până la o examinare mai completă a metodei de a ne apăra, pe noi şi restul lumii, de pericolul unei distrugeri brusce. Voi recomanda Congresului să ia în consideraţie cât de curând creiarea unei comisii care să controleze producţia şi utilizarea puterii atomice în Statele Unite. Voi examina problema şi voi face noi recomandări Congresului pentru ca forţa atomică de care dispune Statele Unite să poată deveni un factor important în menţinerea păcii mondiale (subl.n.) Suntem acum pregătiţi să desfiinţăm mai repede şi mai complet orice întreprindere de producţie japoneză, în orice oraș s’ar afla ea. Vom distruge porturile lor, uzinele lor, comunicațiile lor. Să nu existe nici o îndoială în privinţa aceasta, vom distruge complet forţa militară a Japoniei” („Universul”, 6 august 1945).

Rezultatele catastrofale ale exploziei care a zguduit orașul Hiroșima

Declaraţiile colonelului aviator Tibbett

Guam, 8 (Rador). - D. Jack Smyth, trimisul special al Agenţiei „Reuter”, scrie: „Este greu de crezut ceea ce am văzut”. Cu aceste cuvinte colonelul Paul W. Tibbett, pilotul Superfortăreţei Sburătoare, care a aruncat luni prima bombă atomică asupra Japoniei, descrie rezultatele exploziei care a sguduit oraşul Hiroșima.

Colonelul Tibbett a fost decorat cu „Distinguished Flying Medal” imediat după ce s’a înapoiat din raid. El a spus: „Călătoria spre obiectiv nu a fost marcată de vreun incident. Am lansat bomba exact la ora 9:15 (ora japoneză) și am căutat să ieșim cât mai repede din raza obiectivului spre a evita efectul exploziei. Când bomba a explodat, un fum înspăimântător s’a stârnit care a acoperit întreaga localitate Hiroşima. Când am simţit în avion explozia, am avut impresia ca şi cum un proiectil de artilerie antiaeriană ar fi explodat în imediata noastră apropiere. Deasupra obiectivului am stat timp de două minute”.

Generalul Curtis E. Lemay, comandantul grupului 21 de avioane de bombardament, a declarat că primele fotografii nu au arătat altceva decât un nor gros de fum ridicându-se până la o înălţime mare. Alte fotografii luate patru ore mai târziu au arătat că norul gros de fum continua să plutească asupra regiunii Hiroşima, unde se declaraseră între timp incendii mari. Întrebat de ziarişti dacă este primejdios pentru avion să poarte cu el bombe atomice, generalul Lemay a răspuns: „Da, ce credeţi?” Căpitanul William Parsons, din marina Statelor Unite, care a lucrat la construirea bombei atomice, s-a dus pe bordul „Superfortăreţei zburătoare” pentru a observa efectele. El a spus: „A fost ceva înspăimântător. După ce bomba a fost aruncată, am aşteptat să resimţim şocul în avion. Când el s-a produs, unii din aviatorii aflaţi în jurul meu au exclamat: «Doamne»! 

Cât ne-am uitat în jos, Hiroșima era un munte de fum”.

Întrebat dacă echipajul Superfortăreţei a ştiut ce misiune avea, căpitanul Parsons a răspuns: „Se ştia că este vorba de ceva ieşit din comun, dar altceva nimic mai mult. Doar trei dintre noi şi anume colonelul Tibbett, maiorul Thomas Ferebee şi eu însumi ştiam că transportăm o bombă atomică”.

Generalul Carl Spaatz, comandantul forţelor aeriene americane strategice din Pacific, a declarat la o conferinţă de presă că efectul unei singure bombe atomice echivalează cu efectul unui raid efectuat de 2.000 de „Superfortăreţe Sburătoare”. „Ne-am temut că germanii au realizat vreo armă secretă comparabilă cu bomba atomică. Ei au lucrat în această privinţă într’o vastă uzină de la Oranienburg. Dar noi am distrus uzina în cursul unui mare bombardament efectuat în primăvara acestui an”.

Răspunzând întrebării dacă noua bombă atomică ar fi grăbit sfârșitul războiului european, generalul Spaatz a spus: „Dacă am fi avut-o, am fi putut scurta războiul cu opt luni. S’ar fi putut chiar să nu mai fie nevoe să debarcăm în Europa” („Universul”, 11 august 1945).

Orașul Hiroșima prefăcut în ruine 

New-York, 8 (Rador). - Postul de radio japonez a declarat miercuri la amiază următoarele: Hiroşima este un oraş prefăcut în ruine şi morţii sunt prea numeroși spre a putea fi număraţi. Puterea de distrugere a bombei întrece orice descriere. Este cu neputinţă să se mai facă vreo deosebire la cadavrele distruse de foc. Cercurile autorizate din Tokio fac apel la articolul 22 din Convenţia de la Haga, prin care se interzicea atacul oraşelor deschise.Postul de radio japonez mai aminteşte că Statele Unite par să fi protestat cândva, în numele umanităţii, împotriva Japoniei cu ocazia unor atacuri întreprinse pe o scară foarte mică de către ea în China.

În declaraţia sa postul de radio japonez spune că întrebuinţarea bombelor atomice reprezintă o violare a convenţiunilor internaţionale.

Guam 8 (Rador). - Generalul Carl Spaatz a dat miercuri dimineaţa un comunicat prin care anunţă că bomba atomică aruncată luni asupra localităţii Hiroşima a nimicit complet o suprafaţă de peste 6 km pătraţi, adică 60 la sută din suprafaţa totală a acestei baze militare japoneze. Comunicatul se bazează pe recunoașterile aeriene fotografice. El adaugă: „În afara regiunii care a fost complet distrusă au fost observate alte stricăciuni. Cinci mari obiective industriale au fost complet nimicite”.

New York, 8 (Rador). - Postul de radio Tokio, într’o emisiune captată miercuri ani, a anunţat că bomba atomică „a nimicit literalmente toţi oamenii şi toate animalele” din regiunea din Hiroşima în care efectul ei a fost puternic. Autorităţile nu pot să precizeze încă numărul pierderilor populaţiei civile. Postul de radio Tokio a adăugat că Hiroşima este astăzi „un morman de ruine”. Efectul bombei a fost foarte puternic. Persoanele aflate pe străzi au fost carbonizate iar cele aflate in interiorul locuinţelor au fost omorîte prin sufocaţie şi căldură mare.

Nici un adăpost antiaerian nu a putut rezista

New-York, 8 (Rador). - Se anunţă din Guam că primele fotografii luate cu prilejul sborurilor de recunoaştere efectuate pe locul unde a fost odată oraşul Hiroşima, dovedesc faptul că în momentul exploziei bombei atomice s’a produs o căldură ce nu poate fi comparată decât cu temperatura produsă de explozia unui corp ceresc. Efectele exploziei au împiedicat luarea de fotografii verticale imediat după lansarea bombei, dar fotografiile oblice ce s’au obţinut arată în mod clar gigantica coloană de fum, în formă de ciupercă, ce se ridica până la o înălţime de mai multe mii de metri. Nu s’a putut obţine vreo indicaţie asupra locului exact în care a căzut bomba, dar ea a căzut în centrul „ţintei fixate”. Alte fotografii luate marţi după amiază au arătat mai multe focare de incendiu şi rămăşiţe ce par a fi scheletele de metal şi de beton armat, singurele rămăşiţe ale fostelor clădiri. Este sigur că niciun adăpost antiaerian nu a putut rezista.

Un răgaz dat japonezilor

Washington, 8 (Rador). - Corespondentul agenţiei „Reuter” comunică:

 „Autorităţile militare nordamericane au anunţat miercuri: Se va da japonezilor timp să cerceteze efectele nimicitoare ale bombei atomice înainte ca Statele Unite să se hotărască, cu regret, să lanseze o a doua bombă” („Universul”, 11 august 1945).

Efectele bombei atomice

Londra, 22 (Rador). - După cum anunţă agenţia de presă japoneză „Domei”, 120.000 de persoane au fost victimele bombei atomice, lansată în ziua de 9 August, asupra oraşului Nagasaki. Până în prezent s’au numărat 10.000 de morţi, 20.000 de răniţi şi 80.000 de sinistraţi.  

Londra, 22 (Rador). — După cum anunţă agenţia de presă japoneză „Domei”, d. Sugeto Torri, consilierul technic al marelui cartier general japonez pentru apărarea antiaeriană, înapoiat din oraşul Hiroşima, a făcut în cursul zilei de marţi următoarele precizări asupra efectelor bombei atomice. „Bombardierul american, sosit deasupra oraşului, îşi oprise motoarele şi de la înălţime de 6.000 de metri a lansat bomba atomică, care a făcut explozie la aproximativ 550 metri deasupra solului. În timpul coborîrei paraşutei bombei, avionul s’a îndepărtat în direcţia vest. Trei aparate ale paraşutei au căzut pe pământ, spre nord de regiunea vizată.

Aproape 100 de secunde s’au scurs din momentul când bomba a fost lansată, până în clipa când a făcut explozie.

Parașuta s’a deschis la aproape 40 de secunde dela lansarea bombei.

Viteza superfortărețelor americane era de 160 metri pe secundă. Bombardierul care a lansat bomba atomică se găsea deci în acel moment la aproape 16 km depărtare. În momentul exploziei, s’a zărit mai întâi un fulger și apoi un nor de fum alb ridicându-se și transformându-se treptat într’un cumulus.  Martorii spectacolului au povestit că au văzut timp de două secunde o iradiere de cercuri luminoase. Se pare că a trecut un oarecare timp până când s’au prăbușit casele. Presiunea explozivă fiind circulară, orice adăpost a fost inutil, iar zgomotul exploziei fiind simțit în același timp cu presiunea, cele două fenomene au fost foarte puternice.

După distrugerea caselor, au trecut 10 minute aproape până când acestea au început să ardă. După 5 până la 10 minute din momentul exploziei, un fel de ploaie neagră a căzut pe oraş. Mai mult da 360.000 de persoane au fost omorîte, rănite sau sinistrate în oraşul Hiroshima şi alte 120.000 în oraşul Nagasaki.

De atunci, foarte mulţi japonezi au murit în urma arsurilor primite.

Atacul asupra oraşului Hiroşima a avut loc în timpul dimineţii, în orele de lucru şi bomba a căzut în mijlocul oraşului. Pierderile şi pagubele au fost deci considerabile. În afară de un foarte mare număr de morţi, răniţi ce păreau să fie într’o stare destul de bună pentru ca, îngrijiţi, să trăiască, au slăbit în mod misterios în zilele următoare, în aşa fel încât nu s’au putut împiedica efectele necunoscute ale bombei atomice.

Regiunea atinsă de explozie se întinde pe o rază de 15 km, în care toate casele au fost distruse. Este foarte greu să se evalueze cu exactitate numărul morţilor pentru că mulţi dintre ei se găsesc încă acoperiţi de dărîmături. Este imposibil de descris femeile şi copiii răniţi, umblând în neştire pe străzile distruse. Numai în oraşul Hiroşima, 200.000 de persoane sunt fără adăpost, toate edificiile publice fiind distrase.

Desigur cifrele pagubelor se vor mări, după ce ancheta va fi terminată.

Londra, 22 (Rador). - După o știre transmisă de agenda „Domei”, bilanțul primului atac cu bomba atomică asupra orașului Hiroșima, ce a avut loc în ziua de 6 august, s’a cifrat la 60.000 de morți şi 300.000 de răniţi sau sinistrați („Universul”, 25 august 1945).

Distrugerile provocate de bomba atomică la Nagasaki

Londra. 28 (Rador). Iată cum descrie un corespondent al agenţiei „Reuter” o vizită cu avionul peste oraşul Nagasaki:  „Obiectivul celei de a doua bombe atomice nu mai poate fi numit un oraş mort, ci un oraş dispărut. Este greu să mai crezi că aici a putut exista odată o regiune populată. În zborul nostru, la numai 20 metri deasupra pământului, cel mai oribil spectacol este lipsa oricărui crater de bombe. Este ca şi cum un taifun uriaş ar fi măturat Nagasaki, aruncându-l în golful din apropiere, şi nelăsănd nicio urmă după el, nici cel puțin acolo unde erau odată străzi. În această regiune, nu se mai vede nici acum vreo fiinţă omenească. e s-a întâmpinat numai un stol de păsări, dar şi acestea ne-au primit din aer” („Universul”, 30 august 1945).

Bomba atomică aruncată asupra oraşului Hiroşima a făcut 100.000 de victime

Oamenii mor în spitale în mod bizar

Londra 5 (Rador). - Supravieţuitorii dela Hiroşima urăsc pe omul alb din momentul când el a aruncat bomba atomică -  anunţă d. Peter Burchett, trimisul special la Hiroşima al lui „Daily Express”. El adaugă că numărul morţilor se ridică până acum la 53.000. Alţi 34.000 de locuitori sunt daţi ca dispăruţi, ceea ce înseamnă „că ei au fost omorâţi în mod sigur”. În sfârşit cei 13.000 răniţi grav vor înceta probabil cu toţii din viaţă. Din aceştia mor în fiecare zi aproximativ o sută. Oamenii mor în spitale în mod bizar. Fără să existe un motiv aparent, starea sănătăţii dar începe să se înrăutăţească, după care ei îşi pierd pofta de mâncare, iar părul le cade complet. Pe corp apar pete albăstrii şi sângele începe să ţâşnească pe nas, pe urechi şi pe gură. Toţi bolnavii mor. Trimisul special al lui „Daily Express” subliniază că din ruinele Hiroşimei se degajă un miros de sulf. El crede că acest miros se datoreşte unui gaz otrăvitor care continuă să iasă din pământul care a absorbit radioactivitatea eliberată prin dezagregarea atomului de uranium. Oraşul Hiroşima pare un oraş mort peste care un tăvălug uriaş a trecut sdrobindu-l. Pe de altă parte, d. Homer Bigart, trimisul special al lui „Daily Herald” anunţă că jumătate din populaţia oraşului poartă bandaje de tifon aplicate pe gură şi pe nas pentru a se apăra de microbi („Universul”, 30 august 1945).

Declarațiile savantului englez Bernal

Londra 5 (Rador). Secretul metodelor de realizare şi utilizare a energiei atomice prezintă o foarte serioasă primejdie pentru viitorul ştiinţei – scrie d. Bernal, vicepreşedintele Asociaţiei oamenilor de ştiinţă, într’o scrisoare trimisă ziarului „Times”. Dacă cercetările vor urma în acelaş secret – scrie d. Bernal – atunci lumea ştiinţifică va fi împărţită în două: cei care cunosc secretul şi cei care nu-l cunosc. Această delimitare va căpăta apoi, în mod inevitabil, un caracter naţional. Efectul general va fi o atmosferă de supraveghere poliţienească a tuturor lucrărilor de ştiinţă, fapt care va avea ecouri psihologice grave asupra tuturor savanţilor. D. Bernal cere guvernului să stabilească o Comisie internaţională de control, totodată publicându-se toate amănuntele asupra bombei.

Londra, 5 (Rador).- Comentând pustiirile provocate de bomba atomică la Hiroșima, „Daily Herald” într’un articol de fond spune între altele: „Oamenii de știință au dat asigurarea că sunt posibile explozii cu mult mai mari decât cele ale bombelor atomice dela Hiroşima şi Nagasaki. Aceasta este o posibilitate înspăimântătoare. Politica internaţională de cooperare practicată sincer de fiecare putere şi mecanismul ce o va aduce la îndeplinire vor îndepărta teama în legătură cu fiecare nou progres realizat de știinţă ca nu cumva el să fie utilizat în vederea unor scopuri rele” („Universul”, 7 septembrie 1945).

Primul raport al unui martor ocular la atacul portului Nagasaki cu bomba atomică

Londra, 8 (Rador). - Un alt colț al vălului, ce acoperă misterul bombei atomice, a fost ridicat sâmbătă seara prin publicarea de către ministerul de război al Statelor Unite a primului raport făcut de un martor ocular, cu privire la atacul portului Nagasaki. Povestind raidul, omul de ştiinţă american Willian L. Laurence, care a sburat într’un avion de observaţie în momentul atacului, a spus că bomba este „un lucru frumos de privit”, în alte condiţiuni şi că puterea sa nu este de 20.000 de ori, ci de 40.000 de ori mai puternică decât o tonă de trinitrotoluol şi că prin ea însăşi substanţa atomică nu este deloc periculoasă în ceea ce priveşte manipulaţia ei. Numai sub anumite condiţiuni produse în ansamblul bombei, energia poate fi deslănţuită, a spus omul de ştiinţă american, şi atunci numai o mică fracţiune din conţinutul total.

Atacul asupra portului Nagasaki a fost întreprins de trei superfortăreţe. O superfortăreaţă sburătoare a transportat bomba atomică, alta a transportat aparatele speciale pentru măsurat puterea de explozie şi cel de-al treilea avion a fost prevăzut cu aparate de cinematografiat cu viteză mare şi alt echipament fotografic.Au fost alese mai multe ţinte alternative în scopul de a obţine cele mai bune condiţiuni atmosferice.

Într’o povestire foarte exactă şi totuşi nu îngrozitoare, învăţatul american a scris următoarele:  „Deşi era în plină zi, o lumină albastră-verzue a iluminat întreg cerul şi cinci valuri îngrozitoare de explozie au făcut să tremure întreg avionul. Un glob mare de foc s’a ridicat spre cer, ca şi cum ar fi ţâşnit din măruntaele pământului, irupând cercuri enorme de fum. Apoi o coloană gigantă de flăcări purpurii s’a înălţat spre cer cu o viteză enormă. Îngroziţi, priveam această coloană de foc ţâşnind ca un meteor din pământ, care devenea tot mai vie pe măsură ce se înălţa prin norii albi.Ea nu mai era nici fum, nici praf şi nici chiar un nour de foc. Ea era o fiinţă vie - o nouă specie de fiinţă. Rădăcina sa era neagră, mijlocul stacojiu şi vârful alb. Chiar în momentul când a apărut, această coloană de foc a luat forma permanentă a unei gigantice ciuperci, lărgindu-și capătul superior tot mai mult pe măsură ce timpul trecea. Partea superioară a acestei gigantice ciuperci de flăcări era o mare formată dintr’o spumă clocotitoare, fierbând în sus și în jos. Timp de câteva secunde, s’a dus o luptă de furie elementară în interiorul ei, ca apoi să se risipească cu mare viteză. Imediat după aceasta, o ciupercă mai mică s’a format din coloana de foc ce părea un monstru decapitat căruia crește un nou cap” („Universul”, 10 septembrie 1945).