Stoica Lascu - Cuvântare adresată poporului Statelor Unite de Președintele Harry S. Truman

 

Cuvântare adresată poporului Statelor Unite de Președintele Harry S. Truman

Prof. univ. dr. Stoica Lascu

10 August 2025

 

Odată Războiul Mondial fiind terminat, „Statele Unite intenţionează să păstreze bazele militare necesare proteguirii complete a intereselor lor şi a păcii lumii” (Președintele Truman, 8 august 1945)

Sunt cunoscute hotărârile conferințelor Aliaților din anul 1945, care au configurat, în fapt - ca puteri învingătoare în cel de-Al Doilea Război Mondial, împotriva puterilor Axei (Germania Hitleristă și Japonia Militaristă, respectiv sateliții lor) - organizarea geopolitică a lumii postbelice: conferințele de la Ialta/Crimeea (4-11 februarie), San Francisco (25 aprilie-26 iunie), Potsdam/Berlin (16 iulie-2 august).

În această lună se împlinesc se împlinesc însă și opt decenii de la capitularea, practic, și a Japoniei, consemnata ca atare, prin semnarea actului de la 2 septembrie, pe nava americană „Missouri” (asupra căruia vom reveni cu mărturii contemporane). Capitulare necondiționată, precipitată de aruncarea celor două bombe atomice (la Hiroșima și Nagasaki - 6 și 9 august) și atacarea Japoniei de către U.R.S.S. (8 august).

A treia zi după Hiroșima, președintele Harry S. Truman [1884-1972 (președinte: 1945-1952)] va rosti la Radio, o „cuvântare adresată poporului Statelor Unite, în cursul căreia a anunţat că, după terminarea acestui război, Statele Unite intenţionează să păstreze bazele militare necesare proteguirii complete a intereselor lor şi a păcii lumii”. Este un foarte important - și relevant - document de epocă, în cuprinsul căruia Președintele Statelor Unite:

- s-a referit la contextul hotărârii de a se arunca bomba atomică - spunând, însă, eronat, poporului său și Lumii, că Hiroșima reprezenta o puternică bază militară;    

- a insistat asupra drepturile U.R.S.S., „care a făcut atât de mult pentru a se ajunge la victorie în Europa”, la despăgubiri materiale pe seama Germaniei: „Cererile de reparaţii al Uniunii Sovietelor şi Poloniei urmează a fi satisfăcute din proprietăţile situate în zona din Germania ocupată de Uniunea Sovietelor şi din bunurile germane din Bulgaria, Finlanda, Ungaria, România şi Austria răsăriteană”;

- a relevat puterea de distrugere a noii arme, ca și distrugerile generale ale războiului,   arătând că „Naţiunile Unite sunt hotărâte ca să nu mai existe un nou război mondial (subl.n.). De aceea, Naţiunile Unite sunt hotărâte să rămână unite şi puternice”.

- a arătat că „S’a căzut de acord ca la reglementarea păcii o porţiune din Prusia Orientală să fie remisă Uniunii Sovietelor. Şi asupra acestui lucru s’a căzut de acord la Yalta. Se va da astfel posibilitate Uniunii Sovietelor, care a făcut atât de mult pentru a se ajunge la victorie în Europa, să aibă un port eliberat de gheţuri în dauna Germaniei”;

- s-a referit la situația viitoarei Polonii, ca și a statelor foste aliate cu Germania nazistă (România, Bulgaria, Ungaria), respectiv la necesitatea ajutorării Europei;

- și-a exprimat convingerea în preeminența geopolitică, militară și economică a S.U.A. - așa cum a vor face, ulterior, și alți lideri de la Washington, inclusiv actualul președinte – în Lumea postbelică: „Ne dăm seama că am ieşit din acest război ca cea mai puternică naţiune din lume, ca cea mai puternică naţiune poate din tot cursul istoriei”.

Președintele Truman a expus încheierea Conferinței de la Potsdam

Washington, 10 (Rador). - Preşedintele Truman a rostit joi seara la radio o cuvântare adresată poporului Statelor Unite, în cursul căreia a anunţat că, după terminarea acestui război, Statele Unite intenţionează să păstreze bazele militare necesare proteguirii complete a intereselor lor şi a păcii lumii (subl.n.). Prin aranjamente în acord cu Charta Naţiunilor Unite, Statele Unite vor obţine bazele pe care experţii lor militari le consideră esenţiale pentru proteguirea lor. Și preşedintele Truman a adăugat: „Nimeni nu poate prevedea ce va însemna un alt război pentru noi, pentru oraşele noastre şi pentru poporul nostru”.

Lupta contra Japoniei

„Ceeace realizăm noi acum în lupta contra Japoniei, chiar cu noua bombă atomică, reprezintă doar o mică fracţiune din ceeace s’ar întâmpla lumii într’un al treilea război mondial. De aceea, Naţiunile Unite sunt hotărîte ca să nu mai existe un nou război mondial. De aceea, Naţiunile Unite sunt hotărîte să rămână unite şi puternice.

Nu vom permite nici unui agresor pe viitor, niciodată, să ajungă suficient de iscusit pentru, a ne despărţi sau suficient de puternic pentru a ne învinge. Acesta a fost spiritul conducător al conferinţei dela San Francisco. Acesta a fost spiritul conducător al conferinţei dela Berlin. Acesta va fi spiritul conducător cu prilejul viitoarei reglementării a păcii”.

Conferința de la Potsdam

Referindu-se la Conferinţa dela Potsdam, oratorul a declarat:  „Nu s’a încheiat nici un acord secret şi nu s’a luat nici o obligaţie secretă cu excepţia obişnuitelor aranjamente militare. Li s’a evidenţiat perfect de limpede colegilor mei dela conferinţă că, conform Constituţiei noastre, preşedintele nu este autorizat să închee vreun tratat fără ratificarea Senatului Statelor Unite. Aranjamentele militare perfectate la Berlin sunt desigur secrete. Unul din aceste secrete a fost dezvăluit miercuri [8 august], când Uniunea Sovietelor a declarat război Japoniei. Uniunea Sovietelor, mai înainte de a fi fost informată de noua noastră armă, a fost de acord să intre în războiul din Pacific. Noi salutăm bucuroşi - în această luptă împotriva ultimului agresor axist - participarea aliatului nostru viteaz şi victorios împotriva naziştilor. În curând japonezii vor mai afla şi alte secrete militare asupra cărora s’a căzut de acord la Berlin. Ei vor afla aceste secrete pe propria lor piele şi desigur că aceasta nu le va face plăcere”.

Reglementarea păcii cu Germania

Preşedintele Truman a spus că Consiliul miniştrilor afacerilor străine instituit la Potsdam va trebui să înceapă activitatea pregătitoare pentru reglementare a păcii cu Germania. „Dar, acceptarea sa finală va trebui să aştepte până când în Germania se va fi desvoltat un Guvern cu care va putea fi încheiat tratatul de pace. În acelaşi timp, conferinţa dela Berlin a stabilit principiile politice şi economice speciale în baza cărora German va fi guvernată de puterile ocupante. Ele caută să elibereze Germania de forţele care au făcut-o de temut şi urâtă atât de multă vreme şi care acum au adus-o la un dezastru complet. Ele intenţionează să elimine nazismul, armamentul, industriile de război, statul major general german şi toată tradiţia sa militară. Ele caută să reclădească democraţia prin controlarea educaţiei germane, prin reorganizarea guvernelor locale şi a autorităţilor judiciare locale şi prin încurajarea dreptului de liberă exprimare, a presei libere, a libertăţii religioase şi a dreptului muncitorilor de a se organiza.

Industria germană urmează a fi descentralizată în scopul eliminării concentrării puterii economice în carteluri şi monopoluri. Vor fi încurajate în primul rând agricultura şi industriile paşnice. Puterea economică germană de a face război urmează a fi desfiinţată. Germanii nu vor avea un standard de viaţă mai mare decât cel al fostelor lor victime al popoarelor din ţările învinse şi ocupate ale Europei”.

Reparațiile de război

 „Nu intenţionăm să repetăm greşeala de a cere reparaţii în bani şi apoi să împrumutăm  Germaniei aceşti bani pentru a-şi plăti datoriile (subl.n.). De astă dată, reparaţiile urmează a fi plătite în bunuri fizice obţinute dela acele resurse ale Germaniei ce nu sunt necesare existenţei în timp de pace.

Cererile de reparaţii al Uniunii Sovietelor şi Poloniei urmează a fi satisfăcute din proprietăţile situate în zona din Germania ocupată de Uniunea Sovietelor şi din bunurile germane din Bulgaria, Finlanda, Ungaria, România şi Austria răsăriteană.

Cererile de reparaţii ale tuturor celorlalte ţări urmează a fi satisfăcute din proprietăţile situate în zonele occidentale de ocupaţie din Germania şi din bunurile germane din toate celelalte ţări.

Uniunea Sovietelor renunţă la orice revendicare cu privire la aurul capturat de trupele aliate în Germania.

Această formulă de a se lua reparaţii pe zone va duce la o mai mică fricţiune între aliaţi decât baza de încercare propusă la început spre a fi examinată la Yalta. Dificultatea pe care o prezintă această formulă este totuşi că echipamentul capital industrial nenecesar economiei de pace germane nu este împărţit în mod egal între diferitele zone  de ocupaţie - subl.n.).

Zonele occidentale au un procentaj cu mult mai mare decât zona răsăriteană care în cea mai mare parte este folosită pentru agricultură şi producerea de materii prime. În scopul de a egala distribuţia şi de a da Uniunii Sovietelor şi Poloniei cota justă ce le revine de aproximativ 50% s-a hotărît ca ele să primească fără nici o rambursare 10% din echipamentul capital din zonele occidentale disponibil pentru reparaţii  - subl.n.).

După cum aţi aflat din comunicat mai departe, 15% din echipamentul capital din zonele occidentale necesar economiei de pace a Germaniei urmează deasemeni să fie remis Uniunii Sovietelor şi Poloniei. Dar această stipulaţie implică un contraserviciu. Pentru această proprietate Polonia şi Uniunea Sovietelor vor da zonelor occidentale o cantitate egală ca valoare de alimente, cărbuni şi alte materii prime. În consecinţă, această cotă de 15% nu reprezintă reparaţii suplimentare pentru Uniunea Sovietelor şi Polonia. Ea este un mijloc de a se păstra o economie echilibrată în Germania şi de a se înlesni schimbul obişnuit de bunuri între partea răsăriteană şi partea apuseană a Germaniei. La Berlin s’a căzut de acord că plata reparaţiilor din orice zona trebue totdeauna să lase suficiente resurse pentru a da putinţă poporului german să subziste fără sprijinul susţinut al altor naţiuni”.

Situația Poloniei

Preşedintele Truman s’a referit la asentimentul dat de noul guvern polonez de a ţine alegeri libere, nestingherite, cât mai repede cu putinţă, pe baza votului universal şi secret. El a precizat: „În conformitate cu acordul din Crimeea, noi am cerut părerea guvernului provizoriu polonez de unitate naţională asupra graniţelor de nord şi de vest ale Poloniei. O porţiune considerabilă din ceea ce a fost zona de ocupaţie rusă din Germania a fost remisă Poloniei la conferinţa dela Berlin în scop administrativ până la hotărîrea finală ce se va produce cu prilejul reglementării păcii.

Aproape fiecare acord internaţional conţine în el un element de compromis. Acordul cu privire la Polonia nu constitue o excepţie. Nici o naţiune nu se poate aştepta să capete tot ceeace doreşte (subl.n.). Este o chestiune «de a da şi a lua», de a voi să-ţi întâlneşti vecinii la jumătatea drumului. În această privinţă, sunt multe lucruri care să justifice acţiunea întreprinsă.

Un acord pe o oarecare linie, chiar provizoriu, a fost necesar pentru a da putinţă nouei Polonii să se organizeze şi pentru a îngădui retragerea mai rapidă a forţelor armate care au eliberat-o de germani. În regiunea dela răsărit de linia Curzon sunt peste 3 milioane de polonezi care urmează să fie retrimişi în Polonia. Ei au nevoe de spaţiu pentru a-şi clădi căminele. Noua regiune din vest a fost mai înainte populată de germani, dar majoritatea acestora au şi părăsit-o în faţa armatei sovietice eliberatoare. Am fost informaţi că mai sunt doar circa un milion şi jumătate.

Teritoriul pe care polonezii urmează să-l administreze va da putinţă Poloniei să ajute mai bine populaţia sa şi va oferi o frontieră scurtă şi cu mult mai uşor de apărat între Polonia şi Germania. Colonizat cu polonezi, el va îngădui existenţa unei naţiuni mai omogene şi acţiunea întreprinsă la Berlin va ajuta la aducerea la îndeplinire a politicei fundamentale a Naţiunilor Unite faţă de Polonia – de a creia o naţiune puternică, independentă şi prosperă cu un guvern ce urmează a fi ales chiar de poporul polonez.

S’a căzut de acord ca la reglementarea păcii o porţiune din Prusia Orientală să fie remisă Uniunii Sovietelor. Şi asupra acestui lucru s’a căzut de acord la Yalta. Se va da astfel posibilitate Uniunii Sovietelor, care a făcut atât de mult pentru a se ajunge la victorie în Europa, să aibă un port eliberat de gheţuri în dauna Germaniei - subl.n.)”.

Situația României, Bulgariei și Ungariei

La Yalta s’a căzut de acord ca cele trei guverne să asume răspunderea comună în ce priveşte ajutorul de dat în vederea stabilirii în ţările eliberate şi satelite din Europa a unor guverne larg reprezentative ale elementelor democrate ale populaţiei. „S’au reafirmat la Berlin declaraţiile cu privire la România, Bulgaria şi Ungaria. Aceste naţiuni nu urmează să fie sfere de influenţă ale vreunei singure puteri. Ele sunt acum conduse de comisii de control aliate compuse din reprezentanţi ai celor trei guverne ce s’au întâlnit la Yalta şi Berlin”.

Preşedintele Truman a spus că la Berlin s’a căzut de acord asupra unui control îmbunătăţit al procedurilor. Aceste state sunt de interesul comun al tuturor până când ele vor fi fost pe deplin restabilite ca membre ale familiei internaţionale.  „Presa aliată se va bucura de o libertate completă de acum înainte spre a aduce la cunoştinţa lumii toate desvoltările din România, Bulgaria, Ungaria şi Finlanda. Acelaşi acord a fost reafirmat în ce priveşte Polonia”.

Controlul căilor de comunicație Dunăre-Marea Neagră, strâmtori, Rin, Cananul Kiel

 „Una din cele mai persistente cauze de războaie în Europa în ultimele două secole a fost lupta pentru controlul căilor de comunicaţii pe apă din Europa. Mă refer la Dunăre, la Marea Neagră, la Strâmtori, la Rin, la Canalul Kiel şi la toate căile de comunicaţii pe apă din interiorul Europei, care alcătuesc graniţa a două sau mai multe state.  Statele Unite au propus la Berlin ca să existe o navigaţie liberă şi nestingherită pe aceste căi de comunicaţii pe apă interne şi ca să asigure un tratament egal pentru toate naţiunile. Membri ai organismelor creiate în acest scop vor fi Statele Unite, Marea Britanie, Uniunea Sovietelor şi Franţa, plus acele state care sunt riverane ale acestor căi de comunicaţii pe apă.             Propunerea noastră a fost luată în considerare de conferinţă şi a fost trimisă Consiliul miniştrilor de afaceri străine. În acest Consiliu Statele Unite intenţionează să ceară adoptarea ei”.

Europa trebuie ajutată

Şi preşedintele Truman a continuat astfel: „Europa de astăzi este înfometată. Pe măsură ce iarna se va apropia, mizeria îi va spori. Dacă nu vom face tot ceea ce putem pentru a da ajutor, s’ar putea să pierdem în iarna ce vine ceea ce am câştigat cu un preţ atât de înspăimântător primăvara aceasta. Oamenii desnădăjduiţi sunt capabili să distrugă structura societăţii lor pentru a găsi sub dărîmături un oarecare înlocuitor al speranţei. Dacă lăsăm ca Europa să devină înfometată şi să nu aibă cu ce să se încălzească, vom putea pierde o parte din baza ordinei pe care trebue să se sprijine nădejdea păcii mondiale Trebue să dăm ajutor până la limitele puterii noastre şi ne vom da acest ajutor”.

Bomba atomică

Natural, la Berlin gândurili s-au îndreptat spre ziua victorie asupra Japoniei. „Guvernele britanic, chinez şi nord-american al dat poporului japonez avertismentul adecvat în legătură cu ceea ce i se pregăteşte. Avertismentul nostru nu a fost însă ţinut în seamă. Termenii noştri de capitulare au fost respinşi. De atunci, japonezii au văzut ce înseamnă bomba noastră atomică şi îşi dau seama ce prăpăd va face ea pe viitor. Întreaga lume va nota că prima bombă a fost aruncată asupra unei baze militare, asupra localităţii Hiroşima [Sic!]. Aceasta pentru ca în cursul acestui prim atac s se evite în măsura posibilului nimicirea persoanelor civile. Dar acest atac este numai un avertisment în legătură cu cei ce se vor produce. Dacă Japonia nu capitulează, bombele va fi aruncate într’o cantitate de ce în ce mai mare şi, din nenorocire, mii de vieţi omeneşti va fi pierdute.

Rog stăruitor populaţia civil japoneză să părăsească oraşele industriale imediat şi să evite a fi nimicită. Îmi dau seama de tragica semnificaţie a bombei atomice. Producţia şi utilizarea ei nu au fost întreprinse cu inimă uşoară de guvernul nostru. Dar am ştiut că inamicii noştri fac cercetăm în această privinţă. Am ştiut cât de aproape erau ei de a descoperi această bombă şi am ştiut dezastrul care se va abate asupra naţiunii noastre, asupra tuturor naţiunilor paşnice şi asupra întregei civilizaţii în cazul când ei ar fi descoperit cei dintâi bomba. Acest lucru ne-a îndemnat să întreprindem cercetări îndelungate, nesigure, costisitoare în această privinţă.

Noi am câştigat cursa descoperirii bombei atomice în întrecerea noastră cu germanii. După ce am descoperit bomba, am utilizat-o. Am utilizat-o împotriva celor care ne-au atacat fără avertisment la Pearl Harbour, împotriva celor care au înfometat, lovit şi executat pe prizonierii de război americani, împotriva celor care au violat legile internaţionale ale purtării războiului. Am utilizat bomba atomică în scopul de a scurta agonia războiului, în scopul de a salva vieţile a mii şi mii de tineri americani. Vom continua să o folosim până când vom fi distrus complet puterea Japoniei de a face război. Numai capitularea Japoniei va pune capăt folosirii bombei atomice.

Bomba atomică este prea primejdioasă pentru a fi lăsată în mâinile unor oameni care nu ţin seama de legi. De aceea Anglia şi Statele Unite, care au secretul producţiei ei, nu intenţionează să desvălue acest secret până nu vor fi fost găsite mijloacele de controlare a bombei astfel încât să fim proteguiţi atât noi înşine cât şi restul lumii de primejdia distrugerii totale.

Nu mai departe decât în luna mai, d. Stimson, ministrul nostru de război, la sugestia mea, a desemnat un comitet în care d. Byrnes, secretarul departamentului de stat, funcţionează ca reprezentant personal al meu, pentru a pregăti planurile în vederea viitoarei controlări a bombei atomice. Vom cere Congresului să coopereze în scopul ca producţia şi folosirea bombei atomice să fie controlate şi ca puterea ei să fie transformată într’o influenţă copleşitoare în vederea păstrării păcii mondiale. Noi trebue să ne constituim tutori ai acestei noui forţe pentru ca ea să nu poată fi folosită în scopuri rele şi pentruce să fie îndrumată în folosul omenirii. Aceasta este o răspundere înspăimântătoare care apasă asupra noastră.

Victoria din Europa

Victoria obţinută în Europa este mai mult decât o victorie a armelor. Ea este victoria idealului întemeiat pe dreptul omului comun, pe demnitatea fiinţei umane şi pe concepţia statului ca slujitor, iar nu ca stăpânitor al poporului. Oamenii liberi au arătat că sunt capabili să învingă pe soldaţii de profesie, ale căror singure arme morale au fost ascultarea şi adorarea forţei. Ne dăm seama că am ieşit din acest război ca cea mai puternică naţiune din lume, ca cea mai puternică naţiune poate din tot cursul istoriei. Acesta este adevărul, dar nu în sensul în care unii dintre noi îl cred a fi.

Lucrul nou, lucrul pe care nu l-am ştiut, pe care l-am învăţat acum şi pe care nu va trebui niciodată să-l uităm este că o societate de oameni ce se autoguvernează este mai puternică, mai durabilă şi mai creatoare decât oricare altfel de societate, oricât de disciplinată şi oricât de descentralizată ar fi ea. Ştim acum că baza activităţii şi demnităţii omului nu este o aspiraţie sentimentală, o speranţă zadarnică sau o dibăcie oratorică. Ea este alcătuită din forţa cea mai puternică şi cea mai creatoare ce se află actualmente în această lume. Fie-ne îngăduit să folosim această forţă, toate resursele noastre şi toată îndemânarea noastră pentru marea cauză a unei păci juste şi durabil.

Cele trei mari puteri sunt acum cu mult mai strânse una de alta decât oricând în scopul de a se ajunge la acest fel de pace - subl.n.).

De la Teheran, dela Crimeea, de la San Francisco şi de la Berlin noi vom continua să mergem alături înainte spre obiectivul nostru”.