Cerbul
Carpatin sub Jupiter
Sterie Ciumetti
13
August 2025
Cine s-ar fi gândit că la 35 de ani de la evenimentele
din 1989 vom avea iar deținuți politici și delict de opinie? Oricine este
conștient că un articol de presă, o carte sau o satiră nu are cum să reprezinte
violență. Cenzorii trebuie să realizeze că dacă vor interzice oamenilor să se
exprime liber pe Internet, tocmai acest lucru va determina reacții fizice și
dezechilibre sociale. Exprimarea liberă pe Internet a fost multă vreme o supapă
care le-a permis oamenilor să se descarce în mod pașnic și non-violent.
Încălcarea acestei libertăți reprezintă o amenințare la adresa siguranței
naționale. Dați-vă seama până când nu este prea târziu.
Dis de dimineață, Cerbul carpatin se îndreptă spre
copacul cel mare din Pădurea Fermecată. Acolo, zi de zi, scrijelea în scoarță
folosindu-și coarnele maiestuoase. Scrijelea despre viața pădurii și despre
creaturile care o populau. Îi plăcea să scrie despre știrile actualității, dar
și despre istoria Pădurii. Celelalte vietăți veneau în fiecare zi pe la copac
și își luau informațiile de acolo, exprimându-și recunoștința prin fructe
depuse la baza copacului. Uneori ele însele crestau în scoarță comentarii și se
implicau în schimbul de idei.
Sârguincios și curajos, în fiecare zi Cerbul făcea
munca de informare în comunitate, uneori oferindu-și propria opinie față de
actualitate și istorie, opinie care era considerată de unii ca fiind…incorectă
politic, chiar periculoasă pentru orânduirea Pădurii, care devenise tot mai
dictatorială. Cerbul, prin fire, iubea libertatea și afirma adevărul în fiecare
rând din scoarță, fapt care deranja tot mai tare.
Așadar, nu toate vietățile îi iubeau scrisul. În
tenebrele umbroase ale pădurii s-a format un grup secret, condus de Vulpea cea
vicleană. Aceasta a recrutat șerpii și șobolanii și a stârnit resentimente
împotriva Cerbului. Zilnic se întâlneau la ceasul lupului, conspirând între
ele. Cuvântările lor erau pline de venin împotriva celorlalte vietăți și
dorința lor era să stăpânească Pădurea, revendicându-se ca vietăți alese,
superioare celorlalte.
Acestea au născocit un plan malefic, care cu fiecare
noaptea prindea mai mult contur. Vreme de multe luni de zile au adunat
ciuperci, viermi, melci, ghinde, au furat chiar și ouă de la păsări și le-au
dosit într-un loc știut numai de ele. Apoi vulpea a negociat cu un grup de
porci slinoși și mari, cu care s-a înțeles să le predea hrana în schimbul unui
singur serviciu - arestarea Cerbului.
Pe așternutul de frunze unde dormea Cerbul carpatin,
într-o adâncitură ferită, domnea o liniște feerică întreruptă doar de briza
fină care mângâia frunzele stejarilor. Înainte de răsarit, liniștea fu
perturbată de tropăitul copitelor despicate ale porcilor care au invadat
spațiul Cerbului și l-au încolțit. Era ziua în care Jupiter avea o influență
predominantă.
Cerbul s-a văzut încercuit, așternutul îi fu răscolit,
culcușul răvășit. Ne putem doar imagina ce a simțit. Porcii nemiloși l-au
repezit și în direcția vulpii l-au sporit.
După o călătorie lungă până în cel mai întunecat
cotlon al Pădurii, Cerbul se afla față în față cu Vulpea, în jurul ei fiind
plin de șerpi și șobolani lingușitori.
- Ești prea periculos pentru sistemul pe care l-am
construit, instigi mereu la nesupunere, pe care noi o percepem ca ură, instigi
la libertate, la adevăr, la dreptate, virtuți care nu mai sunt compatibile cu
ce dorim să promovăm în Pădure. Acest lucru nu mai poate continua, iar acum că
te-am depistat, vei fi nevoit să te supui verdictului nostru sau să suferi
consecințele. Ce ai de declarat?
Cerbul privi vulpea drept în ochi, neimpresionat. În
jurul ei, șerpii sâsâiau satisfăcuți, iar șobolanii își frecau membrele
anterioare și rânjeau. Nori negri începeau să acopere cerul, prevestind o
perioadă întunecată în istoria Pădurii.
- Nu am nimic de declarat, spuse Cerbul cu voce calmă.
El s-a așteptat ca la un moment dat scrierile sale să deranjeze orânduirea
într-atât de tare încât să se ia măsuri represive împotriva sa. Nu îl
impresiona spectacolul târâtoarelor, a șobolanilor sau a vulpii arogante. El
știa că activitatea sa era plăcută în ochii lui Dumnezeu, știa că cei prigoniți
pentru dreptate nu pot fi decât fericiți.
Vulpea se așeză pe un jilț făcut din crengi și coarne
sparte ale unor cerbi de mult trecuți dincolo, pe care le considera trofee de
război. Ea se mândrea cu faptul că putea duce război fără să ridice o armă,
doar prin cuvinte și prin negocieri. O mită aici, un favor acolo, tot ce
trebuie pentru a i se asigura supremația în viața Pădurii. Cu un zâmbet plin de
satisfacție, aceasta spuse:
- Fie ca acest decret să fie transmis tuturor
vietăților, din această zi Cerbul nu mai are voie să scrie pe copacul cel
bătrân, cu precădere nu mai are voie să scrie despre noi, conducătorii, dar
nici despre alți cerbi care au luptat în trecut împotriva orânduirii. Gata cu
instigările la ură, gata cu negarea suferințelor vulpilor de pretutindeni, s-a
terminat în sfârșit cu obrăznicia contestării puterii noastre și cu
glorificarea crimelor de război făcute de strămoșii Cerbului. În această zi
istorică, cu ajutorul porcilor obedienți, influența Cerbului a fost curmată.
Sâsâitul șerpilor devenea asurzitor în timp ce
șobolanii dansau fericiți. Cerul era acoperit de nori atât de negri încât ți se
părea că e o eclipsă solară. Creaturile nopții s-au trezit, liliecii zburdau
prin aer și parcă iadul era in sărbătoare.
După două zile de umilințe, Cerbul carpatin s-a intors
în adâncitura de unde a fost ridicat și cu răbdare începu să-și aranjeze
culcușul și să curețe mizeria lăsată de asupritori.
„A meritat?” gândi
Cerbul într-un moment de deznădejde. „Sacrificiul pe care l-am făcut a
fost degeaba?” Lacrimi de cristal se prelingeau pe chipu-i blând și
întristat. „Mă vor susține sau mă vor abandona?”
------------------------------------------
Sursa - https://www.incorectpolitic.com/cerbul-carpatin-sub-jupiter/ - 6
iunie 2025
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu