cătălin afrăsinei - darul

 

darul

elisabetei

 

~*~

poezia mea
cu râs și plâns
ești tu
străbătând ca fulgerul
linia roșie a orizontului
să mă găsești să nu pierzi
părându-ți rău de singurătate
că nu ai putut ajunge la timp
trebuind să supraviețuiesc
cu mâinile sus printre etrusci
big brother murise
sau era pe cale să moară
mă împrietenisem cu orwell
și am stabilit să ne mutăm periferic
în ferma animalelor se instaurase
spiritul demonic al turmei hămesite
poezia era singura armă
pe care ți-o puteam dărui
în caz că nu mă vei mai afla
printre divinele jivine
ai pornit spre mine
ai vrut să rupi cercul umilinței
ai căzut în genunchi
ființe de mărimea căpușelor
au început să roadă cercul
ai vrut să înțelegi
și să le ceri iertare

 

~*~

cătălin afrăsinei