Jocuri
de imagine
Col. (r) Marin Neacsu
27
August 2025
Și a trecut și marele summit de la Washington DC de la
care toți așteptau răspunsuri, confirmări sau lămuiri.Concluzia? Pentru oricine
privește relaxat, fără parti-pris-uri, fără implicări emotive sau interese, am
asistat la o acțiune de PR a lui Trump care trebuia să marcheze după ratările
cu taxele impuse Chinei, amenințările inutile, gargaragii la adresa Rusiei când
declara că și-a trimis niște submarine prin apropierea intereselor rusești și
i-a dat ultimatum lui Putin, sau când le-a arătat pisica liderilor europeni
încercând să îi excludă de la discuții. Eu nu știu, în afară de faptul că e un
circar cu acte în regulă, în afară de un orgoliu exacerbat și o megalomanie pe
care și Caligula ar invidia-o, mai are și altceva în cap? Sincer, am
îndoieli.
Această întâlnire ne-a arătat o Europă unită în jurul
dorinței de a fi băgată în seamă și a nu rata un loc la masa împărțirii
Ucrainei, un Zelensky resemnat și gata să accepte orice dacă toată lumea e de
acord, dar nu în interesul Ucrainei, nici a ucraineenilor ci al său personal,
și un Trump la fel de infatuat, cu aceeași mimică, când mămoasă când
dojenitoare, dar cu o privire muiată, conciliatoare ușor glumeață încercând să
demonstreze că totuși el taie feliile și stabilește ce și cât papă fiecare.
Aceasta atitudine s-a văzut de pe Saturn când a „oferit” cuvântul celor veniți
la masă. „dar dumneata nu spui nimic, hai spune și tu ceva mr...„ sau ” hai
să spună și tinerelul ăsta ceva...”. Trump a jucat rolul părintelui care și-a
chemat copii la o ședință de familie, i-a pus pe scaune, i-a mângîiat pe cap și
le-a dat voie să îi pupe mâna la plecare, iar copii bucuroși că sunt băgați în
seamă au „făcut frumos” de teamă să nu fie scoși de la masa succesorală.
Penibil, umilitor, o scenetă în care fiecare și-a jucat rolul conform
indicațiilor și intereselor. Bineînțeles presa europeană va scoate în relief și
va bate monedă pe prezența „liderilor europeni”, cei care și-au distrus
armatele și economiile la ordinul SUA în speranța că firmele lor de casă vor
prinde ceva la împărțirea prăzii, indiferent care ar fi ea. Fiecare televiziune
națională va arăta ce frumos a vorbit reprezentantul lor, cât de „dur dar
sever” a fost șeful lor și cum „a pus el punctul pe „I”. Aiurea, au făcut sluj
vorbind generalități sau aberând cu teamă, să nu o dea în bară. Pe unii
îi interesa să se întoarcă acasă „copii dispăruți” din Ucraina, copii pe care
nu Rusia ar trebui să îi returneze ci samsarii care aprovizionează întâlnirile
depravaților europeni și americani cu carne proaspătă, mimând dragostea și
îngrijorarea, alții vorbeau despre articolul 5 care nu se aplică în cazul
Ucrainei. Cum dracu' să vii la o întâlnire în care subiectul principal este
pacea iar tu să vorbești despre un articol care îndeamnă la război? Eu credeam
că numai în țara lui Țuțea idioții ajung la putere, dar nu e așa, nu suntem
singuri pe pământ.
S-a mai vorbit despre o încetare a focului și schimbul
de prizonieri complet și total. De ce îi interesa pe europeni soarta
prizonierilor, de ce înainte de semnarea unui acord de pace, deci contrar
regulilor războiului? Răspunsul e simplu, pentru că printre aceștia există și
„personal european” care oficial nu este recunoscut ca participant la
acțiuni în zona de conflict, iar liderii cu astfel de „probe” aflate în mâna
lui Putin vor să îi extragă dacă se poate, pe ascuns, înainte de a se semna pacea,
fără alte obligații și fără ca presa să asiste la „retrocedări” așa cum s-ar
întâmpla dacă întoarcerea din prizonierat s-ar face pe față, după încheierea
păcii.
Mulți se așteptau la o muștruluială din partea lui
Trump, la adresa liderilor europeni, la o „punere la punct” și a lor și a lui
Zelensky iar acest lucru dovedește odată în plus, lipsa de înțelegere, de
realism și chiar de clarviziune a acestora. Trump pune la punct individual pe
cel care îl calcă pe bătături și solicitarea prezenței președintelui polon în
locul premierului, este exemplul cel mai elocvent. Ceilalți invitați sau
acceptați se încadrau în limitele admise de Trump așa că nu avea de ce să îi
certe: unii erau papagali care făceau scandal doar pe craca lor, alții îi erau
devotați pe față sau pe ascuns, așa că întâlnirea aceasta a fost nu pentru a
stabili un plan de pace, nici pentru a le cere sfatul nici pentru a lupta
împotriva ursului siberian, nici pentru o reconciliere, ci pur și simplu pentru
a arăta lumii dar și lor, că tot el este cel care face regulile, că „marii
lideri europeni” îi ciugulesc din palmă. Unul din cei care îi ciugulesc din
palmă lui Trump este și mr Stubb care își justifica, fără să îl întrebe nimeni,
prezența acolo, prin istoricul luptelor finlandezilor cu Rușii în și între cele
două războaie. Zicea el că Finlanda știe cum luptă rușii, dar uită că Rusia nu
mai are nevoie de schiori care să se întreacă cu cei finlandezi la slalom uriaș
sau patrule pe schiuri, au apărut dronele, rachetele, și alte forme de război
care nu mai necesită întâlnirea directă între combatanți decât la final, când
pământul e deja pîrjolit și trebuie stins focul, când se schimbă garda. Stubb a
fost invitat acolo pentru că este un simpatizant al lui Trump și îl putea
informa pe acesta cu intențiile vitejilor europeni, sau/și putea exprima o
opinie separată în caz că sărea cineva calul. Dar nu a fost cazut, totul a
decurs conform planului, Trump a bifat o reușită. De acuma, dacă ceva va merge
prost, Trump va putea spune că a făcut tot ceea ce a ținut de el, dar nu poate
să facă singur tot, dacă unii nu vor el nu le poate impune, „el e un mediator,
nu un disctutator”. Chiar și cuvintele de sfârșit ale lui Trump, care sunt de
fapt concluzia celui care a discutat cu toate părțile, cel care are o imagine
completă asupra șanselor de reușită, pretențiilor și dorințelor tuturor, ne
arată că nimic nu este clar și nici nu e obligatoriu să se ajungă la o
înțelegere, că următoarele 2-3 săptămâni vor fi hotărâtoare, că se poate, sau
nu se poate să se ajungă la semnarea unei păci, sunt prea mulți factori
în discuție și nimic nu este garantat. Iar asta o spune singurul om care a
discutat și cu unii și cu alții, știe ce vrea și Putin, ce vrea și Zelensky, ce
vor și liderii europeni și, mai ales, ce vrea el. Dacă concluzia lui este că
„nu se știe” înseamnă că suntem mai aproape de „nu se poate„ decât dacă „este
posibil„.
Oricare va fi urmarea și cursul, Trump s-a mai dat
otată în spectacol!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu