Pavel Ratundeanu-Ferghete - MERE PADURETE TARZII 12 (necorectat/necenzurat)

 

MERE PADURETE TARZII 12

 

- Tu visătorule, de fapt de ce te bucuri, că eu de pe vremea lui Vlahuța nu mai știu pe unde ni-s visătorii ?

- Imi traiesc incontinuare emotiile ca in rest m-am consumat degeaba. Concluzia: Traieste-ti experienta!

CONȘTIINȚA de Ben Todica, versuri ADRIANA WEIMER. Un clip audiofotorecitare la versurile poetului din volumul Cuvantul din cuvant = spicuim: Un semn ~*~ Aştepţi un semn / de viaţă ori de moarte, / de iubire ori de nepăsare, / de aducere-aminte ori de uitare. / Aştepţi în tăcere un semn / şi răspunsul tăcerii / te cuprinde şi doare / şi însăşi tăcerea aşteaptă un semn / de tine ori de fiecare. / Conştiinţa de a fi / Conştiinţa de a fi în fiinţă,

- N-ai somn?

EȘTI CUM LAUDE, LAUDATOR TEMPORIS ACTI

Logoree, Truli, dragă,

inimă putredă, bleagă, beteagă, că nu-i război, chiar la noi, dar de amenințat e amenințată o lume întreagă

muie

o să ploaie și din ochi în mizerie, lacrimi o să-i șiroaie,

o să-i inunde puhoaie,

lioară, lioară, cu ochi de mărioară !

*

E limpede că tu și tu, ești în pretutindeni, în diaspora ești carne și oase,

cu țara,

cât cuprinde-ești verde mega magna alfa beta și omega,

cum laude, nici o problemă,

cum laude oriunde foe verde o revelație, cu bucurie și emoție,

în inspirație, cu bucurie și omenie de Românie,

cu vecie, în veșnicie,

ofertă cu artă, de lucru ilustru,

de maistru

ca maistru terestru.

*

- Eu fac, numai ce trebuie să fac și să mai știi ceva: Lui Dumnezeu eu ii fac pe plac (acuma știi, că lucruri bune mai ales am dres). Viața e o răbdare, o așteptare de o clipă bunica, îmi spunea o filozofie unpreț al nemuririi ei, îmi spunea din experența ei impresinantă, înteresantă din viață îmi spunea că e o ușă pe care ieși. Viața veșnic e o surpriză și prin viață sunt acele două lotori, cu Bucur, cu Mario Freș, că ei sunt, cu mai cântă dragă Vica, mai spune-mi iubito odată, că mă mai iubești și că, îmi mai cânți și că tu îmi ești, încă busoala. Tu lași laș fata drăgălaș, să bea și să danseze balans în dans de manea, că aiasta-i minunea mea cu sclipici, de pici, cu lipici. Prin meseria de Asistent veterinar eu, în comuna Recea-Cristur îmi am importanța cu toate disputele (acuma-s atins de rău, de beteșug). Visezi și speri pip joi, în loc de a lui Lev Tolstoi: pace și război. Alica, un nimiurug handicapat, înteresant, însemnat, având în Gropa un rol, așa paralitic cum e, că în sângele paralitic e fapta bună și bună dispoziția, că e în Gropa de partea lui Sandu Valahu, e un personaj pozitiv, adică e om bun, e om etichetat și duce multe evenimente,  momente bine gândite de autor, ducea în spate, cum îți spuneam (asta nu-i o idee fixă), Benule! Viața își are sustenabilul, soluția cum ar veni, nu-i vreo ecuație ca în liceu/generală, nu era de școlar/de licean nerezolvat, depindea nu doar de profesor, ci și de elevul silitor (era un pe bune, o grijă în tot era acel sustenabil - era). De-aș afla pe unde te afl, dragoste dulce amară, amăruie ca un demon? Ce faci tu, tinere frate?

- Scriu. In diaspora sa existi, precum planta exotica trebuie sa-ti sugi vlaga din adanc altcum te ofilesti ca neam.

- Nu știu dezolant ce pot face. Nu logica istoriei zice și Iubitul Ion Slavici, să tot fie neamul românesc prostit, prostesc, călcat, în picioare, ba și fie împins către dracu, să se uite de bine de adevăr și de viață parcă nici conștință n-am avea de când la rus, i s-o urcat la cap și toate-s date peste cap și parcă și noi, nici, nu ne mere prea bine și aieștea cu politica au gărgăunii ca găunii care pot nenorocii vitele, că de-al dracului răutățile s-au îmulțit rău, mult, îs ca molima pandemiei. Pădureanca era un film cu atmosfera satului plin de tradiție și încărcat cu folclor, din strășnicia neamului plin de oameni spirituali, ageri, sprințari și jucăuși harnici ca oameni a muncii și oameni ispravnici de ispravă și buni prasnic, că doar obraznicii mănâncă praznicii (una făcea lângă cele mai multe făcute, că nu-și vedea, cu se ști și, cum s-a văzut nici Vica cu capul calindar, nu-și vedea capul de lucru, că lucra și lucra până nu mai putea, lucra hamnișă ca și cum zilele ar fi băgate în sac). Vica lucra, era nu știu cum îndrăgostită și de mine, dar de zid nu se lovea și iute, ițită era ca o viorea, dar Vica de mine nu se lăsa și cu mine, îi era cu mine îi era de mers în lume, că dragostea era ca o râie dar nu era râie la călcâie). Pădureanca era ca seceratul de la Râtu lui Călcâi, lucru cu mulți oameni și seara cu mulți oameni pe uliță și la crâșmă și sătenii erau cu soarta și cu cheful lor, cu râbduială și cu rost și cu folosul nost, în talmeș-balmeș, într-un colorit cu de toate ca-n Franța și în Anglia, cu cântece seara pe uliță, dar și în timp ce se lucra în câmp seara în sat și cântece erau și în șezători, la habe, că totul era un sărbătoresc, un pitoresc în drag, cu făinoșag.

- Toata Duminica ai umblat prin sat si vii acuma cand dorm sa ma intrebi ce fac? Eu nu stiu sa scriu pe mobil ca tine.

- Ce rang purtăm amândoi? Dumitru Buzatu din Vaslui, îi prins cu mâța-n sac, că e furt dumnealui. Nu ți-a dat și ție, Ben ca să te facă complice și tu, pe mine, ca să-mi sponsorizez Mere pădurețe? La Craiova ploaia torențială a făcut cu apa potop șuvoi, a făcut și-n Dolj, a făcut totul zob, snob, ceva  ca-n coliba unchiului Tom.

- Vorba lui lui nenea Iancu Caragiale: „Progres, progres mare, n-avem ce zice! Dar și lichele multe...”.

- Cum să lecuiești un fanatic, de Rujdi/versuri satanice? Care sunt lamentațiile? clișeul lumii ăsteia, o nebunie diabolica, construcția e nasoală (marii autori, nu-s încă traduși) Cercul e vicios. Spre binele nostru  ca ca să avem ce n-avem, să și ne rugăm cerescului Iisus ca să fim, în bonus de zile, cu plinul de sănătate și divin, cu plin, în senin! Rugăciunile de dimineață pentru spor, pace și minte luminată.

- PR-FERGHETE - FĂRĂ EGALUL UNIVERSAL

- Aici, în plaur a căzut drone din Ucraina, droane rusești. Apa-i apă de bine, îmi dă echilibru, mă face fabulos și frumos. Daria merge la Recea, dar a spus lui soru-sa Miha, să îmi încarce Roxana telefonul, că de azi nu mai pot, ci doar să fiu telefonat, Servu, Ben Todică; Tu ce mai faci,omule ?Ești mereu atent,că ești pe mâni bune ale limbii române,tinere/ bătrâne ?

- Prebatesc capitolul 12 la Mere Tarzii.

- Cui și cine să dea păpucii, în bucuria muzicii/, cu Sunetul muzicii în adevărul gol goluț? Între cer și pământ.

- LUMINÃ DE STEA de Ben Todica, versuri ADRIANA WEIMER. Un clip recitare la versurile poetului intitulat: LUMINÃ DE STEA / Poezii / Bucureşti, 2018 / Pentru dragii mei Alexandra şi Tibi ~*~ Lumină de stea / Se va întoarce / fructul în sămânţă / şi strălucirea solară / în lumină de stea / îşi va regăsi cerul; / se va întoarce / izvorul la matcă / şi cuvântul în sens / îşi va regăsi calea; / cântecul / se va reîntoarce / în sfere / şi rugăciunea / va renaşte / calea sfinţirii.

- Deci ai ajuns aici cu frăția?

- Lung Traiasca Romania !

- Războiul are mult imprevizibil, întoarce lumea pe dos, o dejdină din temelie, murdărește, mânjește, cu fața mândră a lui Hristos, o schimonosește, schilodește, din om curat face războiul om fiecum, pe nicăieri, că Putin e un fiecum. Tu, cu ce te-ai pregătit să faci față, cum schimbăm foaia și încotro, muceacios? Lui pavel din Ciubăncuța, poezia dedicată mie de bunul român australian, Ioan Miclău Gepianu, merge ca un Motto, la oricăre carte de a mea, proză sau de poezie. Îți mulțumesc, Ben. Recitarea merită să fie transmisă și pe Radio România internațional, dar și la cel din Australia, Merborne. Cu bine!

- Asa va fi.

- Oricum un oricum ieșit din comun, în labirint. N-a fost târziu să te cred, că-mi aduci lumina de drag de Vica, de mândra și de România mea. Suntem suficient de pozitivi, Ben? Sunt versatil/timid ca păstorul blând, un profund. Noi ne întindem suficient limitele. Cum seducția e mai fierbinte ca soarele? În Groapa viața ce-i, iar orbit de soare ce știi ?/ ce anume nu știi? în cu: "bine ai venit! "ca-n Arie, în Râtu lui Călcâi era o pancartă pe care scrie așa ceva (și numai noi pruncii Sâmpetrului ne minunam și cu cămășuțe lungi până la glezne desculți ne jucam, în prundu văii Sàmpetrului, afluient al Almașului), la ieșirea din sat către Podu Hopoii, după ce treci podu până-n Hida ori treci valea Almașului/ cotit pe la badea Popa cel Alb, înaintezi pe drum spre Hida, dar ce să juri, să te jori pe Dumnezeu! (cineva se ține de capul meu, drept Dumnezeu?) În fața răutății omenești, cum să te ferești, cu ce să te țigănești, războiești, să te vrăjmășești, că tu ai trecut prin multe, tu cu ce te-ai nelcoșit, om român iubit/ai tulit, hoherit/ pe rău n-ai nimerit, nimeni te-a șeinălit, nimeni nu te-a celuit, nimeni ca Păcală nu te-a păcălit? Cine, cu ce te-a știrbit, în lumea largă, frate n-ai avut parte de moaime, de snobi? Ca să merg mai departe, am toate datele: stai deoparte și nu mânca foe verde și o lalea, cântă Horea Brenciu la Vocea României afirmând că, urmează o cură de slăbire. Am zâmbit la flacăra iubirii, cu flacăra zâmbirii, că eu eram sacraficatul, însuși dreptul de a fi, cu creerul făcut praștie?

- Stai cuminte!

- Îmi calibrez cuvintele.

- Durerea te împiedică să te bucuri de viață. Azi nu mai avem timp sa stim ce-i fericirea daramite s-o avem.

- Mult Stimate Maestre, Lucian Marina, Președinte S.L.R. Voivodina- Serbia, Vă suntem profund îndatorați pentru păstrarea limbii și tradițiilor românești în zone locuite de români și prospere cultural în Sudul Dunării. Urmărim cu drag aceste mulțiple manifestări  culturale și totodată didactice și literare pe care le promovați, din care în momentul de față, ,,Memorialul Radu Flora~ ;i ,,Evantaiul cultural sârbo-român ~ Vă dorim mult bine și succese spre bucuria noastră a tuturor românilor, Cu deosebită stimă, Melania Rusu Caragioiu, Vicepreședintă ASRAN, Ambasador literar Limba Român[ Diaspora, România, Timișoara

- SUPERB DISTINSA DOAMNA SI SORA IN DUH SORA MELANIA RUSU CARAGIOIU, SUPERB POSTUL DE RADIO SI CONTINUTUL, SUNT MANDRU DE BANATENII NOSTRI! Ben Todica

- Tu ești tot în sfera sentimentală de drag, în o zi frumoasă, în temperatură comparabilă.

- PROFOUND IMPRESIONAT DE NORMALITATE, SANATATE, DEMNITATE SI CURATENIE IDENTITARA, SUFLETE PLINE DE NOBLETE SI FRUMOS ! Cu PLECACIUNE, Ben Todica.

- M-a simt mult mai acasa aici.

- Tu ai un simț, un bun simț de inteligență aparte, hombre phonex-Picaso, în expoziții cu voință și bună dispoziție, în relația lui modern, dincolo de cultură ca Leonardo Da'Vinci-Michelangeo opera omnia-capodopera ca lux-fiat a omului de aur, faur El D'oro.

- Îți mulțumesc din suflet,  Ben. Zi liniștită! Te îmbrățișez, Dorina

- Cu bucurie draga Dorina, Ben

- E absolut necesar să simți dragoste în pielea ta, simți și tu dragostea în pielea ta?

- Eu imi iubesc nevasta la fiecare colt de casa si gradina.

- Occitocina e hormonul fericiricirii, seritonina e hormonul râsului (timus). Timusul e ca Iisusul de România, cu Dumnezeu deasupra din diaspora, că România e deasupra, drept Dumnezeul meu, în drept de a fi, cu iubire și fericire, cu artist și gust curat, lumunat! în vogă și la modă.

- SCRISOARE CĂTRE INIMĂ de Ben Todica, versuri VASILICA GRIGORAS. Un videofotoclip audiorecitare la versurile poetului intitulat: SCRISOARE CĂTRE INIMĂ ~*~ Dragă inimioară, / dulce povară / în prag de primăvară / verva ta mă-nfioară / ca o strună de vioară / auzită prima oară.

- Viața nu ne-o a fost de ajuns și în neajunsă adică se zice, că am trăit cu lipsuri, că ne era viața sustenabilă, isprava și slava lui Dumnezeu care cu noi și în noi ne-a învrednicit ca să vedem și ce nu e de văzut, însă să ne descurcăm, cu neprevăzutul, imprevizibil. Tu, Ioan ai fost operat/cum și ce mai este Ioan Miclău, ce te mai doare, dragule (cum îți mai ară plugul, dragule, Iuan, că viața nu ți s-a rulat, irosit, în van, nu-i așa, tu cum simți, dragule? Salut și servus frate de gepiu-bihor ca Maria Bocșe, ești mare om, în poezie si ea în etnografie publicând și colindele lui Grigore Crăciunaș, preotul din Ciubăncuța, în suflet după Adrian Fochi harnic folclrist; Maria care lucra cu Bocșe, în psiunea ei lucra la Muzeul Transilvania, ca etnografă, dar acuma e dusă la Dumnezo, s-o ierte Dumnezeu, că și ea e plecată ca Vica la Domnul, la cele sfinte, fie-le memoria binecuvântată și țărâna ușoară! Voi îmi atingeți sufletul, mă atingeți la coardele sensibile a inimii, în minte simt armonia, sinfonia pasiunii și a înțelepciunii care aruncă bolovanul, în fântână, dar o sută de fuduli, nu pot scoate piatra de moară, piatra din casă, vorba lui Russo/Creangă. Vica, da ea Vica, îmi spunea cu feicire și iubire, îmi spunea:

- "Iubește-mă tare, iubește-mă cu toată puterea."

CU BUNĂ DISPOZIȚIE ARGHEZI DISPUS ȘI BINEDISPUS

Tu, ai gărgăuni iar eu știu din bunul simț cu carambol zic:

- "Nu va fi război,

tu numa bagi zănzania fricii,

tu,

în cazul acesta numa strici ca va fi mai bin cu climenul, că va mere bine și,

nu,

cu Sfântul Așteapă,

că vezi și tu, că sustenabilul ne trebuie, hoherule, ne trebuie acuma bine și bine și doar bine, scurt pe doi

nu va fi război

doar la degetul mic după noi

potopul, când ni se spune de femeie:

-"Ne mere bine rochia, chiar dacă (te prinzi?) ni-s o țâră piciarele dezvelite,

goale,

în minirochie,

că picoarele, până la abis se văd, la mărgărit,la diamantul lui Maria Banuș, cu poezia puplicată,

cu sensibilitate și,cu propria ambiție și preferință

în Papagalul lui Arghezi,

cu a lui treburi,

cu perscacitate, în perferformanță, din sfioasa eleganță mănăstărească,

din pioasa mănăstirească,

constanță

și reverință la propria știință

cu evidență de viață.

*

Măi,români și românii spun, că și produsele la raft, sunt foarte scape, dragii mei de pretutindeni, fie-i rușine lui Ceolacu Marcel, prim ministru care umblă tembel, fain făinel, cu tupeu, parcă ar fi lider liberar cu fuse strâmbe, cu caracter de aversă, de ploaie cu găleata inundând pe străzi cu băi de mulțimi, în, cu serenade apocaliptic-greviste, potop, că mulțimile port măști de viroze inerente, în trecerea de la un alt anotimp. Cum așa am înțeles eu și ce-aș fi putut Vica, ce-aș fi putut draga mea ce-aș putea ,ce-aș fi putut, că pe Vica, cu Vica m-am luat fără să mă împiedăce, că ea avea și tri copii, dar aiasta ți-am mai spus că nu m-a împiedecat să mă mărit, că nu mă însoream, că eu mergeam pe poale, ca de ginere, cum ar veni trăsura în șură, dar ruda ei în vremuri, în ploi, afară. Nu mi se mai scoala. Vorba sfântă a lui Ștefan Mare Drept și Sfânt:

- "În țară la noi trebuie să fie bună rânduială, roostuială și folos, în niciun fel ponos. Credinceosul cel drept, Ștefan care înfruntă nedreptatea și o înfrâge. Crește adaus la adăugată, crește TEVEA ca și, cum nu cei bogați ar fi de vină, pentru că specialii care sunt scutiți. Voi cum o mai duceți cu sănătatea? Salut și servus, om drag, cum ești, că n-ai priceput să-mi spui, bădie Ioane, deși ei trei urcând dealul, unde la Humulești, deși erau prin Iași, pe dealul Țicăului și gemeau, oftau, gâfăiau, urcând la deal. Să ai bine și mulțam, că nu mă uiți aducându-ți, cu scrisori, nu scumpe, în vorbe de vorbe, suficiente, frate ca să mă îmbete de bucurie, cu emoțile entuziaste și dulci și pline de duh sfânt, nostime!

- Imi place ce scrii Pavele, vrednic este omul ce te întreabă de sănătate, Mulțumesc căci vrednic este și de iubirea Lui Dumnezeu! Cun drag, Ioan

- În legea firii, aiasta-i în numele și în legea iubirii, Mesie și sfințenia potriveală a iubirii, desăvârșire a fericirii. Să știi fericit în sărăcie e o bogăție/ e mare nebunie! În viața noastră mai mult mai puternic și mai mare, mai tare e doar dragostea ca povestea ca un un roman, vorba aia, din România cu armonia ce ne-o dă sinfonia, că mică și înghesuită ni viața, cu știința, conștiința, fozofia și când ne sfădim, țigănia. La ce spunem acasă/România, drag de România mea, Fuego, Paul Surugiu de la Turda, cu nâvodul plin de belșug, cu întinde-te masă și cu sesam deschide-te și masă strânge-te! Și învață-te în ce trebuie să știi, că tot timpul este și este ceva de făcut, că este de făcut, că ne pasă să se facă în voinței nevoii, să se facă în viața uluitoare, în și cu drept Dumnezeu de a fi. Cu Dumnezo ni să mergem drept înainte! Din moleculă, atom, în leagea lui om, să fiu casă, dom, pom pe rod petru dom, ca om impecabil, de acasă, compatibil, copil util, durabil ca om de om, pentru om pâune de o ființă ca om compatibil, cu viața în adevăr de adevăr grăit, în iubire iubit și fericit, în desăvârșire, cu drept la fericire prin nemurire. Frumos le știu pe toate, cu de toate miribolant, minunate, într-o lume minunată de fapte bune, plăcute lui Dumnezeu și mie, cu ce mie mi mai drag pe lume, culme în veșnicia România pâine de o ființă, conștiință, în drept Dumnezeu de a fi, cu noimă Eminescu verde de Nichita Stănescu, că prin Arghezi, vezi minunat prin Sadoveanu văd pe Eminescu cu albastru, al nostru astral, național-universal. De când tu mă ții pe brață Benule, ai adus soarele în față, să am soarele tot pe față, ca mare conștiință, cu propria știință. Asta-i un placebo, de fapt ești, în experiment, chiar dacă dacă ți se dă buleală, adică apă de ploae, zaharel, după cum e datina la noi, dar la noi, n-are minte (uite, că la aiesta nu-i mere mintea, cu vrăjeala).

- Mulțumesc, Ben! Sunt tot în București. Sănătate și toate cele bune! Vasilica

- Bine ca ai scapat, Sanatate si imbratisari, Ben Todica

- Alina Sorescu, tu cu un singur gând faci minuni.

- Se observă creșterea unei sensibilizări asupra viziunii animalelor. Cu stimă, Melania Rusu Caragioiu, Canada, România-Timișoara

UN ELEFANT SOSIT DE CURÂND

Era mic, vesel şi cu urechi clăpăuge,

Făcea baie în lacul mocirlos,

Îşi freca spinarea de pântecul mamei,

Rupea de ici o frunză, de colo un ram

Era fericit.

*

- În tot e o voolență domestică, chiar și între oameni? În noi e dragoste și compasiune.

- ROMÂNI DIN DIASPORA ÎN CONCERN INTERNAȚIONAL; PREZENTARE  DIN PERIOADA ANTEPANDEMIE de Melania Rusu Caragioiu În Canada, Provincia Laurentide, zonă turistică renumită în care Comunitatea Românilor din Montreal, de fapt deschisă tuturor Românilor  și vizitatorilor, beneficiind de sprijinul Postului de Televiziune ,,Nașul Tv” și  Asociația Culturală Română, secretar Felicia Popa, se află ,,Câmpul Românesc situat în localitatea Val-David. Câmpul românesc a fost fondat de  asociația Scriitor DOCTOR IOAN ȚĂRANU. Tot aici în proximitate, peste lac  și strada ,,Le corbeau et le renard” se află și o reședință particulară aparținând Doamnei jurnaliste Flavia Cosma, reședință pusă la dispoziția  verbului românesc spre cunoaștere  în lume, precum și a Centrului cultural autohton local -colaborator. În anul acesta în 24-25 iunie a avut loc festivalul XXVII bienal  Internațional al Scriitorilor și Artiștilor-Val David, procedeul ZOOM, accesibil fostei pandemii. Directoarea Flavia Cosma pregătește din timp și în amănunțime viitoarea întrunire culturală care se desfășoară,  printr-un program, adunarea materialelor, lansarea  invitațiilor și a afișelor redactate  în mai multe limbi, întotdeauna cuprinzând românii și solicitanții internaționali. Dau aci spicuiri din acest fragment de activitate a Domniei sale. În continuare,  voi prezenta materialul propriu redactat  de mine înainte de pandemie, spre a se avea o vedere sinoptică asupra unui asemenea eveniment însemnat. ( vezi atașamentul) Menționez că anual asistăm la îmbunătățiri privind frecvența solicitanților, ineditul și calitatea lucrărilor prezentate. După cele două zile dedicate desfășurărilor Festivalului, plenul se deplasează la Sediul Cultural și Biblioteca  orașului Val David, susținând pentru public și Tv un minirecital, încheiat cu  vizitarea unei expoziții și un banchet oferit de gazde.

- Mult Iubită și Distinsă Doamnă, Flavia Cosma, Vă felicităm din tot sufletul pentru continuarea cu mare succes a ediției XXVII a Festivalului Internațional al Scriitorilor și Artiștilor Val David, Directoare Flavia Cosma,  Cu deosebită stimă și prețuire, Melania și Alexandrina Caragioiu

- Mă este și hărțuire stradală (n-am avut pe propia piele,mă,dar tu,ai a avut de așa ceva de 5 D, și iată am uitat ce cuprunde această esterie, chiar dacă eu puteam cel după care se putea striga, cum eu înfluiențat de ceilalț prieteni de cartier am avut vreo două ieșiri, ciudat, destul de nebun ca Celentanu, cu o problemă de bolunzală strigaam prin Aghireș-Fabrici, eu cel cuminte căruia nu-mi păsa de nimic, deși am strigat nebumesc holbându-mă la picioare doamnelor aflat ptobabil confuz, într-o criză de adolescență, în fază:

- "o! Iisse Hristoase, ce bulane groase !"

- A fost un caz fericit, că eu n-am mai continuat cu prostia, obrăznicia de clătite croșetate, că o vacă în copac era obraznica, se înțelege, era într-un copac, cu un ac de croșetat (și ce?) Croșeta apă minerală Borsec, (o minune a spațiului carpatic românesc). Nu credeau, că era real ce făceam noi pentru care era o joacă, nu ceva serios. E un bisnis pentru un mod de al meu de tomnatic ca ceva a naturii ca de obicei. Când am ceva de zis, arăt bine șucaer și decent, zău o zic, în tot ce trebuie, cu și în atmosfera bunului simț cu tentă (ce-i cu stalingul?) Tu ca om ești corect cu ținuta la modă, că nu ne aruncăm în staling, în ce nu trebuie, om de omnie, corect, cu o direcție. Avea și Vica un al ei și era șic, al ei și era ea Inimă neânfricată, furioasă și iute și măgăreață, că se și enerva, mai vorbea și singură ca televizorul can-can, cu picioarele interbelic, cu picioarele în tavan c-așa era Nebuna mea. Era teleghidată, ițită de firea ei sigură, de mare figură ( și eu ca tine nu mă prea țineam, nu mă sileam, nu mă prea puneam cu burta pe carte, că nu eram silitor ca Sotelecan Vasile, ca Puiu, că și puiu i se zicea, ca la Danciu EmilTiti, titi însemnând pe la noi; frumos, țifraș, făinoșag cu rămășag, pariu.

- Cuprind esența?

- Sunt absent emoțional? Am o rezonantă, evidență? Eu cum să mai trăiesc așa? Ea e o mare ea și are prezența în inima mea, recălzită în cioarba mea, c-așa e Vica, în drag a mea, în drag de România mea. În mine, în sub conștientul meu tŕăiește Vica efectiv, în culori de neliniște.

- Tu nu faci braconaj cu vorbele limbii române.

- Nu ești un fanatic, că tu ești un român talentat, un român cu realități, cu calități ca cei botezați, cu responsabilități și abilități.

- Fa ma sa inteleg cuvantul BRANCONAJ?

- Durează mult Ben Todică, men de muncă și de dununică!

- IMI PLACI !

- Braconerii fac ilegalități, vânează vânat ilegal, sunt niște pseudokinegheticos, e fals tratat de vânătoare, de Idobescu, prefață, o capodoperă, un fel de opera omnia cu sare și piper, scrisă înteresant, important, documentat, cu stil și esență scrisă prefața. V-a fost lăsată moștenire, iubirea lui Iisus iubire, cum nu este o alta mai nare ca iubirea lui Iisus. Acest tânăr, auzi, face parte din familie bună, familie care vinde droguri (în sensul aista de bani gata, familie care vinde droguri, familie mafiotă, familia de la 2 mai? Familia lui Andrei Plăcintă?

- Tata lui Vlad Pascu?

- De ce să înghițim situația critică a României dialectică de biserică, cu frescă ronânească și omenească?

- Cu iubire mitico-Hristică.

- Care-i părerea voastră? E în criză? ușor de cunoscut e curajul și avantajul, de a fi om român. E o zi plină în lumina ei. Era bine să greșesc, să fi greșit, din iubire, amice, alduit? Tu pui la convenție viața care, în ce sens te afectează (hai comentează)! Ce mai faci?

- O ciorba de burta.

- Daria îmi spune că Mihaela i-a spus, că după masă vine cu Marius să curețe hornul, de altfel îmi spune ce telefonic, dinamic și Muiarețu, Marius Celemen mi-a spus că el mă bucură cu necesități care vin cu masă caldă, vin amândoi, el cu Miha, se cheltuie amândoi cu mine, fără se plângă, cum se plâng de pește, cei de la Cherhana/sa pădurea își pânge de copa cipacii și ursul se pânge lângă containăr, că-i văduvit de papa și de habitat, un mare drag pentru umilul animal, aflat în oraș, în popas și aflat în imoas, că omenirea e să piardă pacea, că lumea e măcinată de consecințe, de prăpâstii apocaliptice, catastrofice naturale datorate globalizări și datoratăm prostirii, și din cauza prostiilor omenești, deși o duce bine, că sunt inundații și incendii eccetera, eccetera cu sau fără ceteră. Ești înaintea timpului, că-ție iti pasă, omule să fii om între oamen, pentru oameni, ca Brutus (și-mi vine minte guvernatorul Pilat din Pont și ce a făcut deplorabil cu acel Fain-făinel Iisus, ce fac acești intruși, din conducerea României, cu impuls care, de ce mama lui! s-a bucurat de ce și cum a făcut, cu Cezar? Cu ce ne dăm o șansă ca să ne echilibrăm viața/ chilimbaru, în zi cu lună nouă... Cun Dumnezeu să-mi refac viața familială dându-mi de lucru bun, cu rezultate personale greu de negljat, iz responsabil cu mister decanșând serios frumos, luminos acel amalgam al mulțumirii, al satisfacției, că teii-s înfloriți cu intensficări, în irizația aromelor și parfum în soare Eminescu foarte plăcută, în parfumul României, cu busuioc.

- Dilerii de droguri ne flatuează.

- Ne dau mafioții, chiar români ne dau henț, un gol în poartă/peste poartă, în cornel și faut, că eram tineri fain-făineli pe terenul de fotbal, ca niște fințingăi, cu jocul de fotbal, o copilărească antrenantă joacă în Aghireș-Fabric, Gara-Mare, la băii, dar fără a fi ceva, terapeutic baleiar, în acest centru muncitoresc, în acel la început orășel, unde din cariera de piatră ne-am mutat în blocul cu multe neajunsuri, deabia ieșit prin 1960 din mâna muncitorulor-constructori a socialusmului lui Gherghe Ghiorghiu-Dej, un comunist împușcat în umăr în  Rusia, de unul Hrușciov parese, dar pe la noi se zvonea, irosea vorbe, dar la noi se zicea hăbăuc, c-a murit de Icter negru. Mere pădurețe sunt pe rampa de lansare, ieșite din zona lucrului, travaliu scrisului (efortul nostru e recuperator și coperator) ieșit din zona de confort (o simplă noțiune?). În zi ploiasă cu soare, cu momente marcant ca un copil din flori, nu eu eram copilu acela pur și sinplu, cu măiastrele lui Brâncuș care-și aveau zborul spre cerul liber în familie, că Dragomir îmi era tată și Veronica îmi era mamă (nu-i vorba nici de geniala poetă, floare albastră Veronica Micle) Eu îmi aveam rădăcinile, un firesc al vieții mele sălăjene, române, al limbii și a ierbii, român-străbune zbuciumat, că la locul care o trebuit potrivit am trăit, copilărit fără griji, cu fapta unor eroi cu bun simț, oameni ai muncii, muncitori harnici, că și Dragomir de la Leghia, cariera de piatră unde era vagonetar, că vagonul care era împins cu mâna, mânile, umerii sau tras cu caii, de Pișta, Ștefan un Corvin, un ungur trecut de prejudecăți, dar cu vorbe stâlcite uneori, dar și mândre, neoșe românești corecte, balsam pentru suflet până la urmă exelența, în excelent, dar ducând uneori de unul singur herculian, Dragomir vagonul, silit cu propriile puteri, până la funicular, aici să încarce în coșerci care peste deal-deluri, coline, să se călătorească cu funicularul în acele coșerci, să se care piatra până în fabrica Rapid, în Gara-Mare, unde un concasor, o moară în concasor era măcinată piatra, în fărină ca fărina albă de gulaș, fărina de lux, în fabrică după ce ne-am mutat în bloc, la blocul Rapidului ajunge Dragomir nuncitor calificându-se, cu multe de spus, s-a calificat la locul de muncă și Dragomir după calitatea de ajutor de fochist, devine din țăran sănătos încăpățânat, în bine, el omul ăla înalt, Dragomir om harnic și fercheș a ajuns fochist ca acea făină de piatră s-o fiarbă în niște cazane uriașe, Dragomir; Mama Veronica/Verona (și nu era orașul, nu era nici Verona cu renumitul Romeo și Julueta, că Verinica era o ființă umană care lucra la Chimicala Vlâdeasa, Aghireș-Fabrici, acuma pe când nama e moartă, fabrica e ruinată, că așa au vrut-o neocomuniști după revoluție ca trădători risipind bunurile industriale că erau moștenire comuniste și comfundau marfa cu ambalajul și nu păstrau bunurile bune, cuminți făcute de români destoinici și ce dacă erau ceaușiste bunurile, laudă de zestre și ce dacă...?

- Tu, provident, inteligent și cu tupeu.

- Tu ești, zici, în dialog-interviu, cu marele Dumnezeu, cu drept Dumnezeu ca fercheș-ferchezeu. Cum ești ziorelde ziuă, rază în om curat, aur cenușiu strecurat, luminat cu flori dalbe de măr, că roiesc albinele și înfloresc grădinile, cu bunele pentru toate zilele, cu păr busuioc și calapăr, cu iz cu dar din dar, de sărbătoare, cu soare, cu tractoare pe ogoare, că țara suferă de colectivizare, iar și iar ca lumina lui Ilici Lenin provita îndemnându-ne să călcăm pe bec:

- "Învățați, învățați și, învățați!" Ce găsiți rău în asta, că era sfat comunist, sfat de bun augur proletar ca:

- "Deșteptați-vă, treziți-vă frați din Carpați/proletari, din toate țările uniți-vă pro bine și provita, pentru pace, liturghie în spice?"

- Într-o zi leliță Marie, tulvai, a plânge inima-n mine, tulai și vai! Iată un tânăr prieten despre care ți-am mai poovestit, că deși eu, mult mai bătrân el întâlnindu-l prin Cluj, în Marăștti pe lângă Bibliotecă, pe lângă poaștă, CEC și Bibliotecă, Herțeg Bogdan s-a atașat ca profesor și băimărean, s-a atașat de mine, cu adevătă prietenie, prin pitotrescu oraș al trandafirilor, cu multe monumente, mare istorie, lecții de viață, ls unele, chiar cu el umblând ca păstor blând și profund, că el a scris și arta de a scrie, un volum de poezii mi-a scris prefața la una din cărțile mele la care dacă mă întrebi sincer, îți răspund:

- "Pur și sumplu, iată nu știu,"îți răspund ca Paul a lu'Parizianu din Delirul vol.1 servus cuminte de marele singuratic și cel mai iubit dintre pământeni, Marin Preda.

- Ben Todica - ARDEM DESTINE, NASTEM EROI (necorec...

- Apropo, de ce o încurcă paraziții, nimenea în drum, niște câcăcioși, de ce o încurcă, o necăjesc pe nedrept,pe românca cu tenis glorios, pe Simona Halep, un om-mândrie, onestă și de omenie o de imbietate, o superbă, că e sportiva o frumusețe, o noblețe un măr între mere pădurete ca Floare de cactus (ai văzut filmul o operă de artă, un fel de floare albastră din țara cu cactuși și o mulțime de experențe și experimente cu Păsări rănite (mi-amintesc de însemnările din tabără trimise la revista Tribuna, din ele rânduri le-a citat redactorului șef, Mircea Dumitru ( eu pe atunci trăiam în blocul rapid, în care ne-amcumulat din cariera de piatră foidoș de la Leghia, unde am locuit ca să continui pe clasa  patra 2 trimestre la unguri, în satul Leghia renumită și pentru tabăra de elevi de aici de la Leghia, dar revenind la ce vă povesteam, l-am ascultat pe Dumitru cum citea la Radio-Cluj, la ora 12, din însemnările lui Mircea...amintind despre mine, un necunoscut și în zilele de azi, citea cursiv, eu cu sufletul la gură ascultând în apartamentul 7, din blocul finisat și dat în folosință prin 1961. Cu timpul încătro pleci, spre advăr și cu viață te apleci, prieten, te apleci?

- Spre adevar.

- Care?

- P A P A G A L I I de Ben Todica, versuri Cătălin Afrăsinei. Un videoclip audio recitare la versurile poetului intitulat: papagalii, dupa: doamna moarte nu sărută mâna ~*~ nu mai regretam și nu era foarte de demult / începusem să mă obișnuiesc / în cor / papagalii / repetau / e o toamnă lungă / toamna noastră / albastra-aurie-dulce-toamnă / cerul negru-pământ  moare și screme / pe trupuri oarbe de piatră neagră neagră / nu mai regretam nimic

- A trăii, nu e pur și simplu, a nu trece la tablă și a filozofa ori cam așa ceva, cum mi se întâmplă ades mie, ce mi mie mai drag pe lume, chiar dacă doar la examene puneam burta pe carte! Adică de ce ne băgăm unde nu ne fierbe oala?

- Gândesc că amândoi tragem la aceeași căruță/toligă de mămăligă.

- Dumnezeu mi-a zis mereu, drept Dumnezeu: -" împarte aparte tot ce scrii, cu prietenii". Eu cumințenia pământului te ascult, cu ochii și în ei văd lucirea, iubire în strălucirea minunea gândului, nemurirea în care mă apreciez și mă definesc cu ce am, eu Tom-Degețel cu cătrința și cu cămășuța albă din pânză albă, țesută cu îndemânarea țărăncii canonită de propria ie a muncii harnice, misterioase spălată, în rouă și în momentul adevărului laborios și armonios, frumos, cu lacrimi, de multă muncă, o cugetare adâncă românească-bisericească.

- Esti pe drumul cel BUN!

- Nici Bună ziua nu-mi dai, de nu știu ce suflet ai, în acest colț de rai?

- DE LA REVOLUTIE INCOACE NU MAI SUNT ZILE BUNE CA NU SE MAI GASESC.

- În România se ocrotește familia, dar de după revoluție, culmea, politicienii-s corupți și nu asigură familiei sub teii înfloriți, nu asigură ce e de trebuință, plus conștiință familiei, eliadei cu tri iezi Putin breazule și cap pătrat ce ești lup fără bun simț, fără bun gust artist și nealtruist, dinamic, dialectic fizic, ca celulă al societății mondiale. Țăranul către cel care se ține domnar:

- "Tu, de ce franț, nu meri pe unde franț te uiți cu ochii?"

- Asta ma intrebam si eu: De ce nu au tinut aceasta lectie la Casa Poporului? Sau poate Johanis a uitat cheile in buzunar si le-a luat cu el la Sibiu.

- Vichi Mânzat, Chira:-"Nu-ți place, dă-i pace! Bună ziua române, al limbii române! Îmi placi, om bun că ești, cu drept a fi!

- Starea actuala a Culturii. O tema ca un ogor nedestelenit in care ar merita intrat cu plugul, cu desfacrea produsele pe piata presei literar-culturale... „Elitele” dezgustătoare promovate de statul eşuat şi de mass-media.

- Asta-i de discutat, Potlogarule! De ce România e groapa de gunoi a lumii? N-avem bunul simț, oameni buni?

- Sufletul e o frescă istorică.

- Stimată doamnă Melania, Aștept un răspuns din partea domniei voastre și sper să fie de bun augur! Mulțumesc și ținem legătura! Cu respect, Albert

             Distinsă doamnă Melania RUSU,

      Lucrez la un proiect ! Am o rugăminte la domnia voastră și anume să citiți un text, de pe monitorul computerului, să fie înregistrat video, ca exemplu cu un aparat foto sau telefon mobil ca apoi această înregistrare să fie postată de mine, după ce va fi prelucrată pe Facebook și pe You Tube. Înregistrarea audio o să fie trimisă la Asociația Nevăzătorilor din România cu care eu colaborez. Mama mea la sfâșitul vieții ei a fost nevăzătoare… Vă trimit o strofă dintr-o poezie scrisă de mine. Poezia are 33 de strofe și fiecare strofă va fi citită de altcineva.

  Iată strofa:

                Cu telefonul mobil fermecat

                Uitând pe cei din jurul nostru.

                În grădină florile sunt unicat     

                Întrecându-se în culori pentru          

 

Mulțumesc anticipat tare mult pentru înțelegere și ajutor!  Cu prietenie, Albert, adică Adalbert GYURIS

- Mult Stimate Prieten, Albert, Am avut două zile de program în comunitate și pentru a mă concentra la un răspuns amplu nu aveam liniștea necesară. Cer scuze.

 Tatăl meu era semivăzător aparținând de Asociația Nevăzătorilor de la Timișoara. El avea  un moral f. bun fiind credincios, Eu eram asistenta lui  benevolă și acea perioadă mi-a adus completarea anilor la pensie, fiindcă eu întrerupsesem  serviciul o perioadă din cauza creșterii copiilor. Cum am moștenit longevitatea de la tatăl meu-am 92 de ani- în ultima perioadă  trec prin tot felul de surprize datorate bătrâneții. Oferta Dvs. mă tentează f. mult , dar nu pot vorbi bine. De ce, sau din ce cauză? Vaccin II covid, o iritație a stomacului  nervos care produce un reflux gastric și o căzătură care mi-a secționat un nerv din  centrul vorbirii.

 Deci , deși aș fi dorit din tot sufletul să mă afirm și în lucrarea Dvs. sunt nevoită să absentez. Eu îmi mai păstrez funcțiile de redactor extern la 6 reviste și   la două posturi de vicepreședintă, chiar onorific, zic eu, din care una la ASRAN, Asociația Scriitorilor din America de Nord, datorită faptului că nu  îmi este afectată nici gândirea , nici puterea de creație, iar Fiica, legată și ea de această Asociație,  îmi citește lucrările în fața publicului, când este cazul. Interesant este că în ultima perioadă, ca Ambasador literar Limba Română și nu numai, primesc f, multe diplome, care îmi produc bucurie, numărul lor trecând în perioada 1974-2o23, de patruzeci, plus un număr mare de atestări, laude și premii. În aceste condiții sunt f. onorată privind propunerea Domniei voastre, dar sunt nevoită de împrejurări ca să  renunț la această onorantă invitație. Mă bucur de faptul de a vă găsi mereu un om bun alături de frumoasa familie, Doamna Doinița și față de societatea care are alte priorități  pe care le știm, societate care trebuie ... ajutată...  Cu mult drag și stimă,  Melania Rusu Caragioiu. P,S, Am dat o știre mai largă acestui răspuns spre a se cunoaște din preocupările frumoase ale Domniei voastre. MRC

- vis și cugetare DE ben todica, versuri MARIANA GURZA. Un fotoaudioclip recitare la versurile poetului la propunerea Bibliotecii Mihai Eminescu din Cringila, Australia: IOAN MICLĂU-GEPIANU: POEZIA DE SUFLET A POETEI MARIANA GURZA - Moto: ”...Precum umbra e vestirea luminii de lângă ea; / ”...Precum zorii dimineții – încheierea unei nopți, / La fel și tristețile deschid bucuriilor așteptatele / lor porți! (I.M.Gepianu) = Noapte de vis și cugetare ~*~ De jur împrejur / singurătatea / și universul ei rece, / albastru.

- Excepțional, dragă Ben, excepțională și plăcută recitarea frăției tale, dedicată ilustrei poete Marana Gurza, cu propriile ei versuri!

- Datorita fratiei voastre, Ben

- Îți mulțumesc din suflet, Ben. Zi luminoasă! Dorina

- Frate Ben, vă mulțumesc din suflet că v-ați amintit de sufletul candid al celei care a fost regretata subtilă poetă Mariana Gurza. Mulți dintre noi, grăbiți și prea ocupați cu probleme materiale, nu mai avem când ne ocupa și de suflet și memorie. Aveți o memorie brici și un suflet nobil. Domnul să vă binecuvânteze! NM.

- Privire spre univers. Adrian Munteanu

- spre vers

- Multumesc distinse domn si frate in Duh, draga Nicolae Matcas, Cu iubire, Ben Todica

- Ce înseamnă armonia-n casă, în ritmul tău, cu asonanță și rimă, cu performanță fără durere domnule, binecuvàntare, voință și bunăcuvință, domn politeță, în Mere pădurețe, eleganță și noblețe, cu moral, normal și inspirație, în socio-binețe, cu naturalețe și gentilețe? Ești om cu tact și cu fler, că dacă vrei și dacă îți vine să fluiri apoi fluieri bre Iononeb, român pe românește, în culori și valori tam nesam. Șiați, cum să nu știți, că omul, cât trăiește, învață, nu-i așa? Stadivarus, n-avea ce avem noi (în filmul: pilula albastră elexirul tineteții).

- Oamenii frumoși sunt oameni mai „bonelu”.

- La tine e rutină, experență, când se bat câmpii cu floricele pe câmpii. Cineva se face că plouă și bobița ouă pagube! În casa părunților și a bunicilor nimeni pe nimeni nu împinge din spate, că ai mei, dragii de ei, au doar vorbe și sfaturi, dar toate de bine, mobilizând binele..., că binele, ca bine experimental e vorba de bine! Ce înseamnă să-ți trăiești toate emoțiile integru și total, Ben-Mere pădurețe, cu noblețe, extra delicat, cu performanță, fără blam ca Simona Halep. Noi, după cum știi convins avem aceleași gusturi. Tu m-ajuți, că și eu te pot ajuta. Prin mine ai aflat de mine și Vica, de alean și despre dragostea noastră, iar tu, bărbosule, cumințenie a ce-i iubire și pasiune, între tine și Ming și mă încânti, botezatului, dar nu mai breaz ca Mitru cu Mitruța, niște țărani a lui Dinu Săraru pe la Cornul Caprei, încurcând dacă a încurcat cândva ceva, iacă niște ițe comuniste și, tu știi cum se motroșeau lucrurile, fără ca acuma cosmopolit, geniu pustiu, să fie, iacă, mai breaz, mai ferm și mai concins, mai cu sens, rug aprins, flacără, flacăra Adrian Păunescu mai Manifest sănătate a pământului, că ce avem noi cei născuți și o viață trăind tot la sat, la țară sănătos încăpățânat, cu pipăit pipăind ca un Toma necredinciosul rănile lui Iisus, incredibil, dar adevărat trăind ca un Ion/Pavel, cu revoluție și sens, tot hrănit, tot la sat, la țară ca un Dan prozatorul Câmpiei Transilvaniei, Tritiu, Turda. Viața-i cu bucurie, ițe și peteici încurcate, la disperare  ca la discretul Da'Vinci, în cod codificat. Cum citesc o carte, cum o iau pe drumuri, si lucruri și, cu idealuri. Expresie divină a iubirii: buzele lui Vica ca o inimă, gen maximă. Vica trăind cu mine fiorii dragostei, vroia să palpeze ce fel de om, cum Toma a simțit, cu buricele degetelor, să simtă pe viu, rănile, talismane umane argint viu, răni sângerânde al acelui mai iubit, în drept la veșnicie, în omenie, bonus și nemuritor Iisus, în fericire, cu înviere, de moarte mai presus, spre El, speranță, că eu eram cale, credință și speranță-Eminescu în speranță, că habar n-oi avea ce-i să mor vredată, în țara-Carpații uniți laolală, deși în zidire-s pâine de o ființă și cu inimă de piatră, dar trăind cu adevăr și viață, cu cale pe cale, în viață și cu adevăr, cum rar esență și conștiința, conștință, cu știință-istorie și lecție de viață. Era soarele și luna, era întodeauna, avea voință și un mod de viață, era Vica, întotdeauna, dialectic era un spectacol mirific și magnific, pragmatic, eu certific logic, cu logos frumos. Problema e o dramatizare a vieții,cu adaus de elexir,inteligență artificială cu globalizare, că noi, cu toții am fost mici și avem amintiri. Tu, ce mai faci, amice (care-i demersul tău?)

- Pace!

- Cum faceți să scăpați de grijă?

- Ciocu-n nisip. Cum s-a născut ideea a ramas gravida.

- Trădătorii, politicienii vând resursele, aurul, pe nimic, vând și au vândut bunurile, economia, industria, distrugând pădurile, industria, făcând crize, găuri negre și pricazuri, au vândut bunurile aproape pe nimic, au făcut mare pagubă, o mare derută, în drept de a fi. Ne-am cosumat aiurea pe nimica, făcând gafe și aiureli, greu de uitat. Omul prin iubire salvează o lume, că omul e o minune de lumină lină. Vica-mi da aprobare-putoare, sărutare, o scrisoare aprobare. Cuvintele și blamul e de prost gust a politicii românești, dar avem un vot, electoratul e în freamăt în vàltoare, în mișcare cu nepăsare, în lepădare o dezinteresare (oamenii au început simțind că au simțit să obosească, să ostenească).

-  Mult Stimați Colaboratori, Cer scuze pentru întârziere. Am trimis o carte la o editură și fiind obosită sunt nevoită să renunț la această frumoasă și atractivă invitație. Trimit mesajul Domniilor voastre împreună cu doriri de bine și succese, altor colegi. Cu stimă, Melania Rusu Caragioiu

- Mulțumesc! Nu știu cum să zic, că în loc de distrațcție, nuntă, pe fată, l-a costat viață, că după excursia la Cheile Turzi, pe fată a costat-o viața frumosul din natură a alunecat-o pe fata din Miehăieșt, când eu încă suflet de copil am lucrat la dispensarul veterinar din Năsăud, în castel, din castelul de aici luându-l ca inspector șef pe doctorul vetetinar aducându-l la Cluj la ispectoratul Veterinar forțat înmânâdu-i-se ideal cheile de la birou ca să fie șef al Județului Cluj, că era mare șef specialist, în profesia de medic veterinar, Precup Ioan. E lucru bine, maiastru întocmit, om iubit și în România lui-Adam-Burebista și genialul, general/ amiral Decebal și Eva-Ave maria de România, cu Ciocârlia savurându-și măreția (îmi înțeleg acuma și eu durerea de România, că nu-mi scapă nimic din opera omnia Mere pădurețe! Previziunea e că Tudor Chirilă e nenorocire în iubirea lui, cum o pupă, îi rupe ei gura, chiar dacă nu-i face pe plac. Smiley am momente de melancolie de tristețe și de singurate (mă simt dement, zice la Vorbește lumea).

- Mult Iubită Doamnă, Elena Mitru, Surpriza a fost mare și foarte plăcută, Cele trei cărți sunt o bucurie a creației și a cititorului. M-am și repezit asupra cărții ,,Anotimpurile copilăriei”  După ce se va ,,dospi” prima impresie, voi scrie spre publicare în Australia o cronică. Am făcut și eu un asemenea gest față de 20 de reviste și ani de zile eram tristă că nu am primit răspuns de mulțumire decât de la Biblioteca Academiei și omagial de la bănățenii mei. Surpriza a fost de curând când am cercetat în Google și am văzut că redactorii respectivi m-au onorat puiblicând la timpul respectiv cronici asupra PDF-urilor cărților mele prin colaboratorii respectivi , care apar cu numele onorant în mesajele respective din Google la apelativul MRC scris de mine clar și copilărește, pe larg, despre întrebare. Deci, după ce voi citi și voi scrie, voi împrumuta aceste cărți și  unor colegi spre delectarea și ,învățătura” care se desprinde din ele, iar dacă au inspirație  vor și scrie impresiile lor. Am eu o înclinație, prinsă din cărțile citite și pedagogia învățată, de a oferi destul de subtil învățături folositoare în ,,subsolul ascuns” al creației, pentru că zicala admisă univeral este ,, nu poți învăța pe nimeni nimic. El trebuie sau se încăpăținează să le descopere singur cu orice preț...” Vă mulțumesc mult pentru cărțile Dumneavoastră, Autoarea Elena Mitru  primite acum cu bucurie: ,,Anotimpurile copilăriei,” ,,Scena vieții”, ,,Ore și hore românești” Pun alături aceste  cărți lângă colecția de cărți primite de la Eugen Enea Caraghiaur, Flavia Cosma, Ioan Miclău Gepianu, Adrian Botez, Alexandru Cetățeanu, Alexandru Stănciulescu, Veronica Balaj, Ion Anton Datcu și multe alte cărți unicat cu dedicație. Cu distinsă prețuire, mulțumiri și îmbrățișări, Melania Rusu Caragioiu

- Giani KirițĂ e cu joc, în joc,de glezne, drept Dumnrzeu, cu drept Dumnezeu e iubire, cu fericire, e și Dumnezeu E. Ai devenit cinic/tragi de tine ca să mergi la lucru și să scrii la Mere pădurețe (în ce stadiu ești cu următorul capitol la Mere pădurețe ori tu dai vina pe ceilalți, deși cei din jur n-au nici o contrbuție puicărind pe lângă Ming? Nu te laudă nimeni pentru ce faci?) Cum, cu ce compesezi frustările din copilărie?

- In copilarie nu am stiut de existenta lor. Eu am trait copilaria!

- NEOBOLSEVICII de Ben Todica, un text de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU. Un videoclip citire la textul scriitorului intitulat: Ce n-au reușit bolșevicii, reușesc neobolșevicii: să distrugă Românismul și Ortodoxia = „Nu dor nici luptele pierdute, / nici rănile din piept nu dor, / Cum dor acele brațe slute/ care să lupte nu mai vor.” (Radu Gyr, Cântec de luptă)

- Dragă BEN, Mi-au atins sufletul aceste versuri, pline de adevăr. Că dacă comuniști de dinaintea ”revoluției” de răsturnare a lui Ceaușescu, au făcut ei ce-au făcut, și bine și rău, ăștia de după revoluție, neocomuniștii, au făcut  și fac prăpăd din țară și credință. Dar, românismul are un Dumnezeu care ne va trezi din adormire. Doamne ajută! Cu drag și frăție, Ioan

- Mulțumesc din suflet. Zi liniștită, dar împlinită! Dorina

- Voce distincta si plina de farmec, frumoasa, romantica. Vocea e naturala, talent de la Dumnezeu. Nu vine de la oras si nici de la tara sau OXFORD, Ci din dragostea parintilor, Ben

- Sunt trăiri care rămân actuale, ba chiar dor mai mult. Adrian Munteanu

- Ai argumente foarte intelectuale, cu dealu mai la deal și, valea mai la vale, după cum poetic e mai mulțumit Mircea Vaida Voevod, fiul lui Alexandru Vaida voievod, prim-ministru, din Bobâlna, prim ministru și după marea unire, al României profunde și al României Mari. Ca pirații, când ridicau stegul piratesc pe catarg și bătrânu, lupul de mare era un navigator temerar imaginat ca Martin Eden, de scriitorul Jak London, un om care descria cum se mănâncă elegant, orășenesc, că și acest mod era o mare artă aflu, în casa lui unchiu Toma Stănescu, ofițer în al dooilea război mondial și în casa mătușii Elvira Ferghete, educatoare, iar tată-su Petru Ferghete învățător ca tată-su Ioan Rătundeanu-Ferghete, Petru căzând ca Ecaterina Teodoroiu, căzând eroic în 1915 și frate-su George Ferghete emigrant în America va afla de moartea fratelui său deabia după înfăptuirea marii uniri, câțiva ani mai târziu prin 1918.

- Pentru noi amândoi e Mere pădurețe.

- Fuego, cântă:-"Tu ești numai pentru mine, ești rău și bine, ești pentru mine. M-ai luat mai pe deal, mai după șură.

- EXCELENT RECITAL, IMAGINI MINUNATE... FELICITĂRI, MAESTRE BEN !!! Ion Lazu

- Tu Ben, ești om foarte ambițios și om foarte talenta, cu talanții îmulțiți, sporiți și înzeciți ca la pocăiți zeciuiala, din averile lor măsluite și jonglate, manevrate și șmanglite, vorba romancierii Olga Brașoveanu, vocabular în mare trombă și la modă poliținești, un limbaj uzual ca de circ și pâne, limbaj milițienesc de două pițule, bre, omule, din Puiești, Iezer-Vaslui! Cineva ar înșela și pe rege, dar acuma înseală mișește pe domnul președinte, tovarășe cetățean al României generoase, în bunătate și cu sănătate, o românie profunda, tainica și o mare-Românie de pâine și de pace, Românie cu liturghie-n spice cu grâul cu bobul cel ale mai ales, în România cu rost de popor, a românilor, Românie, cu rânduială crucială, pe verticală, în trăire artistică, creștinească, pitorească și cu frescă în fericire imnică a națiuni, după cum grăiește românește în culori și în grai cum grăiește în română pe românește și bisericească/păsărească și în poezească genial-Eminească și fără egal, emoțional-național, raportată emoțional, la monumental, magistral și regal la istoric dialectic, filozofic, unic și specific, raportată magistral la universal!

BONUS IISUS DE MOARTE MAI PRESUS

Mai țin minte vorbele și sfaturile, în măreția lor: ziceri ale României profunde, tainice, puf al păcii și a muncii voinice și harnice specifice, vivace și unice

si sfintei de Românie, cu omenie și,

în cânt sfânt, în de cânt, cu armonie de privighetoare și ciocârlie

și a lui Ioan și Marie,

de Dumnezeu citire și bucurie

și de Sântă Marie, de Românie

mari,

al României proverbiale, cu bonus de zile și de viață îmulțită în talanț și zile,

cu adevăr și binele-luceafăr astral,

numărat,

în veac și în vecuri

bonus Iisus de moarte,

mai presus!

*

- Nu te inteleg. Ai materiale in cele 80 de capitole de Mere padurete APARUTE PE BLOG pentru 10 volume de 300 de pagini. Ai publicat...CATE?

Trebuie sa planifici sa apara macar cate una pe an. Eu ca sa adun pentru un capitol trebuie sa culeg cuvintele sau fraze si propozitii trimise in emailurile tale de peste an o saptamana si o fac pentru ca vad grauntele de suflet din ele. Fiecare capitol are 50 de pagini A4, ASTA EGALEAZA CU 100 DE PAGINI IN CARTE, Deci GOSPODARESTE-TE si PUBLICA. Eu iti adun cuvintele si iti fac scheletul tu nu trebuie decat sa-l finisezi ca e copilul tau. Poti sa tai din texte, sa re editezi daca nu-ti place ceva si chiar numele meu nu trebuie sa apara pe coperta pentru ca e cartea ta. Eu sunt doar ca sa te sustin. TU ESTI AUTORUL. Inainte te indemnam cu SCRIE PAVELE, acum te indemn cu PUBLICA PAVELE. Poate se merita: Dute cu materialele la Pr. Barda si fa-i cateva donatii si cred ca vei avea cartile aparute - INCETU.

- Eu, Potlogar de meserie, declar: nu e potlogărie!

- Tu, nu ești om de paie, dar parcă e prea mult omule, pentru mine, un cult a ce mult te-am iubit, Zaharia Stancu marele desculț, Darie, pe la 1907 și apoi rădăcini amare, Pădurea nebună; Ce mult te-am iubit; Prin cenușa imperiului; Vântu și ploaia, Roza și multă poezie și ziaristică.

- Stimată doamnă, Stimate domn, Ne face o deosebită plăcere să vă invităm la o nouă seară culturală la consulat, prilejuită de prezentarea ultimului volum de poezie al autoarei Liuba Sârbu, biochimii paralele, o carte-audio în lectura marii actrițe Maia Morgenstern. Evenimentul va avea loc în data de 10 octombrie 2023, orele 18.00, în sala de conferințe a clădirii consulatului (etajul 15, Bulevardul Sherbrooke Vest, numărul 1010). Această activitate este organizată de Asociația Culturală Română din Montreal și susținută de Consulatul General al României la Montreal și Ambasada Republicii Moldova în Canada. Invitația este valabilă pentru 2 persoane. Cu stimă, Cristina Marinescu, Gerant interimar,

- Cum aș putea și eu audia acest minunat recital?

- Sigur va fi pus pe You Tube si-l vei putea audia.

- Dumnezeu să vă ajute! Frumoase cuvinte și cuminți vorbe are cu puteri din puteri, de oameni profunzi cum zic prin vremuri și vrem, cu zbucim și trăiri, cum rar de români, străbuni în rotiri limpezi, lucizi, cu drept de a fi, oameni pentru oameni.

- ,,Doamnei Melania, Cea mai frumoasă Icoană a Culturii Române. Am dori mulți să ajung venerabila vârstă ce o aveți și limpezimea caracterului ce VĂ caracterizează. LA MULȚI ANI CU SĂNĂTATE ȘI NOI SUCCESE. Cu mult respect și aleasă prețuire, Ioan Miclău-Gepianu, Australia.

- Mult Stimate Domn Scriitor Ioan Miclău-Gepianu, Îmi place mult ceea ce spuneți despre scriitoarea Vasilica Grigoraș. Privind eu de-a lungul timpului spre cei care trăiesc în estul țării și aflând unele ziceri despre puterea polilor cu unde magnetice benefice dinspre Muntele Ceahlău și leagănul basarabean și dinspre cetățile și  mănăstirile de acolo și enumerând personalitățile din literatură, cultură și știință am ajuns la concluzia că acea zonă este binecuvântată prin nașterea de făpturi deosebite. Făpturi pline de talent , de omenie și cu dragoste de neam. Maestrul Ben Todică este  din Vaslui, pleiada mare a scriitorilor români sunt din partea de est a tării, artiștii și poeții veniți din Basarabia  o dovedesc cu prisosință, iar mai nou și draga noastră Vasilica Grigoraș. Avem nu un singur sfinx benefic ci mai mulți în multe zone ale României. Avem o țară plină de oameni de seamă, cu,  oameni plini de daruri, daruri din care au oferit omenirii.

Uneori suntem asemănați cu ciobanii, greoi la eticheta nobilă, dar  noi nu am avut  perceptori  în educația copilului spre noblețe, am avut doar ocupația de a munci cu mâinile goale sau cu unelte rudimentare, trăgând chiar plugul de lemn cu niște corzi legate de trup, deseori flămânzi spre a preda altora rodul muncii noastre, dar cu dorința în suflet de a ne păstra glia străbună. Și acestea se petreceau în timp ce alții huzureau, se instruiau  și erau preocupați de eticheta mondenă a vremii respective. Să audă toți acestea  și să ne mândrim  cu marile rezultate și performanțe la care am ajuns după atâta zbatere, muncă. lupte și adevărată sclavie... Doamne ajută-ne și în viitor, Melania Rusu Caragioiu

P.S.Cuvintele frumoase de alături, pentru care mulțumesc mult, cuvinte pe care mi le adresează Domnul Ioan Miclău-Gepianu, referitor la Coperta cărții ,,Cântați, poeți cântați” de Melania Rusu Caragioiu, referiri pe care nu voiesc să le șterg din acest mesaj amplu, se datorează apariției acestei cărți jubiliare alcătuită din poezii scrise la Cenaclul de la Consulatul General al României- Montreal- Canada, Cenaclu condus de Consulul general Victor Socaciu în perioada prezenței sale în Montreal.

- Frate Benule, ”Vălul cumințeniei” cu versurile distinsei poete Vasilica Grigoraș, ne dezvăluie frumuseșea interioară, sufletul curat, limpede și deosebit de uman, al eminentei Poete, VASILICA GRIGORAȘ. Mulțumes Ben pentru acest videoclip trimis. Ionica din Gepiu.

- Cum face Putin o lume nouă schinguuind și omorând, făcând: om-ucidere  nobil !?/serios stres de schizofremie, dement și sadic omorând oameni ucrainieni, scăldându-se în suferințe și în lacrimi sânge și în umiliri, prin războiul lui bolșevic în burghezist și capitalist-neocomunist, cu nimic omenos, ci cu totul hidos și, monstruos și necuvios, necuvincios, că Putin e om fără suflet ca suflet mort, din suflete moarte și antihrist/ Gogol fără esență și conștiință de om bun, cumsecade ca animalul acesta cu imperfecțiuni, dar fără simțăminte umane, că-i a nabii dihania ciudată alcătuită din conteaste diabolice, fără nimic delicat, că insul, individul invidios n-are delicatețe în poezie și delicatețuri ca poetul Mircea Dinescu, o personalitate distininctă, distins în delicatețe și nonșalanță noblețe ca noi, cu deosebire în Mere Pădurețe ca orice lucru minunat, un dezlănțuit, Mircea contra lui Contra răului, blestem social asupra răului din conjurația din jurul uman și social (că nu ne mai fluierați și, dacă vă vine imens, cu sens să fluierați și să dansați Isaia ca cei botezați, să fluierați săriți de pe fix și să săriți în biserică!) Spui adevărul:

- "Adevărat, vă spun vouă ca blestem a iubirii lui Liviu  Rebreanu, în romanul Ioan !"

- Serialul Gropa se petrece în Giurgiu, în timp ce Groapa lui Eugen Barbu își mănâncă mălaiul și-și trăiește traiul în hârtoapele, gropa unui BUCUREȘTI, ÎN FORMARE, București liric de început, încă groapa. Filmul serial cu Firicel și Celentanu, Las Fierbinți, nui-nici cum un film de comedie, dar nici nn film serios ca Moromeții lui Marin Preda, un film capodoperă, că tot conținutul, tematica, lasă de dorit, nu-ceva la ce de anume, ne-am fi așteptat la sfântul Așteaptă/la sfântu Sisoe-Topârceanu. Un film serial fain e filmul polițist, austriac Comisarul Rex. Totul în filmul Rex e incredibil, e plauzibil, clar ca Bună ziua, că în sufletele noastre avem loc și pentru un tovărășesc Bună Ziua. Noi prin narațiunea noastră vrem să indentificăm personalități artistice distincte, proieminente  și cu adevărul lor artist, altuist și optimist, de înaltă moralitate, cu simțăminte și de bun augur, cu bun gust și de atitudine înaltă, ireproșabilă moralitate de tradiție românească, din linia întâi a vieții.

- Ce ne pune în mișcare, hai spune? De ce disperarea naște veșnicia, cu vrednicia și cu poezia?

- Oamenii fac multe pentru banii, dar nouă cine ce ne dă că ne silim, că ne străduim să scriem creeind, pentru ca națiunea să ne fie înțeleaptă și să fie fericită, instruită și educată și ca țară cuminte și cu minte așezată? Mi s-o făcut așa dor de dor de voi, prietenilor cu rost de popor cioplit brustur, că sub frunza lui mare și lopoșă se ascundeau în grabă, cu grabă puișorii cloștii se tupusteau puii de uli, gaie în curtea bunicii și a bunicului, un fără egal, că-s îndrăgostit de voi, prieteni români pământeni, duși în pretutindeni înstrăinați în credința că în cele străinătăți e mai bine între străini, uneori cu obiceiuri și tradiții proaste și voi ca români sunteți la rău și la bine cum se cuvine, slugoi la dârlogă, robi cum s-ar zice la stâpâni ca Gorki, tovarăși, căluză drept Dumnezeu, mereu cu Dumnezeu înainte fără conotații de sex, or alte conotații vulgare-nepopulare, super tare, nu-i așa? Natura și cititul dă emoții și satisfacții, îmi dăruiește competiții și complicații, în mentale filozofice ecuații.

PR-F&BT.