Miniaturi vocale pe versuri eminesciene

Prof. Valentina Lupu

            La editura  Magic Print Oneşti în 2014 a apărut o carte foarte consistentă şi unică întitulată “Miniaturi vocale pe versuri eminesciene – romanţe şi lieduri” de Gheorghe Sărac, în format A4, cu 440 pagini conţinând partituri muzicale.

            Volumul este prefaţat de profesor universitar doctor Viorel Cosma – doctor Honoris Causa al universităţilor de artă din Chişinău şi Iaşi, sub genericul “Poezia eminesciană, hrană spirituală, esenţială a muzicii româneşti”. Face sublinierea că versul eminescian este prin el însuşi muzică şi că abordarea sub aspect muzical este extrem de dificilă şi nu la îndemâna oricui. Însuşi George Enescu care aprecia încă din copilărie poeziile luceafărului socotea piscul eminescian mult prea înalt spre a fi cucerit cu mijloacele tehnice chiar performante ale muzicii.

Teama lui Enescu de a nu se ridica la nivelul poeziei eminesciene era una comună în rândul muzicienilor aşa încât abordarea muzicală a versului eminescian era o adevărată provocare.

Volumul alcătuit de Gheorghe Sărac conţine 144 romanţe şi lieduri grupate în patru secţiuni;

 – romanţe pe versuri de Mihai Eminescu – 80 (voce)

 – romanţe pe versuri de veronica Micle – 6 (voce)

 – lieduri pe versuri de Mihai Eminescu – 52 (voce şi pian)

 – lieduri pe versuri de Veronica Micle – 6 (voce şi pian)

            Ceea ce este remarcabil în alcătuirea acestei adevărate antologii muzicale este şi faptul că adună la un loc partituri ale mai multor muzicieni pentru aceiaşi poezie, ceea ce sub aspectul diversităţii percepţiei muzicale şi a drumului parcurs în timp, condensează în paginile sale o adevărată istorie. Chiar dacă există o diferenţă între poezia eminesciană şi a lui Veronica Micle autorul aşează inspirat 12 romanţe şi lieduri aparţinând poetei, tocmai pentru a sublinia şi prin vers şi cântec celebritatea istorică a cuplului. Pentru lumea muzicală şi literară, apariţia acestei antologii, reprezintă un adevărat eveniment de cultură prin care generaţiile tinere pot cunoaşte valorile noastre şi că prin această realizare ne ridicăm la nivelul marilor culturi.

            De altfel Gheorghe Sărac, unul din oaspeţii constanţi a meleagurilor noastre din ultimii 20 de ani, este o voce cunoscută a romanţei şi liedului românesc prin interpretările înregistrate şi difuzate în massmedia noastră, inspirate atât din lirica eminesciană, cât şi din lirica lui Vasile Alecsandri, George Coşbuc şi Octavian Goga.

Pasionat în opera sa de conservare şi redare a ceea ce are mai valoros cultura noastră, Gheorghe Sărac se dovedeşte şi un inspirat culegător de bijuterii muzicale pe care le pune la dispoziţia interpreţilor, de o manieră profesională şi artistică. Prin această operă Gheorghe Sărac parcurge încă un pas important în cunoaşterea eminesciană, cunoaştere la care trudeşte de aproximativ 20 de ani prin contribuţii importante izvorâte din patriotismul şi naţionalismului său nedezminţit.

Încheiem prin ceea ce muzicologul Viorel Cosma observa în finalul prefeţei sale “orice partitură pe versurile Luceafărului poartă o fărâmă din sufletul lui Eminescu, omul nepereche al culturii româneşti, care a respirat atmosfera muzicală a timpului său” fiindcă, după cum spunea Slavici “prin toate fibrele lui cântau natura şi iubirea, pădurea şi izvoarele, păsările şi astrele. Cânta până şi masa lui de brad, iar el cânta… scriind”