Cu iile în sărbători

 (de Sânziene)

Elena Armenescu

Când oamenii erau curați

La suflet, la pământescul trup

Sub semnul divinității adunați

În fața bordeielor de lut

Sub razele sale, mângâietor

Soarele cu duioșie le arată

Mândrețea fascinantă a florilor

Care încântă ochii de fată.

- Vă iau cu mine, nu doar în gând

Am să vă cos pe cămașa mea

Zice o fată frumoasă râzând

Și prima iie din cusătură se ivea!

De-atunci suratele, la întrecere

Cos pe ascuns să nu li se ”fure”

Modelul zeiesc pentru petrecere

Ori cadoul unic, ales pentru mire!

Cusută cu drag, fir lângă fir,

Ori cu fire-ncrucișate iscusit,

Printre frunze, vesel trandafir,

Dorul - în râuri de flori împletit!

Cu iia și cu fota – înveșmântate

Crezi că sunt zeițele pământului

Făpturi - prin strai și grai purificate

Prin dans, aduc ofrande cerului.

Alături de flăcăii viteji, visători

În straiele cusute sub opaiț, seara

Doar joc și cânt în sărbători

Răsună în tot locul primăvara.

Când florile vestesc că vin ielele

Când soarele urcă până la zenit

Petrec românii cu Sânzienele

De dimineață până-n asfințit!

Toamna, când dă mustul în vin

Și frunzele în bănuți aurii

Încep nunțile, iar iile din in

Scoase din lăzi, atunci să te ții...