e un protest impotriva ipocriziei
laice, politic corecta occidentala. Dupa Vladimir Putin, seful Federatiei si
Bisericii Ruse, protectorul tuturor greco-ortodocsilor, cauza conflictelor
est-vest este generata de esecul anului crucial1989, de cand refacerea unitatii
crestine, opera lui Mihail S. Gorbaciov si Fericitului Ioan Paul II, e
degradata la una tehnico-financiara, fara Dumezeu. Motive de neintelegere se
gasesc usor, daca nu era Ucraina se gasea altceva, constata Putin. Asta e
valabil in aceste zile si la conflictul dintre greco-ortodocsi si institutiile
creditoate occidentale.
Ce se intampla de fapt in Grecia?
UE/FMI/BCE asigura ortodocsilor un nivelul de trai occidental in speranta ca ei
vor adopta un nou sistem social-politic pe baza codului canonic romano-catolic
modernizat si actualizat (acquis-communautaire), cu toate ca falimentul
doctrinei modernization without westernisation, modernizarii fara
occidentalizare, este cunoscut si verificat in zeci de tari
Dar occidentalii vor sa eludeze
refacerea unitatii crestine cu o subventionare fara de sfarsit … ad calendas
Graecas. Piata neagra, coruptia, evaziunea fiscala e in Grecia la ordinea
zilei, iar cea mai mare si bine platita administratie europeana (termenul de
comparatie find PIB-ul) n-a reusit, in ciuda promisiunilor, sa colecteze 70 de
miliarde de €. Pensiile sunt in Grecia de patru ori mai mari decat media UE
(dupa PIB), iar pensionarea incepe cu opt ani mai devreme decat in Germania.
Economia nu-i competitiva. 50% din tineri sunt someri.
Dupa cinci ani de situatia
falimentara, cu un stat si o economie incompatibila cu normele vestice, Grecia
poate reveni la moneda nationala Drahma, la devlorizare si recastigarea pe
aceasta cale a competitivitatii economice si mai ales la eliminarea somajului de
masa. Institute de cercetare din Oxford si München au analizat situatii
similare in 70 de tari si favorizeaza aceasta politica economica pragmatica.
Interesul pentru solutionarea
falimentului greco-ortodocsilor depaseste insa cu mult cele 2%, cat este economia
Grieciei in UE. In primul rand este un experiment, care va fie extins la toti
ortodocsii. In al doilea rand un esec destabilizeaza flancul sud-estic al
continentului, cand Islamul si Rusia sunt in stare de razboi, ante portas. In
al treile rand, anul viitor are loc Sinodul Panortodox, de la care nu numai
papa Francisc asteapta refacerea unitatii crestine si noi perspective comune.
Pentru a intelege intreaga
dimensiune a situatiei din Grecia este indispensabila atat raportatea la
Chestiunea orientala, cat si la punctul de vedere a Bisericii Ortodoxe. De
accea anexez: Cred(o) & Cred(it); Greco-ortodocsii si negustorii de
popoare; Catre popor. Enciclică a Sfântului Sinod al Bisericii Greciei; Sfântul
și Marele Sinod Panortodox - 2016
Bremen la 28 iunie 2015
Cred(o) &
Cred(it)
Bremen la 18 martie 2010 in www.viorel-roman.ro
Viorel Roman: Romania 2010-2011. Falk
Verlag. Eppstein 2011, p.88-92
Uniunea Europeana cu trei
religii, credinte: catolici, protestanti, greco-ortodocsi si respectiv cu trei
traditii de drept, roman, anglo-saxon si bizantin, este ab ovo o constructie
subreda, care nu se mai bucura de credit. Cum si cat va rezista?
Pentru ca daca nava EURO(pa) la
prima adiere de vant de primavara greco-ortodoxa a intrat in deriva si
tratatele trebuie deja revizuite, atunci la prima furtuna de toamna se va
scufunda la fel de spectaculos ca Titanic-ul in timp ce propaganda si orchestra
la bord va canta seducator pana la distaritia in valuri a colosului.
1944 Churchill si Stalin s-au
inteles ca doi ceambasi pe a half-sheet paper in privinta influentei din
Balcani: 90% Anglia/USA in Grecia si 90% URSS in România. Ironia istoriei:
romanii voiau sa vina americani si grecii, rusii.
1989 Bush si Gorbaciov renunta la
Razboiul rece. Imperiul Roman de Apus se reface pasnic si greco-ortodocsii,
romanii, slavii de sud adera la UE, cu toate ca ei n-au facut parte niciodata
din Imperiul Roman de Apus, ci numai din cel de Rasarit si Imperiul Turc si fac
parte din Imperiul duhovnicesc si sobornicesc al celei de a treia Roma,
Moscova, care refuza dialogul cu Roma, capitala spirituala a Europei.
Ce credibilitate are o casa
comuna europeana in care locatoarii refuza armonizarea modului de viata, a credintei
si creditului? Paradoxal presedintele Traian Basescu este si pentru axa
Londra-Washington potrivnica Europei si pentru EURO(pa). Ca in razboiul mondial
romanii lupta si perd pe toate fronturile, apoi sunt dezmembrati in doua
colonii ruso-pravoslavnice. Rasplata duplicitatii. De data asta va fi altfeli?
Greco-ortodocsii sunt in UE de
facto tolerati, un statut pe care si de jure l-au avut de la Marea Schisma la
Conciuliul Vatican al II-lea, 1054-1965, si au o pondere neglijabila de 2% din
economia UE. Totusi ei au reusit performanta, ajutati de protestanti sa
destabilizeze EURO(pa).
Sunt constienti greco-ortodocsii
de consecintele minciuni, falsificarii statisticii? Acum tot ei dau vina pe UE
ca s-au indatorat cu peste 300 miliare de €, mai mult dacat ii tine punga.
Solidaritatea intre credinte si traditii juridice, economico-financiare
diferite, intre greco-ortodocsi si occidentali s-a degradat, la nivelul
santajului. Ca la poker, cine da mai mult?
Doua comentarii:
In serial Fraude Financiare Inocente
am publicat in noua articole, fapte si ipoteze, care permit cititorului
interesat sa completeze creativ filmul evenimentelor in curs, dupa cum se poate
observa din cele doua comentarii competente de mai jos.
1.) In fond D-ta te indoiesti ca
Proiectul European va avea succes daca, in acelasi timp (bine ar fi fost
inainte) nu se realizeaza unirea crestinilor sub indrumarea Romei. Eu iti dau
pe deplin dreptate. Bine ar fi fost sa se ajunga de mult la depasirea Schismei
(din 1054), bine ar fi fost ca populatia romanizata de la Dunarea de Jos sa fi
ramas sub influienta Romei. ( Am citit recent undeva ca slavii bulgarizati sau
bulgarii slavizati) au fost cei care au intors din drumul lor firesc aceste
populatii romanizate. Bulgariii de azi, speriati de islam, cupleaza mai bine
decat noi cu Occidentul la nivel institutional. Insa, dupa cum ii cunosc, este
foarte probabil ca totul sa fie un comportament de fatada. In ce ne priveste pe
noi romani, eu ca ortodox inteleg foarte bine (si ti-am spus-o adeseori) ca nu
sunt sanse ca, in mod spontan, autoconvinsi si nesiliti de nimeni, sa incepem
sa ne parasim traditiile religioase si sa le preluam pe cele ale crestinismului
occidental, catolic ori protestant. Foarte bine ai constatat ca nu numai ca nu
vrem asa ceva dar nici nu acceptam ideia ca deosebirile religioase s-ar afla la
baza deosebirilor de civilizatie. Iti este prea bine cunoscuta vehementa cu
care ti se resping afirmatiile si indemnurile in aceasta directie. Deci, cu
regret sunt nevoit sa-ti repet ca, desi ai dreptate, nu ai nici-o sansa sa fie
urmate indemnurile D-tale. Deaceea, eu imi pastrez separat ca unirea statatala,
oricat de greu va inainta, ramane singura cale de a depasi schizma bimilenara a
crestinilor europeni, cel putin in partea europeana ce va fi integrata in UE.
In fond, crestinismul, in final, a izbandit in Imperiul Roman doar prin
actiunea puterii laice. Ma rog, doar, ca fibra morala a crestinilor occidentali
sa nu cedeze la uneltirile mozaice, care isi vor mentine virulenta pentruca
Unirea Crestinatatii va fi cea mai dureroasa blamare a ultimlor doua milenii de
istorie mozaica, de respingere a Manturii prin Hristos.
Stefan, S. (Bucuresti)
2.) Imi place si ma bucura ca,
unele dintre prognozele mele „moi“ (deci calitative, fara cifre) din anii ’90
par sa se indeplineasca acum si probabil si in viitorul apropiat. Inca de cand
lucram pentru banci aveam impresia tot mai puternica ca, capitalismul
neo-liberal axat in primul rand pe finante, capital liber (speculativ) si pe
“consiliere” (la adresa economiilor emergente) este de fapt o excrocherie
enorma ... Decorelarea (aproape) totala intre performanta tehno-(stiintifica),
de pilda a “clasei” inginerilor, si nivelul lor de remunerare (dar implicit
acceptat de societeate!) da de gandit. Chiar si Grenspan (“the late”) a
recunoscut asta intr-un fel si chiar si public (cred ca in The Economist). Clar
ca BRIC (Brazilia, Rusia, India si China) nu prea mai vor sa se joace de-a
alba-neagrea Made in USA. Ce va urma este insa mai putin clar. O parte din societatea
ruseasca pare sa se “europenizeze” in sensul ca, populatia scade, idealuri
tipice de middle-class (Klein-Buergertum) par sa prinda din ce in ce mai bine,
nu prea se mai fac “proiecte mari” (de lunga durata). Si tendita asta se pare
ca “loveste” Rusia in mod esential, mai mult decat orice amenintare startegica,
nucleara, etc.. Celelate tari BRIC insa, asa cred eu, mimeaza comportamentul
“middle-class” poate si mai puternic, si mai deschis si mult mai colorat, dar,
in esenta, nu prea sunt afectati de acesta in urmarirea proiectelor mari si de
lunga durata. China, India (si Corea de Sud, de altfel) au programe de
cercetare in domeniul “fuziunii nucleare” absolut respectabile, in unele
aspecte comparabile cu cele din SUA si din Japonia! Si UE si Rusia au asemenea
programe, dar cu o intensitate si cu un grad de finantare care nu reflecta nici
pe departe valentele capitalului uman din domeniu si din zona! Pornind de la
aceasta situatie, am putea sugera “o noua strategie de dezvoltare”, care, cred
ca ar avantaja mult si Romania asa cum se prezinta acum: Toata Europa (inclusiv
Rusia) sa se transforme intr-un urias Disney-Land. Si intr-un furnizor de
servicii medicale si educationale (sau “de formare”) pentru lumea intreaga. Nu
ar mai fi nevoie de nici un proiect mare (riscant si de durata). De fapt o
catedrala Sfantul Petru (Roma, Vaticano) nu s-ar mai putea construi azi in
Europa. Proiectul ar fi prea lung (in timp) si prea costisitor. Banuiesc ca ar
costa cel putin 20 miliarde $ cu toate detaliile mestesugaresti. So what ? Asa
ceva nu prea ar fi nici “sozial-vertraeglich”! Cu “Amuzament, Sanatate si
Formare” ar fi de acord chiar si neo-liberalii ! Si nu mai trebuie sa schimbam
omul ! Trebuie gasita forma absoluta a telenovelei!
Klaus, S. (Oradea)
Chestiunea Orientala
Indiferent de intentii si metoda,
falimentul moral si finaciar al greco-ortodocsilor a generat o criza a
cred/itului si cred/intei, iar excrocheriile, ingineriile financiare inocente
ale protestantilor anglo-saxoni a redeschis cutia pandorei - Chestiunea
Orientala. Una din cele mai complicate probleme de istorie, care a inceput in
anul 1774 cu Pacea de la Kuciuc Kainargi / Silistra, dintre Sultan si Tar,
turcii musulmani si rusi greco-pravoslavnici, si numai aparent s-a incheiat in
occident, cu Pacea de la Lausanne in 1923.
O fantoma bantuie din nou:
Chestiunea Orientala este din nou actuala in Grecia, Romania, Moldova, Ucraina,
Crimeea, Georgia, Bulgaria, Serbia, Kosova, Macedonia, Bosnia-Hertegovina,
Voievodina, dar si in Algeria, Tunisia, Egiptul, Jemen, Arabia Saudita, Israel
/ Palestina, Irak, Siria Turcia, Irak: Cine va invinge, cum vor conlucra:
greco-ortodocsii, catolicii/protestantii, islamul?
Situatia tulbure din Balcani,
duplicitatea greco-ortodoxa, expansiunea Moscovei si interesele divergente
occidentale sunt elemental de baza ale Chestiunii Orientale. Criza financiara
greco-ortodoxa e numai varful ghetarului. Titanic-ul e EURO(pa).
O retrospectiva. Expansiunea
islamului s-a inpotmolit 1683 in fata Vienei. Petru cel Mare incepe cele opt
razboaie ruso-turce 1710-1878. Occidentalii nu accepta insa inlocuirea
Sultanului turc cu un Tar ortodox. Asta a fost sansa turco-musulamanilor pina
la razboiul mondial I, dupa care s-au retras in Asia. In Europa le-au ramas un
cap de pod, Istambul si enclavele musulmane formate de bosnieci si albaneji.
Sa nu pierdem din vedere ca
pentru lichidarea dominatiei Belgradului asupra romano-catolicilor si
musulmanilor din fosta Iugoslavie, NATO s-a luptat un deceniu si ca turcii
profita si azi de discordia dintre crestinii si vor iar sa intre cu un cal
troian islamic in UE, un proiect sustinut vehement de dusmanii Europei de peste
Atlantic.
NATO, occidentalii au o comanda
militara unica dar interesele difera. Francezii fac cea mai subtila politica
greco-pravoslavnica si turco-musulmana, pentru ca nu pot umple vidul de putere
pe care l-ar lasa in urma un dezastru. Engleji urmaresc un echilibru de forte
favorabil. USA iau taurul islamic si pravoslavnic de coarne. Berlinul se
intelege cu Moscova, care face mari concise germanilor. Pe de alta parte, rusii
panortodocsi ii sustin pe panslavisti balcanici. Conflictul dintre catolici,
protestanti, greco-ortodocsi si musulmani ia forme diverse si capcanele sunt la
tot pasul. Un nod gordian vechi de trei secole pe care ori il va taia, ori va
esua proiectul EURO(pa)?
Notiunile cred/o & cred/it au
aceiasi radacina si una fara alta nu prea merge, mai ales in sfera
economico-financiara. De aceea criza cred/intei si cred/itului generata de
duplicitatea atavica greco-ortodoxa fata de occidentul latin, sprijinita de
speculantii anglo-mozaici a readus in actualitate Chestiune Orientala. Dialogul
dintre ortodocsi si Roma in vederea refacerea unitatii crestine, fara de care
nu se poate cladi mai nimic cat de cat durabil, e indispensabil. Balcanii,
butoiul de pulbere al Europei, sunt instabili. Se va dezmembra, sau reaseza
Europa? Raspunsul il pot da numai romano-catolicii, protestantii si
greco-ortodocsii, cand vor sta de vorba sincer si deschis intre ei si impreuna cu
lumea islamica.
Dupa cum se stie mai ales de la
Razboiul Crimeii 1853-1856 si Revolutiile de catifea din 1989, occidentalii nu
sunt vrajmasii greco-ortodoxiei, ci vor sa o aduca pe calea ratiunii,
dialogului pentru a realiza o coordonare si cooperare a activitatilor in
vederea crestinizarii intregii lumi, sau pentru a folosi un limbaj secularizat,
pentru a promova standarde de civilizatie (occidentale, crestine), drepturile
fundamentale ale omului (ONU).
Greco-ortodocsii si
negustorii de popoare
In: Viorel Roman: Romania
2010-2011 - articole, interviuri, opinii. Dr. Falk Verlag. Eppstein 2011,
p.131-138 / 23. Juli 2011 /
Refuzul Moscovei si Athosului de
ai primi pe papii Ioan Paul II si Benedict XVI si mai ales de a incepe dialogul
dintre ortodocsi si occidentali in vederea reunirii crestinilor genereaza acum
o grava criza duhovniceasca, cea economica este numai varful iceber-ului,
constata Sfântul Sinod al Bisericii Greciei in Enciclica „Catre popor“ (vezi
Anexa).
Rusia nu produce nici un articol
de calitate. Petrol, gaze si armament sunt singurele produse la export.
Condamnarea evreului M. Khodorkovsy a revoltat presa si cancelariile
occidentale. Statul rus este mafiot, dupa cum am aflat din corespondenta
secreta a ambasadei SUA, asa ca de fapt nimeni nu s-a mirat ca inculpatul a
furat, n-a platit impozit. Procesul a fost numai un bun prilej de a marca lipsa
de unitate de vederi intre est si vest.
Negustorii de popoare s-au
folosit de slabiciunea conducatorilor politici greci, care practica relatii
clientelare, cumpara electoratul cu bani de imprumut, constienti ca nu au cum
sa-i restituie, iar populatia se complace intr-o bunastare falsa. Pana cand
creditorii au pus piciorul in prag si conditii umilitoare, mai ales ca nu sunt
in comuniune unii cu altii.
Cei care au dat bani si ajutat sa
falsifice datele financiare, nu se mai bucura de simpatie la Atena unde
demonstratiile sunt violente si de unde se trimit cu posta plicuri cu bombe
spre vest. Negustorii de popoare nu sunt nominalizati in Enciclica, dar probabil
ca este vorba de sistemul financiar occidental in care, dupa cum se stie, Ben
Bernanke, evreii joaca un rol important. La descoperirea falsurilor s-a pomenit
des banca Goldmann & Sachs.
Antioccidentalismul ortodox s-a
folosit din toate timpurile de antisemitism, asa ca nu este de mirare ca
imediat a izbugnit un scandal pe aceasta tema prilejuit de un interviu la TV a
IPSS Serafim, mitropolitul de Pireu, similar cu a episcopului englez
Williamson. Cu toate ca IPSS este inpotriva masoneriei, care se roaga satanei,
si sionismului, decat un adept al antisemitismului si negarii holocaustului, se
poate face o legatura intre negustori si evrei.
Ortodoxia moldo-valaha orientata
spre Athos a practicat modelul bunastarii de imprumut sub Tariceanu,
prim-ministru de origine greaca, dar n-a reusit performanta de 300 miliarde
Euro. Romania nu este Euroland. In afara de asta, nu exista antisemism,
antioccidentalism in tara, tot asa cum nu vedem o aversiune a occidentalilor
inpotriva romanilor. Hotaratoare in acest sens a fost vizita istorica a papei
Ioan Paul II la Bucuresti in 1999 si va fi cea mult asteptata a papei Benedict
XVI anul acesta. Pentru ca numai prin dialog si Unire cu Roma se va depasi
criza spirituala si urmarile ei nefaste, atat de dramatic prezentate in
Enciclica.
Anexa:
CĂTRE POPOR
Enciclică a Sfântului
Sinod al Bisericii Greciei
Ierarhia Bisericii Greciei care
s-a întrunit în şedinţă ordinară pe 5-8 octombrie 2010 simte nevoia să se
adreseze creştinilor săi, poporului lui Dumnezeu, dar şi fiecărui om bine
intenţionat, pentru a vorbi pe limba adevărului şi a dragostei.
Zilele pe care le trăim sunt
grele şi critice. Trecem ca ţară printr-o criză economică cumplită care creează
multora nesiguranţă şi teamă. Nu ştim ce ne aşteaptă în ziua de mâine. Ţara
noastră se pare că nu mai este liberă, ci în fapt este administrată de
creditorii noştri. Ştim că mulţi dintre voi aşteptaţi de la Biserica ce vă
păstoreşte să vorbească şi să ia poziţie asupra evenimentelor la care suntem
martori.
Este adevărat că ceea ce se
întâmplă în patria noastră este inedit şi cutremurător. Criza duhovnicească,
socială şi economică merge mână în mână cu răsturnarea întregii firi. Este
vorba de încercarea dezrădăcinării şi distrugerii temeiurilor multor tradiţii
care până acum erau considerate de la sine înţelese pentru viaţa din spaţiul
nostru. Din punct de vedere social se operează o răsturnare a datelor şi a
drepturilor, desigur cu un argument evident: măsurile acestea le cer creditorii
noştri. Declarăm de aceea că suntem o ţară sub ocupaţie şi că executăm
poruncile conducătorilor-debitorilor noştri. Întrebarea care se naşte este dacă
solicitărilor lor privesc doar chestiunile economice şi de asigurări sau
vizează şi fizionomia duhovnicească şi culturală a patriei noastre.
În faţa acestei situaţii orice om
raţional se întreabă: de ce nu am luat mai devreme toate aceste măsuri
drastice, care astăzi sunt caracterizate drept necesare. De ce nu am schimbat
la timpul lor toate aceste patogenii ale societăţii şi ale economiei pe care
azi le realizăm în un mod brutal? Persoanele de pe scena politică din ţara
noastră sunt, de decenii, aceleaşi. Cum au socotit atunci costul politic,
ştiind că conduc ţara la catastrofă, iar azi ei se simt în siguranţă, pentru că
acţionează de pe poziţia celor care dau porunci? Au loc răsturnări radicale
pentru care altădată se revolta întreaga Grecie, iar azi ele se impun aproape
fără împotriviri.
Criza noastră economică, în
cuvinte foarte simple, se datorează diferenţei dintre producţie şi consum.
Între ritmul lent al producţiei pe care îl atingem şi nivelul ridicat de viaţă
cu care ne-am învăţat să trăim. Când ceea ce se consumă este mult mai mare
decât ceea ce se produce, atunci balanţa economică înclină spre partea
cheltuielilor. Ţara noastră, pentru a face faţă, este nevoită să se împrumute
cu speranţa că balanţa perturbată se va reechilibra. Atunci când însă nu se
întâmplă acest lucru şi debitorii cer returnarea împrumuturilor plus dobândă,
se ajunge la criză şi la faliment. Criza economică care chinuie şi domină ţara
noastră nu este însă decât vârful iceberg-ului. Este urmarea şi rodul unei alte
crize, a celei duhovniceşti. Disproporţia dintre producţie şi consum prezintă
însă nu doar o dimensiune economică, ci în primul rând este un fapt duhovnicesc.
Este indiciul crizei duhovniceşti, care priveşte atât conducerea ţării, cât şi
poporul. O conducere care nu a putut să aibă o atitudine responsabilă faţă de
popor, care nu a putut sau nu a vrut să vorbească pe limba adevărului, care a
promovat modele eronate, care a cultivat relaţiile clientelare, numai şi numai
pentru că a avut ca scop deţinerea puterii. O conducere care în practică se
vădeşte că a subminat interesele reale ale ţării şi ale poporului.
Şi pe de altă parte, un popor,
adică noi, care ne-am purtat iresponsabil. Ne-am lăsat pradă bunăstării,
îmbogăţirii facile şi traiului bun, ne-am dedat câştigului uşor şi
înşelăciunii. Nu ne-am pus problema adevărului lucrurilor. Revendicarea
arbitrară a drepturilor de către bresle şi grupuri sociale, cu o desăvârşită
nepăsare faţă de coeziunea socială, au contribuit în mare măsură la situaţia de
astăzi.
Esenţa crizei duhovniceşti este
absenţa sensului vieţii şi încarcerarea omului în prezentul rectiliniu, adică
în instinctul lui egoist. Un prezent fără viitor, fără perspectivă. Un prezent
condamnat la plictis şi monotonie. Viaţa a devenit un interval de timp între
două date, a naşterii şi a îngropării, cu un interval necunoscut între ele.
Într-o asemenea perspectivă,
deşertăciunea se ia la întrecere cu iraţionalul şi lupta o câştigă totdeauna
tragicul. Când te adresezi tinerilor şi îi întrebi: "de ce iei droguri,
fiule?" şi îţi răspund: "spuneţi-mi dumneavoastră de ce să nu iau? Nu
sper nimic, nu aştept nimic, singura mea bucurie este atunci când înfig injecţia
şi călătoresc (în alte lumi)"; sau atunci când atragi atenţia unui tânăr
că luând droguri va muri, iar el îţi răspunde cu un zâmbet tragic: "nu
înţelegeţi că eu iau droguri, ca să trăiesc", atunci înţelegi cât de
incredibil de adevărate şi de potrivite în tragismul lor sunt cuvintele de mai
sus. În loc deci de sens al vieţii noi am urmărit bunăstarea, traiul bun,
puterea economică. Când însă nu există altă perspectivă de viaţă în afară de
consum, când puterea economică şi demonstrarea ei ostentativă devine singurul
mod al recunoaşterii sociale, atunci diferenţierea de restul lumii este
singurul drum de viaţă, pentru că altfel, dacă nu eşti imoral, eşti prost. Aşa
au gândit şi au făptuit mulţi, aşa am ajuns la diferenţierea şi de putere, dar
şi de poziţie în poporul nostru. Întrebarea - dilema lui Dostoievski
"libertate sau fericire?" o trăim în tot tragicul ei. Am ales
bunăstarea contrafăcută şi am pierdut Libertatea persoanei noastre, am pierdut
Libertatea ţării noastre. Astăzi omul în mod justificat tremură mai degrabă
"oare nu cumva i se vor micşora veniturile?", dar nu se nelinişteşte
pentru deficienţele educaţiei care îi privesc pe copiii săi şi nu se
îngrijorează de înjosirea persoanei umane. Aceasta deci este esenţa adevăratei
crize şi sursa crizei economice pe care atât de nemilos o exploatează actualii
"negustori de popoare".
În Sinodul Ierarhiei, noi,
părinţii voştri duhovniceşti, ne-am făcut autocritica, am dorit să ne
confruntăm cu responsabilităţile noastre şi să cercetăm care este partea noastră
de vină în prezenta criză. Ştim că uneori v-am mâhnit, v-am smintit chiar. Nu
am reacţionat direct şi la momentul potrivit faţă de atitudini care v-au rănit.
Negustorii distrugerii relaţiei dintre popor şi Biserica sa care îl păstoreşte
au exploatat îndeajuns şi în mod pragmatic scandalurile fabricate şi au
încercat să destrame încrederea dumneavoastră în Biserică.
Dorim să vă spunem că Biserica
are antidotul consumului ca mod de viaţă şi acesta este asceza. Şi dacă
consumul este sfârşitul, pentru că este o viaţă fără sens, asceza este drumul,
pentru că conduce la o viaţă cu sens. Asceza nu este privarea de plăcere, ci
îmbogăţirea vieţii cu sens. Este antrenamentul sportivului care îl conduce la
competiţie şi la medalie, iar această medalie este viaţa care biruieşte
moartea, viaţa care se îmbogăţeşte cu dragoste. Asceza este drumul libertăţii,
împotriva sclaviei inutilului care astăzi ne înjoseşte.
Ne nelinişteşte situaţia
Educaţiei noastre, pentru că sistemul educaţional actual se raportează la elev
nu ca la o persoană, ci ca la un calculator electronic şi singurul lucru pe
care îl face este să îl "încarce" cu materie, neinteresându-se de
întreaga sa personalitate şi de aceea copiii noştri cu îndreptăţire se
împotrivesc. De aceea suntem neliniştiţi în privinţa proiectului Noului Liceu
care se pregăteşte. Manualele şcolare se scriu, într-adevăr, cu răspunderea
guvernului, dar conţinutul lor îl vizează şi pe ultimul cetăţean grec, care
aşteaptă de la Biserica sa să îi facă cunoscut cu putere şi glasul său smerit.
Înţelegem că toate parohiile
noastre trebuie să devină spaţii ospitaliere pentru tinerii noştri, aşa cum sunt
deja destule dintre ele, în care mulţi tineri găsesc refugiu în căutarea lor
după sens şi speranţă.
Ştim că cereţi de la noi,
păstorii voştri, o Biserică eroică, cu vigoare, care să aibă cuvânt profetic,
cuvânt pentru tânărul contemporan, nu o Biserică secularizată, ci una sfinţită
şi sfinţitoare, o Biserică liberă şi care să păstorească cu putere. O Biserică
care nu se teme să ia poziţie faţă de sistemul viclean al acestei lumi,
indiferent dacă împotrivirea conduce la prigoană şi martiriu.
Biserica este singurul organism
care poate să stea nemijlocit alături de om şi să îl sprijine. Biserică însă
suntem cu toţii şi aceasta este puterea noastră şi puterea ei. La unitatea
dintre păstori şi popor ţintesc negustorii de popoare şi încearcă să o
submineze. Ei ştiu că dacă vor "pierde" păstorul, cu uşurinţă se vor
risipi oile şi le vor supune. Istoria ne învaţă că acolo unde Dumnezeu a fost
luptat, scopul final era omul şi înjosirea lui. Întruparea lui Dumnezeu este
cea mai mare recunoaştere a persoanei umane. Biserica nu se opune guvernării,
ci acelora care exploatând guvernarea şi ascunzându-se în spatele puterii
lucrează să vă priveze de speranţă. Aduceţi-vă aminte că pentru mulţi
specialişti în economie, prezenta criză este fabricată, este o criză care urmăreşte
controlul mondial de către puteri care nu sunt iubitoare de oameni.
Biserica lui Hristos are cuvânt
pentru actuala situaţie, pentru că nu a încetat să fie şi trup al lumii, parte
a istoriei. Nu poate să îngăduie nici nu fel de nedreptate, dar este datoare să
arate disponibilitate pentru mărturisire şi martiriu. Ştim că oamenii de lângă
noi suferă de foame, se află în sărăcie, se sufocă economic, deznădejdea de
multe ori stăpâneşte inima lor. Cunoaştem acest lucru, pentru că prima lor
oprire în căutarea speranţei este Biserica din zona lor, parohia lor. Scopul şi
lupta noastră este ca fiecare parohie să devină centrul de unde activitatea
pastorală a bisericii locale să îmbrăţişeze întreaga societate locală
respectivă.
Decizia noastră este să creăm un
observator al problemelor sociale cu scopul de a urmări îndeaproape şi de a
preîntâmpina metodic problemele pe care le creează prezenta criză. Scopul
nostru este să dezvoltăm lucrarea de asistenţă socială a fiecărei parohii, în
aşa fel încât să nu mai existe nici măcar un om care să nu aibă o farfurie de
mâncare. Cunoaşteţi şi dumneavoastră că în această privinţă Biserica realizează
o lucrare uriaşă. Cunoaşteţi acest lucru, pentru că mulţi dintre dumneavoastră
sprijiniţi voluntar acest efort al parohiei voastre şi îl susţineţi economic.
Vă chemăm să staţi aproape fiecare de parohia voastră, ca să ne confruntăm
împreună cu aceste momente grele.
Poporul nostru a trecut şi altă
dată prin sărăcie şi foame, dar a îndurat şi a biruit, pentru că atunci avea
perspective. Noi toţi putem să ajutăm pe unul şi unul pe mulţi. Dumnezeu nu
ne-a dat duh de frică, ci de putere şi de dragoste. Cu acest duh, adunaţi în
jurul marii noastre familii, Biserica, scoţând la iveală greşelile noastre,
căutând sensul vieţii în dragoste, vom ieşi din acest ceas greu.
Ierarhia Bisericii
Greciei, 5-8 octombrie 2010
Sfântul și Marele
Sinod Panortodox - 2016
La Constantinopol (in Fanarul din
Istanbul) se fac pregatiri pentru Sfantul si Marele Sinod Panortodox, care
trebuia sa aibe loc simultan cu Conciliul Vatican al II-lea (1965) al Bisericii
romano-catolice, dar Razboiul rece si tranzitia de la colectivismul
ortodoxo-comunist la capitalismul liberal, anglo-mozaic au fost tot atatea
impedimente greu de depasit.
O retrospectiva. Imparatul si
Sfantul Constinatin cel Mare a convocat la Niceea (325) primul Sinod al
Bisericii unde a pus bazele dogmatice, canonice ale noii religii de stat.
Dezmembrarea Imperiului Roman in cel de Rasarit si Apus a creat in timp doua
ierarhi, Biserici, care se despart in mod tragic la Marea Schisma (1054). In
urma cu jumatate de secol papa Paul al VI-lea si patriarhul Athenagoras si in
acest an papa Francisc si partriarhul Bartolomeu s-au intalnit la Ierusalim,
rezultatul este un consens din ce in ce mai acceptat de totii crestinii -
Biserica universala respira cu doi plamani.
Ocuparea Crimeii de catre
Federatia Rusiei, dupa ce in urma cu doua decenii garanta inpreuna cu marile
puteri granitele Ucrainei, crearea Uniunii Economice Euroasiatica anti UE si
reactualizarea panortodoxiei si panslavismului readuce in actualitate Razboiul
rece. Proiectul imperial al presedintelui Vladimir V. Putin surprinde, pentru
ca Rusia n-a depasit slabiciunea sovietica socio-economica, dependenta de
industria extractiva si scaderea demografica. O modernizare a lumii
greco-pravoslnice fara sau chiar inpotriva occidentului este greu de imaginat,
de aceea criza ucraineana de azi, a slavilor orientali, este mai ales un sever
semnal de alarma a lipsei de unitate crestina.
Cele mai mari tari ortodoxe,
Federatia Rusa si Romania sunt si cele care sunt afectate cel mai mult de
imensul esec din anul de gratie 1989, cand toata lumea si cu atat mai mult
crestinii din est si vest sperau in refacerea unitatii de credinta si intr-un
viitor comun. Fericitul papa Ioan Paul II a venit in acest sens la Bucuresti,
la Moscova n-a mai apucat si de aceea lipsa de incredere a fratilor, resemnarea
apasa asupra tuturora.
In acest context Sinodul cauta
raspuns la secularism, relativism, indiferentismul religios, la migratia celor
marginalizati, persecutati, la criza economica, financiara, la saracie, la
problemele care framanta lumea. Cele 7 Sinoade ortodoxe au fost initiate,
deschise de imparati romani, cel din zilele noastre va fi prezidat de
patriarhul grec Bartolomeu sau de tarul Putin, urmasul imparatilor, protectorul
panortodox? Renunta Moscova la intaietatea celei de a treia Roma, la
panortodoxie, ca raison d'État?
Partidul panortodox moldo-valaha
PMR, PCR, FSN, PDSR, PSD, USL, PC are relatii ambivalente si cu occidentul si
cu marele fratele de la rasarit, dupa ce acesta i-a furat Tezaurul, Basarabia,
Bucovina de Nord, Tinutul Herta, urmeaza Transnistria. In ciuda tuturora, pana
la refacerea unitatii crestine, ortodocsii sunt solidari in fata vestului. La
anexarea Crimeii au venit langa rusi si voluntari ortodocsi sarbi. Nu e un
secret ca presedintele Victor, V. Ponta e si cu vestul si cu estul pana se
lipsezesc apele, in cea mai buna traditie, in calea tuturor rautatilor, si dupa
o expresia interbelica, e si el in lanturile grele ale duhovniciei si
soborniciei constantinopolitane si moscovite.
Proiectul moldo-valah a „patra
Roma“ (Nicolae Iorga) la Bucuresti se creoneaza numai arhitectural. In curtea
Palatul lui Ceausescu se construieste acuma Catedrala Mantuirii Neamului,
pentru care a facut o donatie si papa Ioan Paul II. Subordonarea
moldo-valahilor, a lui Ponta fata de Putin, e fireasca, dar ambii vor a fi „rege
si preot“ (Geneza 14, 17-24), crestini orientali autoritari. Cum va arata
Ortodoxia dupa Sinod?
Nostalgia ortodocsilor nu-i
legata numai de gloria dictaturii de dezvoltare din vremea lui Stalin si
Ceausescu, ci, mai ales la noua generatie a lui Putin si Ponta, de erodarea
actuala a increderii in sine, a demnitatii celor condamanti a fi pamanteni de
mana a doua, sortiti coruptiei si saraciei, cu credit si viata neperformanta.
Nu se mai vrea revenirea la asprimea dictaturii ortodoxo-comuniste, ci
depasirea eternului impas social si material, a inegalitatii, nedreptatii,
crizei. Marele temele ale Sfantului Sinod.
Problemele patriarhilor ortodocsi
sunt cele ale lumii, dar depasirea resentimentelor acumulte un mileniu cere un
efort a crestinilor din vest si est. Anatemizarea reciproca de la Schisma la
Conciliul Vatican II face ca si azi ortodocsii se simt duhovniceste superiori
occidentalilor si vestul se uita cu condescendenta la situatia materiala
precara din est. Ortodocsii sunt mereu in criza si cei mai saraci europeni.
Care sunt si cum s-a ajuns la
prejudecati? Cruciatii ocupa Constantinopolul si refac unitatea crestina. De
atunci grecii au o aversiune fata de apuseni, pe care catolicii au incercat sa
o depaseasca la Conciliul de la Florenta. Dupa caderea Constantinopolului
greco-ortodocsii devin antioccidentalii Sultanului, care ridica o Cortina de
Fier intre crestini. Inchizitia interzice avorturilor pentru a depasit
pierderile din vremea ciumei. Apoi, mai numerosi, occidentali raspandesc
Evanghelia pe toate continentele. Infrant la Viena, Sultanul se retrage si
ardelenii se uneasca cu Roma, redevin occidentali. Asta nu convine maghiarilor si
greco-slavilor, care-i vor pe valahi jos. In conflictul legat de Unire, Imperiul
trimite pe gen. Bukow cu misiunea de a face pace si desfiinta manastirile
contemplative, fara scoli, spitale etc., fara o activitate utila Sf. Imperiu.
Razboaiele napoleoniene ii
apropie pe romani prin cultura, masonerie de vest. Cuza si regii vor si ei
unirea cu Roma, dar ea e mereu subminata. Romania Mare, opera ideii unitilor si
faptei moldo-valahilor, era fara vlaga, pentru ca nu s-a creat marea dioceza
latina promisa. In Razboiului Rece prejudecatiile de mai sus devin in est canon
laic.
1965 se renunta la anatemizarea
reciproca la Constantinopol si Roma. Cu toate astea Cruciadele, Inchizitia,
Unirea, Bukow, esecul Romaniei Mari, mai nou si oroarea de islamizarea
occidentului sunt leitmotivele unei aversiuni greu de intales la moldo-valahi,
mai ales dupa vizita Fericitului Ioan Paul II si aderarea Romaniei la UE. Cand
va trece Carpatii Biserica Unita cu Roma a Preafericitului Lucian cardinal
Muresan? Va infaptui Sinodul Panortodox unitatea de credinta dintre ardeleni si
moldo-valahi?
Schitarea dihotomiei milenare
dintre greci si latini, dintre Constantinopol / Moscova si Roma, dintre est si
vest cu consecinte dramatice si in vremea noastra este necesara atat pentru a
percepe dimensiunea istorica a Sfantului si Marelui Sinod Panortodox (ultimul a
avut loc in urma cu 1100 ani, la Niceea 787), cat si pentru a readuce in
constiinta, actualitate, imperativul si perspectivele refacerii unitatii
crestine de la Vancouver la Vladivostok, model universal de civilizatie in era
globalizarii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu