Impresii de lectură
iun. 18th, 2019
Vineri, 14
iunie 2019, la Librăria Esotera din Timişoara (Strada Lucian Blaga, nr. 2), a
avut loc lansarea volumului de debut Galeria oglinzilor (proză mai mult sau mai
puţin scurtă), autor Dorina Măgărin. Evenimentul a fost moderat de domnul
Claudiu Teodor Arieşan, membru în Comitetul de Conducere al Filialei Timişoara a Uniunii Scriitorilor din
România şi i-a avut ca invitaţi speciali pe renumitul critic literar, eseist şi
prozator, Cornel Ungureanu, preşedintele Filialei Timişoara a Uniunii
Scriitorilor din România, precum şi pe cunoscutul critic literar, eseist şi
prozator, Adrian Dinu Rachieru,
membru al Uniunii Scriitorilor
din România, Filiala Bacău. Au fost
prezenți numeroși oameni de cultură din Timişoara şi nu numai, „angelizați de
contextul și atmosfera propusă”.
Dorina
Măgărin se înscrie în linia scriitorilor care abordează proza metaficţională,
cu largă deschidere înspre acest spaţiu învolburat, amprentat – până la
sufocare – de variate tipologii umane, nesfiindu-se să-şi poarte personajele nu
doar prin meandrele acestui cotidian, ba chiar să le supună unor scene de o
intimitate specială, transmodernistă.
Remarcăm
plăcerea prozatoarei de a învălui acest prezent atât de înspumat în faldurile
unui trecut al simplităţii şi al purităţii, dinspre rural spre urban, dinspre
copilărie spre maturitate, dinspre exuberanţă înspre elanuri îndrăzneţ
impudice.
Admirând natura, „destoinică ţesătoare”, autoarea
îmbrăţişează cotidianul acesta încărcat de neprevăzut, cu toată a ei „mizerie
umană”, cu destine în cele mai „urâte ipostaze ale vieţii” sau cu încrengături
în ritm cantant. Trăiri, stări, emoţii, experienţe – toate compunând, în fapt,
oglinda unei realităţi asupra căreia toţi scriitorii lumii acesteia s-au simţit
responsabili.
Îmbrăţişând
realitatea, cu fiori ce se doresc vibraţie, nedisimulare, firesc existenţial,
descoperim autoarei câteva preferinţe ce o particularizează: minuţiozitate
descriptivă, subtilitate portretistică, plăcerea detaliului. Nu de puţine ori,
detaliul se conjugă cu metafora. Un exemplu concludent este proza Frumoasa
Doamnă, metaforă a viului din noi. A viului care străpunge timpul.
Asemenea,
surprindem preferinţa de a privi pe verticală destinul protagoniştilor săi
(Mellonta tauta, Primul sărut), chiar uzând de mai mulţi naratori, plasaţi în
mai multe înlănţuiri temporale. Aşa se explică şi intertextualul care dăruieşte
naratologicului un surplus de autenticitate. Sentimentele erotice, uneori, se
vor încolăcire în braţele neîncrederii, ale suspiciunii (Iubiri piedine, iubiri
cardate), tot aşa cum altor mini-drame existenţiale, li se proiectează chiar un
final deschis.
Tema
preferată a Dorinei Măgărin este viaţa
şi moartea. O împletire armonioasă, care dăruieşte conceptului naratologic acea
sobrietate interioară – de împăcare cu sine sau de acceptare a ceea ce ţi se
poate oferi la un moment dat în viaţă. Şi în acest mod facem cunoştinţă cu
suflete care traversează flash-uri lipsite însă de dramatism; respiraţii fără
convulsiuni, pierdute într-un înveliş interiorizat, neconflictual, zbucium
pierdut în faldurile unor detalii, subtilităţi ale acestui existenţial (Copacul
Vieţii). Devenim martorii câte vreunei îndolieri care încercănează, precum un
fulger traversând bolta încrâncenată a cerului. E adevărat (o ştim prea bine)
moartea aduce suferinţă, dar în conceptul (in extenso) creionat de Dorina
Măgărin, aceasta nu se resimte împovărător. E un moment punctat în fineţea unui
detaliu – şi-atât!
Conchizând,
prozele scurte care compun acest volum (apărut în condiţii grafice excelente la
Editura David Press Print din Timişoara) oferă cititorului plăcerea de a descoperi complexitatea fiinţei umane – la
modul general, deopotrivă, subtilităţile propriei noastre personalităţi, ce
sălăşluiesc, necercetate, în carapacea intimităţii fiecăruia dintre noi. Doar
lecturând povestirile Doinei Măgărin, în mod cert, ne vom regăsi pe noi înşine.
Îndrăzniţi, invitaţia este generoasă, şi merită această deschidere discursivă.
Livia Ciupercă
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu