Catedrala Mântuirii Neamului a fost
ideea lui Eminescu
Indiferent
de poziționarea fiecăruia dintre noi în privința „demonizatei” Catedrale a
Mântuirii Neamului, aceasta a fost un deziderat istoric care niciodată, până
acum, nu a putut fi împlinit. Iar cel care a avut ideea ridicării unui astfel
de edificiu a fost chiar Mihai Eminescu.
Cel care a
semnalat prioritatea istorică a lui Eminescu în formularea ideii acestui
proiect a fost Ioan Slavici, în 1924, într-o relatare apărută în revista
„Arhitectura”: „Când a sosit la Bucureşti vestea că Curcanii noştri au cucerit
reduta Griviţa, Eminescu şi eu am chibzuit să publicăm în Timpul un articol, în
care arătam că Ştefan-Vodă cel Mare, de fiecare victorie câştigată pe câmpul de
război, zidea întru mărirea lui Dumnezeu câte o mănăstire, şi stăruiam ca
românii din zilele noastre să ridice şi ei o catedrală la Bucureşti, unde nu e
nici o biserică mai încăpătoare, în care mulţi creştini să se roage împreună
pentru binele obştesc". Deci acesta era contextul și sensul pe care
Eminescu îl atribuia unui asemenea proiect.
http://www.certitudinea.ro/fisiere/image/Catedrala3.jpg
http://www.certitudinea.ro/fisiere/image/Emin-ed1.jpg
Dar n-a fost
doar atât. Într-un interviu publicat în ianuarie 2010, în ziarul „LUMINA”,
academicianul Tudor Nedelcea vorbește mai pe larg despre această idee și despre
momentul în care marele poet și jurnalist a folosit expresia ca atare
(Catedrala Mântuirii Neamului). Era în 1881, când în spațiul public se iscase o
dezbatere privind înființarea unei mitropolii catolice la Bucureşti și
ridicarea unui edificiu monumental pe măsură. Propunerea venise din partea
cercurilor austro-ungare şi maghiare, care încercau să speculeze faptul că
regele Carol I era de religie catolică.
Eminescu a
fost primul din România care a luat atitudine împotriva acestei pledoarii,
publicând în ziarul „Timpul“ şi câte trei articole pe număr, prin care arăta
parlamentarilor că nu este normal ca în capitala unei țări ortodoxe să se
ridice o catedrală catolică, atâta timp cât nu există una ortodoxă. El a
demonstrat atunci - sublinia academicianul Tudor Nelcea - că cel care urma să
fie numit în scaunul acestei mitropolii catolice, contele Peoli, era de fapt
spion. Iar faptul că Vaticanul l-a retras pe acest monsenior a arătat că
argumentarea sa era întru totul justificată. De asemenea, Eminescu l-a somat
public pe regele Carol I să aleagă între a fi de partea religiei supuşilor săi
sau de partea religiei familiei sale. În cele din urmă, regele Carol nu a
aprobat înfiinţarea acelei catedrale. În această situaţie, Eminescu a venit cu
ideea înfiinţării unei Catedrale a Mântuirii Neamului, propunând și sursa de
finanțare: Loteria Națională.
Ideea nu a
căpătat rădăcini. Proiectul a fost reluat și dezvoltat de Patriarhul Miron
Cristea, dar nici în timpul lui nu s-a putut demara, iminența celui de-al doilea
război impunând alte priorități. A urmat regimul comunist, când nici nu se
putea pune problema. După 1990, Patriarhul Teoctist a reluat ideea, dar moartea
sa intempestivă a blocat din nou demararea proiectului. Acesta a fost
materializat, în forma şi cu logistica pe care le știm, de Patriarhul Daniel.
Din păcate
la ceremonialul de sfințire a Catedralei Mântuirii Neamului, în toată acea
aglomerație festivă, organizatori și vorbitori, mireni și clerici, au uitat să
menționeze acest fapt extrem de important, că IDEEA ACESTUI PROIECT MĂREȚ I-A
APARȚINUT LUI MIHAI EMINESCU! Păcat! Sau rușine!
Miron Manega
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu