MINILECTURĂ cu GÂND DE SEARĂ + DOAR O VORBĂ.....!

CUVINTE DE FOLOS

Sf. Serafim de Virita(1866-1949)

·      “Banii si inselaciunile lumii vor pierde mai multe suflete decat prigoana ateista!” (click pe titlu pentru proorociile si invataturile Sf. Serafim de Virita pentru vremurile ultime)

·      “Macar o data in viata trebuie sa aprindem o lumanare pentru cei pe care noi i-am jignit, i-am inselat, le-am furat ceva sau nu le-am intors datoriile”.

·      “Cand i se plangeau parintelui Serafim de clevetiri, el spunea: <<Lasati sa se vorbeasca despre noi, iar noi sa ne straduim sa facem bine>>”.

·      “Nu o data repeta staretul cat ii este de trebuincioasa crestinului rugaciunea pentru vrajmasi. Iata cuvintele lui: <<Numaidecat sa te rogi pentru vrajmasi, caci daca nu te rogi e ca si cum ai turna gaz pe foc si flacara se mareste din ce in ce mai mult.Totdeauna si pentru toate, chiar si pentru necazuri, multumeste-I Domnului si Prea Sfintei Nascatoare de Dumnezeu>>”.

·      “Cand cineva era vreodata grav bolnav, staretul il sfatui sa ia cate o lingura de apa sfintita din ora in ora. Spunea ca nu sunt medicamente mai puternice ca apa si uleiul sfintit“.

·      “Cat de des ne imbolnavim numai din aceea ca nu ne rugam inainte de masa si nu chemam binecuvantarea lui Dumnezeu asupra mancarii. Inainte, oamenii faceau toate cu rugaciunea pe buze: cand arau se rugau, de asemenea si semanatul si secerisul granelor il faceau tot cu rugaciune. Acum noi nu mai cunoastem ce fel de oameni au pregatit ceea ce noi mancam, fiindca de multe ori alimentele sunt pregatite cu cuvinte de hula, cu batjocura si blasfemie. De aceea neaparat trebuie sa stropim cu aghiasma de la Boboteaza deoarece ea sfinteste totul si se poate manca ceea ce am pregatit fara sa ne tulburam. Tot ceea ce mancam noi este darul lui Dumnezeu pentru noi, oamenii; prin mancarea pe care o mancam, toata natura si lumea ingereasca slujeste omului. Pentru aceasta, inainte de masa trebuie sa ne rugam in mod deosebit (…) Nu in zadar noi spunem: <<Sa ai inger la masa!>>. Si cu adevarat ingerii sunt cu noi la masa cand noi mancam din mancare cu rugaciune si multumire“.

·      “Nici o picatura din lacrimile mamei nu piere in zadar! Rugaciunea mamei are mare putere“.

·      “Rugaciunea ingradeste si respinge cumplitele indemnuri ale puterii intunecate. Si mai cu deosebire este puternica rugaciunea celor apropiati. Rugaciunea mamei, rugaciunea prietenului – ea are o mare putere”.

Alexandru Trofimov, “Sfantul Serafim de Virita. Patericul Viritei“, Editura Biserica Ortodoxa, Galati, 2003

R E Ț E T Ă

Sf. Teofan Zăvorâtul

                Înfrânarea patimilor este mai bună decât orice medicament; şi prelungeşte durata vieţii… Aţi solicitat tratament. Iată tratamentul. Alergaţi la Maica Domnului şi ea totdeauna vă va ţine în stare de bucurie… Sănătatea nu depinde numai de hrană, ci cel mai mult de liniştea sufletească. Viaţa în Dumnezeu, desprinzându-se din valurile lumii, umbreşte cu pace inima, iar prin aceasta ţine şi trupul tot în stare de sănătate. Neliniştea duhului şi patimile strică sângele şi vatămă în mod radical sănătatea. Postul şi, în general, viaţa trăită în post sunt cel mai bun mijloc pentru păstrarea sănătăţii şi înflorirea ei. A vă păstra sănătatea este o datorie. Păstraţi-o! Căci şi cei sănătoşi trebuie să se gândească la moarte. Ea este în spatele tuturor şi fiecare trebuie să se întoarcă mai des la gândul: iată, vine moartea!

              Știi ce să faci când ești bolnav? Cu ocazia altei întâlniri, m-a ajutat să-i pricep vorbele în felul următor: – Știi ce să faci când ești bolnav? Să te rogi Domnului să-ți ierte păcatele. Iar Domnul, pentru că L-ai rugat cu durere și cu smerenie, îți va ierta păcatele și-ți va tămădui și trupul. Dar bagă de seamă să nu spui, Doamne, iartă-mi păcatele!” pe de o parte, iar, pe de alta, să ai în minte vindecarea trupească, pentru că o astfel de rugăciune nu va avea nici un efect. Când te rogi, dă uitării boala trupească și primește-o ca pe un canon de ispășire a păcatelor tale. Și nu te neliniști deloc, lasă totul în voia lui Dumnezeu. Cu aceste cuvinte, Părintele mă ajuta să înțeleg că boala mea trupească era cauzată de boala sufletului, adică de păcatele mele, și cu rugăciunea pentru iertarea păcatelor, făcută cu smerenie, va aduce sufletului tămăduire și, în timp, atunci când va crede Domnul de cuviință, va vindeca și trupul. Mi-a atras, însă, atenția că, dacă voi amesteca în rugăciune și gândul la vindecarea trupească, atunci rugăciunea trupească nu va da nici un rod. Acea rugăciune în care bolnavul folosește iertarea păcatelor drept pretext al bucuriei de a se vindeca trupește e o rugăciune ineficientă, și aceasta din cauză că bolnavul nu s-a rugat dezinteresat. Bătrânul afirma că Hristos, răspunzând rugăciunii smerite a bolnavului pentru iertarea păcatelor, precum și credinței lui lipsite de gânduri ascunse, la început, în marea Sa milostivire, împlinește ce e mai greu, iar, apoi, la timpul potrivit și știut numai de El, împlinește și ce e mai ușor. Adică tămăduiește, mai întâi, rădăcina – boala sufletului, păcatul – iar, mai apoi, ramurile – boala trupului.

Sfântul Teofan Zăvorâtul, Extras din ”Sfaturi înțelepte”, trad. de Cristea Florentina, Ed. Egumenița, pag. 281-282

LEGAMANTUL PRIETENIEI

Sfantul Tihon din Zadonsk

             Vezi ca atunci când un tânar si o fecioara întemeiaza o casnicie sau doi oameni leaga o prietenie, acestia asaza între ei un juramânt, fagaduind sa pastreze credinciosia unul fata de celalalt pâna la moarte. Cu acest prilej adu-ti aminte de legamântul care s-a pus între tine si Dumnezeu prin Sfântul Botez. Atunci Domnul cel Milostiv te-a primit întru cea mai înalta dintre milele Sale prin credinta în Hristos si tu ai fagaduit sa-I slujesti Lui cu credinta si dreptate pâna la capatul zilelor tale. Pornind de la aceasta întâmplare, poti:

            1) Sa cugeti si sa te minunezi de negraita bunatate a lui Dumnezeu, Care pe omul cel lepadat, calcator de lege si vrajmas al Sau îl primeste întru o asemenea mila, încât îl face fiu al Sau întru Domnul nostru Iisus Hristos si tot întru El îl va întari ca mostenitor al vesnicei Împaratii, daca îsi va pazi credinta sa pâna în sfârsit, dupa cum graieste Apostolul: „Fiindca toti sunteti fii ai lui Dumnezeu prin credinta în Hristos Iisus. Caci câti în Hristos v-ati botezat, în Hristos v-ati îmbracat” (Galateni 3, 26-27).

               2) Sa te cercetezi, cautând sa vezi daca slujesti cu credinciosie Dumnezeului tau, Care te-a primit întru mila Sa. El credincios este si pururea asa ramâne: „Credincios este Domnul întru toate cuvintele Sale si sfânt întru toate lucrurile Sale” (Psalmul 144, 13). El a fagaduit sa-i tina pe cei drepti ai Lui în dragoste si în milostivire, si îi tine; a zis ca le va da Împaratia Cerurilor, si le-o daruieste. Ai pazit ori mai pazesti tu oare credinciosia ta fata de El? Oare nu L-ai parasit, cu toate ca marturisesti numele Lui? Oare nu ti-ai întors inima ta de la El, lipindu-te de iubirea lumii acesteia? Oare n-ai îndragit bogatia, aurul, argintul, cinstirea, slava si placerile lumii, în loc de a-L iubi pe Domnul tau? Oare faci ascultarea pe care El o cere de la tine? „Te-ai îndreptat” tu oare prin Sfântul Botez „întru numele Domnului Iisus Hristos si întru Duhul Dumnezeului nostru” (1 Corinteni 6, 11) si oare adeveresti roadele acelei îndreptari? Oare savârsesti dreptatea? Oare te pazesti de toata spurcaciunea trupului si-a duhului, de vreme ce ai fost sfintit în acel mare Nume si în Duh? De vei zari în tine necredinciosia fata de Dumnezeu, pâna când nu s-a sfârsit înca vremea, întoarce-te la El cu toata inima prin pocainta, tânguire si credinta, caci Domnul îi primeste pe cei ce se întorc, pentru ca nu cumva sa te îndepartezi de El în veci spre marea ta nenorocire. Iar de te vei îndrepta spre Dumnezeu cu o neprefacuta parere de rau si cu credinta, si El Se va întoarce catre tine cu mila Lui, dupa cum ne spune prin Prorocul Sau: „Întoarceti-va la Mine, zice Domnul Puterilor, si Eu ma voi întoarce spre voi” (Zaharia 1, 3). Caci însusi Sângele cel de viata facator al lui Hristos, ce s-a varsat pentru cei întinati, striga catre Dumnezeu pentru pacatosul care cu toata inima se departeaza de pacate si se întoarce la Domnul; iar celor nepocaiti, acel Sânge nu le va aduce nici o îndreptatire, ci le va fi spre o mai aspra osândire, de vreme ce au nesocotit un har atât de mare si de înalt.

Sfantul Tihon din Zadonsk, Dumnezeu in imprejurarile vietii de zi cu zi, traducere de Olga Bersan, Ed. Sophia, Bucuresti, 2011, p. 134

I n v i d i a

Povestea spune că odată un șarpe urmarea un licurici. După multe zile de urmărire, licuriciul obosit, se oprește și-i zise șarpelui :

-Pot să-ți pun trei întrebări?

-Nu sunt obișnuit să răspund nimănui - zise șarpele -, dar cum urmează sa te mănânc, poți să întrebi!

-Fac parte din hrana ta zilnică?

-Nu!, răspunse șarpele..

-Ți-am făcut vreun rău?

-Nu, sigur că nu!..

-Și-atunci, de ce vrei să mă mănânci?, întrebă exasperat licuriciul..

-Pentru că nu suport să te văd strălucind!.., răspunse încordat șarpele..

Morala :când luminezi pe drumul tău, faci lumină și celorlați, și asta deranjează persoanele care pândesc în penumbra..

P. S. :Șerpii care mănâncă licuricii, nu înțeleg că vor rămâne în întuneric pentru totdeauna

RUGĂCIUNEA

PĂRINTELE SOFIAN BOGHIU

Trebuie ca rugăciunea să fie făcută cu inima curată, cu stăruinţă şi cu smerenie. Însuşi Mântuitorul Hristos ne făgăduieşte acest lucru, când zice: „Toate câte veţi cere întru rugăciune, crezând, veţi lua”. Iar pentru că nu ştim dacă toate rugăciunile noastre ne sunt de folos, totdeauna este bine să încheiem rugăciunea noastră cu aceste cuvinte: „Doamne Care ştii toate, ajută-mă ca rugăciunea pe care o fac înaintea Ta să se împlinească după voia Ta cea sfântă! Doamne, facă-se voia Ta în viaţa mea!”.

Prin rugăciune se poate dobândi de la Dumnezeu orice ai cere, numai să fie vrednice de Dumnezeu rugăciunile noastre. Trebuie, însă, ca rugăciunea să fie făcută cu inima curată, cu stăruinţă şi cu smerenie. Însuşi Mântuitorul Hristos ne făgăduieşte acest lucru, când zice: „Toate câte veţi cere întru rugăciune, crezând, veţi lua”. Şi iarăşi: „Cereţi şi se va da vouă”.

Cine se roagă din toată inima, adâncind cuvintele rugăciunii, pe lângă împlinirea cererii sale, va dobândi şi o pace lăuntrică pe care nu i-o poate da lumea, acea pace făgăduită de Iisus Hristos Mântuitorul, când a spus: „Pacea Mea dau vouă, nu precum dă lumea vă dau Eu” (Ioan 14, 27). Şi simţim atunci o siguranţă, aceea că nu suntem singuri pe lume, numai oamenii, cu noi este Dumnezeul părinţilor noştri, care ne ocroteşte şi ne apară în viaţa noastră pământească.

Se întâmplă uneori că Dumnezeu nu împlineşte numaidecât şi îndată rugăciunile noastre. Cum Sfânta Monica, mama Sfântului Augustin, s-a rugat vreme de 18 ani lui Dumnezeu să-l întoarcă pe fiul său, Augustin, la Dumnezeu. Stăruinţa în rugăciune i-a plăcut lui Dumnezeu și El i-a împlinit-o cu adevărat, întorcând pe fiul său la credinţă, dar nu oarecum, ci înzestrat cu frumuseţile harului care împodobeau sfânta lui viaţă.

Iar pentru că nu ştim dacă toate rugăciunile noastre ne sunt de folos, totdeauna este bine să încheiem rugăciunea noastră cu aceste cuvinte: „Doamne Care ştii toate, ajută-mă ca rugăciunea pe care o fac înaintea Ta să se împlinească după voia Ta cea sfântă! Doamne, facă-se voia Ta în viaţa mea!”.

(Ne vorbeşte Părintele Sofian Boghiu, Editura Vânători, Mănăstirea Sihăstria, 2004, p. 41)

Creștini „de duminica”

Smerenia spinările ne-ndoaie

Păşind peste prag de biserică!

Odată ieşiţi, mândria ne-nfoaie

Smerenia noastră e apă de ploaie…

Suntem creştini de duminică!

Ne salutăm în chip evlavios

Doar când intrăm în biserică!

Odată ieşiţi – evlavia jos!

Masca virtuţii se-ntoarce pe dos…

Suntem creştini de duminică!

Ne cerem iertare, ne îmbrăţişăm,

Cu toţi suntem fraţi în biserică!

Odată ieşiţi – frăţia uităm,

În haina cea veche şi rea ne-mbrăcăm…

Suntem creştini de duminică!

De pace doriţi, la Tine venim.

E pace şi tihnă-n biserică!

Odată ieşiţi – războaie pornim,

Setoşi de dreptate pe ceilalţi păşim…

Suntem creştini de duminică!

După lumină-n casa Ta intrăm

Căci Tu eşti lumină-n biserică!

Odată ieşiţi – ne întunecăm,

De partea vrăjmaşului alunecăm…

Suntem creştini de duminică!

Răniţi de păcate Ţie-Ţi cerem

Să dai vindecare-n biserică!

Odată ieşiţi – rănim cât putem,

Dreptatea-i doar a noastră şi-o vrem…

Suntem creştini de duminică!

Intrăm, fără ruşine, să cerşim

Din mila Ta, jertfită-n biserică!

Odată ieşiţi – ne învârtoşim,

De cerbice tari – ne ticăloşim…

Suntem creştini de duminică

CEA MAI FRUMOASA CREATURĂ

Sfantul Ioan din Kronstadt

           Omul, creatura cea mai frumoasa si cea mai de pret, cea mai aleasa dintre cele facute de mâna lui Dumnezeu; cea mai armonioasa si cea mai perfecta si cea care ar trebui sa fie cea mai curata, neatinsa de nici o întinaciune, ca si creatie a lui Dumnezeu, chip si templu al Sau. Sa nu ne lasam atinsi de nimic din ceea ce este necurat si viclean, sa alungam gândurile hulitoare si sceptice. Suntem poporul lui Dumnezeu, suntem sfinti, întru Hristos; sa ne pastram inimile în sfintenie, ca niste chivote vii ale lui Dumnezeu, sa nu ne lasam atinse gândurile si inimile de spurcatele si viclenele duhuri! Cel ce Te-ai facut om pentru noi, Cuvinte al lui Dumnezeu si Doamne, tine-ne în sfintenia Ta! Tu, Cel ce esti Preasfântul nostru Cap, nu lasa ca trupurile si sufletele noastre sa se dea spurcatului Veliar, sa ni le întineze acela cu gânduri ticaloase; ramâi mereu cu noi, tine-ne curati si neprihaniti. Fa, Doamne, sa pastram mereu cu Tine, Dumnezeiescul nostru Cap, o legatura vie, ca si madulare ale Tale, legatura gândurilor inimii, legatura de rugaciune si de fapta. De vor cadea inimile noastre de la fata Ta, Doamne, întunericul si moartea sa fie partea lor, întristarea si strâmtorarea, rusinea, nimicirea si ticalosirea. Cu Tine însa, ale noastre sunt lumina, viata, pacea, bucuria, largimea inimii, îndraznirea catre cele înalte, maretia si sfintenia.

Sfantul Ioan din Kronstadt, Viata mea in Hristos, traducere de Boris Buzila, Ed. Sophia, Bucuresti, 2005, p. 229.

DIAVOLUL

Sf. Luca al Crimeii

          „Copiii mei, cu mare stăruinţă vă îndemn, înarmaţi-vă cu pavăza dată de la Dumnezeu, ca să vă puteţi păzi de uneltirile diavolului. Nici nu vă închipuiţi ce viclean este. Nu trebuie să luptăm cu oamenii, ci cu stăpânirile şi puterile, adică duhurile rele. Aveţi grijă! Diavolului nu-i este de folos să gândească şi să simtă cineva că îi stă aproape. Un vrăjmaş ascuns şi necunoscut e mai primejdios decât unul văzut. O, cât de mare şi de groaznică e oastea dracilor! Fără de număr este hoarda lor întunecată! Neschimbată, neobosită, zi şi noapte căutând a ne face să cădem pe noi, toţi cei ce credem în numele lui Hristos, să ne ademenească pe calea necredinţei, a vicleniei şi a necuviinţei. Aceşti vrăjmaşi nevăzuţi ai lui Dumnezeu au ca singur rost, zi şi noapte, nimicirea noastră. Însă nu vă temeţi! Luaţi putere din numele lui Iisus!”

DUREREA  RUGĂCIUNII

SF. PAISIE AGHIORÂTUL

             Cheia reuşitei este ca pe cel ce se roagă să-l doa­ră. Dacă nu-l doare, poate sta ore întregi cu metania în mână şi rugăciunea lui să nu aducă nici un rezultat. Dacă există durere pentru problema pentru care te rogi, chiar şi cu un suspin faci rugăciune din inimă. Mulţi, atunci când alţii le cer să facă rugăciune pentru ei nu au timp să se roage în momentul acela şi de aceea se roagă numai cu un suspin pentru problema acelora. Nu spun ca să nu se facă rugăciune, ci, dacă se întâmplă să nu fie timp, chiar şi un suspin pentru durerea celuilalt este o rugăciune din inimă, adică echivalează cu ore întregi de rugăciune. Citeşti, de pildă, o scrisoare, vezi o problemă, suspini şi după aceea te rogi. Acesta este mare lucru! Inainte de a apuca receptorul, înainte de a forma numărul, Dumnezeu te aude! Şi să vezi cum se înştiinţează şi celălalt! Să vedeţi cum demonizaţii înţeleg atunci când fac rugăciune pentru ei şi strigă oriunde s-ar afla! Adevărata rugăciune începe de la durere, nu este plăcere, “nirvana”. Dar ce fel de durere este? Omul se chinuieşte în sensul cel bun. Il doare, geme, suferă atunci când face rugăciune pentru orice. Ştiţi ce în­seamnă a suferi? Da, suferă, pentru că participă la du­rerea generală a lumii sau a unui om în particular. Această participare, această durere Dumnezeu o răs­plăteşte cu veselia dumnezeiască. Desigur că nu omul cere veselia dumnezeiască, ci ea vine ca o consecinţă, deoarece participă la durerea celuilalt

CLOPOTUL

Sfantul Ioan din Kronstadt

               Clopotul este fluier pastoresc ce cheama turma cuvântatoare în staulul oilor, adica la biserica, pe pajistea duhovniceasca a rugaciunii si a cuvântului lui Dumnezeu; este si goarna de lupta care aduce aminte de lupta duhovniceasca si de faptul ca trebuie sa fim gata de lupta în fiecare zi, ca trebuie sa fim întotdeauna înarmati cu toate armele duhovnicesti.

Sfantul Ioan din Kronstadt, Liturghia: Cerul pe pamant, traducere de Boris Buzila, Ed. Deisis, Sibiu, 1996, p. 185-186

https://youtu.be/QzFrKQDovR4

VORBE DE DUH

Sfantul Serafim de Viriţa:

“Banii si inselaciunile lumii vor pierde mai multe suflete decat prigoana ateista!”

“Macar o data in viata trebuie sa aprindem o lumanare pentru cei pe care noi i-am jignit, i-am inselat, le-am furat ceva sau nu le-am intors datoriile”.

“Cand i se plangeau parintelui Serafim de clevetiri, el spunea: <<Lasati sa se vorbeasca despre noi, iar noi sa ne straduim sa facem bine>>”.

“Nu o data repeta staretul cat ii este de trebuincioasa crestinului rugaciunea pentru vrajmasi. Iata cuvintele lui: <<Numaidecat sa te rogi pentru vrajmasi, caci daca nu te rogi e ca si cum ai turna gaz pe foc si flacara se mareste din ce in ce mai mult. Totdeauna si pentru toate, chiar si pentru necazuri, multumeste-I Domnului si Prea Sfintei Nascatoare de Dumnezeu>>”.

“Cand cineva era vreodata grav bolnav, staretul il sfatui sa ia cate o lingura de apa sfintita din ora in ora. Spunea ca nu sunt medicamente mai puternice ca apa si uleiul sfintit“.

“Cat de des ne imbolnavim numai din aceea ca nu ne rugam inainte de masa si nu chemam binecuvantarea lui Dumnezeu asupra mancarii. Inainte, oamenii faceau toate cu rugaciunea pe buze: cand arau se rugau, de asemenea si semanatul si secerisul granelor il faceau tot cu rugaciune. Acum noi nu mai cunoastem ce fel de oameni au pregatit ceea ce noi mancam, fiindca de multe ori alimentele sunt pregatite cu cuvinte de hula, cu batjocura si blasfemie. De aceea neaparat trebuie sa stropim cu aghiasma de la Boboteaza deoarece ea sfinteste totul si se poate manca ceea ce am pregatit fara sa ne tulburam. Tot ceea ce mancam noi este darul lui Dumnezeu pentru noi, oamenii; prin mancarea pe care o mancam, toata natura si lumea ingereasca slujeste omului. Pentru aceasta, inainte de masa trebuie sa ne rugam in mod deosebit (…) Nu in zadar noi spunem: <<Sa ai inger la masa!>>. Si cu adevarat ingerii sunt cu noi la masa cand noi mancam din mancare cu rugaciune si multumire“.

“Nici o picatura din lacrimile mamei nu piere in zadar! Rugaciunea mamei are mare putere“.

“Rugaciunea ingradeste si respinge cumplitele indemnuri ale puterii intunecate. Si mai cu deosebire este puternica rugaciunea celor apropiati. Rugaciunea mamei, rugaciunea prietenului – ea are o mare putere” 

ASTERNUTUL

Parintele Rafail Noica

           Cum îti asterni, asa dormi. Daca întelegem ca un Dumnezeu al iubirii nu-i un Dumnezeu Care alege, Care a creat Raiul si apoi iadul si face o alegere oarecum arbitrara, întelegem din ce în ce mai mult ca omul singur îsi face asternutul si asa risca sa doarma.

Parintele Rafail Noica, Celalalt Noica, Ed. Anastasia, Galati, 2002, p. 60.

PAPUCII STRAMTI

Sfantul Simeon din Dajbabe

         Pantofii strâmti la drum provoaca rani, iar gândurile necurate în mintea omului duc la pacat.

Sfantul Simeon din Dajbabe, The Orthodox Word, nr. 271-72, traducere de Laura Marcean, Ed. St. Herman, Platina, SUA, 2010, cap. Selected Verses from the Treasury of St. Symeon’s , p. 37-53.

TREIMEA SATANICĂ

Mitropolitul Augustin Kandiotis de Florina

            ,,Care este treimea satanică? Trei dumnezei – trei idoli. Unul este banul, cei 30 de arginţi, mamona. Al doilea este pumnul, care se ridică să-l zdrobească pe adversar, violenţa. Şi al treilea este sexul, plăcerea ruşinoasă a trupului. În această treime satanică, astăzi, cred mulţi.”

Sursa: Pr. ALEXANDRU STANCIULESCU BARDA